Jump to content


Iubim 2 Roti 2
Photo

Vacanta de vara - Singur de la Bucuresti la Bishkek

pamir iran turkmenistan kyrgystan uzbekistan tadjikistan georgia armenia turcia

  • Please log in to reply
50 replies to this topic

#41 Philip_HD

Philip_HD

    FTS

  • Super Membru
  • PipPip
  • 1,444 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hell
  • Moto: 1200 / 535
  • Numar: FTS / 666
  • Club: Me, myself & I

Posted 13 April 2017 - 09:07 AM

Bravo stimabile! Mai baga. :alcy:



#42 moleck2002

moleck2002

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 239 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Suzuki VStrom
  • Club: -

Posted 20 April 2017 - 07:10 AM

Dimineata a venit in luptele dintre propria-mi renuntare si frigul napraznic facut de dominicanul de doua tone. A mancat toata seara si a pornit aerul conditionat pe frig. Si apoi a mancat si telecomanda. Cu o plomba mai putin din cauza clantanitului m-am ridicat la 7 si ceva din pat. Aveam micul dejun inclus. Oua ochiuri bineinteles. Sunt un om cu o misiune acum. Stiu ca de aici bancomatele se transforma in mobilier iar visa si mastercard in unelte ale inamicului. Desi sunt suparati complet pe americani, dolarul ramane baza oricarei tranzactii. Asa ca trebuie sa fac rost de cash american. Intreb omul de la hostel de un bancomat si de un loc de schimb valutar. Ma trimite la banca pe care o vazusesem si eu ieri si de acolo ma trimite la un magazin universal.
Adica scoti matale cash armean si mergi cu el la o cusca din asta de schimb de la un magazin. In stilul clasic armean, e iarasi teapa. Nu mai e cusca la magazinul asta de cativa ani. Ma invart aiurea vreo juma de ora dar resusesc pana la urma manevra la cel mai plictisit om in viata. Nu stiu daca e prea plictisit ca sa ma tapeasca pe fata sau e mai subtil ca ceilalti dar aici intervin narozia proprie si lipsa de inceredere in oamenii din tara asta. Eu tontoman mai de la tara nu am mai vazut de multa vreme bancnote de 100 de dolari. Si ultima data erau verzi, ca de aia le zice verzisori. Sa vezi ce colorate imi dadu asta... Daca mi-a tras teapa de 700 de dolari intru direct in istoria narozilor. Zic sa nu fac totusi scandal si ma duc la hostel si vanez nitel net. Se pare ca s-au colorat banii si pe la americani. Teapa mare nu mi-am luat. Nu stiu daca m-a facut la curs sau altele dar asta e ... nici nu mai conteaza.
DSCF0705.JPG
O iau din loc. Oprirea de azi e in localitatea Merghia. Stiu omule ca nu ai auzit de ea si nu cred ca vei mai auzi. Iti spun cinstit ca acest loc are o singura calitate, un singur rol in drumul meu. Este ultima localitate pana in vama iraniana. Mi-a zis Nea Caisa cu carnetul de pasaj ca dureaza cateva ore si ar fi bine sa fiu pe la 9 in vama. Asa ca mergem sa ne cazam langa. As fi dormit si pe pragul vamii ca sa fiu sigur ca va fi totul bine maine.
