Jump to content


Photo

Caucazul in portocaliu

Georgia Azerbaijan Armenia Ucraina Turcia KTM990SM

  • Please log in to reply
60 replies to this topic

#21 Adrian M.

Adrian M.

    EU

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 1,507 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: R1200RT
  • Club: nu

Posted 18 August 2017 - 07:47 PM

No freakin way! Da i inainte in tromba ca e perfect

#22 pasagera

pasagera

    Avansat

  • Super Membru
  • PipPip
  • 586 posts
  • Gender:Female
  • Moto: nu am
  • Numar: Necunoscut

Posted 18 August 2017 - 08:55 PM

:) go on !

#23 Mario MT 03

Mario MT 03

    vesnic incepator

  • Super Membru
  • PipPip
  • 1,275 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bergamo, Italia
  • Interests:Motociclete
  • Moto: Suzuki GSX 1250 FA
  • Numar: la vedere
  • Club: Bikers si nasce

Posted 18 August 2017 - 09:12 PM

Pfff ... de mult nu am mai citit asa topic captivant ! Frumos povestit si pictat cu poze, hai ca asteptam continuarea. Tot vreau sa imi schimb GSX ul pe un Super Tenere, ma uit la pozele voastre si imi dau seama ca e o alegere buna pentru genul asta de drumuri ...



#24 Andreea Quantum

Andreea Quantum

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 29 posts
  • Gender:Female
  • Location:Bucharest
  • Interests:bass guitar,quantum physics,photography,nature,utilitarianism
  • Moto: Honda Shadow 750

Posted 18 August 2017 - 10:31 PM

foarte frumos! asteptam continuarea



#25 m0jave

m0jave

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 74 posts
  • Gender:Female
  • Location:Bucuresti
  • Moto: XR650R, 990 SM (me Jane, him Tarzan)

Posted 19 August 2017 - 07:09 AM

Wow, multumim mult mult mult de aprecieri! "Episoadele" le postez pe masura ce triez si procesez pozele, nu de chitra, asa ca scriu mai departe imediat ce termin urmatoarea transa. Fac tot posibilul sa nu va tin prea mult in suspans ^_^.

 

 

Pfff ... de mult nu am mai citit asa topic captivant ! Frumos povestit si pictat cu poze, hai ca asteptam continuarea. Tot vreau sa imi schimb GSX ul pe un Super Tenere, ma uit la pozele voastre si imi dau seama ca e o alegere buna pentru genul asta de drumuri ...

 

 

Multumesc mult, ma bucur sa aud asta :D! Cat despre XTZ, noi suntem mari fani Tenere si Super Tenere. Al doilea, cel vechi, a fost primul motor al lui El Capitan, de fapt, iar primul a fost si inca este pe lista scurta pentru plimbari lungi pe drumuri retardate (conceptul T7, cand o aparea, asteptam cu mare interes).

 

Pentru expeditia asta s-a nimerit pana la urma 990-ul si desi ar fi mers niste cauciucuri mai "dintoase" pe partile offroad (dar mergand per total distanta mai mare pe asfalt, printre soferi notoriu de dementi, a decis Robert ca ar fi mai potrivite niste cauciucuri bune pe franare de urgenta), motorul s-a comportat impecabil (din ce zice el si din cate mi-am dat si eu clar seama, stiind cum se comportau celelalte pe hartoape). Deci noi nu regretam in niciun fel alegerea, ceea ce nu inseamna ca nu balosim oricum cand vedem XTZ-uri pe strada :-".

 

 

 

A, si sa nu uit, erata: El Capitan ma informeaza ca Wolfgang nu avea R1200GS, ci R1150GS, mi scuzi! Si de asemenea, ca am pierdut mult mai mult de juma de ora cu zigzagul in portul din Poti (cred ca mi s-a parut prea amuzant ca sa-mi dau seama). 

 

Ma intorc la triat poze, revin!


» Post actualizat in 19 Aug 2017 11:33

--------------------------------

 

 

 

O noua zi. Cu mari regrete, astazi parasim Svaneti si ne indreptam spre Tbilisi si Georgia urbana. Wolfgang se pare ca ne-a luat-o inainte, si nu-l mai vedem restul excursiei. Drum bun pe unde-o fi!

 

Plecam inapoi spre Zugdidi, dar tot nu ne putem abtine de la a mai opri de cateva ori sa mai spunem un la revedere muntilor.

 
 
 
36617577586_feee98650e_b.jpg
 
 
 
36525525981_da42712ee8_b.jpg
 
 
 
...Si inca unul…
 
 
 
36525525871_98cf2156da_b.jpg
 
 
 
36664095795_baa37fdca1_b.jpg
 
 
 
Pana si Jinks parca ar mai vrea sa ramana, sau cel putin asa ar parea dupa cum colectioneaza fiecare pietricica si fir de praf de pe drum.
 
 
 
36664095595_0326fc1ee2_b.jpg
 
 
 

Dar nici nu parasim inca zona montana, ca ni se face deja introducerea in “civilizatia” georgiana. Desi nu e prima zi aici, azi e prima zi cand facem cu adevarat cunostinta cu soferii georgieni, in toata gloria lor. Distractia incepe inca de dimineata, pe serpentinele de dupa Mestia, cand intr-o curba la dreapta, fara vizibilitate, ne trezim cu o masina pe contrasens. Nu taind curba, sau mergand pe mijloc, ci cu totul pe sensul nostru de mers. Ceea ce fusese nimic mai mult decat o observatie amuzanta mai devreme - faptul ca paream sa tocim cauciucurile mai mult pe stanga decat pe dreapta, cum partea asta de lume nu pare un loc bun sa iei curbele cu vizibilitate mai proasta cu genunchiul pe jos - a fost ceva ce ne-a salvat cu ocazia asta, impreuna cu evitarea rapida a lui El Capitan. Ne strecuram gratios intre masina si peretele de stanca, soferul pare complet neimpresionat si ii da inainte pe contrasens, iar noi suntem doar recunoscatori ca ne putem vedea de drum. Ptiu!



Muntii se topesc in departare, iar noi vedem din ce in ce mai multe orasele, din ce in ce mai prafuite si mai inecate in trafic ce aminteste vag de filmele lui Kusturica. BMW-uri vechi de cand lumea, cu folii fumurii jupuite, dar jante sclipicioase, camionete atat de mancate de rugina incat pare interventie divina faptul ca inca stau la un loc, rate care calatoresc cu propriul nor apocaliptic de fum si praf in urma lor si din care populatia autohtona se uita la noi ca la extraterestri, si toate astea intr-o continua depasire pe contrasens, triplata, printre alte depasiri, si cu tras cu viteza fulgerului pe stradute secundare taind benzi fara numar in proces. Ca la nebuni.



Oprim pe dreapta sa ne tragem putin sufletul si aproape ca il vad pe El Capitan cum deja parca-i tresare nervos un ochi de la evitat toti sonatii. Ii dam repede mai departe pana nu ne ia vreunul cu fulgi cu tot de pe acostament.



Oprim in Kutaisi sa bagam benzina si, speram noi, sa stam undeva sa mancam, dar nu-i chip sa gasim nimic care ne-ar face cu ochiul. Tragem la un aprozar si incarcam cu fructe si apa, sa spele tot praful inghitit, si ii dam inainte.

 
 
 
36617576606_fb71e3fc8f_b.jpg
 
 
 

La vreo 40km de Kutaisi, din Zestafoni, deviem pe un drum secundar care ocoleste pe la nord, prin Chiatura, unde ne spusese Thomas ca ar fi o manastire smechera de vazut. Drumul pare mult mai putin circulat, si aproape decent asfaltat, asa ca o luam ca pe o pauza binevenita de la traficul georgian.


Departandu-ne de Zestafoni, drumul devine placut, virajat larg printre dealuri line, cu cate o casa ici - colo, iar asfaltul, in ciuda unei portiuni scurte unde dispare inexplicabil, e surprinzator de bun.


Vedem in ultima clipa un semn de monument pe un drum de tarana la stanga, dar prea tarziu. Ii dam putin inainte cautand un loc bun sa intoarcem, dar pana sa-l gasim vedem alt semn, tot la stanga. A, clar, tot ala e, se poate ajunge pe ambele parti. Ne luam dupa el si ajungem la o manastire un pic mai sus pe deal. Oare asta o fi?


Parcam sub o umbra deasa si atat de dulce pentru capetele noastre incinse de caldura (in cazul meu) si de tensiunea constanta a condusului in jungla (in cazul lui don’ sofer), incat ne asezam intai la un mic picnic fructifer, lasand plimbarea printre cele sfinte pentru siesta.

