primele mele experiențe ca motociclistă .

[sonjah]

 

acum e prea tarziu, nu mai poti modifica titlul. dar macar realizezi ca ai avut o exprimare nefericita?

am să țin cont pe data viitoare.

[sonjah]

Mda, totuși aș fi sperat ca acest topic să fi stârnit și alte persoane de gen feminin care să-și povestească și ele trăirile. Însă se pare că m-am înșelat.

[alexhonda]

Mda, totuși aș fi sperat ca acest topic să fi stârnit și alte persoane de gen feminin care să-și povestească și ele trăirile. Însă se pare că m-am înșelat.

Draga mea...eu am stat si am citit ce ai scris tu, am si raspuns la un moment dat si ti-am zis ca si mie imi e teama de drumurile lungi. Nu este usor sa devii motociclist la o varsta asa de tanara si mai ales in pozitia noastra (adica fete).....si eu am cazut cu motorul din vina mea, dar am decis ca fiecare facem greseli, poate ca motorul nu ne iarta (vorba unui alt coleg) ....dar incearca atunci cand te urci pe motor sa nu te urci cu teama....fii mai ”barbata” (vorba instructorului meu).

Prima data cand m-am urcat pe motor a fost ca si pasager, apoi am devenit proprietara de motor, nu de mult timp, si la prima iesire am zis ”gata asta fuge cu mine”.....dar ai sa vezi ca totul va fi bine.

Te felicit din nou pentru povestioara ta si sincer mai astept si altele.

 

PS: Imi cer scuze pentru unele raspunsuri date celorlalti, dar sa stii ca nu am vrut sub nicio forma sa ”modific” topicul. Hai te astept in trafic. Toate bune. Alexandra

[littlekriminal]

Ba chiar sunt fete care-si pun gandurile in scris.

Nu pot sa pun niciun link aici, baga pe google: "povestile unei motocicliste".

A venit era in care "nimic nu este mai frumos decat ce-mi place mie" si "eu sunt mai bun decat restu' si trebuie s-o arat".
Astea sunt timpurile si asta e mersul deocamdata.

Norocul nostru ca putem alege pe cine si cand sa bagam in seama.

[sebibv]

Fata a vrut doar sa povesteasca prin ce a trecut. Nu stiu daca este ok sa comentam atat.

Eu sper ca tipa sa invarta roata si sa mai lase forumul. Eu asta incerc sa fac. Revin cu sfatul meu catre initioatoare:

1. fa tot posibilul sa nu te lase moto pe traseu (defectiune tehnica)

2. mergi in ritmul tau, singura, de preferat, fara sa incurci traficul (valabil si ptr autoturism, tractor, bicicleta, avion sau orice altceva).

[vis-a-vis]

Pentru un topic care se vrea de poveste, cu greșeala aia gramaticală în titlu...

[sonjah]

Pentru un topic care se vrea de poveste, cu greșeala aia gramaticală în titlu...

Ok, mulțam! Am înțeles ideea.

[Krimh]

Go Sonjah!

[Vizitator]

Salut!

........ şi astfel m-am trezit ieşind din Timişoara, pe motor, cu prietenul tatălui meu pe motorul lui, în faţa mea şi cu mama, tata şi sora mea, în spatele meu cu maşina.

 

 

Hello,

iti sugerez sa investesti intr-un sistem de comunicare precum Sena, stiu ca nu e chiar ieftin dar o sa vezi ca merita din plin.

Noi asta folosim ca sa comunicam rider to rider si tine foarte bine chiar si pana la distante de cateva sute de metri.

[mianmar23]

Eu raman la parerea ca femeile nu ar trebui să conducă decât cratița la bucătărie. Cu tot respectu, nu sunteti in stare sa conduceți niciun vehicul. De aia ai si cazut.

 

Esti mai bun ca fata asta ?

 

Am vazut pe Pro TV . Mai e o pustoaica de 14 ani, Daria Ghenescu, dar n-am gasit nimic despre ea.

 

Poate ca unii de pe aici, de pe forum, le cunosc pe respectivele...

» Post actualizat in 19 Aug 2017 06:29

Este vorba de Daria Ganescu ...

» Post actualizat in 19 Aug 2017 06:31

» Post actualizat in 19 Aug 2017 06:35

Si cu Anca Firan...

[Speedy.K]

Esti mai bun ca fata asta ?

 

Am vazut pe Pro TV . Mai e o pustoaica de 14 ani, Daria Ghenescu, dar n-am gasit nimic despre ea.

 

Poate ca unii de pe aici, de pe forum, le cunosc pe respectivele...

