Ro-srb-mne-hr-bih-slo-it-de-a-h, forja Options

[Spirit Honda]

Felicitari!

Si ma bucur cand vad ca si altii se opresc in drum pentru fotografii si nu merg in goana mae.

La mai mare!

[samolapraga]

ziua 4
Pentru ca inspiratia la scris vine mai greu dupa o zi de recuperat concediu la serviciu, o sa fiu foarte scurt si nu o sa va spun decat ceea ce vad ca domnu Mihai nu vrea sa zica, ca eu, om normal, la fiecare oprire ma hotaram sa dau jos geaca de pe mine si sa merg la tricou, cum vedeam ca se face prin zona. Cred ca se putea incerca si la fara casca, localnicii neparand a fi foarte sinchisisti de treaba asta. Dar de fiecare data intervenea "constiinta" care ma ameninta cu telefoane de reclamatie la mama, la sora, la bunica si mai ales la prietena care ma astepta cu facaletul in mana acasa. Asa ca a trebuit sa fiu baiat cuminte si am suferit si eu de cald...



Simtind ca se apropie de locuri misto unde atentia aparatului se va fi concentrat numai asupra peisajelor spectaculoase si a fetelor la plaja, a mea motoreta s-a hotarat sa impresioneze cu precizia de inginer austriac aflat in concediu de buget in muntenegru, si imi prinde o musca cu ciocul, asigurandu-si un loc in galeria de azi, pe langa clasicele cadre cu Sveti Stefan. Care Sveti Stefan, in demna traditie balcanica, ne-a asteptat cu bratele deschise si cu portile inchise. Pentru renovari. Cum vine treaba sa renovezi un hotel inchizand o insula intreaga inca n-am aflat, dar probabil ca atunci cand voi reveni - si sunt foarte hotarat sa fac asta intr-un mod sau altul - imi voi da seama de rezultate.









Fiindca al meu coleg de suferinta vad ca a lasat ziua in pom pe la jumatate, o sa continui eu spunandu-va ca acest Kotor unde noi am avut buna inspiratie sa innoptam si sa petrecem si ziua urmatoare, s-a dovedit a fi un loc nu numai foarte placut si linistit, spre deosebire de litoral, ci si foarte fotogenic. Asta pentru Mihai, nu pentru mine. Am intrat in rutina deja stabilita, centru, umblat, vazut 2-3 camere, incercat discutii in engleza, franceza, germana, inteles in semne, cedat, ales cazarea cea mai la indemana, dus, iesit la plimbare, mancare, somn. Urma prima zi de pauza, asteptata mai ales de f*****l meu cu deosebit interes.

[cristibmw]

poveste de vis domnilor

poze de poveste

felicitari!

[Mr.Watt]

Parerea mea e ca nu sunteti sanatosi la mecla sa faceti o asemenea tura si trecand prin asemenea locuri

Bizoo_n, frate, cat de des opreai sa faci o poza noua? Ca acolo nu duci lipsa de cadre si peisaje deloc. Pana la urma tot trebuie sa iei o hotarare gen "nu opresc aici, hai ca gasesc mai incolo un unghi mai bun"


Deci, pana la urma, intre ce date calendaristice s-a petrecut motoaventura?

[stege]

fotografia in mainile baiatului asta e poezie.
absolut superb!

[bizoo_n]

In primul rand multumim tuturor celor care-au vazut fotografiile noastre si sper sa le fie izvor de inspiratie pentru viitoarele lor idei de calatorii.

@Mr.Watt: am plecat pe 14 iulie. Samo a ajuns in Bucuresti pe 31 iulie, cred. Iar eu am mai frecat-o (la fasole ma refer) pe la Petrila pana pe 4 august. De oprit am oprit de fiecare data cand unul din noi simtea ca-l gadela fiorul artistic. Iar textul de obicei era "de ce mama ma-sii am orpit in locul ala dinainte cand aste e mult mai bun"

Ziua 5

Nu luati de buna precizarea aia cu ziua buna de foto pentru Mihai, venita din partea d-lui Samo, pe care modestia-l da afara din casa exact cum scuipa KTM-ul ulei. Si inca o chestie. Eu pastram faza cu musca taiata-n doua pentru concluziile de la sfarsit, la capitolul "maiestria pilotajului", dar daca tot a deschis rana, o sa va spun cum nici eu nu m-am lasat mai prejos. Pentru ca in locurile astea pe unde ne-am umblat era totusi prea curat, la un moment dat am luat decizia sa leg niste ciorapi obositi de motocicleta, in spate. Nu mare mi-a fost mirarea cand am constatat intr-una din zile ca o musca zacea decedata pe dansii. Ciorapii fiind in spate, cu siguranta s-a lovit cand mergeam eu in forja in marsarier, ca alte motive olfactive nu gasesc.