 
 
 
36664094935_d057d51e0d_b.jpg
 
 
 
36664095095_40f2be6d28_b.jpg
 
 
 

Doua doamne in haine de duminica ies brat la brat din manastire si isi fac evlavios multiple cruci uitandu-se cu oroare la salbaticii satanisti care s-au aciuat langa lacasul lor sfant. Ptiu, drace! Nu ma pot abtine sa nu le zambesc larg in cea mai buna imitatie a mea de Jack Nicholson, si sa le vad cum grabesc imediat pasul. Micile placeri in viata…


O data rezolvate prioritatile elementare, El Capitan mormaie de pe bancuta lui ca nu se mai misca de aici, asa ca-l las motaind si ma duc sa investighez singura monumentu’.

 
 
 
36664095225_14415ee208_b.jpg
 
 
 

Iar monumentu’ nu arata rau. Nimic atat de fascinant incat sa zici ca merita neaparat ocolul, dar merge.

 
 
 
36664095475_53fee55e98_b.jpg
 
 
 
36617577326_2243faf732_b.jpg
 
 
 
36525525691_c244ff2658_b.jpg
 
 
 

Ma intorc la motor si Robert imi arata chicotind cum functioneaza restaurarea la georgieni…

 
 
 
36664095285_4a3776fd45_b.jpg
 
 
 

...Cu beton. Artistic!



Ne rupem cu greu de sub copacul care pentru noi a fost mai sfant decat manastirea de langa, si decidem sa facem cale intoarsa pana in Zestafoni, cu putina benzina pe care o mai avem, cum in restul ocolului (cam inca pe atat) nu mai apare pe harta nicio benzinarie, si in plus, ultimii multipli kilometri par pe un drum neasfaltat.


Coboram dealul manastirii si cand ajungem inapoi la primul semn pe care il vazuseram, il vad pe El Capitan ca opreste, se gandeste un pic, si o ia in sus pe drumul de tarana. OK, hai sa vedem. Si ghici ce, nu erau unul si acelasi…



Dupa un scurt drum aproape forestier, intortocheat, cu pietre maricele, si foarte in panta (aproape ca-l auzeam pe El Capitan chiuind fericit in casca la fiecare hop), ajungem intr-o mica parcare si ne trezim uitandu-ne amandoi ca prostii in sus…

 
 
 
36664094815_33568c1795_b.jpg
 
 
 

Aaaaa… Cred ca de manastirea ASTA zicea Thomas. Ya think?!


Lasam casti si geci pe Jinks si o luam hotarati pe drumul (pietonal) de acces pana la baza pilonului. Eu sunt trimisa scurt sa ma infasor intr-un sal, iar Robert o ia inainte cu ochii pe sus. Ma intorc echipata in cea mai trendy haute couture verde neon cu ciucurei, si purcedem sa dam roata pilonului. Urcarea pana in varf era, evident, interzisa.

 
 
 
36617577006_94f427df51_b.jpg
 
 
 
36494578312_7ace10781c_b.jpg
 
 
 
36617576916_3106197da3_b.jpg
 
 
 
Mai dam un ocol si o luam inapoi la vale spre Jinksy, care ne astepta rabdator la umbra.
 
 
 
36494578442_3f819a6c45_b.jpg
 
 
 
...Dar nu inainte sa ma ratacesc pe la niste ciuperci fotogenice.
 
 
 
36494578212_306b58e911_b.jpg
 
 
 
Acum ca suntem mancati, bauti, si impacati ca am gasit adevarata manastire, ii dam bice aproape intins pana in Tbilisi. Apropo, care erati cu numar de Bucuresti pe autostrada dinspre Kutaisi, la cativa km de intrarea in capitala, tot asa ca noi, doi pe-un cal, cu bagaje pe toate partile - nu stiu cat de bine ni se distingea numarul sub stratul sanatos de noroi, dar noi eram aia care v-au facut incantati cu toate manutele!


Si intram in Tbilisi. Tocmai murise bateria de la GoPro, asa ca n-am reusit sa imortalizez momentul, dar vazut in departare, orasul arata tare bine, cu cladiri inalte si lucioase rasarind dintre dealurile impadurite, si (cel putin in partea asta), drumuri largi, cu un puternic aer vestic.



Cat scotocesc eu dupa telefon sa fac traseul pana la gara, il simt pe El Capitan topaind vesel in sa si chiuind in gura mare (eu inca pas intercom, asa ca n-am idee ce se intampla acolo). Ma gandesc ca poate il fericeste teribil ideea ca am ajuns la sfarsitul zilei de mers, si il las in pace cu chiuitul lui, vazandu-mi mai departe de traseu.


Ajungem la gara si nu apuc bine sa debarc si sa ma duc sa rezolv cu biletele, ca vad un nou acces de fericire si El Capitan imi da vestea cea mare ca in sfarsit si-a revenit motorul. A, ok. Din ce si-a revenit? Mai tineti voi minte benzinaria aia misto din Odessa, unde am asteptat noi 8 ore, da’ am bagat benzina de-aia scumpa, de 98? Mda, cea mai proasta benzina din toata experienta lui El Capitan. Trei zile n-a tras motorul cum trebuie din cauza ei. Deci copii, tineti minte, daca sunteti prin partea aia de lume si vedeti un lant azer de benzinarii pe nume Socar - just say no!



Acum, de ce suntem la gara? Dupa cum a zis mai devreme, planul nostru era sa vedem si Azerbaijan, dar citind un pic pe la altii, am descoperit (din mai multe surse, chiar), ca azerilor li se pune din cand in cand pata (nici macar tot timpul, doar asa, cand au ei chef sa troleze straini) sa ia garantie la vama (una pana la cateva mii de euro) pentru vehiculele personale cu care se intra in tara. Bani pe care teoretic ti-i recuperezi la iesire, dar practic ei fac tot posibilul ca poate - poate sa uiti de ei. Cupland asta si cu faptul ca ar fi fost vreo mie de kilometri de condus in desert, am decis sa lasam motorul in Tbilisi si sa luam trenul de noapte pana in Baku, umblam ziua, vedem orasul, si seara luam acelasi tren de noapte inapoi. Toate bune si frumoase.


Singura problema e ca respectivele bilete nu se puteau rezerva online decat pe directia Baku - Tbilisi (si asta, dupa cum am aflat ulterior, cand chiar am incercat, doar cu card azer, deci… practic nici alea), asa ca aveam o oarecare sansa sa nu mai gasim cand ajungeam in gara. La dus n-ar fi fost asa o mare problema - asta e, nu mai vedem Baku, dar daca apucam sa mergem, trebuie, evident, sa ne si intoarcem. Iar daca nu mai gasim bilete la intoarcere, nu prea avem de ales decat sa venim cu avionul, la 2 noaptea, si de trei ori mai scump. Dar om vedea.


Pana una alta, la dus se pare ca avem noroc. Doua bilete la cuseta clasa I (adica doua paturi) la baietii!

 
 
 
35857040703_b0cc28882a_b.jpg
 
 
 

Parasim repede gara care arata ca o combinatie neapetisanta de Gara de Nord, BIG Berceni si Magazinul Unirea si mergem in sfarsit la cazare.


Un dus rapid, un schimb de haine, si o imbratisare lasciva cu ventilatorul din camera mai tarziu, iesim la plimbare. Dupa impresiile provinciale de pana aici, Tbilisi e o revelatie! Sau, cel putin, centrul, unde avem cazarea, si pe care il luam acum la pas. Cochet, curat, cu magazine frumoase si petice dese de verdeata.

 
 
 
36666605705_d2fea043b1_b.jpg
 
 
 

Incerc sa merg relaxata, cu mainile in buzunare, stiind, pentru prima seara de cand am plecat de acasa, ca maine am o zi intreaga sa fac poze cu tot orasul. Seara asta vreau doar sa ne plimbam printre localnici, ca si cum am fi dintre ei. Dar din cand in cand tot mi-e greu sa ma abtin…

 
 
 
36494578072_03e9b59cff_b.jpg
 
 
 

Ajungem intr-o zona foarte animata, plina de terase si restaurante, si suntem vrajiti de zecile de arome care se ciocnesc si se impletesc intre ele (la fel ca localnicii si turistii care trec suvoaie pe langa noi), care mai de care mai exotice si mai imbietoare. Un kebab in dreapta, o narghilea in stanga, o patiserie traditionala georgiana peste drum… Ochii si nasurile ne fug intr-un zigzag delicios.