» Post actualizat in 19 Aug 2017 06:29

Este vorba de Daria Ganescu ...

» Post actualizat in 19 Aug 2017 06:31

» Post actualizat in 19 Aug 2017 06:35

Si cu Anca Firan...

 

Niste exceptii nu dau media majoritatii. Iar majoritatea e praf, atat pe doua cat si pe patru roti, oricat de cavaleri am vrea noi sa fim.

Editat August 19, 2017 de Speedy.K

[stokerel]

 

Niste exceptii nu dau media majoritatii. Iar majoritatea e praf, atat pe doua cat si pe patru roti, oricat de cavaleri am vrea noi sa fim.

Asta e valabil indiferent de sex, rasa, etc. E plin de indivizi fara pic de talent sau dorinta de a invata sa invarta un covrig. Si totusi sunt purtati de masini de colo colo in ignoranta zi de zi.

 

...la fel si pe doua roti. Nu stiu de ce aveti unii impresia ca masculii aflati la capatul celalalt al caracratitei sunt mai cu moț.

[hondacbrF4si]

oricum ,bine ai venit printre noi

[akybo]

))sa deschidă fata un topic despre experiența ei pe moto,aviz amatoarelor să-și lase poveștile p-aici și să sară toate fetele cu pla,să-i strice combinația.

"Niste exceptii nu dau media majoritatii. Iar majoritatea e praf, atat pe doua cat si pe patru roti, oricat de cavaleri am vrea noi sa fim."

Pai,pe majoritatea nu le interesează sporturile cu motor.

Editat Octombrie 7, 2017 de akybo

[Vizitator]

Agresivitatea ta denota niste neimpliniri, cel mai probabil de natura ...

 

Oare ce neimpliniri ii fac pe unii sa intre pe forum la sectiunea fete motocicliste si sa comenteze ce poate sau nu poate sa faca, o persoana pe care n-au vazut-o in viata lor si habar n-au cum se da pe motor. Aia e intrebarea...

 

Bine ca nu depinde motociclitul altora de parerea voastra, in cel mai rau caz o scarbiti sa mai scrie pe aici, nu sa invarta roata.

[RobertAmbrozie]

Sonja , unde esti ?

[petre81.]

o persoana pe care n-au vazut-o in viata lor si habar n-au cum se da pe motor. Aia e intrebarea...

 

Materialul clientului:

 

Aşa că mi-am cerut scuze Esperanzei şi a doua zi m-am suit înapoi pe ea, încercând touşi să n-o forţez prea tare. Tremuram toată de emoții, de frică, de tot, efectiv eram pișată pe mine, vorba aia. Iar săraca, Espera, nici ea nu prea mai putea, aşa că tata se puse înapoi pe reparat. Dupaia au mai urmat diferite trasee, precum și plimbări prin oraş care efectiv sunt execrabile datorită aglomeraţiei. Eu mă plâng de traficul din Timişoara, dar nici nu vreau să-mi inchipui cum e să conduci pe străzile încinse şi pline ochi ale Bucureştiului.

 

Ne-am oprit în Arad, unde m-am pus în fund şi am început să plâng şi de oboseală şi de durere şi de foame şi de sete şi din cauza durerii Esperanzei. Tata mai un pic şi ar fi început să-mi sară în cap și să-mi reproșeze că „Vezi?! Ți-am zis că e greu, ți-am zis că nu ești pregătită și că așa va fi! Te-a mâncat undeva, când puteai să stai liniștită, amu plângi!” Dar s-a abținuit aproape admirabil, mi-a cumpărat un Mc Puișor și o înghețată și am continuat cu chiu cu vai până acasă. Am uitat să menționez că amicul lui, cel care venise cu noi cu motoru în fața mea, plecase mai devreme și deci cel care a rămas să mă ghideze a fost tata cu mașina, iar eu siempre sola fugind după el călare pe Espera. Reușisem deci să mă liniștesc și să mă reambiționez și am ajuns, pân la urmă, safe and sound acasă.

[ZIDU']

zahei si petre81 - vine vacanta daca continuati asa.

