Jump to content


<Alatura-te grupului nostru pe FaceBook! Like & share! Joint the event Like & share! Alatura-te grupului nostru pe FaceBook!
Photo

Vacanta de vara - Singur de la Bucuresti la Bishkek

pamir iran turkmenistan kyrgystan uzbekistan tadjikistan georgia armenia turcia

  • Please log in to reply
38 replies to this topic

#21 moleck2002

moleck2002

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 233 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Suzuki VStrom
  • Club: -

Posted 23 November 2016 - 10:16 AM

Intai sa raspundem :

 

@northern_freyja ii stiu pe Theo si Vali, iar povestea lor si sfaturi de la ei m-au ajutat pe alocuri. (de exemplu hotararea de a imi lua vizele de acasa a fost luat in baza a ceea ce au patit la intrarea in Turkmenistan)

 

@kinguh Nu am avut absolut nici o problema cu religia. Sunt linistit de fel si incerc sa stau in banca mea. Cred ca singurul lucru prin care m-a deranjat alta religie a fost in Turcia chemarea la rugaciunea de dimineata care ma speria ingrozitor(am somnul usor si chemarea era pe la ora 4). Dupa Turcia nu am mai auzit nici aceste chemari si nu am mai avut probleme. Ar mai fi poate lipsa de alcool din Iran, dar nu e o problema mare.Cred ca mai degraba era gandul la fructul oprit decat cu adevarat dorinta de a bea ceva.

 

@TheHuskyCrobats Am hotarat ca toate vizele sa le am de acasa desi se mai pot lua si de pe drum. Si chestia asta m-a condus catre un puzzle al ambasadelor si al timpilor necesari. Am aflat ca Tajikistan, Kyrgistan si Uzbekistan nu au ambasade la noi in tara. Am aflat ca cei din Turkmenistan dau foarte greu viza turistica si foarte putin mai usor viza de tranzit. Dar pentru acest model vor viza din tara dinainte si tara de dupa ei. Si tara de dupa e Uzbekistan care nu accepta sa le trimit actele prin curier si am ajuns personal la Istanbul pentru o intrevedere de 5 minute cu consulul uzbek. Odata avuta viza iraniana si cea uzbeca in pasaport am aplicat pentru cea turkmena. Trei saptamani si jumatate am asteptat dupa ea. Ii sunam zilnic si ii vizitam la trei zile. Deja aveau numarul meu in agenda si imi raspundeau pe numele mic la telefon. Cand ma vedeau la usa parca vedeau fantome ... Dar am izbutit. Pe drum, am aflat ca de fapt sunt norocos, nu prea dau viza turkmenii. Ambasada tajika din Viena a acceptat sa trimit actele prin posta, asa ca 90 de euro mai tarziu le-am trimis si le-am avut si inapoi (taxa de viza e separat 100 de dolari cu tot cu permisul de Pamir). Rusia nu accepta asigurarea pe care o accepta toti ceilalti si tre sa faci alta la ei ... inca o suta de lei. Fisa pentru viza nu era completata corect asa ca au refacut-o ei pentru 20 de lei. Nu stiu daca o puteam completa conform dorintelor lor vreodata. Si abia apoi am putut plati efectiv pentru viza vreo 70 de euro plus invitatia vreo 27. Pentru Iran iti trebuie adeverinta de la medic cum ca esti apt pentru calatorie. Asa ca eu am primit o adeverinta "apt pentru casatorie". Inertia puterii obisnuintei probabil. I-am zis ca sunt deja insurat si am mai primit o adeverinta buna. Primele vize pe care le-am luat au fost kazaha si kyrgiza. Se iau ambele de la ambasada Kazahstanului dupa un mic test de geografie dat de consul si dupa ce i-am aratat pe harta ce vreau exact.Au costat 35 de euro bucata. Dar una din cele mai mari probleme a fost modul in care voi traversa Iran-ul pe roti. In mod normal trebuie luat infamul Carnet de passage de la ACR. Adica 5 mii de euro garantie si costa vreo 650 de euro. Asa ca am gasit un nene care pentru 400 de euro si fara garantii s-a angajat sa imi rezolve aceasta problema. Nenea asta nu are totusi cea mai buna reputatie si prin urmare a fost datator de alte motive de panica. Dar a fost foarte ok pana la urma.