Alegem o terasa intr-o curte minuscula intre cladiri, iluminata discret de ghirlande de lampioane, si atacam infometati meniul. Las in urma, in praf, experienta culinara din Mestia si aleg cel mai georgian lucru pe care imi pica ochii, la care visasem inca de dinainte de plecare: Khinkali!!! Robert gineste un kebab grasan, il garniseste cu o salata cu de toate, si sa te tii!

 
 
 
36617576776_539a8d964f_b.jpg
 
 

Ioi… Nu mai pot sa ma ridic! Nu putem sa ne rostogolim inapoi la cazare?

E la deal…

Ufff….



O luam agale (foarte agale…) inapoi spre cazare, dar oricat de plini am fi, intodeauna merge un jus d’orange proaspat stors, mai ales ca tanticile de la standurile cu presa aflate la tot pasul prin centru par mult mai prietenoasa ca Liuba. This is the life!



Mai fac o poza in trecere...

 
 
 
36617576676_8e6cb57332_b.jpg
 
 
 

...Si urcam in camera.

 

Imi place tare mult orasul asta. Abia astept sa-l vad pe indelete! Ne trezim devreme maine?


<Mormait infundat din perna>.........

 

 


Edited by m0jave, 19 August 2017 - 07:12 AM.


#26 Mario MT 03

Mario MT 03

    vesnic incepator

  • Super Membru
  • PipPip
  • 1,275 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bergamo, Italia
  • Interests:Motociclete
  • Moto: Suzuki GSX 1250 FA
  • Numar: la vedere
  • Club: Bikers si nasce

Posted 20 August 2017 - 12:22 PM

Hai ca iti bag eu un break mic, ca sa poti continua ;) .



#27 m0jave

m0jave

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 74 posts
  • Gender:Female
  • Location:Bucuresti
  • Moto: XR650R, 990 SM (me Jane, him Tarzan)

Posted 20 August 2017 - 02:44 PM

Ha! Stiam eu ca tre' sa mai fie cineva pe aici si in weekend :D. Multam, Mario!

 

 

--------------------------------------------

 

 

 

De trezit ne trezim noi devreme, dar cumva tot abia la 10 reusim sa iesim pe usa. Dar nu-i bai, a fost cu folos. Cat de des poti spune ca ti-a luat o ora jumate sa servesti micul dejun pentru ca te conversai cu un backpacker ceh umblat prin toata lumea cu mainile in buzunare? Iar cand cazarea arata asa…

 
 
 
36640350896_8aa6ca637f_b.jpg
 
 
 

...cum sa nu te imbie la vorba cu oamenii cu care te intersectezi in drum spre bucatarie?


Ne retragem intr-un final fiecare la treburile lui. In cazul nostru - El Capitan la convins gazda ca are loc de depozitare pentru bagajele noastre pana ne intoarcem din Baku, chiar daca el se gandea la doi rucsaci, si noi la un topcase, doua genti, un tankbag, doua geci, doua casti, si o pereche de cizme, iar eu - sunt sigura ca faceam si eu ceva util....

 
 
 
36640351026_5166fce5e1_b.jpg
 
 
 
36640350926_5d703dc9d2_b.jpg
 
 
 

Ne luam jos la revedere de la Jinksy pentru urmatoarele doua zile, si plecam sa vedem orasul.


El Capitan isi asuma rolul de navigator ca sa nu dea peste mine autobuzele pe strada, stand cu un ochi in aparatul foto si unul in GPS, si luam la rand galaxia de stelute de pe harta. Aveam planuri mari!


Se termina destul de repede centrul modern si cochet si orasul incepe rapid sa-si arate istoricul sovietic.

 
 
 
36517033472_eca3ae1059_b.jpg
 
 
 
36548240211_f8c7dc9d1e_b.jpg
 
 
 
In unele feluri, parca ne aminteste oarecum de Bucuresti. Cladiri moderne langa blocuri gri, monumente ciudatele cu aer de arta moderna, graffiti-uri criptice, dar vag haioase… Ca acasa.
 
 
 
36640350716_7b981e3980_b.jpg
 
 
 
36517033662_28cf03dc93_b.jpg
 
 
 
36640350616_01d2aa8fa7_b.jpg
 
 
 
36640350486_d774c44695_b.jpg
 
 
 
Prima steluta pe harta s-a nimerit sa fie piata de fructe si legume. De ce era o steluta? Pe scurt, pentru ca olandezii pe care ii citisem eu la capitolul “ce e de vazut prin Tbilisi” n-au mai vazut in viata lor o piata est-europeana, si eu am uitat ca-s olandezi. “I am Jack’s complete lack of surprise”.
 
 
 
36640350326_fb8df8b974_b.jpg
 
 
 
Desi nimic nemaivazut, e totusi colorata si draguta, cu cate ceva interesant din loc in loc. Hei, cel putin stim de unde sa facem aprovizionarea pentru expeditia cu trenul, fiind fix alaturi de gara.
 
 
 
36686493795_6eb20e837c_b.jpg
 
 
 
36640350216_97d22c337c_b.jpg
 
 
 
36548240401_763f330ed4_b.jpg
 
 
 

Tot aici reintalnim si o veche cunostinta de pe partea cealalta a marii, in cel mai lucios si mai ingrijit exemplar de pana acum.

 
 
 
36640350096_6d60f6cd00_b.jpg
 
 
 
Si totusi partea asta a orasului pare un fel de Ferentari al lor. Nu ca ar parea nesigura, dar fatadele scorojite, cu balcoane improvizate din petice si resturi, sau strazile in lucru care par sa fi fost uitate asa nu spun o poveste foarte frumoasa.
 
 
 
36640350726_3dbf0334f8_b.jpg
 
 
 
36640349976_32ca7789d2_b.jpg
 
 
 
36517032432_f77e8c9709_b.jpg
 
 
 
Mergem totusi mai departe spre urmatoarele stelute, si strazile incep incet - incet sa arate mai bine. Tot sub un strat gros de ani de paragina, dar se vede ca au fost totusi si cladiri frumoase.
 
 
 
36548239741_c02d3fd0ee_b.jpg
 
 
 
36640349436_9ba8f0aa95_b.jpg
 
 
 
Si cineva inca tine la ele.
 
 
 
35876869203_4cc0a5a451_b.jpg
 
 
 

Din pragul unei case in renovare (nu demolare, speram noi), o pisica ne urmareste atenta cu privirea. In spatele ei se aud ciocane si moloz cazand. Reusesc sa-i fur repede o poza inainte s-o zbugheasca inauntru.

 
 
 
36517032182_8878e94776_b.jpg
 
 
 

Aproape ca sunt tentata s-o urmaresc, sa vad cum aratau si inauntru cladirile acestea candva frumoase, dar mergem inainte. Robert imi spune sa nu ma mai opresc in dreptul gangurilor spre curti interioare si sa ma zgaiesc inauntru. Uff…


Dupa o vreme deja ne simtim de-ai locului, si traversam cot la cot cu georgienii, prin mijlocul drumului. When in Rome…

 
 
 
36517032592_8964d0b0fe_b.jpg
 
 
 
Mai mergem cateva strazi amuzandu-ne periodic de serpisorii lor de litere si de numele lungi cat o zi de post…
 
 
 
36548240051_9d9bfa4389_b.jpg
 
 
 
36548239961_3b6c380192_b.jpg
 
 
 
...apoi ceva se schimba. Fatadele cladirilor de pe-o parte si pe alta a strazii inguste incep sa se curete si sa se indrepte, si pe ele sa apara graffiti-uri si apoi adevarate picturi murale din ce in ce mai mari si mai complicate.
 
 
 
36548239481_4f07e17986_b.jpg
 
 
 
Cred ca am ajuns.

Fabrika, din cate citisem, e un hostel si centru de workshopuri si diverse activitati culturale foarte cunoscut in Tbilisi. Dar dupa cum aratau atat cladirea cu marea curte interioara, cat si oamenii care defilau pe acolo, pare mai mult de atat. Pare un fel de Mecca a oamenilor din Tbilisi care vor mai mult decat un fost oras sovietic. La o prima impresie, ai putea spune ca pare centrul hipsteresc al orasului (si nu pot nega ca avea un oarecare aer), dar dupa blocurile descompuse si cladirile in paragina, pe mine personal nu ma deranja absolut deloc.

