Jump to content


Alatura-te grupului nostru pe FaceBook! Like & share! Like & share! Alatura-te grupului nostru pe FaceBook!
Photo

Un canar si trei Canare

Spania Italia scuter insule Canare

  • Please log in to reply
35 replies to this topic

#1 m0jave

m0jave

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 72 posts
  • Gender:Female
  • Location:Bucuresti
  • Moto: XR650R, 990 SM (me Jane, him Tarzan)

Posted 05 December 2017 - 08:25 AM

Nu sunt eu chiar sigura ca povestea mea isi are locul aici, cum contine doar doua zile pe doua roti motorizate (si acelea mai degraba rotite), dar voi indrazni sa sper la indulgenta comunitatii, si mai ales a celor care isi amintesc cu placere (sper) de Caucazul in portocaliu.

 

Acestea fiind zise, sa purcedem la a povesti despre un canar si trei Canare, sau aventurile unui sac de cartofi care se mai plimba uneori si fara al lui El Capitan…

 

----------------------------------------


 

Duminica, 4 dimineata. Bucuresti, centrul vechi. Imi extrag rucsacul impachetat pe mod Tetris de sub mormanul de haine abandonate pe o canapea din Drunken Lords, imi imbratisez prietenii, le urez betie placuta in continuare, imi pup jumatatea, imi ureaza cu dragalasenie sa nu mor pe-acolo, si vanez un taxi dispus sa ma duca la aeroport.

 

A venit iar momentul ala al anului (aproximativ) cand sacul de cartofi isi alege o destinatie mai de tip “me time” si se mai plimba si singur. Unde de data asta? Trei din Canarele acelea semi-obscure care nu sunt Tenerife, mai exact Lanzarote, La Graciosa si Fuerteventura, si un pic de Italia (pentru ca atunci cand Ryan in marinimia lui iti anuleaza un zbor, vezi partea plina a paharului si iti lungesti “escala” impromptu). Cu ce? Avion, scuter, ferry, autobuz, autocar, bicicleta, tren, si mult per pedes. Si cu mai ce? O mascota potrivita...

 
 
38809597232_94ff667673_b.jpg
 
 

Gasesc surprinzator de usor un taxi, iar imbarcarea decurge pe modul “scurt si la obiect”. Apropo, in caz ca se intreba cineva daca ai vreo durere de cap la a te urca in avion cu geaca de motor echipata cu protectii full, nup, nu-i pasa nimanui.


Prima oprire, Bergamo, ma intampina cu un cer spectaculos si rece. Nu-i bai, inca un pic si o sa ma vad in tarile calde.

 
 
38840258451_6043ae6ca0_b.jpg
 
 

Am o escala de 6 ore, si desi as avea timp (la limita) sa dau o fuga pana in Milano, nu ma atrage de niciun fel, asa ca iau un autobuz pana in Citta Alta (centrul vechi al Bergamo, aflat in varful unui deal, dupa cum spune si numele) si ma plimb la pas pe stradutele inguste si pietruite, visandu-ma deja intr-o reclama la cafea italiana.

 
 
38124455194_6f465d9439_b.jpg
 
 
 
38809614992_4a862628d2_b.jpg
 
 
 
38124454564_2db8b4270a_b.jpg
 
 
 
38840257161_a70f9349f7_b.jpg
 
 

Ma opresc pe o bordura cu o felie de pizza la pachet (posibil cea mai buna pe care am gustat-o vreodata, atat de pufoasa si frageda, ca pare mai degraba un sufleu inecat in mozzarella, decat o bucata de pizza), si pierd cateva minute bune doar uitandu-ma la multimea colorata ce zumzaia prin piateta.


Cineva trece la un moment dat cu un munte de caine in lesa, si imi amintesc de cei patru monstri cam la fel de mari de acasa.

 
 
38809614742_643ee1569f_b.jpg
 
 

O iau din nou incet la pas, si mai fac cateva poze, luand fara prea mare tragere de inima calea statiei de autobuz inapoi spre aeroport.

 
 
38840258091_46e6052997_b.jpg
 
 
 
38124456014_1e313f2bec_b.jpg
 
 
 
38809615862_e9036945c9_b.jpg
 
 

Frumos oras! Dar plimbarea abia incepe.


Inapoi la aeroport, tatuca Ryan e pe pozitii, spre destinatii si mai exotice de atat.

 
 
38840256991_4ac812a3eb_b.jpg
 
 

* * *


Spre seara ajung in Arrecife, capitala insulei Lanzarote, unde imi stabilesc tabara. Imi cunosc gazda de pe AirBnB, un nene mustacios pe nume Angel, foarte primitor si discret. Exceptand motaiala superficiala din avion, sunt nedormita de peste 24 de ore, asa ca-s rupta de somn, dar tot inaugurez partea exotica a excursiei cu o cina de fructe de mare pe malul “baltii” locale.

 
 
38124457014_887b88f291_b.jpg
 
 
 
38840258891_3312cbc8ec_b.jpg
 
 

Una cerveza, por favor!


Si apoi adorm in drum spre pat.


* * *



Dimineata. Ziua cea mare! Cu un morcov cat casa, ma urc devreme in autobuzul spre Costa Teguise, oraselul de unde imi voi lua in primire scuterul, bravul meu magarus metalic pentru urmatoarele doua zile, care, conform planului, ma va plimba pe toata insula, in lung si-n lat. Primul pe care voi fi pus mana vreodata… Asta ar trebui sa fie interesant.