Deci in ziua precedenta ajungeam, pentru a nu stiu cata oara sfarsiti, la Kotor. Si-asa incepea odiseea vechilor cetati locuite de la malul marii. Si cam de pe-aici parca fotografiile incep a zice mai mult decat o sa pot eu spune vreodata in cuvinte. Am ajuns, ne-am cazat, tot 10 iepuroi de cap, motoretele-n curte, si dus cu apa rece. Eu, ca Samo a gasit unul in curte cu apa ceva mai calaie si astfel a fericit vecinii cu o priveliste de basm. Am plecat sa cautam mancarea si-am gasit o pizza, vreo doua ferrari, si parca si-un lamborghini, ceva deosebit. Am dormit si ajung in sfarsit la ziua al carei titlu il poarta capitolul asta. Aaa... nu prea mai stiu ce-am facut in ziua asta, ca-s toate invalmasite in capu’ meu, cert e ca a fost ceva trezit, mancat, vizitat cetatea Kotor, frecat menta, scaldat, culcat. De fapt cetatile, sau nu stiu cum sa zic, ca e una jos, si-una sus. Ei, asta de jos e o minunatie, dar aia de sus mi-a solicitat muschiuletele si plamanii cum demult nimeni n-o mai facuse. Nu mai stiu cat a fost biletul, dar pontul e ca daca urcati noaptea si vreti sa va rupeti gatul pe-acolo, o puteti face moka, pt. ca de la o ora incolo ala de-ti ia bani pe bilet se duce. Sa bea probabil. Asa, la Kotor sunt foarte multe pisici, cam cati maidanezi la noi in vremurile bune. Toate sunt in prealabil executate de motanii potenti, dar in numar mult mai mic. Si peste toate astea, tre’ sa marturisesc ca sunt si putin uratzele, violentate parca. Cotoii aia cred ca pun mult sentiment cand iubesc.
























Ziua 6 e pe vine. Sper sa reusesc azi.

Attached thumbnail(s)

 

[motorcicle]

Eu unul nu ma mai satur privind si citind... din 5 in 5 minute dau cate un F5 la pagina doar, doar o mai aparea un capitol...

Baieti, nu dati si niste lectii de "tras in poza"?

bizoo_n, poate reusesti sa povestesti ziua 6 live...azi...la arc

[bizoo_n]

Ziua 6

A inceput traditional, cu lene maxima si de cea mai buna calitate. Strange toate alea, cara ditamai lazile de aluminiu pana jos. Asta pentru ca nu stiu cum s-a facut de la fiecare locatie unde-am sfarsit am stat la etaj, de si-acum cand urc scarile acasa prezenta kilogramelor gentilor ma bantuie. In fine, iata-ne pe drumuri din nou. Cauciucurile se hranesc cu asfalt, pana oprim brusc in vama croata. Aici se petrecu' incidentul despre care aminteam umpic mai devreme. Vamesul croat, vazandu-ne de departe ne-a facut un semn ferm sa tragem pe dreapta c-am supt-o. Inca traiesc cu speranta ca a facut asta pentru ca eram motociclisti rockeri, violatori bla-bla, si nu pentru calitatea inocenta de a fi romani. S-a infipt mai intai in Samo, punandu-l sa explice prezenta bucatii suspecte de scotch care-i tinea farul. L-a mai cautat cu oglinda de oo pe sub motocicleta si a trecut la noi. Pe mine mai avea umpic si ma punea sa golesc si lichidul de frana. Am desfacut toate bagajele si-am asteptat cu rabdare sa inspecteze omul medicamente, trusa de scule, ciorapi, chiloti, ace, brice, carice, cam tot. Dup-aia a mai trecut ceva vrema pana le-am inghesuit pe toate la loc si gata, off we go, cu destinatia... Dubrovnik. Alta nebunie de oras. Ne luptam cu gasitul cazarii, Samo iar isi etaleaza valorile multi-lingvistice si gasim de dormit, binenteles, la etaj. Scorul nu-l mai stiu, dar tot p-acolo. Pana a facut micutza Daisy un dus, eu cu Samo eram ca doua baligi in pat, dormind, eu cu o perna in brate. Ne-am trezit molcom si-am apucat spre restaurant. "Cevapcici" (cam asa se scrie, sau ciorapcici, cum a retinut mandra) am mancat eu, un fel de mici, da' nu ca la noi la Romanica. Culinar vorbind, in toata zona aia exista un obicei bucataresc de a goli solnita in mancare, de orice fel ar fi ea. Nu stiu daca e atestat/brevetat, dar noi am beneficiat de extravaganta asta din plin. A urmat o baie in care eu mi-am varsat sangele in marea Adriatica, inotand fara protectii printre stanci, huo. Samo poate ilustra asta la cerere. Si-apoi, normal, orasul vechi. Aici pun [...] ca iara n-am cum sa-l descriu. Ceea ce nu se vede din imagini, cum ar trebui, este ca aici ne-am lovit de cea mai mare concentratie de bucati pe metru patrat din toata aventura. Prin "bucati", dragi baieti, intelegeti ca ma refer la chei de 14. Am mai ascultat niste serenade care rasunau infundat de la o scoala de muzica pe o straduta pustie si-am mai baut bere la un bar unde se statea pe scari si se platea inainte. Atat de la mine. Andreea, spune-i lu' Samo sa bage.



