 
 
 
36548239391_f7bc0ef00e_b.jpg
 
 
 
36548239231_07d35bd4c6_b.jpg
 
 
 
36548239151_307e2ab8c0_b.jpg
 
 
 

Chitaim un pic la Africana care astepta cuminte langa scuterele de inchiriat…

 
 
 
35876869063_ed60ea3862_b.jpg
 
 
 

...si ne asezam la o masa la una dintre terasele din interior, sa ne mai odihnim picioarele. El Capitan se duce dupa doua limonade si se intoarce chicotind, povestindu-mi cum barmanul i-a marturisit jenat ca nu mai are zahar, asa ca l-a intrebat daca ne poate servi cu un Sprite cu suc de lamaie si menta. Ce se poate intampla, e practic acelasi lucru… (Nu, nu e, e mai bun decat orice limonada pe care am baut-o vreodata, cum de n-am stiut asta pana acum???)


Mai zacem o vreme, si cand sa plecam, il aud pe Robert cum incepe iar sa rada ca hiena, de data asta de mine si de tricoul meu cu care ai putea asezona o oala intreaga de sarmale…

 
 
 
36293131220_f96609482b_b.jpg
 
 
 

Caldura mare, monser. Am mentionat ca erau 40 de grade?


In fine, mergem mai departe. Destinatia urmatoare? Centrul vechi. Minuscul, dar foarte dragut si cochet, cu terase ingrijite si magazine lucioase. Ne hotaram ca dupa ce terminam (sau ne plictisim) de marsaluit prin oras sa venim aici sa mancam si probabil sa frecam menta pana la tren.

 
 
 
36548238981_91785a8b59_b.jpg
 
 
 
La capatul strazii care e practic… centrul centrului vechi suntem informati in serpisori, dar si caractere umane, ca de acum ne puteam astepta ca lucrurile sa devina usor fanteziste.
 
 
 
36548238881_d6d506ffc8_b.jpg
 
 
 
Zis si facut.
 
 
 
36517030482_e9593347c9_b.jpg
 
 
 

“Podul Pacii” pe numele lui real, a fost construit si dezvaluit publicului cu mare tam-tam, ca o cale de unire simbolica a orasului vechi cu cel nou, de dincolo de raul… umm… Kura. In zilele noastre, totusi, e mult mai bine cunoscut de turisti si de localnici ca “Podul Always Ultra”, din motive total misterioase.


Ceea ce nu-l impiedica, totusi, sa fie un puternic magnet de selfie-uri si fotografii profi cu mireasa. Si de ce nu? Atata timp cat nu-l prinzi de la distanta, arata aproape interesant.

 
 
 
36548238691_5e6d15818a_b.jpg
 
 
 
35876868593_ccd7900a2f_b.jpg
 
 
 
Cu cateva mici exceptii, Tbilisi-ul nou de pe partea cealalta a raului nu arata deosebit de nou sau interesant, asa ca mai fac cateva poze si o luam agale inapoi spre o terasa din centrul vechi.
 
 
 
36517030262_a272c8055a_b.jpg
 
 
 
36548238401_133b09d759_b.jpg
 
 
 
36548238291_cdbb95a003_b.jpg
 
 
 
Ginim o terasa cu un ventilator cu pulverizare si eu ma postez la masa fix in fata lui. My precioussss! Robert e tentat sa asculte de pernute…
 
 
 
35876868513_92875c0956_b.jpg
 
 
 

...dar se abtine pana la urma.


Un kebab si cateva limonade mai tarziu, ne urcam in tren. Baku, venim! Lent… Foarte lent… Dar venim!

 
 
 
36548238031_ba62e90880_b.jpg

 



#28 Paca

Paca

    Expert

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 3,970 posts
  • Gender:Male
  • Location:BUcurESTI
  • Moto: 2 roti
  • Numar: patrat
  • Club: Hater

Posted 20 August 2017 - 03:01 PM

up :)


Don"t be a racist.....hate them all....


#29 Adrian M.

Adrian M.

    EU

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 1,507 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: R1200RT
  • Club: nu

Posted 21 August 2017 - 05:54 AM

Aaa, tot aici suntem. Neeext next next :D

#30 rideordye

rideordye

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 161 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Interests:Rock, Riding
  • Moto: R1200GSA; Sportster 883C

Posted 21 August 2017 - 09:08 AM

Ce calatorie si povestire frumoasa. Iar de poze, ce sa mai zic, sunt minunate!

Astept cu nerabdare continuarea.


'92 Minsk 

'92 Dr 350

'93 DR 800

'06 Sportster

'08 R1200GSA


#31 Mario MT 03

Mario MT 03

    vesnic incepator

  • Super Membru
  • PipPip
  • 1,275 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bergamo, Italia
  • Interests:Motociclete
  • Moto: Suzuki GSX 1250 FA
  • Numar: la vedere
  • Club: Bikers si nasce

Posted 21 August 2017 - 11:29 AM

M-ai dat pe spate la podul ''Always Ultra''. Nevasta a avut nevoie de un ''hint'' ca sa se prinda :D :D



#32 m0jave

m0jave

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 74 posts
  • Gender:Female
  • Location:Bucuresti
  • Moto: XR650R, 990 SM (me Jane, him Tarzan)

Posted 21 August 2017 - 12:08 PM

Multam, multam din nou pentru aprecieri!

 

Cat despre pod, eu sunt doar mesagerul, localnicii au fost cu imaginatia ^_^

 

 

-----------------------------------------------------

 

 

Inca de la prima vedere, trenul de Baku ne gadila nostalgiile, corazonu’, si mai ales nasul, amintindu-ne fulgerator de personalul de Constanta. Geamurile nu se deschid, aerul conditionat pare un concept SF, iar toaletele de la capetele vagonului sunt pazite de doi Cerberi blonzi si indesati, pana la plecarea din gara. Nu ca am fi avut inca vreun impuls masochist. Pe culoar alearga dintr-un capat in altul oracaind in gura mare un plod rotund si hiperactiv pe nume Nihar, pe care pana in Baku il va striga bunica-sa de aproximativ 573 de ori.

 

Ne parcam fiecare pe bancheta lui si incercam sa facem cat mai putine miscari, doar - doar n-or mai curge apele pe noi. Dam cu banul care sa-i puna piedica lui Nihar la urmatoarea tura, dar renuntam… prea cald chiar si pentru o asemenea cauza nobila.

 

Dupa vreo jumatate de ora de prelins pe sine cu viteza melcului turbat, se petrece o minune! El Capitan se ridica brusc ca o marmota atenta, incepe sa formeze un inceput de ranjet, se urca in picioare pe bancheta si pune obrazul langa grilajul de ventilatie din tavan. E un miracol! Caile ferate georgiene au descoperit totusi aerul conditionat! Anemic ca o respiratie de soarec, dar exista!

 

Vreo ora mai tarziu aproape ca e respirabil in compartiment. Tocmai la timp pentru granita azera… Trenul opreste, aerul conditionat dispare ca un vis frumos, si ne amintim cum era cu asteptatul in vama. Trece primul grup.

 

Ruski?

Niet.

<Dat din cap dezaprobator>

You went to Armenia?

Noooo…

 

Din fericire, nu ne intreaba si daca intentionam, dar avand in vedere ca dupa stabilirea semnelor prin care ne vom conversa, asta a fost prima intrebare, pare un subiect exact atat de sensibil pe cat citisem.

 

Cum tot bagajul nostru e format dintr-un rucsac minuscul cu haine de schimb si o sacosa de vreo doua ori mai mare cu fructe si cronturi, scapam destul de repede de etapa cu scotocitul printre sosete. Mai asteptam o vreme pana termina si cu restul trenului, apoi suntem chemati intr-un compartiment rezervat, unde un agent azer si-a instalat o micuta camera portabila de interogare. Dar arata mai intimidant decat e de fapt, si scapam destul de repede. Un ochi la pasaport, unul la viza, trei cuvinte scrise la un laptop in valiza, tzac! o poza pe webcam, si “you go now”.

 

Ne punem din nou in miscare, dupa o vreme revine la viata si aerul conditionat, si reusim sa adormim.

 

 

Dimineata se infatiseaza brusc si dureros pe glascior cristalin de Nihar care urla (suspectam noi) de foame. ‘Tu-ti ceapa, Nihar!

 

Pe geam priveliste exotico-dezolanta, de case in desert. Prea adormita pentru poze. In compartiment e totusi inca racoare si placut, iar restul par sa nu se fi trezit inca, asa ca avem toaletele pentru noi. Repede totusi, pana nu-i trezeste Chucky pe toti. Aaah, dus in chiuveta de tren. Ma simt din nou ca la 18 ani.


 

Intr-un final se petrece miracolul si oprim in gara din Baku. Ia sa vedem, ce aer de halta o mai avea si asta?