Centrul de inchirieri e detinut de un irlandez si sotia lui ucraineanca, stabiliti in Canare de vreo cinci ani (dupa cum avea el sa-mi povesteasca ulterior), amandoi plini de sfaturi “la obiect”, cum numai un irlandez si o ucraineanca ar putea da. Mi-ar fi placut sa stau mai mult la taclale cu ei, dar avem treaba aici.


Imi prezinta agregatul, un Sym de 125, si purced la a da cateva ture de parcare, sa ma obisnuiesc cu el. Cum stiu prea bine cat de plin e iutubu’ de whiskey throttle, ii dau gaz temator si microscopic. Incepe sa mormaie adormit si se pune incet in miscare. OK, nu-i chiar asa rau. Apoi vine capatul parcarii, si iau curba cu raza de vreo 3m din cinci manevre. Draci… Lucky charms rade parinteste de mine si imi striga sa ma relaxez. “E doar ca o bicicleta la care nu trebuie sa pedalezi”. Mda.


A doua oara merge mai bine. A treia si mai bine. Proprietarii celorlalte magazine din jurul parcarii se uitau pe furis la mine, chicotind. Mai dau vreo doua ture si decid ca f*** it, n-o sa ma omoare un scuter, asa ca bat palma cu irlandezu’ si intru oficial in posesia lui Gicuta. Deja-mi era drag animalu’.


Imi instalez prinderea de telefon cu un patent cersit de la nenea, cum italienii s-au uitat la mine si au decis ca pot omori un om cu o cheie minuscula de 11, asa ca mi-au confiscat-o pe a mea la imbarcare, si plec <par> <par> <par> la drum, eu si al meu Gicuta.


Ma obisnuiesc destul de repede cu mersul pe el (ca sa vezi, cine si-ar fi imaginat ca-i mai usor la drum intins decat intr-o parcare mica si ovala…), si deja incep sa ma relaxez si sa ma bucur de peisajul arid insular, de cele 25 de grade, si de zumzaitul aproape linistitor al motorasului.

 
 
27063472829_fc9b463b94_b.jpg
 
 
 
38840262871_83324b160c_b.jpg
 
 

Si asa ajung cu bine la prima oprire, gradina de cactusi din Guatiza. Sarbatoresc primii mei 14 km sunandu-l plina de un entuziasm debordant pe El Capitan, sa-i povestesc cum Gicuta e cel mai tare si o sa fug in lume cu el daca nu ma omoara nici pana maine seara. El Capitan nu pare impresionat. Ma intreaba daca mi-au dat casca… Sigur?...  Si ai asigurare?... Ugh… N-am cu cine.


Il las pe Gicuta in parcare dupa ce dau vreo 7 ture in jurul lui sa ma asigur ca nu are cum sa cada, sa plece singur, sau sa-l rapeasca extraterestrii, probabil, si intru sa vad cactusii.

 
 
38124465114_cb341cb69b_b.jpg
 
 
Ioi… Multi cactusi.
 
 
27063476319_32e265b1b2_b.jpg
 
 
 
38840266351_324951174a_b.jpg
 
 
Si varii animalute sau alte plante pe langa.
 
 
38124465344_b54e169f52_b.jpg
 
 
 
38840265581_e018620227_b.jpg
 
 
 
27063474399_1aec4db9f3_b.jpg
 
 
 
27063475309_b5e0d485eb_b.jpg
 
 
Termin rapid cu turul tepilor, ma intorc in parcare, ma echipez, si dau sa plec mai departe, ocolind un autocar oprit in buza parcarii, in cel mai romanesc mod posibil. Gicuta nu coopereaza in totalitate (asta e explicatia pe care o vom alege), asa ca fac dreapta ocolind pe undeva pe la Ploiesti. Dar nu-i bai, sunt cinci masini pe toata insula, si niciuna din ele nu era in zona (dupa cum m-am asigurat, in mod inspirat).

Supravietuiesc fara incident inca vreo 15 km pana la urmatoarea oprire, Jameos del Agua, un fel de grota peste un lac subteran, unde spaniolii, baieti intreprinzatori in ale turismului, ca intotdeauna, au amenajat frumusete de restaurant si loc de observatie pentru o specie locala de racusori minusculi si de un alb atat de sclipitor incat par stele pe fondul negru al lacului.

 
 
38809638542_40a6d429af_b.jpg
 
 
 
38124467944_5433484882_b.jpg
 
 
 
38124466524_a5eb1d6c89_b.jpg
 
 
 
38124466824_5c5f667ebf_b.jpg
 
 
Tot aici, la capatul celalalt al grotei, vad pentru prima oara ceea ce pare a fi o mica obsesie locala, si anume piscine de un albastru cristalin, intr-o “albie” neregulata si unduitoare, de un alb dureros in plin soare.
 
 
38124465764_b475c263e1_b.jpg
 
 
Ajung la iesire, in parcare, ma echipez la loc, si cand sa ma pun in miscare, incepe sa toarne cu stropi mari si lacomi… Climat de insula. Ma uit exasperata la cuplul care se pregatea de plecare cu scuterul de langa, si ne refugiem toti trei sub o arcada, asteptand sa treaca cele (previzibil) cinci minute de ploaie. Schimbam o vorba - doua, si ne uram reciproc concediu placut, nestiind ca ne vom reintalni constant in aproape toate punctele de interes de pe insula.

Dupa cum era de asteptat, ploaia dispare ca prin minune in cateva minute, si pana ajung la urmatoarea oprire, la mai putin de 1km, asfaltul e deja uscat.


Cueva de los Verdes e o pestera care, in ciuda faptului ca apare in absolut toate brosurile turistice, nu-mi spune mare lucru. Cel putin, nu pana aproape de sfarsitul portiunii vizitabile. Intrarea se face cu un ghid, care ne conduce prin pestera, incapere cu incapere, galerie cu galerie, cu aerul resemnat al unui om care e pe punctul de a-si taia venele daca mai trebuie sa-i spuna unui singur plod sa nu se agate de stalagmite.


