Discromatopsia Si Drepturile Cetateanului In Romania, Discutie despre dretpul discromatilor de a conduce Options

[tomoiaga]

Salut,

Nu stiu daca voi v-ati confruntat cu probleme cand ati facut scoala de sofer, cei care sunteti discromati. Mai jos e povestea mea. (Am pus prima data pe http://www.daciaclub.ro/Discromatopsia-si-...ni-t68786.html)

Toamna trecuta am dorit sa fac scoala de sofer si stiind ca sunt discromat mi-am facut testul oftalmologic inainte. Medicul specialist oftalmolog m-a pus inapt, din cauza ca nu am vazut cifrele din plansele Ishihara si am incurcat portocaliu cu rosu si verde deschis (lumina led) cu alb, la un aparat care simuleaza lumina crepusculara (cea despre care scrie ca trebuie testata, in ordinul 350/2003.

La scurt timp dupa aceea am inceput cercetari amanuntite pe internet, am luat legatura cu Radu Ionescu, cel care intretine blogul discromat.blogspot.com, si impreuna am adunat informatii detaliate despre problema noastra si situatia din alte tari. Astfel, din cercetarile noastre se pare ca doar in China mai este problema aceasta grava de a nu putea face scoala de sofer daca esti discromat, adica testuil Ishihara sa fie eliminatoriu.

Am compilat personal aceste informatii intr-un memoriu cu cateva anexe, pe care l-am trimis in data de 20 Februarie prin posta, in plic A4 in fiecare judet la cate un cabinet oftalmologic din cate o policlinica sau un spital. De asemenea l-am mai trimis la Ministerul Sanatatii si la Societatea Romana de Oftalmologie, si la 4 Universitati de medicina si farmacie (Cluj, Iasi, Timisoara, Bucuresti). Singurul raspuns pe care l-am primit a fost de la o doamna medic din Miercurea Ciuc, care ma aproba, si care spunea ca aceasta problema era considerata neimportanta si se minimaliza la congresele medicilor.

Desi discromatopsia nu mai este prezenta explicit in ordinul 350 in lista afectiunilor incompatibile cu calitatea de sofer amator, unii medici mi-au spus ca acest ordin nul inlocuieste pe precedenul (87/2003), cel putin nu inlocuieste lista (dupa cum mi-a spus un medic). Totusi, un asistent universitar de la drept mi-a spus ca lista din ordinul 350 o inlocuieste pe cea din 87. Deci aici e o neclaritate. Dar, chiar daca nu apare in 350 discromatopsia, apare in schimb testarea in lumina crepusculara, si ghiciti cine pica testul la asta. Exact, discromatii. Numa ca nu se testeaza vederea in respectiva lumina, ca se testeaza tot cu plansele Ishihara, ca e foarte la indemana, si e rapid de depistat. Alte teste importante cum ar fi campul vizual nu sunt asa de subliniate ca importante. Medicii cu care am vorbit (putini) sunt de acord in principiu cu mine, dar au spus ca ei trebuie sa respecte legea.

Acuma, daca legea e impotriva noastra, atunci e o situatie ridicola. Pentru ca discromatii din UE vin in Romania lejer, fara test la granita, si pot intra in tara chiar pe inserate, cand e lumina mai ... crepusculara. Da romanii saracutii, sunt "prigoniti" la ei in tara.

Eu am compus un memoriu pe care il gasiti la urmatoarea adresa:

http://tomoiaga.ro/discromat.html

Acesta e memoriul pe care l-am trimis prin posta. La 7 zile dupa ce l-am trimis la spitale si policlinici, l-am trimis prin email la principalele televiziuni, ziare si radiouri. Nici un feedback. Nimanui nu-i pasa, deocamdata.

Am hotarat sa-l postez si pe forum, ca sa stie camarazii discromati ca avem un document bine scris cu care putem merge (respectuos) la medicii si la legiuitorii nostrii, ca sa ia seama, ca nu suntem de ignorat. Statistic, aproximativ 8% din populatia de sex masculin are o forma de deficienta de vedere cromatica. Asta inseamna ca in Romania sunt ~800.000 barbati, din care ~500.000 sunt adulti, peste 18 ani, deci potentiali aspiranti la calitatea de sofer amator.