 

Restul - dati report va rog la posturile care deviaza pe campii. Ajuta mult in moderare. Nimeni nu reuseste sa citeasca toate posturile care apar pe forum

[sonjah]

Acu' un an de zile, m-am trezit puțin înainte de răsăritul soarelui, plină de speranță, extrem de agitată și foarte emoționată. Am început a mă învârti furtunos prin casă, în încercarea mea de a mă pregăti cât mai repede cu putință, pentru a mă prezenta la ora stabilită. Mă desfășuram contra cronometru (ca de obicei, nimic nou). Totuși, spre neliniștea mea, timpul îmi permitea să-mi creez diferite scenarii în minte despre cum ar trebui să se desfășoare ziua respectivă, scenarii care mai degrabă se sfârșeau dezamăgitor.
Deși eram incredibil de agitată, eram într-o oarecare măsură optimistă. Dar pe de altă parte, reușeam să mă descurajez de una singură, intervenind cu diferite gânduri, nu tocmai pozitive. Visasem la acea zi de vreo câțiva ani, îmi promisesem că nu voi rata acea oportunitate și că nu voi lăsa nimic să mă descurajeze sau să mă determine să-mi pierd concentrarea. M-am echipat cât am putut de repede, am apucat de cască și am plecat îndreptându-mă către poligon.
Timp de ceva vreme (nu mai știu exact cât), veneam aproape în fiecare după-masă, cu drag și cu plăcere și totuși cu puțină teamă-n oase, la poligonul care astăzi, cred că este un teren de fotbal. Era locul în care, după multă vreme, am învățat din nou să am încredere în mine însumi și în propriile mele puteri. Locul în care instructorul mă aștepta cu zâmbetul pe buze și dornic să mă vadă suită pe motor. Locul în care am picat (mai degrabă psihic, decât fizic) de atâtea ori și totuși m-am ridicat cu încredere.
Când în sfârșit a venit ziua cea mare, cu frică și emoție, m-am suit pe acel chinuit GS500 de culoare purpurie, am așteptat semnalul polițistului și am plecat. Din acel moment eram eu și motocicleta, printre jaloane, iar mai apoi printre mașini. O motocicletă care am reușit să o cunosc și să o stăpânesc (cică) într-un timp destul de scurt, dar în care am avut încredere că nu mă va dezamăgi. Adevărul e că, în sinea mea îmi repetasem de nenumărate ori faptul că nu voi reuși, dar îmi doream din tot sufletul ca aceasta să nu se adeverească. După acele momente pline de tensiune, tremurând și parcă ruptă de realitate, în cele din urmă mi s-a înmânat o hârtie în care, cu un scris de mână neglijent, mi-a sărit în ochi cuvântul ADMIS. Eram admisă. Tocmai luasem, cu mici ezitări însă, examenul moto.
8 mai 2017, ziua în care am devenit motociclist. Sau cel puțin așa apare scris în acte. Într-adevăr, poate faptul că am pus atâta preț pe un de examen moto, pare ciudat și absurd, sau poate doar tâmpit. Însă pentru mine a însemnat mult. Îmi doream cu disperare să am în sfârșit posibilitatea de a mă plimba nu doar pe ulița din fața casei din Gurahonț și nu doar cu bătrânul Minsk de 125, care și-a trăit o a doua tinerețe. Probabil că dacă aș fi picat examenul, aș fi preschimbat totul într-o foarte mare tragedie (cum fac eu de obicei) și m-aș fi demoralizat total. Dar, din fericire nu a fost cazul.
Așa deci, de-atunci, a trecut un an de zile. Un an cât se poate de dinamic în care am întâmpinat dificultăți, dar și bucurii extraordinare, de nedescris. După miile de kilometrii, mulțimile de ploi și furtuni neașteptate, trei tobe de eșapament schimbate și câteva vânătăi, astăzi, după 365 de zile, a venit vremea să dau jos lămâița din dreptul plăcuței cu numărul de înmatriculare (dar și de pe parbriz).
A fost un an greu, în care mi-am blestemat biata motocicletă fiindcă avea prostul obicei de a mă lăsa în mijlocul drumului, uneori chiar și pe drumuri străine. Și totuși niciodată nu m-a lăsat la greu. Oricât de dificil îmi părea, m-a încurajat să-mi continui drumul și să merg înainte. M-a încurajat să merg până la mare, deși nu m-aș fi considerat pregătită pentru un astfel de traseu și totuși roțile sale au savurat aroma nisipurilor fierbinți din Vama Veche. Am parcurs drumuri scurte și drumuri mai lungi, frumos asfaltate sau chiar și forestiere, uscate sau îngreunate de ploile torențiale ce păreau să mă bântuie aproape peste tot unde mergeam, dar de fiecare dată ne-am întors acasă cu bine și împreună.
Pentru acest an zvânturatic, îi sunt recunoscătoare în primul rând tatălui meu, dar și lui Paul Morari​, care au avut răbdare cu mine, m-au susținut și m-au învățat cum să mă mențin călare pe două roți, fără a mă panica în trafic și fără a mă lăsa intimidată de obstacole (a.k.a jaloane). Am supraviețuit acestui an pe spinarea Esperanzei și sunt aproape sigură că vom mai parcurge mulți kilometrii împreună.
Și cu toate acestea, voi continua să port vesta reflectorizantă prin oraș când sunt de una singură (adică mai tot timpul; #4everalone) și da, sunt conștientă că, din punct de vedere estetic, este greșit. Că dacă tot voi absolvi liceul de arte, măcar atâta viziune artistică să am încât să-mi dau seama că galbenul fosforescent nu se asortează cu nimic. Însă, în tocmai, la cât sunt de hidoasă cu chestia aia pe mine, poate așa, ceilalți participanți la trafic se vor speria de mine și “se vor da la o parte”.
În orice caz, cu sau fără veste urâte, dacă sunteți doritori să trăiți experiențe deosebite pe două roți, mergeți la Paul Auto Moto (Timișoara) să vă învețe cum să deveniți motocicliști.
Pace vouă, tuturor!