Ma tin dupa GoguGPS pana cand asta imi spune foarte frumos si linistit sa carmesc la stanga. Ba tu esti nebun ? Tu nu vezi ca e camp cat vezi cu ochii ? Te armenesti si tu, vrei sa ma faci ? Fac stanga, pe unde imi pare un drum pana imi face un nene semn sa ma duc inapoi ca am intrat in curtra lui. Ma intorc, ma duc si nici eu nu stiu ce mai caut. Bai gata! Uite, in fata e asfalt si pare ca la un moment dat ajung unde trebuie. Deci inainte sa fie si lasa-ma in pace tu nasparliu de GPS. A incercat el sa ma mai intoarca dar eu ca Batman o tin inainte. Si drumul se face chiar frumos. Incep sa merg spre un soi de munte sau deal. La un moment dat, ca printr-o curba vad niste semne de monument si lume buluc. Hai sa opresc daca tot ajunsei. Imi e si frica sa las motoreta, locul arata groaznic. Niste indivizi cu doua Lada din 1900 toamna stau cu muzica la maxim si mananca la umbra unui desis de langa drum. Langa drum dar cam pe mijlocul lui incat un pas m-a despartit sa am o cizma mirositoare a mancare armeana. Dincolo de toata mizeria, vad una din frumusetile tarii asteia. Incep sa banui o viata de fugiti in munti ale stramasilor armeni fugariti de turci de prin Anatolia. E o chilie a vreunui calugar dar la fel de bine ar putea fi punct de observatie ramas din veac. Un avanpost al unui cuib de vulturi. Si Doamne-i frumos si verde intr-o parte si pietros din ailalta. Ai impresia ca s-a aplicat strategia romaneasca de parjolire. Dar aici a facut-o inasasi natura. Deja vad batranul preot armean stand in chilia lui umila din varf de munte, scrutand departarle, asteptand vesnicia. Cand calatorul trece pe aici, ii da si ziua buna, dar de sub hainele cele saracaciaose scoate un cutit mic, ascutit in Iad de insusi Mefisto. Ii vad lucirea in soare cum se ridica, ii vad licarirea in ochi, secunda cea de groaza si coborarea mainii. Calatorul trece, dar punga de bani ramane taiata ca din intamplare in praful drumului si calugarul din vechiul turn da alarma mai departe despre venirea necunoscutului. Nici in vremea de acum nu se puteau ei dezminti. M-am intors la Mobret si l-am gasit asaltat de o turma de tiganiarzi si puradeii din dotare. Imi facura semn ca e ok de parca eu asteptam aprobarea lor in vreun fel. Marlani dar multi si pe teren propriu. M-am facut ca nu observ. Dupa ce au urcat toata turma de kinderi la pozat pe mobra nu puteau ramane mai prejos tatii. La astia a trebuit sa fiu atent sa nu se duca gramada cu mobretul. S-au carat relativ repede. Si dus am fost si eu
.DSCF0707.JPG
Sunt siiingur pe drum acum . Ataaat de siiingur. Dar unde e toata lumea chiar nu inteleg. Sigur am gresit pe undeva traseul. Or fi astia rupti in toate coatele dar nici asa drum prost nu se poate sa fie. Pregatire involuntara pentru Pamir Highway. Abia peste o luna aveam sa realizez ca de fapt cea mai enduro parte e chiar asta de langa iesirea din Europa. Bucata asta de Armenie. Inainte e rau drumul dar GogGPS zice ca peste doi kilometri dau iar de asfalt. Cica mai am vreo 50 de kilometri de facut dar tot el zice si vreo 3 ore . E complet nebun. Inapoi sunt 15 kilometri de drum prost si Dumnezeu cu mila ce o fi pe partea cealalta. Hai ca se poate.