Sper ca si acest demers sa genereze discutii, sa citeasca cine trebuie sa citeasca, si sa actioneze cine trebuie sa actioneze.

Discromati din toata Romania, uniti-va!

Daca nu se rezolva la Bucuresti, nici Strasbourg-ul nu e prea departe.

http://tomoiaga.ro/discromat.html

Discromatopsia şi drepturile cetăţeanului în România - Memoriu

“Ca să nu mai fim semicetăţeni, trebuie să ne luăm libertatea de a pretinde să fim trataţi drept cetăţeni cu drepturi depline, chiar şi atunci când nu posedăm puteri depline. Altfel spus, fiecare dintre noi trebuie să iasă pe cont propriu din minoratul a cărui vinovăţie o purtăm tot noi. Numai în acest mod vom ajunge să formăm o societate, încetând să mai fim o simplă populaţie.”

Horia Roman Patapievici

Scrisoare deschisă, către:

Ministerul Sănătăţii Publice
Comunitatea medicilor oftalmologi

Există o anomalie genetică numită discromatopsie ce afectează aproximativ 8% din bărbaţi şi 0,4% din femei, care se manifestă printr-o sensibilitate diferită de cea normală la percepţia culorilor, de multe ori fără ca respectivii să fie conştienţi de asta. Studiile ştiintifice au demonstrat ca nu există o incompatibilitate între această anomalie şi capacitatea de a conduce în siguranţă un autoturism. Cu toate acestea, spre deosebire de multe state din vest, în ţara noastră persistă o discriminare destul de răspândită faţă de persoanele afectate de discromatopsii, manifestată prin declararea acestora ca fiind inapte de a conduce o maşină, cu toate că legile în vigoare nu includ aceasă anomalie în lista afecţiunilor incompatibile cu calitatea de şofer amator.

Discromatopsia (uneori numită discromatie, dar şi daltonism - vezi Anexa 1 pentru definirea termenilor) este caracterizată în general de incapacitatea de a distinge corect diferenţele mici între anumite nuanţe de culori (cel mai adesea nuanţe de roşu şi verde), de obicei apropiate în spectrul vizual. Aceasta este o afecţiune netratabilă, moştenită genetic, datorată deficienţei celulelor fotoreceptoare aflate pe retină responsabile de vederea diurnă (conuri) în a filtra corect una din cele trei componente fundamentale de culoare - roşu, verde şi albastru (vezi Anexa 1 pentru detalii).

Pentru a elimina posibile ambiguităţi şi confuzii, dorim să clarificăm faptul că dacă o persoană este discromată, acest lucru nu înseamnă că nu distinge culorile, sau că nu distinge roşul sau verdele, sau încurcă roşul cu verdele. Este adevărat că sunt cazuri în care o persoană nu face absolut nici o deosebire între aceste două culori, însă acestea sunt extrem de rare. Persoanele discromate nu au în general dificultăţi în a vedea culoarea roşie sau verde a semaforului. Nu vor confunda o maşină roşie cu una verde, şi întotdeauna vor vedea maşina sau pietonul, indiferent de culoarea maşinii sau a hainelor pietonului. Persoanele cu discromatie întâmpină foarte puţine dificultăţi în a îndeplini sarcini care implică percepţie normală a culorilor. Foarte mulţi discromaţi nu conştientizează decât foarte târziu faptul că percepţia culorilor la ei diferă în vreun fel de percepţia normală. Pur şi simplu întâmpină dificultăţi în percepţia diferenţelor mici ale nuanţelor de roşu, portocaliu, galben şi/sau verde ale spectrului color. Este posibil de exemplu ca un discromat să nu poată determina cu exactitate ce culoare are lumina unui bec de la un avion care zboară noaptea la depărtare, dar nu acelaşi lucru se întâmplă cu culorile semaforului.

Pentru a diminua efectele deficienţei de percepţie a culorii, discromaţii se bazează mai mult pe alte proprietăţi ale spaţiului vizual, deoarece identificarea obiectelor nu se face numai după percepţia elementului cromatic, ci şi după luminozitate, contrast, poziţie, formă, context. Tocmai pentru a veni în întâmpinarea nevoilor persoanelor cu deficienţe de perceptie a culorilor, în ţările dezvoltate se suplimentează cantitatea de informaţie non-cromatică care ajunge la participanţii la trafic. Ca exemplu, poziţiile lămpilor roşu, galben şi verde sunt standardizate. De asemenea, culoarea semafoarelor de trafic este intensificată, iar nuanţele sunt mutate către culori din spectru care sunt mai uşor perceptibile. Astfel, se foloseşte verde-albastru, şi nu verde-roşu, iar în unele ţări europene, mărimea lămpii roşii este accentuată, pentru a fi vizibilă de la o distanţă mai mare.