Ajungem intr-o incapere mai mare, in care sunt improvizate o scena si un mic amfiteatru, unde aparent se tin frecvent mici concerte. Ghidul se aseaza pe marginea scenei asteptand rabdator sa-si gaseasca toata gloata locul in incapere, iar pe mine ma loveste chicotitul vazandu-i silueta hitchcockiana profilata pe fondul pesterii.

 
 
27063486009_b41155136a_b.jpg
 
 
Mergem mai departe si ajungem intr-un final la partea interesanta a pesterii, un mic bazin perfect linistit, care oglindeste atat de bine tavanul incaperii, incat intr-un act de “scamatorie” ca pentru copii de gradinita, ghidul profita de lipsa de spirit de observatie a turistului de rand si arunca o piatra in apa. Evident, publicul e socat atunci cand piatra genereaza pleosc si valuri, si nu cade pe fundul gaurii aparente in podea.
 
 
27063483109_1f05b091c7_b.jpg
 
 
 
38840275511_983436fc8e_b.jpg
 
 
Hi hi hi, ha ha, ura si la gara, multumim pentru vizita.

Ma intorc din nou la Gicuta, deja aproape mai incantata de drumurile intre obiective, decat de obiectivele in sine. Si trebuie sa recunosc, frumoase drumuri au!

 
 
38124461024_df122a08ff_b.jpg
 
 
 
24972547718_d58094f167_b.jpg
 
 

Urmatoarea oprire e in “varful” insulei, la Mirador del Rio, un punct de belvedere de unde se poate admira de deasupra o insula alaturata, La Graciosa, pe care urmeaza sa o vizitez la randul ei in zilele urmatoare, de data asta la pedale.


Aici ma avertizase Paul, irlandezul cu scuterele, sa nu fac prostia sa dau cei 10 euro pe intrarea in cladirea cu pricina, amenajata in varful dealului, cand pot sa am fix aceeasi priveliste, moca,  50m mai jos, si fara fereastra panoramica. Ajunsa la fata locului, nu pot sa nu-i dau dreptate. As putea chiar adauga ca varianta “low cost” are ca bonus drumul serpuitor pe marginea prapastiei, inclus in priveliste.

 
 
27063483769_eb42e2b443_b.jpg
 
 
 
38840273681_8ce5d44b62_b.jpg
 
 
 
38124469244_e4a9cf2db4_b.jpg
 
 

Studiez cu atentie insula aflata parca la o aruncatura de bat si ma imaginez cu mare incantare pedaland pe drumurile ei de tarana, prin peisajul desertic. Probabil la fel se imagina si primul masochist care a avut ideea de bicicleta pe insula aceea. Imi place sa cred ca a fost acelasi individ care a denumit insula “La Graciosa”, in traducere “cea amuzanta”. Om cu simtul umorului… Ha! Las’ ca vad eu peste doua zile…


Dar deja e destul de tarziu, si oricat de bine m-as impaca eu acum cu Gicuta, parca n-as vrea sa ajung pe intuneric, asa ca-i dau bice spre ultima oprire, Famara, plaja renumita pentru popularitatea ei printre comunitatile locale de surferi.


Dupa un drum serpuitor frumos, dar parca “din alt film” fata de asfaltul perfect de care beneficiasem pana atunci, ajung intr-un final si acolo. Nu pot sa nu fiu dezamagita de faptul ca surferii par sa se fi retras deja la ora aceea, dar tot arata bine plaja.

 
 
38809637542_578e42dd60_b.jpg
 
 

Gicuta ma asteapta cuminte, gata de mers acasa.

 
 
27063485329_2d17899145_b.jpg
 
 

Vamonos!


Pe masura ce ma apropii de capitala, constat ca se inmultesc totusi simtitor acele cinci masini de pe toata insula, in acelasi timp in care ma intrec ingrijorator cu apusul. Dar Gicuta mi-a fost prieten bun toata ziua, si deja am incredere in el, asa ca nu mai am emotii strecurandu-ma prin trafic. Si in plus, se pare ca am prins cate una - alta de la El Capitan in ceva ani de mers in spatele lui.


Ajung la cazare, si imi parchez magarusul sub un felinar in curtea spitalului de langa, unde imi spusese Angel ca ar trebui sa fie in siguranta, apoi ma indrept chitit spre prima bere din port. Amintindu-mi de uzualele 5-600 de km pe zi de asta vara si din mai toate plimbarile cu El Capitan, imi vine sa rad de mine de cat de obosita sunt dupa doar un pic peste o suta, dar parca altfel e cand conduci tu pentru prima oara. A fost o zi buna.


Desi sunt obosita si-mi e sete, arata mult prea bine apusul ca sa nu dau o tura de-a lungul falezei inainte sa ma parchez la o terasa.

 
 
23975245917_9a90d37aaf_b.jpg
 
 
 
23975245277_f10bf64bb5_b.jpg
 
 
 
38809641512_7496f7dd29_b.jpg
 
 

Dupa ce se intuneca de-a binelea, ginesc o terasa draguta in port, si ma intind la inca o cina cu fructe de mare, in acompaniament de trubaduri locali.

 
 
38809640402_98ff8477a2_b.jpg
 
 

Dos cervezas, por favor!



(Va urma…)

 
 

 



#2 l.u.v

l.u.v

    Vanturator de tarana si alergic la prostie..