Padure nebuna. Turbata si calma. De nepatruns si interminabila. Asa imi pare acum. Inapoi e prea mult si-nainte nu se mai termina. De dupa colt imi face cu ochiul Baubau sau poate doar am luat-o razna. Nu e nimic dupa colt. Nici macar drum. Numai crevase, urmele camioanelor ce-au fost pe cand nu se povestea . E o liniste ce ma omoara. La figurat dar mai ales la propriu. Sunt singurel printre copaci, vorba reclamei... dar acum nu am timp nici sa gandesc la ceva. Arat ca o suricata cocotata pe un magar albastru. Lupt sa captez orice sunet vine din jur speriat de aninale si mai ales de alea bipede doritoare de bani. Mai pe dreapta nitel, ei dreapta ... cine crezi tu ca poate scoate rotile din urmele de tractoare din padurile astea ? Bine, stanga... N-am, ca e vale. Atunci odihna ca si asa nu cazusem azi. Hopa sus Mitica. Brusc drumul se niveleaza putin dar incepe sa urce abrupt. Pana aici au putut sa mearga cu camioanele rusesti ? Mai baga o fisa.
2014_0104_065259_404.JPG
Hai ca mai e un kilometru pana la intersectie. Trebuie sa fie ceva bun acolo. 500 de metri , 100...siiiii ... intalnire de drumuri forestiere semnalata de GoguGPS de parca ar fi Place de la Concorde. Tot Gps zice ca mai e putin. Vreo 30 de km. Tot nu inteleg de ce zice si ca mai sunt doua ore si jumatate. Poate s-a tampit si atat. Vad si un om cu o masina de teren oprit sa ia apa de la un izvor. Opresc sa il intreb de drum si ma ajuta sa ridic mobra de pe jos. Pietrisul mamei sale de pietris... Omul nu pricepe nimic asa ca plec mai bou decat vaca ce-am venit. Doar privirea lui imi spune ca nu prea vede multi nebuni pe aici. Deci mai e un drum. Clar ... m-a facut pana si GoguGPS in tara asta. Si tu Brutus? Sunt siiingur iar. Dar in zare ce se vede ? Dau de un sat. In sensul ca il vad in zare peste rau. O fata morgana. Imi tremura sufletul. Corpul e prea obosit ca sa mai tremure. Incerc sa ma concentez si o fac atat de bine incat mai dau o data cu mobra de pamant. De data asta am o problema. M-as culca langa ea, la umbra ei. Nu mai vreau sa inaintez. Nu am putere sa o ridic. In zare vad o masina venind. Sper ca ma vor ajuta si primesc doar o mana de praf in dinti. Daca fluturam niste bani opreau oare ? Reusesc sa ridic mobra dupa ce dau cortul jos. Brevetez tehnica de ridicat mobretul ce avea sa imi devina atat de naturala curand. Constat ca semnalul de pe stanga va ramane o amintire in acest drum. Un ciob portocaliu facut in China pentru o motoreta japoneza adusa de un roman in Armenia. O urma de globalizare ramase in tarana. A avut dreptate nasparliul ala de GPS: 3 ore am facut. Ce incantare mai mare dupa atata munca poate sa fie decat sa vezi o bucata de asfalt oricat de peticita? Va spun eu ca niciuna. Aproape am reusit sa ajung in treapta a patra. Ma vedeam ajuns. Cu drumul gatat pe ziua asta. Aproape zic, pentru ca Armenia mai are asi in maneca padurilor. Santierul Cucu, nu e drum dar e de lucru. Se pravalise muntele din dreapta peste padurea din stanga si luase si asfaltul la plimbare. Nu lasau pe nimeni sa treaca dar vaznad motoretul li s-a facut mila. Cred ca vroiau doar sa ma nimereasca cu atelajul care dadea cu spatele si sa-mi ia calul. Dar am fost mai rapid si pot povesti in continuare. Evrika ! Ajung in maretul oras admirand in stanga o bucata de stanca precum un zid mare si rosu: de acolo incepe Iranul. Acolo iar se termina Europa.