Diferenţele între discromaţi şi persoanele cu vedere normală se pot observa la examinarea cu testele cromatice Ishihara. Acestea nu imită însă combinaţii de culori cumune din viaţa reală, ci au fost concepute artificial pentru a depista deficienţele de percepţie a culorilor. Aceste teste au fost publicate pentru prima dată în 1917 de către Dr. Shinobu Ishihara, profesor la Universitatea din Tokyo. Studiile făcute până în prezent arată că aproximativ 8% din bărbaţi şi de 0,4% din femei au o formă sau alta de tulburare de vedere legată de percepţia culorii. Exista o variabilitate în funcţie de zona geografică sau alţi factori, însă procentele la bărbaţi variază între 5 şi 12 la sută [1, 2, 3]. Pentru că discromatopsia are cauzalitate genetică, există uneori grupuri de indivizi, de obicei din populaţii închise, la care incidenţa este mult mai mare (Ungaria, Scoţia, etc). Insula Pingelap este un caz special, unde ~8% din populaţie este acromată [1, 12].

În vestul Europei şi în Statele Unite ale Americii, testele Ishihara precum şi altele (lanterna Farnsworth, etc.) se folosesc în continuare pentru a identifica persoane cu deficienţe cromatice, de obicei în momentul în care acestea aplică pentru locuri de munca la care percepţia culorii este critică pentru îndeplinirea sarcinilor, cum ar fi:

* poliţie - recunoaşterea culorii unei maşini sau a elementelor de imbrăcăminte, etc
* armată - coduri specifice de armament, ranguri militare, semnale specifice, etc
* navigaţie aeriană - recunoaşterea simbolurilor de bord
* tehnică electronică - codarea cu culori a pieselor electronice
* arte vizuale – recunoaşterea diferenţelor subtile între culori într-un print, poză, imagine TV


Aplicarea testelor pentru evidenţierea abilităţii de recunoaştere a culorilor se face doar în locurile în care aceasta este absolut critică şi indispensabilă. În SUA se permite chiar şi pilotarea unui avion, inclusiv comercial, pentru persoane cu deficienţe cromatice, eventual cu restricţii de a zbura noaptea [13], iar în unele tări nu se cer nici un fel de abilităţi cromatice pentru a obţine un carnet de conducere pentru amatori [7].

În România, tot mai multe persoane de sex masculin sunt declarate inapte pentru a fi conducători amatori de autovehicule, din cauza discromatiei totale sau parţiale cu care au fost diagnosticaţi, demonstrate prin inabilitatea de a distinge cifrele înscrise pe planşele cromatice Ishihara (vezi Anexa 2). Nu de puţine ori se întâmplă ca persoana supusă diagnosticarii să încurce una sau două culori, în condiţii de luminozitate specială, adică lumină crepusculară (cel mai adesea portocaliu/roşu, şi alb/verde). În condiţii normale de trafic persoanele discromate nu raportează probleme în a face aceste diferenţe de culoare, ba mai mult, şoferi cu mulţi ani de experienţă şi cu zeci sau sute de mii de kilometri parcurşi atât în România cât şi în afară, recunosc că nu au avut parte de evenimente rutiere deosebite, afecţiunea lor neîmpiedecându-i să fie participanţi responsabili la trafic.

Dorim să amintim că dreptul de a conduce un autovehicul îl are fiecare cetăţean a cărui sănătate fizică şi mintală nu pune în pericol real siguranţa circulaţiei rutiere. În timp ce în SUA şi în multe ţări europene se fac eforturi serioase pentru a integra cât mai bine în sistemul de învăţământ şi în societate copiii şi adulţii cu deficienţe în percepţia culorilor, în România se menţine de facto aceasta discriminare inclusiv pentru forme uşoare, în care individul percepe clar culorile fundamentale.