Noapte buna.

Attached thumbnail(s)

 

[samolapraga]

Ca sa nu imi iau rosii, oua sau alte proiectile alimentare in cap ca sta topicul pe loc din cauza mea, si nu mai vin pozele odata, o sa completez si sa continui eu povestirea.

Asa ca dragii mosului, ceea ce nu stiti despre ziua a 5-a, este ca undeva, in capatul celui mai sudic fiord din Europa, in mijlocul unui orasel cochet, pe terasa unei vile in stil cubist, un motociclist epuizat dupa o zi intreaga de mers prin arsita de iulie, si-a gasit linistea intr-un dus in aer liber. Cum ar veni, in stanga marea, in dreapta muntele si la mijloc el in kooroo gol. Ceva deosebit.
Ca impresie personala, eu fiind alergic la parul de pisica, nu am prea impartasit din entuziasmul lui Mihai legat de viermuiala din cetatea veche, si de faptul ca mandrele patrupede se plimbau pe peste tot, asa ca m-am tinut relativ departe de ele, ceea ce se vede si din poze.







ziua 6
Trebuie sa va spun de pe acum, ca neavand "ditamai lazile de aluminiu" cauzatoare de cosmaruri, am fost nevoit ca toata excursia sa imi rezerv cate 10 minute inainte de fiecare plecare, sa prind sandramaua de motocicleta. Din aceasta cauza, cand am vazut ca vamesul croat ma pune sa o desfac, si sa scot toate lucrurile din sac, mi-a cazut fata. Gest care se pare ca a fost inregistrat de vames care s-a mai domolit cu "cercetarile". Acelasi gest pe care il mai facusem acum vreo 8 ani de zile, cand, intr-un tur european mai larg, am fost dat jos din tren la granita croata, din acelasi motiv pentru care si acum am fost controlati la sange. Dar se pare ca imaginea noastra de romani s-a mai imbunatatit de vreme ce nu ne-au intors din drum si de data asta.
Daca la Kotor puteai sa scapi cu un "mda.. misto", la Dubrovnik fara "uau" de zece ori nu plecai. Si cu asta nu ma refer la "bucati"... aaa.. adica la chei de 14... adica stiti voi, ci la orasul vechi in sine. La a carui intrare trona frumos o placa in care se descriau pagubele facute de bombardamentul asupra orasului de catre tara vecina de unde noi tocmai veneam. Lumea insa nu mai parea impresionata de treaba asta, atentia hoardelor de turisti tineri fiind mai degraba orientata spre a gasi un loc fain unde sa se bucure de "cold drinks with the best view". View catre chei, bineinteles. De 14.





















Ma mai simt dator sa povestesc aici de modul foarte placut in care am gasit sa ne petrecem seara in dubrovnik, si anume in strada. Nu la cersit, cum s-ar fi asteptat unii, in demna traditie, ci la sortat pozele din timpul zilei pe perne, pe niste scari, acolo unde se afla "terasa" unui bar mic si cochet. Genul de baruri care seara am descoperit ca impanzeau tot orasul vechi.
Si ca sa nu credeti ca peisajele barbulene se obtin altfel decat cu sudoare si sange, si cum sudoare deja fusese depusa destula, Mihai a scos la inaintare ce avea mai bun. Genunchiul si glezna, dupa cum ne-o arata dovada.




Si pentru ca povestea mai trebuie si continuata, trec eu la ziua a 7-a , pe care ne-am ocupat-o in mare parte cu mersul pana la Trogir. Recomandat cu caldura de prieteni ca paradis al urbanului medieval, al barcilor de mare clasa, al femeilor, bineinteles, si al preturilor accesibile. Cu preturile cred ca au mai nimerit-o, insa cu restul... probabil ca nu fusesera la Dubrovnik. Cazare am gasit ca boierii la apartament, cu camere separate, frigider, cablu, si la etaj, cum ii placea lui Mihai. 40 euro pentru toti 3. Mancarea a fost buna, dar nu mai tin minte preturi, bautaura, pe masura asteptarilor, la 2,5 euro halba de 1 litru. Consumata toata pe promenada, pentru ca acolo erau ancorate yacht-urile din care am tot asteptat sa coboare alea 30 de fete siliconate si in bikini, asa cum am vazut in filmele alea misto. Nu s-a intamplat acest lucru, de unde am dedus ca fetele probabil erau plecate in concediu, si lasasera partea asta de decor in urma.
Dar eu zic ca mai bine ma abtin totusi de la a abera si sa las pozele sa vorbeasca... si mai ales pe Mihai.

[Popescu_ MihailR...]

Am ramas masca. Nici nu mai stiu ce sa zic.
Ati ridicat stacheta si mai sus. De acum inainte nimic nu va mai fi la fel, cum zicea o veche reclama.
Felicitarile si respectele mele !