DSCF0715.JPG
O voi parasi a doua oara in doua saptamani. Cu chiu si mai ales cu vai gasesc si minunatul hostel. In Romania i-ar fi zis camin de nefamilisti semidezafectat dar aici ii zice chiar hotel. Dusul e la capatul holului si parca as intra cu cizmele de cauciuc ca sa fiu sigur ca nu iau ceva boli. Patul pare curat, dar pun preventiv sacul de dormit peste. Intreb de internet. Imi promisesera ca au. Dupa putina agitatie cu wireless-ul ce nu merge, mi se ofera net de la telefonul proprietarului. Incercam sa schimbam vreo doua vorbe dar nu ne intelegem. Ma duc sa mananc in oras. Gasesc o forma trista de oras mic de provincie in curs de autodesfiintare. Trei case in paragina, un magazin general si unul de piese auto, doua blocuri ce iti inspira comunismul tarziu, comunismul scurs ca vopseaua de pe ele. Reusesc sa imi cumpar bec si avem un fel de semnalizare pe stanga. Gasesc si un restaturant. La parter sunt doua femei la o discutie intermenibaila. Imi permit sa le intrerup in engleza, in franceza, in romana si ne intelegem prin semne. Chelnerita blonda doar pe jumate de la ultima vopsire din timpul URSS-ului, cand probabil era si diva orasului, daca te iei dupa hainele mulate desi le are de acum douazeci de kilograme si atitudinea de primadona, imi intinde un meniu din care inteleg numai cuvantul magic: pizza. Decid sa nu risc altceva. Iau si un whisky, sau un fel de bautura cu aroma de whisky. Trebuie sa sterg intr-un fel ziua de azi, sa o fortez sa se mute in istore si oricum de maine intram in postul marelui Iran la bautura. Sunt indrumat sa urc la terasa, unde este un televizor cu videoclipuri de prin anii 90. In timp ce McHammer se agita pe ecran descopar un wireless si incep sa vorbesc acasa. Sunt obosit, in mijlocul unui loc uitat de vreme si de lume, incerc sa vorbesc in ultima seara inainte de a incerca sa intru in necunoscutul Iran. Ma simt mic si iar incerc sa ma teleportez acasa. Aflu ce se mai intampla pe la Bucuresti si apoi, cand incepusem sa imi incalzezsc putin sufletul se face liniste. Din aia neagra ca ecranul ce s-a inchis si apasatoare ca butoanele pe care le stresez. Nu mai am baterie. Raman cu gandurile in puncte de suspensie si cu sufletul ratacind prin padurea intermeninabila a disperararii.
Dimineata sunt primul in vama. Atat de devreme ca nici vama nu-i acolo. Ma rog, vamesii. Stau ca prostul cam o ora si jumate in vama armeana sa vina o tantica sa imi puna o stampila pe o hartie pe care o mai plimb pe la trei ghisee cu un final de la sine inteles pentru Armenia: mai vor bani. Au si un bancomat de la care scot 8000 de bani de-ai lor. Zisesera ca tre sa platesc 5000 si imi era foame. Dar te pui cu dansii ? Au fost draguti pana in ultimul moment. Cica trebuie sa platesc cinci mii, dar comisionul de plata e ... trei mii. Daca scoteam mai mult cred ca crestea si comisionul ... mama voastra de frumosi local ... sa va stea-n gat ba ! Scap de ei. Cel putin asa sper.
Ajung la primul soldat iranian care imi zambeste si imi spune "Welcome to Iran!". Imi da o stare de liniste nenea asta. Ajung la al doilea. Are o singura intrebare: "Carnet de passage ? " . N-am !
 