Este interesant de urmărit istoricul legilor din ţara noastră care tratează această problemă. Astfel, în ordinul Nr. 87 din 03/02/2003, Anexa 1, paragraful Oftalmologie, la numărul 4, discromatopsiile sunt incluse în lista afecţiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie. La scurt timp după aceasta (12/4/2003), apare un nou ordin, 350/2003, care îl modifică pe cel anterior, şi înlocuieşte lista afecţiunilor. În mod îmbucurător, discromatopsiile au fost eliminate. Acest ordin, care este în vigoare la această dată, elimină de jure discriminarea faţă de persoanele care doresc să fie şoferi amatori, dar au discromatopsii. Astfel, problema s-a mutat de la litera legii în cabinetele medicale, lăsând la latitudinea medicilor oftalmologi decizia privind impactul aptitudinilor cromatice în actul condusului ale persoanei examinate. În practică, din păcate, discriminarea se păstrează la grade înalte. Persoane care au reuşit cândva să obţină carnetul, la reexaminare au fost declarate inapte, pe baza testării cu planşele Ishihara. Angajaţi ai unor instituţii de stat au ajuns în situaţia disperată de a fi ameninţaţi cu pierderea slujbei din cauza discromatopsiei, deşi în toată perioada serviciului lor, şi-au îndeplinit sarcinile fără nici o problemă. Persoanelor tinere care doresc să urmeze cursurile unei şcoli de şoferi li se taie avântul de către medicul specialist oftalmolog, prin declararea acestora inapte, după testarea vederii cu plăcile cromatice şi la lumină crepusculară. Aceste cazuri sunt recente, inclusiv în a doua jumătate a anului 2006, când România se pregătea să adere la structurile Uniunii Europene.

În aceste condiţii, considerăm necesară o discuţie publică pe această temă. Medicii oftalmologi trebuie să înţeleagă faptele concrete privitoare la aceste anomalii minore. Este inadmisibil ca atâţia oameni să fie trataţi superficial şi uşuratic, prin aplicarea fără discernământ a ştampilei de INAPT ŞOFER pe biletele de analiză. Ştim că sistemul medical românesc este departe de a fi perfect, dar îmbunătăţirea lui nu se va face dintr-o dată. E nevoie de paşi mici, pe care fiecare persoană trebuie să şi-i asume. Nu putem schimba practica unei ţări întregi, dar putem îmbunătăţi practica personală. Putem sa ridicăm probleme pentru dezbateri amiabile, putem sa analizăm date şi statistici, putem sa examinăm practicile ţărilor mai dezvoltate decât noi, şi sa adoptăm şi sa adaptăm specific acolo unde vedem că este nevoie de schimbare, ba mai mult, acolo unde vedem ca interesele oamenilor sunt tratate superficial sau chiar discriminatoriu. Nu dorim să spunem că discriminarea este cu rea intenţie. Nicidecum. Credem mai degrabă că este vorba de inerţie, din cauza practicilor care s-au statornicit de foarte multă vreme, din timpurile comunismului până în zilele noastre. Credem ca este vorba de lipsă de interes, din cauză că cei care deţin decizia nu sunt direct afectaţi, şi nu văd necesitatea şi urgenţa schimbării unor proceduri. Cu toate acestea, trăim din fericire într-o societate democratică, care este capabilă să genereze practici şi legi drepte, prin dezbateri şi discuţii publice, prin conştientizarea nevoilor individuale şi comunitare, prin cântărirea atentă a faptelor şi a consecinţelor, şi prin reevaluarea procedurilor împământenite.

Suntem de părere că instituţiile din ţara noastră trebuie să se adapteze la cerinţele unei societăţi moderne, şi în acestă chestiune particulară să îşi armonizeze practicile cu cele din ţările membre ale Uniunii Europene. Dacă este perfect legal ca un cetăţean conducător auto al Uniunii Europene să intre pe teritoriul ţării noastre fără a i se face la graniţă un test Ishihara, considerăm că este de bun simţ ca şi cetăţenii români să se bucure de aceleaşi drepturi în ţara lor ca şi vizitatorii. De aceea supunem acest memoriu atenţiei celor investiţi cu autoritate în această problemă, pentru ca autoritatea lor să fie folosită cu responsabilitate şi în folosul cetăţenilor.