  • Admin
  • PipPipPipPip
  • 8,895 posts
  • Gender:Male
  • Location:BUCURESTI
  • Moto: Doispesute elte

Posted 05 December 2017 - 08:51 AM

Bravo fata, frumos povestesti. Iar pozele, ele insele sunt..de poveste!

"Prefer fiarele mai vechi in locul plasticelor de ultima generatie"..

 


#3 raducanescovan

raducanescovan

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 451 posts
  • Gender:Male
  • Location:Piatra Neamt
  • Moto: africa twin XRV 750
  • Club: -

Posted 05 December 2017 - 08:52 AM

superb

multumim pentru povestire si poze

si....mai vrem



#4 Mexicanu'

Mexicanu'

    Expert

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 1,958 posts
  • Gender:Male
  • Location:BUCURESTI
  • Moto: Suzuki GSX-R 1100 , Honda CM400
  • Numar: 993 MEX , 983 MEX

Posted 05 December 2017 - 09:17 AM

Multumim pentru poveste, asteptam continuarea :)



#5 Mariusik85

Mariusik85

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 155 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Honda FEZ 125
  • Club: niciunul

Posted 05 December 2017 - 09:26 AM

superbe pozele, povestea foarte frumoasa. Asteptam cu nerabdare continuarea.



#6 1xu1xf1xu

1xu1xf1xu

    Expert

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 4,545 posts
  • Gender:Not Telling
  • Location:Judetu BV

Posted 05 December 2017 - 10:11 AM

Super.

#7 littlekriminal

littlekriminal

    mãtur

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,063 posts
  • Gender:Male
  • Location:UK, Bucuresti, Pitesti, Sebes-Alba
  • Interests:nu sunt pe interes
  • Moto: fzs 600, 600 rr 2009 track only
  • Numar: zen
  • Club: bazi crew™ for life

Posted 05 December 2017 - 10:19 AM

Blanita! M-au marcat Tenerifele, am fost anu' asta, am avut masina acolo. Urmatoarea data cand mai calc pe acolo(2018), clar va fi pe o motoreta. Deci drumurile alea ma termina!


Mai sus obisnuia sa fie o poza super marfa. RIP poza!
sunt atat de slab incat ma confunda lumea cu craniul de pe steagul piratilor cand accelerez in viteza intai pana la 3000 de turatii pe un motor de 125cc...
Super emisiune! http://www.bucatarie...ita-de-porumbei
Un loc super genial http://www.youtube.c...h?v=-kGJuFnetH0

#8 SONYC

SONYC

    Sticlist de anduranta!

  • Membru
  • Pip
  • 339 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Interests:Viajes
    Senoritas
    Cervezas
  • Moto: Honda Hornet '07
  • Numar: B-69-RUP
  • Club: A

Posted 05 December 2017 - 12:42 PM

Ai iai iai cum iti mere condeiul, cu mare interes astept continuarea istorioarei  :ok:


Vorbeşte doar dacă poţi depăşi calitativ liniştea!

 

2uei2r6.jpg


#9 JUST4TNT

JUST4TNT

    ....................

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 1,627 posts
  • Gender:Male
  • Location:Arad
  • Moto: VN900

Posted 05 December 2017 - 12:57 PM

Big like !  :10:


Facebook is like a jail. You sit around, waste time, have a profile picture, write on walls and get poked by guys you don’t really know.


#10 Stefrusu

Stefrusu

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 237 posts
  • Gender:Male
  • Location:Calarasi
  • Interests:Intalniri,discutii,plimbari
  • Moto: V-Strom DL650
  • Numar: CL 02 HUG
  • Club: NO CLUB!!!

Posted 05 December 2017 - 06:22 PM

Ai cam pierdut din darul povestitului,dar... pozele compenseaza...  :10:


Edited by Stefrusu, 05 December 2017 - 06:23 PM.


#11 ianachim

ianachim

    VESNIC INCEPATOR

  • Carantina
  • PipPipPipPip
  • 9,508 posts
  • Gender:Male
  • Location:fara casa/locuitor al BASERIEI
  • Moto: r1200gsa k1200r
  • Numar: rosu
  • Club: singur pe drum

Posted 05 December 2017 - 10:33 PM

de departe ..... FUERTE..... ruls!!!!!
si merita mers cand la noi este iarna

#12 PoliBuc

PoliBuc

    Motociclist ... intarziat

  • Super Membru
  • PipPip
  • 1,027 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Interests:sporturi cu motor, rock
  • Moto: Suzuki Bandit 1250SA
  • Numar: B-94-GSF
  • Club: Lizeanu ?

Posted 05 December 2017 - 11:36 PM

Bravos !!! Atat pot spune, din toate punctele de vedere. Cea mai tare chestie este cea cu scuteru'. Daca este prima oara cand calaresti un scuter si ala de 125 ... esti super curajoasa !!! Inseamna ca ai stiut sa "furi" de la El Capitan.

Asteptam, nerabdatori continuarea, poate, cine stie, iti urmam exemplul.


Edited by PoliBuc, 05 December 2017 - 11:37 PM.

Vesnic alergator


#13 hondacbrF4si

hondacbrF4si

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 292 posts

Posted 05 December 2017 - 11:39 PM

superbe peisajele,si mai ales Gicuta....FELICITARIII!!!!



#14 m0jave

m0jave

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 72 posts
  • Gender:Female
  • Location:Bucuresti
  • Moto: XR650R, 990 SM (me Jane, him Tarzan)

Posted 06 December 2017 - 08:28 AM

Daca este prima oara cand calaresti un scuter si ala de 125 ... esti super curajoasa !!!