DSCF0715.JPG DSCF0712.JPG DSCF0711.JPG DSCF0707.JPG DSCF0706.JPG DSCF0705.JPG DSCF0701.JPG DSCF0700.JPG DSCF0696.JPG DSCF0679.JPG DSCF0687.JPG 2014_0104_065259_404.JPG 20160807_182515.jpg DSCF0689.JPG
   

» Post actualizat in 23 Apr 2017 07:11

Tu, cel ce iti treci privirea peste aceste randuri, rogu-te adauga un semn la sfarsit ca sa  fie o departajare intre povesti.



#43 ktor

ktor

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 128 posts
  • Gender:Male
  • Moto: CBR F4
  • Numar: Ceva, alb cu albastru
  • Club: lub:ub:b

Posted 23 April 2017 - 12:30 PM

semn,



#44 Altair

Altair

    Expert

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,969 posts
  • Gender:Male
  • Location:moving
  • Moto: da
  • Numar: da
  • Club: Gentlemen Club

Posted 26 April 2017 - 12:47 AM

Fabulos! Felicitări! Forward!

#45 moleck2002

moleck2002

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 239 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Suzuki VStrom
  • Club: -

Posted 27 April 2017 - 07:00 AM

Multumesc @ktor si @Altair
 
Tabriz, intrarea in IRAN
 
N-am carnetul de pasaj ca la noi e nesimtit de scump. Dar am vorbit cu Hussein al vostru. A zis ca se rezolva. Iranianul se uita la mine chioras. E cald dar transpiratia mea e rece. Zambeste calm. Imi vine sa il iau la palme cu tot calmul lui. Zice: " Tu vrei sa zici Aldi nu Hussein" . Exact Aldi ziceam daca asa vrei tu... Il suna, vine, trecem de doua posturi de control si nenea Aldi stia de mine si stie ce are de facut. Imi arata un scaun si imi spune sa ma relaxez ca va dura doua ore din momentul in care ii dau pasaportul. Are chef de mistouri cu mine.
Doar i l-am dat deja. Eu ca da el ca nu ... cand incepe sa il caute imi dau seama ca nici nu i l-am dat dar nici nu stiu unde e. Disperare crunta te simt langa mine. Deja creierul s-a topit in alternative si ma vad la stirile naroziei. Incep sa ma gandesc cum dau de ambasada. Pacea capatata acum 5 minute se transforma din nou in agonie. Linistea in cautare bezmetica. A doua oara pe ziua de azi nenea Aldi intruchipeaza salvarea. Vine cu haina mea cea lasata pe scaun. Nu umbla in ea dar a pipait-o si are impresia ca simte ceva. Si acolo este. L-am regasit. Mai am doar de stat 2 ore degeaba ca sa iasa hartiile. Atmosfera e relaxata. Aldi se invarte cu hartiile in timp ce colegul lui face conversatie. Vorbeste bine engleza si e dezinvolt. Mai gasim si un rus, mai stampilam si pasapoartele si nici nu imi dau seama cand trece vremea.
Am pasit in tara ascunsa. In tara unde m-a pus tata sa promit ca nu intru. Da tata, te-am mintit ... aveam viza deja luata. Despre tara asta jurnalele noastre iti apun ca trebuie sa fi cel putin nebun sa mergi. Ca fiecare om scoate hangerul la fie ce pas, ca insusi diavolul te primeste la granita, intr-un cuvant: horror. Oamenii din vama nu mi-au lasat insa impresia asta. Dar sigur ei sunt instruiti sa lase calatorul sa intre ca sa nu mai aiba scapare. De altfel tot din auzite la stiri iti verifica sarsanalele in cautare de material incriminator mai rau ca romanii comorile dacice. In vama asta doar eu singur mi-am intins tot calabalacul prin parcare cautand pasaportul. Acu' daca stau sa ma gandesc ... si asta a fost tertip sa ma verifice fara sa stiu si sa ma ia ostatic in vreo moscheie. Opresc la prima benzinarie pe stanga. Ca aia de pe dreapta e abandonata. Sunt multi oameni. Dar stau. Cred ca ma asteapta cu rapirea. Pretextul: nu e curent si vine peste o ora. Nu mai am gaz pana la urmatorul peco asa ca le fac jocul. Bine ma ! Stau si eu o ora daca ziceti voi. Se pare ca ma invat cu statul asta. Ma asez pe marginea de beton a pompei si picot. Sunt 10 oameni. Fiecare diferit in felul sau, asa ca primesc banane, ceai, biscuiti si o invitatoe de a lua masa de pranz