Avem încredere că medici oftalmologi din România au capacitatea de a analiza corect şi imparţial datele, în ceea ce priveşte capacitatea de a conduce un autovehicul a persoanelor cu deficienţe cromatice, şi pot lua măsurile necesare eliminării condiţiilor discriminatorii. Este de datoria acestora să studieze cu mult mai mare atenţie problema diferitelor forme de deficienţă cromatică, să reevalueze impactul pe care aceastea îl au în actul conducerii unui autoturism, şi dacă impactul negativ este neglijabil sau inexistent (lucru demonstrat de mulţimea de şoferi amatori cu discromatii din diverse state europene şi SUA, şi chiar România), atunci aceastea să nu mai fie considerate impedimente în calea obţinerii permisului de conducere amator. Sperăm că motivul pentru care nu s-a făcut asta până acum ţine mai degrabă de lipsa de informare, neglijenţă şi inerţie. Dar când vorbim despre drepturile a opt (8) procente din populaţia de sex bărbătesc a României, neglijenţa nu mai este o opţiune. Un calcul simplu ne arată ca este vorba despre aproximativ 800.000 de bărbaţi, adică cel puţin un jumătate de milion de bărbaţi adulţi, nu de un procent sec într-o statistică oarecare. Fiecare din aceste persoane este un caz personal şi poate constitui o dramă la propriu pentru cel afectat. A spune cu nonşalanţă că aceşti oameni nu au dreptul să conducă un autoturism este o condamnare la imobilitate pentru ei, şi o discriminare de proporţii. Bine-intenţionata şi des-auzita frază "Lasă că va conduce soţia" nu ne este de nici o consolare, iar rezolvarea în stilul clasic românesc nu este o opţiune. În ţările dezvoltate, unde s-au efectuat studii ştiinţifice solide, s-a demonstrat fără drept de apel că discromaţii nu constituie un pericol sporit pentru circulaţia publică [7, 8, 9, 10]. Capacitatea de a conduce un autovehicul poate înseamna diferenţa între a fi apt de muncă şi a fi şomer, între a fi mobil şi a fi "sechestrat", între a fi 100% funcţional şi a fi "handicapat". De aceea dreptul de a conduce un autoturism, de a obţine acest carnet categoria B, în ţările cu tradiţie rutieră nu poate fi grevat de incapacitatea de a distinge corect anumite nuanţe de culori, în condiţii speciale. Discromat fiind, ţi se poate interzice să devii controlor de trafic aerian, poliţist, şofer de autobuz sau şofer profesionist, în ţările dezvoltate, UE, Canada sau SUA. Nu ţi se poate interzice însă să conduci ca şofer amator [7].

Credem ca testarea în vederea depistării discromatopsiei este benefică si necesară, şi ar trebui facută încă din clasele primare. Copii care suferă de această anomalie pot întâmpina uneori dificultăţi ale căror cauze nu le bănuiesc, la materiile la care recunoaşterea şi discriminarea culorilor joacă un rol important, cum ar fi desenul, chimia - experimente care necesită observarea culorilor unor lichide sau flăcări, fizică optică - observarea culorilor în care se descompune lumina albă, electronică - recunoaşterea codurilor de culori, etc. Considerăm că o educaţie minimală a elevilor discromaţi este necesară pentru ca aceştia să cunoască natura acestei minore afecţiuni, cât şi eventualele probleme cu care s-ar putea confrunta. Credem că este foarte importantă menţinerea testării şi la examenul medical pentru şcoala de şoferi, dar în cazul în care se aplică pentru permis amator, rezultatul să fie mai mult informativ decât eliminatoriu.

În final, merită sa reflectăm la observaţia pe care o fac medicii de la Academia Americană de Oftalmologie, la pagina de Cerinţe vizuale pentru condus [7]:

Permisul de a conduce o maşină pe drumurile publice este mai degrabă un privilegiu decât un drept. Acest privilegiu nu ar trebui să fie (acordat şi *) extins în mod indiscriminatoriu.
Cu toate acestea, într-o societate în care autoturismul personal este principalul şi deseori singurul mijloc de transport, anularea dreptului de a conduce rezultă în dificultăţi personale excepţionale, şi acordarea permisului nu ar trebui să fie refuzată fără o justificare clară.