 

N-am avut eu curajul asta chiar de bunavoie, planul initial era sa-mi iau unul de 50, dar cu vreo 2-3 saptamani inainte, cand am vrut sa-mi fac efectiv rezervarea, am fost informata ca nu mai exista de 50 de inchiriat nicaieri pe insula, asa ca aia a fost :)

 

 

Multam, multam tuturor de aprecieri!  :scooter:

Pai sa continuam, zic.

 

------------------------------------------

 

 

Dimineata deja? Draci, parca abia am esuat pe pat acum 5 minute. Trag de mine, ma imbrac, imi strang bagajul, de undeva din partea cealalta a casei se aude Angel intonand serenade in dus. Tre’ sa-mi amintesc sa-i dau steluta la rating pentru guest entertainment.

 

Afara, peste drum, Gicuta ma asteapta la locul lui, bine mersi. El si cele douaj’ de labute de pisica de pe sa. Incep sa empatizez cu El Capitan in vendetta lui eterna impotriva clanurilor de mate tomberoneze. In fine, il curat gigea, il pun si pe Gogu Gipiesu’ inapoi la locul lui, imi fac lungul ritual de impachetare, si plina de elan matinal, plec cu cricul lasat… Simtindu-ma mandra in compania selecta a oamenilor pentru care motoarele (alea adevarate) sunt facute sa nu mai permita asta, mai bag o fisa si ma indrept  cu parait vesel spre cea mai apropiata benzinarie. Avem drum lung azi, si Gicuta pare mai setos decat m-as fi asteptat. Misiune indeplinita, ma scotocesc de cei doi euro pe rezervor plin, si ii dau bice fredonandu-mi in casca “...on a steel horse I ride…”, cu o usoara iritare ca “burro” are prea multe silabe si imi strica feng shui-ul muzical. Dau vina pe Angel.

 

Prima oprire - muzeul Cesar Manrique, care Senor Manrique pare a fi pentru Lanzarote ceea ce e Gaudi pentru Barcelona, mai exact un izvor nesecat de moduri de a vinde bibiluri turistilor. Dar divagam.

 

Excesul meu de zel in a evita ora matinala de varf in capitala insulei (cunoscuta si ca 10 seara intr-o miercuri in Sinaia) se traduce direct prin faptul ca ajung in parcarea muzeului cam cu o ora inainte de deschidere, asa ca imi fac de lucru cum pot. Pur intamplator si fara nicio intentie ascunsa piti-narcisista, se pare ca pot sa-mi fac de lucru facandu-mi un selfie cu Gicuta.

 
 
24982434028_8246d04983_b.jpg
 
 

Pur intamplator.


Si inca una cu asta micu’ dragalas foc, manca-l-ar coana Veta.

 
 
38855096851_d521a23e8e_b.jpg
 
 
O data incheiata sedinta foto cu agregatu’, dar neaflandu-ma cu mult mai aproape de ora de deschidere, mai pozez o plantuta, mai o manifestare a spiritului creativ turistic, ce prind…
 
 
23990015357_22a282b75c_b.jpg
 
 
 
38824295722_5ffcb5f29b_b.jpg
 
 
Se face intr-un final ora cu pricina si apare agale o tanti care deschide portile cam cu acelasi entuziasm si spirit primitor cu care ar deschide un oficiu postal in Drumul Taberei, in ziua de pensii.

Inca am incredere in latura mea organizatoare, care-si face temele cu luni de zile inainte de plimbari si stie exact ce stelute sa puna pe harta si ce sa trateze cu indiferenta, asa ca intru inca plina de optimism. Nu trece mult pana ma loveste realitatea cruda a faptului ca am asteptat o ora si am dat 8 euro ca sa vad o “casa memoriala X”, oricat de creativa si fistichie ar fi ea. Eu si latura mea organizatoare trebuie sa avem o discutie… In fine, macar gradina arata dragut.

 
 
38824295742_3b2d3b8241_b.jpg
 
 
 
27078841159_6f048bc18c_b.jpg
 
 
 
38824295062_400832f1b3_b.jpg
 
 

Ma intorc in pas vioi in parcare, ma echipez, si plec cu scart si norisor apocaliptic de praf spre urmatoarea oprire, in capatul celalalt al insulei. Ma rog… cam cat de apocaliptic poate fi norisorul de praf al unui Gicuta.


Apoi trag pe dreapta 50m mai incolo si il momesc pe Gogu sa ma bage pe ruta scenica, stie el, aia cu vreo douaj’ de km mai lunga.

 
 
38150079194_65b7f9414c_b.jpg
 
 
 
38835341182_b6497b120f_b.jpg
 
 
 
38150079034_c52a3c482c_b.jpg
 
 
 

Mult mai bine!

 

Si ajung in El Golfo, un sat fost pescaresc, actual turistic, in mijlocul a vreo trei feluri de stancaraie vulcanica interesanta. Am o senzatie distincta de déjà vu cand amuz inca o parcare dand multiple ture in cerc, de data asta cautand un petic cat de cat plat si batatorit unde sa-l las pe Gicuta fara sa-l gasesc la orizontala (panarama…) la intoarcere. Imi ia ceva, dar ii gasesc pana la urma un coltisor si plec sa explorez. Ma departez repejor de cele aproximativ 500 de restaurante, terase si magazine de suveniruri de ipsos, si peisajul incepe sa fie mai pe gustul meu.

 
 
 
24982438898_0dfd5373df_b.jpg
 
 
 
24982436878_914a454a93_b.jpg
 
 
 
23990020887_0be0780353_b.jpg
 
 

Coasta pare sa se continue si mai interesant in zare, dar nu prea ma atrage sa o iau per pedes, asa ca-mi recuperez agregatul si mai merg inca vreo doua minute in lungul tarmului.