 

@andrei gras  Stan-urile sunt luate de toata lumea cam engros dar nu prea seamana una cu alta. o sa incerc sa detaliez tot drumul.

 

Apoi sa zicem de poveste : 

 

Am inceput sa scriu ceva pe site-ul meu dar mi s-a spus ca e prea mult si voi incerca sa pun aici o varianta prescurtata. Varianta completa o veti gasi pe http://www.molekstales.ro/

Fotografii si povesti se gasesc si la adresa :https://www.facebook.com/molekstales/

 

 

Apoi sa mai punem niste poze

 

31188341415_85bfca2a76_c.jpg

 

31188342305_e33c51543c_c.jpg

 

31074325811_f1f04c9f65_c.jpg

 

31188339895_70517cbce8_c.jpg

 

31074328871_3b2e2405c2_c.jpg

 

30381487393_87a4b7e6c3_c.jpg

 

31074331251_c282e0c427_c.jpg

 

31188340895_3fe6293bc3_c.jpg

 

31074327251_c3a77d92fd_c.jpg

 

31074326531_a25ef754a1_c.jpg

 

31188340305_8a40bf0116_c.jpg



#22 TheHuskyCrobats

TheHuskyCrobats

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 117 posts
  • Gender:Male
  • Location:Stefanesti, Arges
  • Moto: Burgman 400 AN Honda NC750XD

Posted 23 November 2016 - 12:24 PM

M-ai spart. Rabdare de fier, tutun si cam multi banuti de dat pe vize ... Sunt convins ca merita,

Am vazut si eu o parte foarte micadin Uzbekistan, cel putin drumul de la Qarshi la Tashkent unde am stat 2 zile. Din pacate nu cu moto :(

Tashkent-ul m-a dat pe spate... mai ales rusoaicele :)



#23 reverend

reverend

    reverend

  • Super Membru
  • PipPip
  • 503 posts
  • Gender:Male
  • Location:kuala lumpur malaysia
  • Interests:traveling, bikes and film production
  • Moto: Shaka kaSenzangakhona
  • Numar: alb pe negru
  • Club: alone in the world

Posted 23 November 2016 - 05:24 PM

Foarte fain,

 

Data viitoare trage o fuga pina pe meleagurile mele. Acu vreo 2 sapt am intilnit la mine la colt un el si o ea  fiecare pe gs650 a lui plecati de vreo 7 luni din Amsterdam. Deci se poate.


Reverend

"Illa mihi patria est, ubi pascor, non ubi nascor"

 

http://ridingwiththesun.com/


#24 kaiten

kaiten

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 93 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: V-Strom
  • Club: VSTROMANIA

Posted 23 November 2016 - 10:54 PM

Bravo domnule, felicitari inca o data!



#25 rastafarian

rastafarian

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 42 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucharest
  • Moto: Kawasaki
  • Numar: de la garda
  • Club: giboni rulotisti

Posted 24 November 2016 - 05:05 PM

cu vizele, la prima citire, pare ca te-ai apucat sa le obtii din 2000.   :eek:

foarte tare  :10:



#26 moleck2002

moleck2002

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 233 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Suzuki VStrom
  • Club: -