În numele celor peste un jumătate de milion de bărbaţi adulţi români afectaţi,

Vasile Tomoiagă,
25 de ani, discromat (deuteranomalie), inapt şofer în România
email: vasile.tomoiaga@gmail.com
tel: 0744-119799
adresa: Lombului 3, ap. 101, Cluj-Napoca 400227, Cluj

Radu Popescu,
29 de ani, discromat, şofer auto în SUA
email: discromat@gmail.com

* cuvintele dintre paranteze nu apar in textul original
Notă: referinţele se pot consulta în Anexa 3

--
Se permite stocarea, copierea, distribuirea, printarea, citarea sau publicarea acestui material atâta timp cât se menţionează autorul (Vasile Tomoiagă), sursa (www.tomoiaga.ro), şi se păstrează această notiţă de copyright.

( Anexele se pot urmari la adresa originala http://tomoiaga.ro/discromat.html )

[tomoiaga]

Am obtinut si un raspuns preliminar incurajator la memoriu:



Chiar nu sunt discromati printre motociclisti ?

[Pacasac]

Io sunt discromat partial, n-am reusit sa vad decat cam jumate din numerele alea de pe foile cu buline , da' era o tanti inainte mea, si dupa ce la ghicea imi dadea mie foile, asa ca n-am avut probleme

[tomoiaga]

Probleme de mers specifice discromatilor ati avut ? De exemplu pe inserate cateodata e o lumina mai ciudata, si se spune ca discromatii au probleme atunci, ii deranjeaza putin. Sau la semafoare, sau orice fel de problema care sa fi rezultat din perceperea putin diferita a culorilor. Sunt curios sa aflu de la cei "de pe teren".

[moshulik]

Raspuns practic si realist - decat sa pierzi atata timp, mai bine dai spaga.

Raspuns teoretic si idealist - Nici eu nu prea ghicesc decat partial cifrele alea din buline, dar de cate ori am facut testul pe bune (am scos carnetul de vreo 3 ori, b-ul, a-ul, mutarea in Bucuresti) doctorii au fost multumiti ca "ghiceam" macar cateva dintre ele. Unele au contraste mai mici, altele mai mari. Daca nu vezi deloc nici o cifra din toate bulinele alea, atunci probabil problema e mai grava. In viata reala am avut o singura data o problema din cauza asta. In Constanta cred - era lumina asa, mai pe inserate, era si un semafor mai decolorat (frecvent sticla de la semafoare se decoloreaza daca este foarte veche), ei bine din cauza luminii de crepuscul, de departe nu am vazut a cata lumina era pe semafor (prima de sus e rosu, a doua galbenul etc.), deci m-am orientat dupa culoare. Care saraca era portocaliu, iar eu am asociat-o (optimist) cu galbenul. Cum stiu ca in Constanta la semafor se sta cate 3-5 minute, am zis ca-i galben si am accelerat o leaca, sa prind galbenul. Evident, cand am ajuns mai aproape am realizat ca era prima culoare de sus, deci acel portocaliu era de fapt rosu. Am avut timp sa franez, dar am retinut evenimentul...

Ideea este ca abia atunci am constientizat ca in conditii total potrivnice, discromatia asta poate produce probleme la condus, dar e suficient ca omul sa fie constient de asta, nu sa fie criteriu eliminatoriu.

[Ikarus]

Si eu sunt discromat, nu stiu in ce grad... insa unele planse ishihara le pot vedea.
Am deficienta pe verde, din cate am dedus eu din experienta cotidiana.
N-am reusit insa sa inteleg de ce poate fi discromatopsia o piedica in a conduce vehicule.
Am permis A de 5 ani si B de 7, am condus si masina si motor cateva zeci de mii de km si nu am resimtit dificultati din cauza discromatopsiei.

[strumfuadi]

@tomoiaga, respect pentru actiunea pe care o intreprinzi.

Si eu cica sunt discromat datorita faptului ca nu prea ghicesc testele alea ishihara. Insa daca ma uit de aproape, pot sa zic fiecare cerculet d'ala ce culoare are. Deci la mine problema este de integrare a imaginii in creier, nu de recunoastere a culorilor. Si totusi, la un moment dat cand am dat de carnet, am fost declarat discromat total.
In sec. 2 am apelat la spaga.ro si mi'am luat carnetu.