Pare o decizie buna…

 
 
24982437728_f93ffdd266_b.jpg
 
 
Iar Gicuta ma asteapta aici pe terra ceva-mai-ferma.
 
 
23990019617_aac7e71bf2_b.jpg
 
 
Nu fara ceva regrete, las El Golfo in urma, si ma indrept spre destinatia principala a insulei, fala Canarelor mai sarace in yachturi si bauturi cu umbrelute roz neon, parcul vulcanic Timanfaya.

In mod normal, latura mea organizatoare (cand nu o da in bara cu stelute nemeritate pe harta), ar fi pus aceasta oprire dimineata, la prima ora, eventual dupa de ar fi studiat diagrame astronomice, meteorologice si multe alte logice, si stabilit conditiile perfecte pentru un rasarit de carti postale. Din pacate pentru inclinatiile mele artistice, orarul spaniol nu cunoaste ore mai mici de 10 dimineata, ca sa nu mai zic ca Paul, the Gicuta master, in toata plasticitatea lui roscata, mi-a exemplificat cat se poate de detaliat toate felurile in care o sa-mi creasca tensiunea din cauza celor 40 de autocare cu turisti prezente la fata locului daca imi fac aparitia inainte de ora 3 dupa-masa. Il cred pe cuvant, avand in vedere ca la ora 4 nu erau decat vreo 20.


Pe de alta parte, parcarea neincapatoare (ai fi zis) misuna de parcagii inarmati cu walkie talkie si gesticuland indicatii mai ceva ca pe-o pista de aterizare. Primul ma preia de la distanta si ma paseaza din parcagiu in parcagiu pana la spatiul destinat special scuterelor. Atat de eficient e procesul, ca nici nu-mi dau seama bine cum exact ma trezesc pe un loc perfect plat, in linie cu alte doua scutere, si cum am navigat pana acolo pe o panta “dragalasa” printre autocare si strecurandu-ma milimetric intre un SUV si un perete de stanca. As fi mandra de realizarea mea daca n-as fi sigura ca nu mi-ar mai iesi a doua oara, in conditiile in care n-as mai fi prea concentrata la indicatii ca sa-mi fac griji cum manevrez.


In fine, il las pe Gicuta in compania celorlalte doua specimene, si prind urmatorul autobuz pe traseul vizitabil. Aparent, exceptand cazul in care scrie pe tine National Geographic, nu poti vizita parcul pe cont propriu, ci doar plimbat cu autobuzul pe o ruta prestabilita. Dezamagitor, dar vazand turistii revarsandu-se in parcare cata frunza, cata iarba, imi imaginez ca altfel n-ar dura mult pana nu prea ai mai avea ce vizita.


Si cam ai ce vizita…

 
 
37967845265_d40acfd53c_b.jpg
 
 
 
24982447468_977ef735ed_b.jpg
 
 
 
24982445548_ecfa0c2828_b.jpg
 
 
 
24982444228_7885c871f2_b.jpg
 
 

Ma bate gandul sa mai iau inca o data autobuzul ca sa pot admira privelistea si pe partea cealalta, dar realizez ca mi-am facut norma pe ziua de azi de copii hiperactivi, rusoaice in tricouri cu paiete, si japonezi cu telephoto-uri intinse peste doua scaune (si cele doua capatani asociate).


Ma strecor din multime inapoi spre parcare, exact la timp sa vad un padre de familia bagat in sperieti de un “sughit” vulcanic.

 
 
24982444938_cbb967644d_b.jpg
 
 

As fi putut sa jur ca a mai scos doua - trei pufaituri scurte in urma individului, amintind suspect de un ras infundat. Baiat de viata vulcanul asta, imi place de el.


Ma intorc la Gicuta, care, sufletul petrecerii ca intotdeauna, mai adunase inca vreo trei scutere in jurul lui. Ma lupt un pic cu el sa-l extrag din mijlocul companiei, si o luam inapoi la vale.


E deja destul de tarziu si stiu ca in curand trebuie sa duc magarusul inapoi acasa. Dar aman cat pot inevitabilul si negociez iar cu GPS-ul pentru ruta lunga. Nu mai filmez, nu mai opresc pentru poze, nu-i mai dau tare. Doar ma plimb incet si lenes, bucurandu-ma de fiecare minut, fiecare mormait zumzaitor, si fiecare adiere in plete.


Dar ajung pana la urma inapoi la Paul… Ma intampina cu gura pana la urechi si cu o fata de “Ti-am zis eu?”. Pare ca m-ar intreba cum a fost si daca mi-a placut, dar ma vede cum parca nu prea-mi vine sa ma dezlipesc de ghidon, imi aduce patentul sa-mi dau jos suportul de telefon, si ma lasa sa-mi adun lucrurile in liniste. Si jur ca nu mi-a luat niciodata atat de mult sa desfac doua suruburi...


Apoi mi-am luat la revedere de la Gicuta.


Ajung inapoi in Arrecife si ma parchez iar la o cina in port, cerveza, etc.

 
 
23975244547_96d6de99eb_b.jpg
 
 
 
38809642582_6a23f9e994_b.jpg
 
 

Mai comand o bere si stau pana tarziu uitandu-ma prin poze, filmari, si amintindu-mi cu repros cum, desi n-as fi recunoscut asta nici fata de mine insami, pe undeva abia asteptam sa treaca cele doua zile, sa vad scuterul dus inapoi si pe mine cu mainile, picioarele si capatana intregi. Acum mi-e deja dor de Gicuta! :(


* * *



Dar e o noua zi, sunt inca aici, si mai sunt multe de vazut. Planul pentru azi: autobuz la prima ora pana in varful nordic al insulei, de acolo ferry pana pe La Graciosa, inchiriat bicicleta, si pedalat toata ziua prin desert. Plan bun, nu?