 

 

 

35897272943_feb30540d9_b.jpg

 

 

 

35897272083_6496e204fd_b.jpg

 

 

 

35897277333_2f7391d804_b.jpg

 

 

 

Hmmmm… OK… Incep sa cred ca poate Baku nu e ca Tbilisi. Dar avem timp sa ne minunam mai tarziu, dupa ce ne asiguram ca avem si cu ce sa ne intoarcem. Luam un bon de ordine si ne asezam in fata ghiseelor de bilete.

 
 
 
35897279683_26002bf787_b.jpg
 
 
 
36568683801_eb1db4f372_b.jpg
 
 
 

Imi vine randul si la ghiseu ma asteapta o tanti tinerica, toata un zambet, si cu o engleza mai mult decat satisfacatoare. Din pacate nu ma poate ajuta cu foarte multe, totusi, cum se pare ca trenul de diseara e full. Mirific… Dar nu ma lasa sa plec inca, si imi spune ca la ora 15 se elibereaza rezervarile nerevendicate, si aproape intotdeauna se mai gasesc cateva locuri. Sa vin atunci si imi pastreaza doua bilete. Lux! Asa vom face. Pana atunci avem timp destul sa haladuim prin oras.


Iesim din gara si dupa aerul conditionat din sala de asteptare, caldura de afara ne loveste in moalele capului. E ora 10, si deja sunt peste 30 de grade. Asta o sa doara.


Nici nu apucam sa ne departam prea mult de gara, cand devine din ce in ce mai clar ca nu, Baku nu e deloc ca Tbilisi.

 
 
 
36568684211_c6d106d30c_b.jpg
 
 
 
36568685761_e271bcdc66_b.jpg
 
 
 
36661002446_8ec4af171d_b.jpg
 
 
 
35897280713_9f95271428_b.jpg
 
 
 

Pare cu cateva clase bune peste. Cladiri de birouri, hoteluri noi si luxoase, strazi curate luna, autobuze parca nou noute, si o ciudata predilectie pentru taxiuri in stil londonez (cu volanul pe stanga, totusi, deci comandate special) - Baku pare un oras care a fost mult, mult mai hotarat sa se departeze de trecutul sovietic si sa demonstreze cat de modern si de vestic e. Atat de hotarat incat nu-mi da pace impresia ca parca imi aminteste vag de pozele pe care le-am vazut din Dubai si altele asemenea - acel lux de mucava, colorat si kitschos. Dar chiar si asa, nu e nici pe departe in aceeasi liga, iar masinile de pe strada dau impresia unor oameni normali, cu bani de masini bune, dar practici si fara aere de seici. N-am vazut masini sport obscene, tunate, limuzine facute sa sara in ochi, dar nici epave animate doar de sfantu’ duh. Imi plac oamenii astia.


O singura dambla par sa aiba. Au o placere dementa sa paveze suprafete mari, intinse, cu marmura si altele asemenea, lucioase, reflexive, si foarte deschise la culoare. Ceea ce in plin soare si la 40 de grade e moartea pasiunii.

 
 
 
35897272763_835358e80c_b.jpg
 
 
 

Intelegem de ce nu e mai nimeni pe strazi.


Gasim o terasa deschisa pe o straduta pietonala frumusica, si ne parcam la un mic dejun. Mancarea ca mancarea, dar cand ajungem la bauturi, ne pica ochii pe Marrakech Chai, si acolo se opresc. Nici nu e nevoie sa ne intrebam unul pe altul, e clar ca asta o sa vrem amandoi.

 
 
 
36568684491_344c838cdf_b.jpg
 
 
 

Un mic dejun delicios si patru ceaiuri mai tarziu, ne hotaram sa venim tot aici la pranz si ridicam ancora, dar nu inainte sa-i lasam chelnerului un bacsis extra, in forma unei hartii de 5 lei, pentru  colectia lui de bancnote din toate tarile care se abat la el in restaurant.



Si ne continuam periplul prin giuvaerul din desert.

 
 
 
36707035155_ff7a44567e_b.jpg
 
 
 
35897279213_028915654e_b.jpg
 
 
 
36661002686_625dd09709_b.jpg
 
 
 

In drum spre orasul istoric vedem de la distanta ceva foarte foarte cunoscut si nu ne putem abtine sa nu-i dam roata si sa chitaim langa el.

 
 
 
35897270973_b4071d3c5d_b.jpg
 
 
 

Centrul vechi aminteste foarte de bine de cel din Sarajevo, si daca n-ar fi atat de chinuitor de cald (nu ca ar fi asta vina lui), mi-ar placea chiar mai mult decat acela! Curat, ingrijit, cu ruine si cladiri istorice bine pastrate si restaurate, hipnotizant cu marfurile lui colorate pentru turisti dornici de exotic, si cu doar atata aer de negot in stil musulman cat sa para autentic, fara sa devina sacaitor.

 

 

36568685031_be9a85281a_b.jpg

 

 

 

36568685661_dcf38d3d2c_b.jpg

 

 

 

35897274103_d2f3b06fda_b.jpg

 

 

 

36568685161_4f9df01e88_b.jpg

 

 

 

35897271883_f829d2843c_b.jpg

 

 

 

Peste cladirile vechi rasare in departare un “colt” al Flame Towers, complexul emblematic al orasului, si astfel ni se ofera esenta Baku-ului intr-o singura poza.

 
 
 
35897271713_a03feeecdc_b.jpg
 
 
 

Mai surprindem cateva “felii” de viata locala...

 
 
 
35897279543_20255f1142_b.jpg
 
 
 
35897276963_70e2326d7d_b.jpg
 
 
 

...Si mergem mai departe. Urmatoarea destinatie: parcul de pe malul marii.


Ca sa ajungem acolo, trecem printr-un pasaj pietonal cu un distinct aer de metrou moscovit, si ne imaginam fugitiv ca poate asa ar fi aratat si la noi astazi Pasajul Latin de langa Lipscani… daca n-ar fi fost la noi.

 
 
 
35897273233_00c35e5758_b.jpg
 
 
 

Ajungem in parc si suntem intampinati cu un maret steag azer fluturand in vant (Norocosul! La el acolo sus bate vantul!) si cu o colectie de cladiri si atractii si mai fanteziste.

 
 
 
36707033965_f27bf40829_b.jpg
 
 
 
35897279783_840fe891fe_b.jpg
 
 
 
36707034545_168e445afe_b.jpg
 
 
 
Una dintre ele e “Mica Venetie” de Baku, pe care se pot inchiria mici gondole (motorizate!), parca facute special pentru selfie-uri. Si iar imi amintesc de Dubai…
 
 
 
36661002316_e3e5399e8d_b.jpg
 
 
 
36661002886_43be93b07d_b.jpg
 
 
 
Privelistea spre port e si ea oarecum in acelasi spirit.
 
 
 
35897276393_1737199501_b.jpg
 
 
 
Robert se parcheaza la umbra pentru o mica pauza, iar eu ma ratacesc printre maslinii plantati intre alei, mult mai draguti decat palmierii la care m-as fi asteptat.
 
 
 
36707035065_2c67ed68c8_b.jpg
 
 
 
35897281393_4a9023e49e_b.jpg
 
 
 

Ne despartim iarasi cu greu de umbra, si o luam inapoi spre gara, sa vedem daca s-a tinut de cuvant tanti cu biletele.


Ma duc la acelasi ghiseu, si o vad cum ma recunoaste si se topeste toata intr-un zambet si mai larg. Avem bilete! Si nu oricum, ci tot la clasa I, in compartimentul nostru personal. O asigur de recunostinta mea eterna, ma intorc victorioasa cu biletele, si il informez pe El Capitan ca merit o baclava supradimensionata!


Acum ca am rezolvat problema presanta a drumului inapoi la Jinksy, ne indreptam spre urmatoarea oprire - Mecca intregii suflari arhitecturale din zona. Dar cum la 40 si ceva de grade nu ne atrage ideea de a merge pe jos pana in partea cealalta a orasului, coboram la metrou. Dupa scurta experienta a pasajului, sunt usor dezamagita sa vad ca nu seamana si metroul cu cele din Moscova sau Sankt Petersburg, dar tot arata bine. Si nimic nu se compara cu transportul in comun la capitolul “observat localnicii”.

 
 
 
36661002386_487fc0e61f_b.jpg
 
 
 
Primul pe lista cladirilor din partea fantezista a orasului e centrul Heydar Aliyev, un complex expozitional intr-o cladire ce seamana cu o incalcire de benzi Moebius (afirmatie pentru care toti arhitectii pe care ii cunosc tocmai mi-au declarat probabil razboi in numele Zahei Hadid).
 