cu lucratorii ce profitau de lipsa de curent. Sa vezi chestie. Sa vezi ca oamenii astia nu sunt naspa cum zic jurnalele ci buni cum zic alti calatori. Nu luceste nici un hanger si ospitalitatea le da pe dinafara. Dar poate si asta e un tertip, poate e ceva in mancare si ma drogheaza. Imi e totusi foame si eu nu am nimic in desagi. Mananc biscuiti si banana si nu am nimic ... aha, deci mai incolo ma luati ostatic ? Deodata ma simt luminat ! Venise curentul. Sa vezi atunci manevre de mutat batrane masini locale ca sa ma lase primul ca am drum lung. Sa traiti o mie de ani oameni ! Am plecat !
DSCF0716.JPG DSCF0720.JPG DSCF0722.JPG DSCF0734.JPG DSCF0730.JPG DSCF0728.JPG DSCF0742.JPG DSCF0726.JPG
Drumul nu e lung dar e dintr-o alta lume venit. Pardon, eu sunt ala venit. El e dintotdeauna. Aici incep sa intru in desert. Incep sa ma apropii de nisip. Am coborat din munti spre eternul nisip. Inca vad verde in fata ochilor, dar numai aporape si numai in anumite bucati. E socant si fascinant. In acelasi timp imi pare un deal dar imi pare o piatra afundata. Un prea mare stapan a aruncat dupa straini nepoftiti si de atunci a tot crescut pana ce acum un munte pare. Si ai impresia ca totul e aproape si usor de inteles si nu iti vei da seama calatorule cat de departe de a scarmana macar putin scoarta acestor locuri esti. Tu si camiloiul tau albastru sunteti niste neaveniti trecatori pe aici. Pe care poate ii rapim. In alte locuri am impresia ca vad gramada de nisip cernut de la poarta lui tata.  Aici e un deal rosiatic ce ma astept sa se transforme intr-o furtuna de nisip la orice pala de vant. Dar el e acolo si ramane de secole poate pentru ca asta-i piatra lui, asa sunt locurile astea. Incep sa banuiesc faptul ca ceea ce vad verde este cultivat pentru ca restul spatiului, cel lasat in grija lui Allah gazduieste numai un fel de iarba pitica si galbena. Pe aici fotosinteza s-a terminat. E numai arsura. Drumul e drept si bine asfaltat. Masinile par noi si totusi de cand lumea. Imi dau acelasi sentiment pe care l-ar fi avut un strain vazand Romania inainte de 90. Le zice Iran National si sunt o licenta cumparata de prin 60 cred.
Ajung in Tabriz. La cata liniste a fost pe drum ma asteptam ca aici sa gasesc trei masini pe strada ca in Cuba pana de curand. Daaaarrrr.... Iranul a facut legaturi de prietenie cu marele popor chinez si au descoperit motoretele chinezesti. Cata frunza, cata iarba... pardon, cat nisip pe duna. Sunt un furnicar agitat iar eu arat ca un magar printre oi si ma misc precum un mamut inconjurat de musculite. Nu vreau sa ii stresez dar nici nu-i vad cand apar si dispar. Prezente mai efemere decat secunda ma obosesc mai rau ca drumul de pana aici. Deci cum era cu statul ala la voi? In tara asta, din ce vazui pana acum, ori stai ori esti pus la curent (220v alternativ). Cand adrenalina mai are putin pana a-mi scoate sangele pe nas, am gasit si hotelul. De fapt, o strada aproape numai cu hoteluri. Zic sa merg totusi  la cel spre care m-am pornit. Il gasesc, are o intrare direct la  mezanin. Nici gand de vreun loc sa pun motoreta. Si strada e atat de agitata si nu imi da siguranta. Intreb pe receptioner si cica o sa am parcare si tot ce vreau. Hai sa vedem unde neica. Nu te-oi vedea urcand japoneza pe scarile astea ... si nici nu e vreo chinezarie din asta de-a voastra. Sau e locul cu rapirea, de nici nu il intereseaza de mobra mea ? incep sa ma ia gandurile, dar omul ma ia cu tot cu mobret si ma duce la vecinul dotat cu o curte dotata cu umbra. Au ei o intelegere si nu e nici o problema. Una rezolvata. Duc geanta in camera. Deja m-am specializat si la caratul asta. Am o papornita cu strictul necesar de nelasat pe motor. Ies la plimbare.