Zis si facut.

 

 

38824312062_0ba0938ca8_b.jpg

 

 

Partea cu “la prima ora” nu prea imi suradea mie, dar latura mea organizatoare (that bitch!) stie ca-s usor de mituit. Arata-mi niste nori colorati si imi trece.

 

 

37967846215_813cd6be47_b.jpg

 

 

 

38824303722_d7aec5f4d6_b.jpg

 

 

Cum nu mai am Gicuta-n sus, Gicuta-n jos pe care sa-mi concentrez atentiile fotografice, ma intorc la companionul meu initial, canarul din Canare. Nu-i la fel de dragut, totusi.

 
 
37967846285_5e5503b6e9_b.jpg
 
 
Vreo ora si cateva atipeli mai tarziu, ajung in Orzola, punctul de plecare al ferry-ului spre insula, unde mi se aminteste pentru a nenumarata oara ca atunci cand esti o persoana profund antisociala (ca mine) ajuta sa fii si unul din acei ciudati (ca mine) care n-au nicio problema cu a se trezi la ore inumane pentru o cauza nobila. Eu si inca trei gugustiuci pe tot ferry-ul. QED.
 
 
38139108854_fd8d4d9a59_b.jpg
 
 
Ma asez comod (foarte comod) si astept sa inceapa distractia. Iar distractia nu se lasa asteptata prea mult.
 
 
38824306952_ac0844df17_b.jpg
 
 
 
38139108204_27f947835b_b.jpg
 
 
 
38139108304_e0af781e75_b.jpg
 
 
Si Graciosa se infatiseaza exact asa cum citisem si vazusem…
 
 
38855106171_dd4bab61d2_b.jpg
 
 
Niciun cm patrat de asfalt, si cateva case perfect paralelipipedice, albe, aruncate pe nisip in mijlocul unui desert, in mijlocul unui ocean. OK, nu chiar in mijlocul unui ocean, la marginea unui ocean, langa un alt desert, ceva mai ostil.

Inca entuziasmata de pitorescul locului, imi fac o scurta aprovizionare cu cronturi si multa apa de la un minimarket satesc invadat de o duna de nisip, si ma duc sa-mi fac rost de o bicicleta. Mi se inmaneaza neceremonios una rosie, cu cauciucuri satisfacator (speram eu) de late, si care parea sa fi vazut multe la viata ei. Mi se indica scurt s-o las pe un gard in spatele magazinului cand termin cu ea, ca ei inchid acum. Ma gandesc ca n-am inteles bine, si intreb daca sigur o las pur si simplu acolo. “Yes, yes, no problem”. Apoi imi dau o palma si ma intreb retoric cine dracu’ ar fura o bicicleta intr-un mic desert intr-un ocean.


Ma urc pe martoaga (n-am considerat-o un substitut de Gicuta suficient de bun cat sa merite un nume), constat ca franele sunt doar o sugestie, iar schimbatorul de viteze e decorativ, si cu incantare maxima pentru pitorescul deja galopant, plec la drum. Si pitorescul incepe sa se ofileasca pe masura ce descopar ca pedalatul pe nisip nu prea seamana cu ala prin Herastrau. Nu-i bai, mai dau jos din cerveze, imi spun eu plina de idealism. Iar idealismului ii placea macar ce vedea in jur.

 
 
38139107844_514cfc98d4_b.jpg
 
 
 
38139107174_dcb2d735bc_b.jpg
 
 

Si merge cat de cat bine pana ma apropii de plaja de pe coasta opusa, desi trebuie sa recunosc, am o nou descoperita apreciere retroactiva pentru El Capitan, amintindu-mi de experienta offroad de asta vara. Asta, si jur ca n-o sa mai rad niciodata de bicicletele cu cauciucuri grasane. Chiar daca sunt ridicole pe asfalt. Take it or leave it.


Imi parchez martoaga lange celelalte martoage…

 
 
38855102061_6ac9e0113a_b.jpg
 
 

… si ma duc sa-mi caut un mirador unde sa-mi servesc mic dejunul.


Nu am mult de cautat.

 
 
24982467218_a4093a5c2d_b.jpg
 
 
 
24982468158_ffa1dacb84_b.jpg
 
 

Mai o poza, mai un biscuite, si o iau agale inapoi spre “parcare”, oprindu-ma sa ma minunez de firimiturile vulcanice imprastiate prin nisipul galben.

 
 
24982465768_60ac2fd709_b.jpg
 
 

Imi recuperez scartaitoarea si ii dau mai departe, cu optimismul revigorat. Nu ajung cu el foarte departe totusi, doar cam pana unde drumul se apropie cu hotarare malitioasa de trol batran de nisipul afanat al plajei, si pedalatul devine un exercitiu de masochism.


Mai iau o pauza langa o masina cu turisti plecati pe plaja si ma mint singura ca e in scop fotografic, nu ca sa esuez pe o piatra si sa refuz sa ma mai misc.

 
 
38824308902_674f9e180d_b.jpg
 
 

Ma urnesc din nou si mai inot o vreme prin nisip.


Cam aici a fost momentul in care mi-am bagat picioarele (cat inca le mai simteam) si am luat-o resemnata pe langa martoaga…

 
 
24982463168_da5dea7242_b.jpg
 
 

Dupa vreo suta de metri vine din fata un nene intr-o camioneta cam la fel de trecuta prin viata ca bicicleta mea, il opresc, si il intreb daca mai tine mult drumul prin nisip, sau revine in curand la tarana. “Un poquito mas”, imi spune el incurajator. Beeene.... Mai imping o vreme si se dovedeste ca nenea a avut dreptate, nisipul se retrage si e inlocuit de o priveliste pe care nu credeam ca o s-o mai apreciez atat de mult cam de cand am fost cu El Capitan prin padure, de la Doftana in sus, dupa ploaie, de credeam ca ne inecam in noroi.