PS: testul ishihara a fost SINGURA data in viata reala de cand m'am nascut si pana acum in care pot sa zic ca am remarcat o eventuala "problema". habar nu aveam pana atunci, iar mai apoi nu am avut nici o problema la volan sau ghidon.
atentia este de baza, iar daca vezi o culoare incerta (portocaliu, cum zicea moshulik) mai bine reduci pana te prinzi exact despre ce e vorba.

[Baiazid]

Daca tu vezi semaforul corect, trimite pe cineva inainte sa iti spuna ce numere sunt si le memorezi. Asa se ia examenul oftalmologic. Un coleg asa a facut

[tomoiaga]

Daca tu vezi semaforul corect, trimite pe cineva inainte sa iti spuna ce numere sunt si le memorezi. Asa se ia examenul oftalmologic. Un coleg asa a facut

Semaforul il vad, si vad si culorile lui (mai greu e cand apune soarele si bate perpendicular pe el, atunci cred ca oricine nu prea vede).

Cat despre "asa se ia" tocmai aici e problema. Am scris despre asta in memoriu, ca "rezolvare" nu e o optiune pentru mine. Adica, am cochetat la un moment dat, stiind ca bunul-simt ar fi de partea mea, dar apoi am zis ca hai sa vad ce se poate face. Pana una-alta, am reusit ceva. Faza cu rezolvatul doar perpetueaza sistemul corupt, ori pe mine ma intereseaza schimbarea nu perpetuarea. O doamna medic oftalmolog chiar a zis ca mi-ar pune ea stampila de apt, daca ar fi abilitata, ca la ea in familie sunt multi discromati, si nu au probleme. Insa eu doresc schimbarea legii sau a practicii medicilor care exameniaza, mai mult decat carnetul.

@tomoiaga, respect pentru actiunea pe care o intreprinzi.

Si eu cica sunt discromat datorita faptului ca nu prea ghicesc testele alea ishihara. Insa daca ma uit de aproape, pot sa zic fiecare cerculet d'ala ce culoare are. Deci la mine problema este de integrare a imaginii in creier, nu de recunoastere a culorilor. Si totusi, la un moment dat cand am dat de carnet, am fost declarat discromat total.
In sec. 2 am apelat la spaga.ro si mi'am luat carnetu.

PS: testul ishihara a fost SINGURA data in viata reala de cand m'am nascut si pana acum in care pot sa zic ca am remarcat o eventuala "problema". habar nu aveam pana atunci, iar mai apoi nu am avut nici o problema la volan sau ghidon.
atentia este de baza, iar daca vezi o culoare incerta (portocaliu, cum zicea moshulik) mai bine reduci pana te prinzi exact despre ce e vorba.

Si noi (discromatii) vedem culorile, atata ca le vedem putin altfel. Si cum testele alea sunt concepute special ca sa depisteze pe cei care vad altfel, ne prind .
Problema e ca verdele (sau rosul) e perceput deplasat de cei cu deficiente, dar in viata reala nu prea face mare diferenta. Eu ma verific cu sotia de multe ori, si doar la nuante am probleme, cand sunt amestecuri de rosu si verde si nu e una prea clara.
Si pe mine m-a diagnosticat tot discromat total, ca la lumina crepusculara am zis ca verdele respectiv e alb si portocaliul rosu. Ziua fac intotdeauna diferenta intre portocaliu si rosu, dar noaptea, lumina farurilor de ex. nu stiu care e rosie si care e portocalie. Verdele il vad foarte bine, dar acolo la test a fost ceva verde led, deschis, foarte neobisnuit.

Uite aici o imagine (dim memoriul meu) cu reprezentarea anomaliei la discromati pe verde (deuteranomalie):



Receptorii de pe retina responsabili cu verdele au perceptia putin deplasata de la normal, spre rosu.