Posted 25 November 2016 - 07:34 AM

E cam patru dimineata. Pe de alta parte am o neliniste in picioare. Trebuie sa fac ceva neaparat. Trebuie sa fac ceva ce imi doresc de multa vreme si de care acum, cand i-a venit randul parca nu mai am chef. Trebuie sa o iau din loc. Trebuie pentru ca vreau.  Acest "trebuie" imi pare deja mult prea imperativ, mult prea serios, mult prea oficial. De parca o mana m-ar impinge. In fond plec in concediu. Si o fac numai pentru ca asa vreau eu. Si totusi somnul e asa de dulce... Ma trezesc alene. Aseara a fost greu, am stat cu frate-miu la... sa zicem discutii bahice. Nu puteam sa vin sa ma odihnesc si eu ca un om responsabil? Dar nu, responsabil de eram nici macar nu ma gandeam sa plec undeva. Pe litoral la noi sau la greci nu era suficient de bine ? Se pare ca nu mai e suficient. Imi fac o cafea si o beau mormaind. Ma mai asteapta si aia doi la pravalie la MetricMotion. Ii gasi cheful de condus... Uite ca deja au inceput sa dea mesaje. Au ajuns acolo si mie imi tropaie inca motanii zilei de ieri la mansarda zilei de azi. Mai incet baaa ca darmati bibelourile de prin capsorul meu. in sfarsit sunt imbracat si la usa. M-au intrebat oameni: care ti s-a parut cel mai greu moment dintr-un drum lung ? Locul de care ti-a fost cel mai greu sa treci? Ei bine, e un loc mare si negru, o gaura intre prezent si viitor, intre casnic si salbatic intre acasa si acolo. Este un loc cu cheie. Pe care o am. Dar cel mai greu e sa invart cheia si sa pasesc peste acel loc groaznic: pragul propriei usi. A fost ruperea de ceea ce sunt in viata civila, de ai mei, de locuri mele. Ruperea de prezent. Intrarea in atemporal. Intrarea in faurirea memoriilor prin fragmentarea de timpul continuu si monoton al vietii "normale".  Acest apendice al vietii, numit: altceva, concediu, drumetie, extraordinar, excursie si in cate alte moduri poate incepe numai prin sfaramareea prezentului in varianta sa confortabila. Poate incepe numai prin rupere.  Am facut pasul. Am luat-o din loc. Elevatorul asta se comporta acum ca niciodata. Nu mai merge pe verticala. Merge peste lumi, spre necunoscut. Ma scoate din casa si ma arunca in strada ca sa plec departe. E un fel de teleportator al naibii ce imi schimba pentru moment grijile. Cand ajung la parter incep sa intru in starea de necesitate. In starea de alerta ce nu ma va lasa pana nu ma voi intoarce la caldura caminului si la iubirea nevestei.  Afara e inca devreme. Mult prea devreme. Orasul este in starea de trecere. A betivilor spre somn si a primilor oameni spre munca. Dinspre noapte spre zi. Autobuzele insa nu trec inca. Pana si ele sforaie din turbine si chiulase prin garaje. Si aia doi bat din picior. Niste El Zorabi ai zilelor noastre. Reusesc sa gasesc un taxi. Soferul e pus pe vorba si incerc sa ma dau de dupa vorba lui sa mut si eu gandul. Ce stii tu omule ce in sufletul meu ? Pe de alta parte, cati ca mine oi fi dus tu incolo si in coace fara sa stii macar?
Dupa 10 minute de la sosirea la pravalia sponsorului MetricMotion sunt gata de drum. Incuiem si plecam. Harley-istii o iau in fata si pe centura Bucurestiului deja ma bucur ca au mers cu mine.  Imi e somn. Tare. M-as opri, as alunga cainii de pe marginea drumului si m-as intinde acolo inca vreo doua ore. Si drumul e destul de monoton, aglomerat si mai e si intuneric. Mergem linistiti in coloana si mintea deja a inceput sa-mi roada intrebari, panici mici. Unde am plecat asa adormit ? Ce ma fac? Planul pentru azi e extrem de lung si eu dorm pe mine de la prima ora? Acum o luna am fost la Istanbul sa iau viza uzbeka si am vazut ca se poate face drumul asta dintr-o singura bucata. Nici nu pusesem piciorul pe pamant bulgaresc. Intre timp a aparut acel puci turcesc, capitala s-a umplut de tancuri si deja nu-mi mai pare o idee buna sa ma opresc acolo. Multi prieteni socoteau ca ar fi fost si mai desteapta o varianta in  care un ferryboat m-ar fi transportat direct la Batumi. Dar daca ar fi sa ma iau dupa buletinul de stiri, as sta acasa. Turcia are puci, Armenia lovitura de stat, Iranul e Iran, Turkmenistanul cica ar fi inchisa aproape precum Korea de nord .... si tot asa ...Bine ca motoretul nu se uita la stiri si nu se impotriveste catusi de putin planurilor mele.
Zorile ni se arata peste Dunare si ultima speranta de a motai, coada ce era acu o luna in vama, de  data asta lipseste cu desavarsire si trecem prin vama ca prin branza, Ce o sa imi mai lipseasca modul asta de a trece vama! Bulgaria e la fel ca si in alte dati, vorba cuiva "o Romanie cu altfel de tractoare", asa ca inaintam molcom, trecem si de Veliko si patrundem pe ceea ce eu numesc Cheia bulgareasca. Incep sa ma trezesc. Incep sa imi aduc aminte cu ce se mananca motoretitul asta.  Las Harley-urile putin in urma si incerc sa imi calculez drumuri printre curbe si sa vad capete  de curba amestecate cu dealuri si paduri. Paduri verzi. Paduri compacte, parca de nepenetrat. Imi pare ca alerg dupa Alice prin padurea ei fermecata. Si avusei impresia ca palarierul  ma depasi. Era calare pe un Harley. Tu fata, tu Alisa ! Unde alergi asa ? Imi arunci o privire si o tulesti dupa un colt de stanca bulgar. Stai nitel la o vorba. Stai mai ca ma obosesti si mai tare. Am venit pana in padurea asta a ta si acum fugi ? Stiu, da, am gresit data trecuta, am fost pe la Hansel si Gretel si le-am vazut casuta comunista in forma de OZN de la Buzludja, dar era in paragina.