 
 
38824307962_2cdf4893ab_b.jpg
 
 

Minunata, glorioasa tarana uscata!


Rinichii mei n-au fost, totusi, chiar la fel de incantati ca mine, dar asta e, nu poti avea peste tot suspensiile lui Jinksy (990-ul de acasa).


Pe de alta parte, ce a omis nenea sa mentionezea fost ca tot cam acolo unde se termina nisipul incepe urcarea. In apararea lui, eu intrebasem expres doar de nisip, dar cumva mi-as fi imaginat ca fata mea i-ar fi indicat totusi importanta unor astfel de detalii adiacente.


Asta e, oricum nu ma mai intorc prin nisip nici sa ma bati, asa ca ii dau vitejeste inainte, si ma mai opresc din cand in cand sa-mi recuperez plamanii de pe jos. Optimismul are o scurta revenire la viata cand imi dau seama ca putea fi mai rau. As fi putut sa fumez. Sau as fi putut sa cedez emotiilor si sa-mi iau tot bicicleta si pe Lanzarote, in loc de Gicuta. Alung rapid acest gand sumbru, si ajung intr-un final neasteptat, nesperat, nerealist… in varf.


Sunt atat de incantata de privelistea care se casca in fata mea - o coborare mai mult sau mai putin in linie dreapta pana inapoi in port, incat nu-mi da prin cap nici macar sa fac o poza. Imi dau drumul la vale si ma tin bine de martoaga rugandu-ma de ea sa nu se descompuna inca, in timp ce incerc sa ma hotarasc rapid ce s-ar asorta mai bine cu norisorul de praf din urma, dintre Valkyrii si uvertura 1812.


Pe la jumatea coborarii mi se blocheaza lantul. Decid ca pe un asemenea agregat sunt sanse mai mari sa explodez spectaculos decat sa-mi fluture pletele in vant de sub o tichie cu coarne, asa ca aleg sa o fredonez pe a doua. Imediat ce deblochez lantul si ma pun iar in miscare.


Ma mai rostogolesc o vreme fara incident si ajung intr-un final inapoi in port, eu si crusta mea de praf. Un raft de apa de la minimarket si doua inghetate mai tarziu, sunt inapoi pe ferry, inapoi in autobuz, inapoi in port.


Garçon! Todas las cervezas, por favor!

 
 
(Va mai urma... )


#15 Adrian M.

Adrian M.

    EU

  • Super Membru
  • PipPip
  • 1,079 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: tdm 900
  • Club: nu

Posted 06 December 2017 - 01:29 PM

Biutiful...biutiful.



#16 gogO.

gogO.

    house mill the girls

  • Super Membru
  • PipPip
  • 1,295 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: SUZUKI SV1000 2003
  • Numar: B138GOG

Posted 06 December 2017 - 02:10 PM

moar pictures, moar! foarte mistio cadrele

felicitari :cheers:


Oameni cu care am interacționat de-a lungul timpului, pe care ii recomand:

 

Thrasher * 0729 832 283 * Reparatii carene, cosmetizare moto, interventii minore (reglaje, schimburi consumabile)

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

mexykanu * 0741 095 483 * Piese OEM/aftermarket, consumabile si accesorii MotoRush.ro

 ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

darian * 0722 564 409 * Reparatii/modificari sei

 

m2dmb.jpg


#17 Kostin

Kostin

    Pulifrici

  • Membru
  • Pip
  • 332 posts
  • Gender:Male
  • Location:Dr Taberei
  • Moto: Gsxr
  • Numar: bye

Posted 06 December 2017 - 11:26 PM

Ce aparat ai folosit...obiectiv. Imagini spectaculoase.



#18 mony

mony

    MONY

  • Super Membru
  • PipPip
  • 751 posts
  • Gender:Male
  • Location:bucuresti
  • Moto: Pegaso_Garda_650, Huatian 125
  • Numar: B-20- BYK

Posted 07 December 2017 - 12:47 AM

De cand asteptam ceva interesant (naratiune si poze)...

Iti multumesc pentru ca odata cu cititul topicului, calatoresc si eu... si ma bucur 


Aventura mea cu scuterul... de la pagina 3

http://www.motocicli...tra-low-budget/


#19 ValiR

ValiR

    Nou venit pe forum!

  • Membru
  • 8 posts
  • Moto: Kawasaki vn800

Posted 07 December 2017 - 02:03 AM

Savuroasa povestea si spectaculoase fotografiile, felicitari ! Ce ai folosit ? De peisaje, nu mai zic...

#20 m0jave

m0jave

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 72 posts
  • Gender:Female
  • Location:Bucuresti
  • Moto: XR650R, 990 SM (me Jane, him Tarzan)

Posted 07 December 2017 - 12:12 PM

Ce aparat ai folosit...obiectiv.

 

 

Ce ai folosit ?

 

 

Nikon D5200 cu Nikkor 16-80mm f2.8-4 si un filtru de polarizare pentru cele de zi, iar cele din mers extrase de pe filmare cu GoPro (Hero 4), apoi toate trecute prin Snapseed :)

 

Multumesc publicului! :">

 

Sunt un pic in urma cu triatul pozelor pentru ultimul episod, asa ca mai intarzie un pic, mi scusi.


Edited by m0jave, 07 December 2017 - 12:16 PM.






Also tagged with one or more of these keywords: Spania, Italia, scuter, insule, Canare

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

DMCA.com Protection Status