 
 
35897272563_978346855a_b.jpg
 
 
 
36568684811_84d6f7fb9f_b.jpg
 
 
 
36661002836_2ece8e8ab6_b.jpg
 
 
 
Cladirea arata fascinant, trebuie sa recunosc, si din fiecare nou unghi pare sa se transforme si sa se contorsioneze mai ceva ca un organism viu, dar cu tot respectul pentru stilul Origami fluid, in plin soare si la aceleasi peste 40 de grade, placile albe si aproape oglinda de lucioase fac cladirea un punct de atractie pentru masochisti. Robert s-a parcat deja la umbra unor copacei decorativi, asa ca raman sa dau singura ture, acompaniata doar de porumbei si de ocazionalul cuplu incliftat de poza.
 
 
 
36707033825_15494c0739_b.jpg
 
 
 
36568683891_bb1e2d52e5_b.jpg
 
 
 
Si totusi… Cum sa nu vrei sa-i faci poze?
 
 
 
36568684871_2746fb24b7_b.jpg
 
 
 
Caldura si soarele devin totusi insuportabile si renuntam la Flame Towers, mai ales dupa ce mergem o buna bucata de timp in directia gresita (multumim, Google Maps, pentru punctul pus in boscheti!...). Ne multumim cu pozele din departare si o luam inapoi spre centru, unde bagam un pranz intarziat suficient de copios cat sa ne tina pana maine, apoi mergem in gara si mai frecam menta la racoare, pana ne urcam in tren.


In tren aceeasi poveste. Sauna, Cerberii, dar macar Nihar e inlocuit de un grup haios de englezi cu origini sudaneze (ceea ce face de-a dreptul ilar faptul ca se plang la randul lor de caldura), cu care ne conversam o vreme, pana se pune trenul in miscare.


Venim inapoi, Jinksy!

 
 
 


#33 Paca

Paca

    Expert

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 3,970 posts
  • Gender:Male
  • Location:BUcurESTI
  • Moto: 2 roti
  • Numar: patrat
  • Club: Hater

Posted 21 August 2017 - 01:05 PM

Up :)


Don"t be a racist.....hate them all....


#34 m0jave

m0jave

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 74 posts
  • Gender:Female
  • Location:Bucuresti
  • Moto: XR650R, 990 SM (me Jane, him Tarzan)

Posted 22 August 2017 - 05:10 PM

Dimineata. Inca o tura de dat cu subsemnatul si zambit frumos la webcam in vama, si ne vedem inapoi in Tbilisi. E deja 11 si iar avem cale lunga de batut, asa ca luam un autobuz de la gara pana la cazare, ocazie cu care amintirea Baku-ului se dizolva incet si sigur in interiorul agregatului cu aer de rata de Stefanesti. Nu poti sa nu-ti pui anumite intrebari in momentul in care cei doi pasageri care in ultimele 48 de ore s-au spalat intr-o toaleta de tren par cei mai deodorizati din tot autobuzul, dar in fine, ce stim noi?

 

La cazare dam doar peste femeia de serviciu, dar isi aminteste si ea de noi si de bagajele noastre, si ne intampina bucuroasa. Ne luam catrafusele, il incarcam pe Jinks, care ne astepta cuminte la locul lui, ne impachetam pe modul turbo, pana nu lesinam de cald cu echipamentul pe noi la (din nou) 30 si bine de grade, si ii dam bir cu fugitii si spre alte meleaguri.

 

Parca nici nu apucam sa ne obisnuim iar cu mersul, ca si ajungem la vama Guguti - Gogavan (inca ma loveste rasul scriindu-i denumirea). Ai zice ca numai si numai in ideea de a compensa pentru numele dragalas, dar vamesii de aici (mai ales cei de pe partea armeneasca) sunt seriosi si suparati rau, si asta inca inainte sa vada stampilele azere in pasaport. Se uita la noi pe toate partile, scotocesc in bagaj, ne plimba de la un ghiseu la altul… Ce mai, zici ca traficanti de droguri scrie pe noi. El Capitan o ia inainte cu actele si niste hartii de plimbat dintr-o parte in alta, iar eu raman cu un fel de Yosemite Sam in uniforma, morocanos rau si pus pe interogat.

 

Russki? (Frate! Jur ca data viitoare in directia asta ne punem pe invatat rusa inainte.)

Niet.

Niet Russki??!

 

Pare incredul si din ce in ce mai suparat ca nu vorbesc rusa si ii tot da inainte cu Romania pa russki, Romania pa russki, ca doar tovarasu’ asa ne-a invatat, si uite cum s-a ales prafu’. Mai schimba doua vorbe nervoase cu un adjunct, si pe urma ma intreaba sec, apasat si scarbit: Tigany? Ii ingan un ba p-a ma-tii in barba si ma abtin de la a-i explica politicos ironia intrebarii asteia din partea lui, avand in vedere ca turcii ii stiu pe armeni drept tigani si borfasi. Ma multumesc sa-i raspund la fel de sec si de apasat: No.

 

Ma lasa in pace intr-un final si dispare, terminam cu hartiile, si intram in Armenia. Robert e extrem de tentat sa le suiere un “Azeri kurwa” peste umar, dar se abtine, ca de, tre’ sa mai si iesim din tara. Tare sunt curioasa cum e Armenia, pentru ca pana acum, armenii nu pot spune ca-mi sunt dragi. Din fericire, se va dovedi un caz izolat, toti ceilalti cu care vom interactiona fiind extrem de politicosi si primitori, inclusiv vamesii de la iesire (din alta vama).


 

La putin timp dupa vama facem o oprire pentru o gura de apa si sa verificam traseul. Pe marginea drumului sunt cativa oameni si jumatate la muncile campului. Se uita lung la noi, ca la extraterestri, apoi decid ca E.T. e prietenos si capabil de comunicare, asa ca ne fac timid cu mana.

 
 
 
35926290863_5a6f3a8db0_b.jpg
 
 
 
36566081422_54a714e19c_b.jpg
 
 
 
Drumul e dragut, calm, usor serpuit printre dealuri line. Nimic foarte spectaculos, dar linistitor si placut.
 
 
 
36566064782_2f9eea86a4_b.jpg
 
 
 
36566063722_7b9544960e_b.jpg
 
 
 
Iar vacile armenesti par mai educate decat cele georgiene, stand cuminti pe marginea drumului :D.
 
 
 
36566064382_2a54d5f657_b.jpg
 
 
 

Ajungem destul de repede in Yerevan, dar nu avem timp de stat. Umbrele incep sa se lungeasca, iar noi vrem sa ajungem tot astazi la Khor Virap, o manastire pe deal la vreo 40km de Yerevan, de unde se vede foarte bine Ararat-ul, dincolo de granita (inchisa) cu Turcia.

 
 
 
36566063112_91190d0ce7_b.jpg
 
 
 

Trecem prin oras ca prin branza si ii dam inainte, intrecandu-ne cu apusul. Deja se vede muntele peste case si printre copaci, si in timp ce Robert se concentreaza la drum dandu-i blana ca sa apucam sa-l vedem pe lumina, eu ma amuz uitandu-ma la doua dealuri micute pe marginea drumului, care par sa emuleze forma muntelui cu cele doua varfuri ale lui, ca si cum l-ar batjocori invidioase ca e centrul atentiei tuturor celor care trec pe aici.

 
 
 
36566063472_9d35505ccd_b.jpg
 
 
 
36566062922_49f1b2a209_b.jpg
 
 
 

Ajungem exact la timp cat sa vedem apusul pe un colt al muntelui.


Oprim in mica parcare de la baza scarilor spre manastire, si vanzatorii ambulanti de bauturi reci si bibiluri chinezesti nu ne inspira suficienta incredere incat sa lasam motorul singur cu bagaje si echipament, asa ca Robert ramane jos cu toate cele si urc sa dau singura roata.



Si nu sunt dezamagita. Frumoasa manastirea, dar privelistea muntelui ridicandu-se singuratic din nimic, sub norii sparti si patati de apus, e de-a dreptul biblica.

 
 
 
36566080332_9f2d513af3_b.jpg
 
 
 
36566078692_f9cca73fe2_b.jpg
 
 
 
36566077322_a634e09d3e_b.jpg
 
 
 
Mai fac o poza si cobor inapoi la El Capitan, care se intretinea cu o Soda rece de la baiatul cu galeata de gheata.
 
 
 
35926290543_17f009a66e_b.jpg
 
 
 
Ne impachetam la loc si ne intoarcem in Yerevan, la cazare, unde impresia anterioara despre armeni ne e data peste cap de micul hostel dintre blocuri, unde suntem intampinati cu zambete in engleza si cu o camera VIP la acelasi pret cu cea standard pe care o rezervaseram initial, care nu mai era disponibila de cand am schimbat rezervarea dupa intarzierea ferry-ului. De parca ar fi avut ei vreo vina in toata treaba asta. Si ca sa fie treaba rotunda, El Capitan e condus cu motor cu tot pana la garajul personal al proprietarilor, ca sa nu stea motorul peste noapte in parcarea de pe strada.