Extras din Anexa 1 a memoriului:

După modul în care omul percepe culoarea, vederea se clasifică în:
1. Tricromată - vederea normală este tricromată – toate cele trei tipuri de pigmenţi au percepţie corectă a culorilor
2. Tricromată cu anomalii - unul (sau mai multe) seturi de celule con au percepţia deplasată (eng: shifted)
Protanomalie - sensibilitate deplasată parţial dinspre roşu spre verde a receptorilor sensibili la lumina roşie
Deuteranomalie - sensibilitate deplasată parţial dinspre verde spre roşu a receptorilor sensibili la lumina verde (cea mai întâlnită, ~5% din bărbaţi)
Tritanomalie - sensibilitate deplasată parţial (probabil spre verde) a receptorilor sensibili la lumina albastră

3. Dicromată – percepţia unui set de celule con este complet suprapusă peste cea a altui set

Protanopie – roşul e perceput ca verde (domeniul de sensibilitate al receptorilor Protos e suprapus peste cel al receptorilor Deuteros)
Deuteranopie – verdele e perceput ca roşu (domeniul de sensibilitate al receptorilor Deuteros e suprapus peste cel al receptorilor Protos)
Tritanopie – albastrul e perceput (probabil) ca verde
4. Monocromată (acromată) - oamenii cu vedere monocromată nu percep (sau percep foarte slab) alte culori în afară de alb, negru, şi nuanţe formate din combinarea celor două (ca şi un film alb-negru)
Acromazie, monocromazie clasică - incapabili să combine culorile, vedere exclusiv în nuanţe de gri (monocromat bastonaşe)
Monocromazie atipică - recunoaştere a culorilor foarte scăzută (monocromat conuri)

1. Percepţie normală



2. Verdele suprapus peste roşu (daltonist)



3. Roşul suprapus peste verde (daltonist)



4. Verdele deplasat spre roşu (discromat deuteranomalie - aici cred ca ma incadrez eu si cei mai multi discromati)



5. Roşul deplasat spre verde (discromat protanomalie)

Raspuns practic si realist - decat sa pierzi atata timp, mai bine dai spaga.

Nu ma tare grabesc, ca nu am masina (sau moto) si nici nu se intrevede in viitorul foarte apropiat, si am chiar si un sentiment de implinire ca am mers pana aici cu demersul meu. Daca o sa fie si un raspuns pozitiv, cu atat mai mult.

Daca nu vezi deloc nici o cifra din toate bulinele alea, atunci probabil problema e mai grava.

E mai grava in sensul ca la mine perceptia verdelul e ceva mai deplasata decat la tine. Cifrele colorate in nuante de rosu le mai dibuiesc, adica mai vad unele dar, dar cele colorate in nuante de verde, mai deloc. De exemplu in asta nu as banui veci ca e o cifra:

Ideea este ca abia atunci am constientizat ca in conditii total potrivnice, discromatia asta poate produce probleme la condus, dar e suficient ca omul sa fie constient de asta, nu sa fie criteriu eliminatoriu.

Asta doresc si eu, ca testare Ishihare sa fie informativa, pentru cei aspiranti la sofer amator, nu eliminatorie. Si acuma sunt medici care pun apt la discromati, da nu toti, si legea e ambiga, cred eu. Nu mai specifica discromatopsia la lista afectiunilor incompatibile cu calitatea de sofer amator, in schimb cer testare pentru vedere in lumina crepusculara (care nu se face decat tot cu Ishihara) si discromatii pica la asta clar.

@tomoiaga, respect pentru actiunea pe care o intreprinzi.

Ar fi o treaba daca s-ar aduna toti (nerealist, acest toti, da zic asa) motociclistii si soferii amatori discromati (ca aia profesionisti si-ar periciltia grav slujba), si sa faca un miting de o ora doua, sa se plimbe pe cateva artere importante din Bucuresti, ca sa constientizeze cei de la Comisia de Oftalmologie aberatia legii asteia, sau a aplicarii ei.
Ca motoclistii (darisi soferii amatori) se mai aduna ei in diferite scopuri de astea civile.

[Bo_D]

cifrele sunt cumva 38?
si eu am problema asta, am B-ul de 8 ani, acum iau A-ul.....am facut pe naspa fisa,...si nu am absolut nici o problema cu semaforul....nici pe inserat..nici noaptea..de la distantza stiu exact ce e aprins. Singura problema o aveam cand erau lucrari la drunuri si erau muncitori cu placuta aia cu verde pe o parte si rosu pe cealalta si chiar nu imi dadeam seama ce culoare e..dar de cand le-au bagat cu verde si semnul de interzis pe partea cealalta nu e absolut nici o problema.
numai bine