Eram curios. Acum am
trecut prin poarta de sub lume, m-am aplecat sa nu lovesc Velikoul cocotat pe tunel. Am venit si cu doi zmei cu mine. Poate de ei iti e frica ? Nu e cazul. Sunt baieti buni. Numai imaginea e periculoasa. Dupa fie ce curba disparea cate o Alice.  Dintrodata visul se intrerupse. Lumea statea. Toti bulgarii cred ca venisera sa o vada pe Alice.  Am depasit coloana vazand deja fulgerele din privirile drept statatorilor in coada. Si ajunseram in fata. Si nu o vazuram pe Alice. Fusese doar fetita cu chibrituri in zona. O mica trasura autopurtata scotea ultimul norisor de fum. Un cal de cursa intr-o valvataie. O carcasa, un animal ce si-a gasit sfarsitul intr-o margine de drum. o imagine a sfarsitului de vis, de drum. Pompierii stersesera orice urma de foc laturalnic si in urma lor din mica masina frantuzeasca ramasese numai o carcasa descarcanata, fara sperante de zile mai bune.

Eu va inteleg durerea dar nu e cazul sa exageram. Am un program de tinut. Proptesc motoretul pe cric in mijlocul drumului si merg la primul pompier vazut. "Neica am de drum lung azi, lasa-ne si pe noi sa trecem." El ca nu, ca tre sa vina politia si sa constate. Practic tot puhoiul asta de masini oameni si unelte si ce o mai fi fost il astepta pe Garcestev, politaiul bulgar? "Hai ba nene ca ma prinde noaptea pe drum ... "  Pleca, se uita la mine si i se facu mila. "Unde mergi nene ?", " Dincolo de Stanbul tre sa ajung azi." "Hai treaca de la mine!  Stai sa imi strang furtunele si sa mergeti incet ca e lume iesita pe strada ca la revolutie." Si trecuram. Pe partea asta parca gasiram si mai multe priviri trasnitoare in plina zi cu soare.Revenim la contemplare si la vanarea Alicei, la bucuria drumului, la miracolul motociclismului. Ia o curba! Iete un deal! Uite cat ii de verde in fata! Mai serveste o curba. Pana la urma am servit si o cafea. La crasma nu in mers. O crasma care de fapt era motel care de fapt era parc auto care de fapt era foarte galben. Ce trancaneala a mai iesit si aici. Gasira mobretii interlocuitori de seama. Cateva batrane doamne cu doua roti zaceau pe post de pitici de gradina pe terasa locului. Lasai sporovaiala in legea ei si adormii ca un erou dupa lupta. Am intrat intr-o stare de liniste. Nu prea pot sa o explic. Dar ma oprisem. Ma simteam in siguranta alaturi de doi buni prieteni si nu se va intampla nimic. Am lasat capul pe spate si pentru cateva minute am revenit acasa. M-am simtit iar intre cearsafurile curate, simteam miros de cafea si se facu liniste. M-am intors intr-o parte sa o iau pe draga mea in brate dar ea fugi. Auzi si o voce necunoscuta. Ma uit naucit in jur si realizez ca ... dorm pe o canapea intr-o carciuma in creierul muntilor bulgaresti.

Gata. Am iesit din acvariu. Plasa de siguranta a cazut si de acum ce va fi , se va intampla. .La o rascruce de drumuri din mijlocul lui nicaieri eu fac dreapta si baietii merg inainte. Programul lor prevede plaja pentru ziua de azi, in timp ce eu mai am vreo 500 de kilometri de aici incolo. Si ii mai am pe aia mai lungi, de autostrada. Ne luam la revedere, ne facem cateva poze si o luam din loc.