Cum sa descriu eu mai bine orasul asta ? Obor. Inchipuiti-va un Obor de un milion si jumatate de locuitori. Un furnicar printre tarabe. Nu poti sa faci nicaieri un pas sa nu vezi ceva de vanzare, expus direct pe caldaram. Si cu toate astea e o chestiune interesanta: fiecare strada are un specific. Pe una gasesti fructe in timp ce pe cea perpendiculara piese si service-uri de motorete chinezesti. Si oamenii astia, atat de dubiosi in jurnale, sunt al naibii de zambitori si de linistiti. Isi vad de treaba de parca nici nu ai fi. Foarte multe saluturi. Cand isi dau seama ca nu esti de-al locului primesti automat un "hello". Si apoi incep sa se imparta: nestiutor de engleza-hello si da din mana, putin stiitor- hello, de unde esti, bine ai venit in Iran si cam aici se termina engleza si stiitorii de engleza, de obicei oameni mai in varsta.  A mers un mosulica cu mine o statie de autobuz intreaga intrebandu-ma cate-n luna si-n stele. De la Ceausescu la ocupatia mea si ce ma aduce pe acolo. Stiu ca nu am vazut nimic din orasul asta dar ma intorc la hotel. Sunt frant de atata stat pe ziua de azi, dar mai ales sunt frant de emotii. Cum intru pe usa imi dau seama ca receptionerul s-a schimbat. Asta are pe undeva pe la 60 de ani, pare mai inalt si spre deosebire de majoritatea localnicilor are parul alb. Ma asteapta cu nerabdare.  Asta sigur vrea ceva, sigur e ala rau de la stiri. Bai Osama fara basma .... Si aud :"Nu mergem nicaieri, doar ne plimbam !". In ROMANA . Sunt buimacit total. Nici macar nu are accent. Nici nu vroia altceva. Vazuse pasaportul si a vrut sa imi spuna asta:"Nu mergem nicaieri, doar ne plimbam !". De cand o astepta sa psuna asta ? Nici macar celebrul "Ce (pauza opintita) faci ?" pe care il stiu toti bulgarii si turcii. Narodul si disperatul dupa casa din mine se activeaza si incep sa vorbesc limba mea materna. Zambeste si imi spune intr-o engleza la fel de curata ca romana ca acolo se opresc toate cunostiintele de romana ale sale. Dar si pe astea de unde le ai nene ? Scoate un album de fotografii de sub birou. In prima fotografie recunosc Ateneul si pe un barbat brunet si tanar dar cu trasaturile interlocutorului meu. Mai vad si manastirea Cozia si cazinoul din Constanta in urmatoarele. Apo Parisul si Londra. Si de bratul tanarului o domnisoara. Imi spune cu o inflexiune a vocii ce imi da mai degraba ideea melancoliei decat a tristetii: "Mariana", aratand spre domnisoara "Am iubit-o mult. Am vrut sa ma casatoresc cu ea. Ii luasem si inelul de logodna. Dar... asta e !" Stai nene, nu ma lasa cu ochii in soare, zi povestea pana la capat. Ce s-a intamplat ? de ce nu s-au unit popoarele ? "De la revolutia din'79 s-au inchis granitele. Sase ani m-am chinuit sa ajung la ea, sa aflu vreo veste, orice, dar nu s-a putut. Abia in '85 am ajuns din nou in Romania. Era deja maritata si avea si doi copii". Daca nu eram unde eram as fi baut o tuica numai ca sa ma resetez. Si i-as fi dat si lui una. Nu se  poate asa ceva. Cum intra politica incaltata cu bocancii militari peste vietile oamenilor, cum pot avea efect politicile statului asupra iubirii. Incerc sa imi inchipui cei sase ani de agonie si extazul din avionul de Bucuresti urmata de finalul zdrobit al povestii de iubire. Raman fara cuvinte si ma retrag.
Sunt in Iran si e tare fain ! Oamenii astia sunt intr-adevar altfel. Dar nu cum zice la stiri. Dimpotriva, ospitalitatea lor este ceva ce nu am mai vazut pana acum. Modul de a vorbi cu strainul este unul calm si lipsit de dorinta de a-i vinde ceva. Exista mai degraba curiozitatea legata de drumul facut , de unde venisi si unde te duci decat chestiunile pragmatico-materialiste gasite nu mai departe de vecinii armeni: iti vand ceva, cat costa motoreta si asa mai departe. Maine ajungem la capitala, la Teheran.
DSCF0746.JPG DSCF0749.JPG DSCF0761.JPG DSCF0778.JPG DSCF0782.JPG
 