Pierdem ceva timp prin camera amintindu-ne cum era sa faci un dus ca lumea intr-o baie adevarata, apoi iesim prin oras. Doua stradute dincolo de hostel dam intr-o piata centrala, luminata si animata mai ceva ca de revelion. In centru, o mare fantana muzicala amuza populatia in ritm de vals.

 
 
 
36736051515_7480d59a1e_b.jpg
 
 
 
36566073122_90306b8e98_b.jpg
 
 
 
36339937390_447f1a807e_b.jpg
 
 
 
36689003076_01a221d3aa_b.jpg
 
 
 

Dam o roata spectacolului, dar cum deja e tarziu si noi n-am mancat toata ziua mai mult de o gustare pe marginea drumului, El Capitan activeaza Nasul, arma lui secreta gasitoare de mancare buna, si atat de utila in tineretile noastre zbuciumate de umblat prin Europa cu tot bugetul in monede. Eu am alte prioritati mai artistice, dar reusesc (cu greu) sa ma tin dupa el, cu un ochi la ogarul infometat, si altul la luna.

 
 
 
36566075142_28eab0e0b2_b.jpg
 
 
 

Ne simtim fancy seara asta, acum ca suntem proaspat spalati si parfumati dupa scurta incursiune nomada, asa ca alegem un restaurant cochet si ne dedam placerilor culinare, apoi celor diabetice.

 
 
 
36689003646_37aa9a5166_b.jpg
 
 
 
36689003386_08f92ba797_b.jpg
 
 
 

Ne rostogolim din nou lent la cazare si adormim tun in camera noastra VIP.





Trezirea devreme si sa-i dam bice! Avem drum lung, basca doua granite de trecut azi, si ne amintim cum a functionat asta pana acum. De ce doua granite? Pentru ca e evident inchisa cea intre Armenia si Turcia, asa ca trebuie sa urcam inapoi in Georgia, ca apoi de acolo sa trecem si in Turcia.

 
 
 
35926546303_1ac5793020_b.jpg
 
 
 
Ne punem repede in miscare, dar nu putem parasi Yerevanul fara o poza anume. Ajungem la locul cu pricina, tragem pe dreapta, traversam autostrada ca niste localnici veritabili, si…
 
 
 
36340186300_bab19b7cc9_b.jpg
 
 
 
Perfectiune! Putem merge mai departe.


Drumul devine arid si deluros, si, spre recunostinta noastra, cu aceleasi vaci bine-crescute, tinandu-se politicos departe de drum.

 
 
 
36596879421_7fbcde5c8d_b.jpg
 
 
 
36689247626_ea3939d5c0_b.jpg
 
 
 
La un moment dat, fara niciun avertisment, asfaltul dispare cu desavarsire, ca si cum existenta lui de pana acum ar fi fost o simpla favoare pentru noi, cu care ne-am invatat prost. El Capitan isi inchide prevazator ventilatiile castii…
 
 
 
36736333685_187cf3de5e_b.jpg
 
 
 

Tiristul ne vede totusi, si ne face imediat loc cat malu’ sa-l depasim in siguranta, si ne mai si saluta cu tot entuziasmul in trecere.


Si uite ca ajungem la prima vama de azi - vama Bavra, inapoi spre Georgia. Dupa experienta de la intrare, ne pregatim sufleteste pentru un nou interogatoriu, dar nu pare sa fie cazul. Robert o ia iar inainte cu los papeles, iar eu raman langa Jinks, si imi fac de lucru inventariand puricii locali.

 
 
 
36340186950_21f15a256a_b.jpg
 
 
 
36340186700_513eb02139_b.jpg
 
 
 

De data asta e foarte scurta si la obiect toata treaba, asa ca putem in curand sa ne vedem de drum.


Ah, Georgia… Ni se aminteste imediat unde ne-am intors.

 
 
 
36340178760_a7eec3a52d_b.jpg
 
 
 
36736337075_fb60499f87_b.jpg
 
 
 
Ceea ce nu e totusi un lucru rau.
 
 
 
36736338165_297c62ab50_b.jpg
 
 
 
36596877461_4a41f8f2b2_b.jpg
 
 
 
36340182370_7912a4784e_b.jpg
 
 
 

In mod total nesurprinzator, la un moment dat se termina din nou asfaltul. Mai mergem o vreme asa, noi si norisorul nostru de tarana, pana fix la intrarea intr-un sat, cand zboara pe langa noi ceva mare, alb, si galagios…

 
 
 
36596878131_5c0fb0d395_b.jpg
 
 
 

Hardcore politia pe-aici! Se termina totusi distractia si mergem o vreme in spatele lor, cu viteza normala. Robert se amuza copios cum ii dau ei prin gropi si denivelari fara stress, iar pe mine ma bate gandul ca poaaaate ar trebui sa nu-i mai filmez, ca acu’ ne trag pe dreapta si ne iau la intrebari. Dar e mult prea spectaculos micul rodeo cu masina de politie, asa ca ma multumesc doar sa tin camera mai discret pe umarul lui El Capitan, iar lor nu pare sa le pese.

 
 
 
36736333355_e5846c2da3_b.jpg
 
 
 

Nu mai mergem prea mult, si apare si granita cu Turcia, si o data cu ea ne luam la revedere de la Georgia, aceasta tara frumoasa si plina de contradictii, care ne-a servit drept baza de explorare in ultimele cateva zile.


Vama Türkgözü e foarte probabil cea mai mica si mai putin populata vama pe care am vazut-o vreodata. La prima bariera apare un vames rotunjor, cu parul alb, si un zambet larg pe fata. Inspecteaza scurt motorul, ne intreaba la fel de zambitor: Romania? Romania! Si ne face binevoitor semn sa mergem la urmatoarea bariera. Acolo prezentam pasapoartele, pe vames il umfla rasul cand deduce zigzagul pe care a trebuit sa-l facem prin Georgia ca sa vedem ambii vecini suparati, si ne da drumul. Pe partea turceasca, o domnisoara vorbareata (dar numai in turca) simte o nevoie ciudata sa scoata talonul din coperta de plastic, si apoi nu mai stie sa-l puna la loc, asa ca i-l inmaneaza neceremonios inapoi lui El Capitan.



Si suntem in Turcia, care ne intampina spectaculos…

 
 
 
36340184110_54fc760dbd_b.jpg
 
 
 
36340178330_fe43898a17_b.jpg
 
 
 

...Si sarcastic…

 
 
 
36596876621_a7f1b671af_b.jpg
 
 
 

Si inainte sa ne dam seama, suntem pe buza podisului Anatoliei, din nou la altitudini extra-Moldovenesti.

 
 
 
36340181990_7303f4657b_b.jpg
 
 
 

Oprim sa ne bucuram de briza delicioasa de gol alpin si de temperaturile nemaintalnite de la aerul conditionat din gara din Baku. Si evident, de priveliste.

 
 
 
36340181570_3fb1d2b89c_b.jpg
 
 
 
36340181180_0b44889642_b.jpg
 
 
 

Dar am terminat rezerva de apa din topcase si setea devine deja presanta, asa ca trebuie sa ne punem in miscare.


Nu ajungem foarte departe totusi, cand vad casca lui El Capitan cum incepe sa se balangane haotic dintr-o parte in alta si tragem pe dreapta. Ma dau jos, ma uit la el, si nu stiu daca sa rad isteric sau sa fac pe consoarta ingrijorata. Ma umfla rasul. Ii scot acul de albina din pomete… Eu i-am zis inca de la a doua intepatura intr-o saptamana ca au ceva cu el si sa nu mai ridice viziera. A treia deja pare sa fie declaratie de razboi.


Ajungem in Kars, la cazare. El Capitan deja usor asimetric. Ii zic sa cautam gheata sa-si puna pe mutra. El nu, batman batman. Beeeene.


Ne facem prezentabili (aia dintre noi care nu arata ca un balon prost umflat) si iesim in oras in cautare de kebab, ca doar am ajuns in patria lui. Ginim o terasa draguta si suntem primiti cu zambete interminabile si cu un meniu mai aratos decat cel mai glossy catalog de moda. Si apoi vine mancarea....