De treci codriii de arama de departe vezi albind. E clar ! M-a batut soarele-n cap si m-am tampit complet. Unde oi fi vazut eu codrii la astia nu stiu. Doar o cultura de orez cand am intrat in tara de am crezut ca am nimerit la chinezi. Orasul asta al turcilor se vede de departe. Zeci de kilometri in care de nicaieri incep sa apara masini. Si nu cate una cate doua,, ci cata frunza , cata iarba. Ienicerii sunt peste tot. Trebuie sa spun din capul locului ca nu sunt agresivi. Nu sunt rai. Nu reusesc sa le citesc incruntare sau vreo crispare pe fata.  Asa sunt ei multi si asa merg ei buluciti. Eu mi-s Gogu corectu' si incerc sa stau in coloana. Cat ma uit in zare insa vad numai masini. Ma apuca o disperare usoara. Usoara doar pentru ca nu am timp sa gandesc. Nu are timp sa creasca . Trebuie sa intru in priza. Trebuie sa ies din starea de autostradeala si sa intru in alerta. Stiam ca umblatorii pe doua roti folosesc banda de urgenta. Dau sa ma bag si eu. Imi iau doua claxoane scurte si din scurt de la doua motorete si apoi un ditamai girofarul in mecla. Zic, pana aici imi fu! Macar de-o amenda mi-o iau de data asta. Dar nici tot gandul asta nu apuca sa intre in cap ca purtatorul de girofar trecu in tromba pe partea de urgenta si in urma lui alte motorete chinezesti. Imi facuse doar semn sa nu stau in calea uraganului ridicat de girofar. Bag mastodontul printre gazelele zbarnaitoare si ii dau si eu bice. A sta cu ochii in patru aici prinde alta valoare. Mi-ar trebui inca vreo patru doar ca sa vad ce se intampla in fata. Si nu vorbesc de peisagistica. Vreo doi trei ochi ar fi buni si model soacra ca nu o data am fost impresurat pe nesimtite de motorete. In general pe banda asta se merge. Se merge tare. Mult prea tare. Eu unul merg cu vreo 80 de kilometri la ora si sunt cam la capitolul "alte obstacole de ocoiit". Ii mai prind pe naravasi pe la bretelele drumului unde abordarea difera: Gogu-girofar incepe sa faca galagie sa i se faca loc in timp ce musculitele ocolesc putin ambuteiajul si isi continua drumul. E dus la rangul de arta abstracta ce se intampla. Motoretele astea sunt fascinante. Obosesc numai urmarindu-le cu privirea. Strang din dinti din maini si din ce mai gasesc de strans dar tot nu pot sa ii urmaresc. Pur si simplu cat clipesc eu , ei dispar. Am timp numai de o usoara parere de rau pentru cei din masini si imi jur in barba sa nu vin la turci pe patru roti vreodata.  