 
Tu, cel ce iti treci privirea peste aceste randuri, rogu-te adauga un semn la sfarsit ca sa  fie o departajare intre povesti.
 
 
 
 


#46 Zasmoker

Zasmoker

    Nou venit pe forum!

  • Membru
  • 10 posts
  • Gender:Male
  • Location:Constanta
  • Interests:"The unconscious goal of evolution is immortality"

Posted 27 April 2017 - 10:21 AM

/me ridica o mana in aer. Frumos...



#47 textoru

textoru

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 219 posts
  • Gender:Male
  • Location:TM
  • Moto: F650GS DAKAR
  • Numar: de la 0 la infinit
  • Club: TM

Posted 27 April 2017 - 03:44 PM

Saptamana trecuta m-am intors din Iran si stiu ca ai dreptate. Sunt cei mai ospitalieri oameni pe care i-am vazut vreodata. Si nu vor sa-ti vinda nimic. Se opresc pe strada sa te intrebe cum te cheama, daca ai nevoie de ajutor,  cum te simti, daca iti place in Iran, ce crezi despre ei si apoi se ofera sa-ti da un ceai sau te invita la masa.  Este incredibil. Trebuie sa ma mai duc pe acolo. 

In ce priveste traficul, mi se pare ca sunt cei mai buni soferi si motociclisti din lume la felul cum se circula. Calatorii stiu de ce. :))



#48 moleck2002

moleck2002

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 239 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Suzuki VStrom
  • Club: -

Posted 28 April 2017 - 12:37 PM

@textoru : Sunt perfect de acord cu ce spui. In Iran singura problema a mea a fost faptul ca eu sunt un european ursuz ce nu e obisnuit cu atata bagare in seama dezinteresata. Cat despre trafic ... si acum ma intreb cum pot sa mearga asa si sa fie atenti si la a ma saluta pe mine trecatorul. Data viitoare as vrea sa stau minim 3-4 saptamani in Iran si nici asa nu sunt sigur ca am timp sa vad tot ce e de vazut. Singurul minus e lipsa berii cu alcool (ca fara gasesti toate marcile). Deci cand ai chef de o dezalcolizare interesanta IRAN e destinatia.



#49 textoru

textoru

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 219 posts
  • Gender:Male
  • Location:TM
  • Moto: F650GS DAKAR
  • Numar: de la 0 la infinit
  • Club: TM

Posted 28 April 2017 - 02:44 PM

Ai putea detalia (chiar si pe PM) cum ai rezolvat cu Carnetul. Cei de la ACR au niste preturi nesimtite de-a dreptul (650 euro emiterea si 5500 euro depozitul). Mi s-a facut rau nu alta. ADAC-ul il elibereaza la 300 euro, ca doar nemtii sunt mai saraci ca noi. 



#50 moleck2002

moleck2002

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 239 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Suzuki VStrom
  • Club: -

Posted 28 April 2017 - 03:44 PM

Eu am apelat la http://www.overlandtoiran.com/ si m-a costat 400 de euro.



#51 survey

survey

    Nou venit pe forum!

  • Membru
  • 11 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucharest
  • Interests:http://www.vianordkapp.com
  • Moto: F800GS

Posted 15 May 2017 - 09:11 PM

Ma inclin!


s.






Also tagged with one or more of these keywords: pamir, iran, turkmenistan, kyrgystan, uzbekistan, tadjikistan, georgia, armenia, turcia

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

DMCA.com Protection Status