 
 
 
36340180730_035c18b4ac_b.jpg
 
 
 
35926589873_0d5c9356b0_b.jpg
 
 
 
Nu stiam daca sa ne infigem in ea pana la cot sau sa o admiram ca pe o opera de arta, dar cert e ca asta a fost de departe cea mai buna (si mai frumoasa!) masa din tot sejurul… intr-un oras cat Slatina, de care nu auzisem pana la excursia asta.
 
 
 
36597183711_efdcedfc9c_b.jpg
 
 
 
35926861513_bf7a198a1c_b.jpg
 
 
 
Cred ca asta a fost momentul cand s-a format prima oara realizarea ca imi plac Turcia si turcii, realizare care nu avea decat sa devina si mai categorica pana la sfarsitul excursiei.

Daca la inceput razi ca prostu’ care n-a fost decat in Istanbul, ca prin partea asta sunt mai in camp, mai de la tara, si ca orasele lor sunt mici, inghesuite, si pline de magazine cu plastice colorate, te uiti apoi mai atent si nu mai razi cand iti dai seama ca intre orasele alea au drumuri, oricat de circulate sau necirculate, toate asfaltate si semnalizate cum noi inca doar visam. Sau ca in orasele alea poti sa umbli singura pe strazi in pantaloni scurti si tricou fara maneci, si nu se uita nimeni stramb la tine, desi multe din femeile care trec pe langa sunt acoperite din cap pana-n picioare. Sau ca oamenii astia nu vorbesc o boaba de engleza, dar or sa se dea peste cap sa te ajute cu orice ai tu nevoie. Sau ca oriunde vezi om pe marginea drumului, nu e chip sa-l vezi stand degeaba, ca munceste o bucata de pamant, ca tine un animal, ca mestereste la o masina, toti fac ceva, nimeni niciodata nu pare sa frece menta.


In ignoranta noastra, exceptand Cappadocia, Turcia, mai ales jumatatea estica, trebuia sa fie intinderea aceea gigantica prin care o sa-i dam blana la intoarcerea acasa, dar inca de la inceput a fost una din cele mai mari revelatii ale excursiei.

 

 



#35 Paca

Paca

    Expert

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 3,970 posts
  • Gender:Male
  • Location:BUcurESTI
  • Moto: 2 roti
  • Numar: patrat
  • Club: Hater

Posted 22 August 2017 - 05:41 PM

+1 :)


Don"t be a racist.....hate them all....


#36 styuk

styuk

    Loading...

  • Super Membru
  • PipPip
  • 530 posts
  • Gender:Male
  • Location:Timisoara
  • Moto: BMW K1200R
  • Numar: --
  • Club: Freedom Crew

Posted 22 August 2017 - 06:04 PM

de departe cel mai fain topic citit de mine pe forum in ultima vreme. Felicitari pt tot!! (curaj, poze, poveste, experienta etc.)



#37 Adrian M.

Adrian M.

    EU

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 1,507 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: R1200RT
  • Club: nu

Posted 22 August 2017 - 07:13 PM

Stam cuminti la coada... Sa vedem cand intra marfa noua. :D

#38 Pandy

Pandy

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 401 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Interests:Fotografia, ciclismul, motociclismul.
  • Moto: Yamaha FZS600, Transalp 650
  • Numar: B89CDK, B21PDY

Posted 22 August 2017 - 09:34 PM

Eu sunt foarte curios ce aparat ai folosit. Pe langa GoPro.

Vand FZS600 din 1999 - http://www.motocicli...-video-pornire/


#39 prafrau

prafrau

    Incepator

  • Super Membru
  • PipPip
  • 761 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: xr650r, 990sm
  • Numar: b321buf

Posted 23 August 2017 - 08:03 AM

nikon d5200 cu nikon 16-85, corect?

 

am cateva adaugiri de facut la ziua asta

 

Georgienii au fost de departe cei mai prosti soferi pe care i-am vazut vreodata. Nu fiindca ar fi ei cumva mai slabi la condus decat alte natii, ci din cauza atitudinii.

Orice depasire la ei era pe viata si pe moarte. Orice camion sau masina mai lenta in fata lor trebuia depasita indiferent de consecinte. Nu conta daca venea cineva din fata, nu conta ca era intr-o curba fara vizibilitate, trebuia sa depaseasca. Si la orice depasire facuta fata de un georgian trebuie sa te astepti la un raspuns ferm si nebunesc. Daca depaseai un georgian trebuia sa nu-i lasi nici o sansa sa revina, fiindca el urma sa faca tot posibilul sa corecteze afrontul asta adus familiei lui. Asta de obicei includea sunet de cazan german antic dus in limitare si cauciucuri vai steaua lor scartaind in curbe.

 

Si drumurile din Georgia sunt un fel de Valea Oltului continua, cu mentiunea ca din cand in cand asfaltul se termina. Un fel de raliu nfs continuu.

 

Acum, cateva cazuri separate:

 

Triplarea peste motociclete era ceva foarte comun in Georgia. In ani de condus in afara Gerogiei mi se intamplase doar de cateva ori sa intre o masina peste mine si sa ma bage in sant ca sa depaseasca ceva. In Georgia se intampla oricand eram singur pe sens si uneori chiar si cand nu eram (evident, cand masina din fata intra aproape cu totul pe acostament ca sa-i faca loc lui Paul Walker de Georgia iti creaza ceva probleme de vizibilitate). Georgia a fost de asemenea singurul loc in care am asistat la o depasire intre camioane pe un drum cu o singura banda pe sens atunci cand eu veneam din sensul opus. Si dupa aia la inca cateva la fel.

 

A mai fost o intamplare interesanta cu un sofer giorgian de X5. Pe un drum foarte aglomerat (o banda pe sens, coloana in mers pe la 50 la ora pe ambele sensuri) el a venit pana langa roata noastra spate si a inceput cu flashuri si claxoane. M-am uitat la el, am gesticulat ceva destul de pasnic cu mainile si m-am dat mai in fata. A venit iar aproape lipit de roata spate cu flashuri si claxoane. Deja eram prea aproape de camionul din fata ca sa-mi mai placa asa ca i-am aratat degetul mijlociu si am plecat printre sensuri vreo 2 masini mai in fata. Asta a fost o greseala. A plecat si el foarte tare printre sensuri bagand pe toata lumea in sant. Am mai depasit amandoi asa vreo 3-4 masini cand mi-a venit ideea sa ma bag in dreapta unui camion prefacandu-ma ca-l depasesc pe acolo si sa-l las sa treaca. N-a mers. A oprit intre benzi blocand circulatia, a deschis usa si a inceput sa zica ceva pe limba lui. Am trecut elegant pe langa usa aia deschisa dandu-i bineturi si am plecat mai departe. A plecat evident in urmarire. Dupa vreo 3 minute de plimbare la viteza mare pe un drum aglomerat inca vedeam norul de praf din urma lui cauzat de aia care tot intrau in sant ca sa-l ocoleasca, asa ca i-am mai dat inainte. Dupa inca 3-4 minute am vazut un tir pe dreapta, ne-am ascuns dupa el si am facut o mica pauza de hidratare (erau pe la 35 de grade). Nu l-am mai vazut, cu putin noroc s-a infasurat singur pe dupa un pom fara sa ia si pe altii, dar mici sanse la cum mergea.

 

O alta amintire interesanta a fost drumul spre vama Guguti - Gogavan. Ultimii 20 de km nu erau asfaltati. Nu erau nici macar pietruiti. Fiind foarte seceta, sleaurile de forestier erau pline cu un praf foarte fin, gros de 3-4 cm. Si, ca sa fie totul perfect, pe acest minunat drum, prin padure, circulau tiruri. Aproape o ora a durat.

 

Deloc surprinzator, cam o masina din 4 era incompleta. Politia nu era exceptie. De obicei lipseau bara fata, spate, grila radiatorului sau o aripa. Cam toate masinile erau sifonate si usor multicolore. Numarul se lega de ce voiai cu sarma.


Edited by prafrau, 23 August 2017 - 08:08 AM.


#40 m0jave

m0jave

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 74 posts
  • Gender:Female
  • Location:Bucuresti
  • Moto: XR650R, 990 SM (me Jane, him Tarzan)

Posted 23 August 2017 - 08:14 AM

nikon d5200 cu nikon 16-85, corect?

 

Mai aproape ca data trecuta, dar 16-80 :)). Si toate de zi cu filtru de polarizare, daca are vreo importanta.

 

 

In rest da, absolut corecte adaugirile, si mult mai relevante venind chiar din partea lui don' sofer.







Also tagged with one or more of these keywords: Georgia, Azerbaijan, Armenia, Ucraina, Turcia, KTM990SM

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

DMCA.com Protection Status