[KENAZ]

La multi ani

[petre81.]

spinarea Esperanzei și sunt aproape sigură că vom mai parcurge mulți kilometrii împreună.

 

 

Sunt convins ca vei mai face kilometrii...

[sonjah]

 

Sunt convins ca vei mai face kilometrii...

foarte fain spirit de observație ai tu .

[BMWs1000RR]

Totuși Petre, dacă tăceai, nu picai de Gâscan! Domnișoara a scris corect, cu un singur i se scrie! De ce? Simplu! Pentru ca e vorba de pluralul nearticulat al substantivului kilometru. Exemplu: am parcurs câțiva kilometri pe jos.

 

Tot băgator ai rămas, mai abține te, ți a spus zidu mai sus, mai ho...ca vine vacanța! Ți ar prinde bine!

» Post actualizat in 09 May 2018 08:30

Eronat! Foarte eronat spirit de “observator” !

foarte fain spirit de observație ai tu .

Editat Mai 9, 2018 de BMWs1000RR

[petre81.]

foarte fain spirit de observație ai tu .

 

Ce-i drept am dar problema e ca tu te-ai inhamat la doua chestii la care nu te pricepi: sa scrii si sa mergi cu motocicleta. Era bine daca mai intai invatai sa scrii si sa mergi cu motocicleta si pe urma sa te apuci de scris si de mers cu motocicleta.

» Post actualizat in 09 May 2018 08:39

Totuși Petre, dacă tăceai, nu picai de Gâscan! Domnișoara a scris corect, cu un singur i se scrie! De ce? Simplu! Pentru ca e vorba de pluralul nearticulat al substantivului kilometru. Exemplu: am parcurs câțiva kilometri pe jos.

 

Tot băgator ai rămas, mai abține te, ți a spus zidu mai sus, mai ho...ca vine vacanța! Ți ar prinde bine!

» Post actualizat in 09 May 2018 08:30

Eronat! Foarte eronat spirit de “observator” !

 

Laberman, mai citeste o data postarea ei, ea este cea care a scris cu doi de i. Deci cum ziceai, ca daca taceai nu picai de gascan?

[sonjah]

Totuși Petre, dacă tăceai, nu picai de Gâscan! Domnișoara a scris corect, cu un singur i se scrie! De ce? Simplu! Pentru ca e vorba de pluralul nearticulat al substantivului kilometru. Exemplu: am parcurs câțiva kilometri pe jos.

 

Tot băgator ai rămas, mai abține te, ți a spus zidu mai sus, mai ho...ca vine vacanța! Ți ar prinde bine!

» Post actualizat in 09 May 2018 08:30

Eronat! Foarte eronat spirit de “observator” !

 

într-adevăr petre are dreptate în ceea ce privește acel "i" pe care eu l-am pus în plus .

» Post actualizat in 09 May 2018 09:22

 

Ce-i drept am dar problema e ca tu te-ai inhamat la doua chestii la care nu te pricepi: sa scrii si sa mergi cu motocicleta. Era bine daca mai intai invatai sa scrii si sa mergi cu motocicleta si pe urma sa te apuci de scris si de mers cu motocicleta.

» Post actualizat in 09 May 2018 08:39

 

 

Laberman, mai citeste o data postarea ei, ea este cea care a scris cu doi de i. Deci cum ziceai, ca daca taceai nu picai de gascan?

bine că ești tu deștept și le știi pe toate. avem ce învăța de la tine .