Pe undeva simt o oboseala, dar nu am timp sa ii dau crezare. Si de respirat, respir o data la 5 minute, clipitul l-am rarit ca sa nu pierd actiunea si rasuflarea imi pare un eveniment in sine. La una din intersectiile astea aud claxoane multe. Ma uit mai atent si toti motoretistii aia il claxonau pe unul din girofarei , ca intre timp mai aparuse unul. Pasa-girofarel nu mai avea unde inainta si ii tinea in loc pe agitati. Nu imi vine s cred, astia mici sunt suparati pe girofar. Pana acum nu prea am auzit claxoane lungi, majoritatea sunt scurte si numai de avertizare dar acum erau lungi si nervoase. Era prima data cand ii vedeam nervosi pe ieniceri.  Si erau nervosi tocmai pe masina cu girofar. Se dadu un autobuz la o parte si trecuram cu totii mai departe cu lumini coloarate sau nu. Acasa imi faceam planul ca pe podul cel mare sa opresc sa fac o poza, sa pun pe Preafacatorul de imagini sa isi faca treaba. Ce vorbesti frate? Nici nu stiu daca nu cumva uitasem sa respir cand am trecut. Incordarea fu atat de mare ca nici nu am realizat cand am trecut calare in Asia. Suficient au venit mongoli si tatari si alti Hani calare incoace, mai trece si un romanas incolo, calare intr-adevar tot pe un asiatic. Toata agitatia asta tinu vreo doua ore si vreo 80 de kilometri. Cand am oprit la o benzinarie avusei impresia c-am ajuns la Rovine in campii. Jumate din masini oprisera in benzinarie. Impropriu spus "in benzinarie" ca de mult nu mai era loc in parcare si impropriu spus "benzinarie" pentru ca era "cu de toate" , inclusiv moscheie. Cand am oprit motorul si m-a lovit valul de adrenalina in retragere, am inceput sa tremur. Am baut cam toata apa pe care o aveam la mine si nu am putut sa mai iau altfel de merinde ca nu avusei loc nici sa intru in magazin. De aici mai am vreo 200 de kilometri pana la Bolu dar deja se face tarziu. Ziceau aia pe site-uri ca inchid cam pe la ora ... asta. Sper sa gasesc macar un gard saribil sa pot sa pun cortul.

Cand am ajuns in zona Bolu deja se lasase seara. Facusem peste 900 de kilometri in ziua respectiva. Nu vroiam altceva decat sa iau o bere, doar asa in semn de final de zi pentru ca nu cred ca as fi fost in stare sa o termin. Poate ca o sorbitura ar fi fost suficienta, Un marcaj, o bariera a zilei de motocilit.  GPS-ul imi arata undeva spre dreapta in parcare, in spatele unui magazin. Nu am inteles ce vrea sa spuna si am decis ca a innebunit. Zic sa merg spre oras, poate gasesc pe acolo poarta sau drumul spre rezervatia asta. Si asa m-am dus bou si m-am intors vaca si nu am inteles pe unde e intrarea si nu am reusit sa ma opresc pe nicaieri. Am ajuns iar la magazinul cu drum in spate si am descoperit ca ala ar fi fost drumul meu dar gardul mare dotat cu poarta incuiata mi-au stat in cale. In oboseala de cauza  am intrebat de un hotel si am fost trimis vreo 30 de kilometri inapoi. Am ajuns asadar intr-o parcare dotata cu hotel si mall si benzinarie si cu tot , mai putin cu bere. Asa ca am mancat si m-am bagat la somn in modul trist, nu inainte de a schimba planul pentru maine : Amasya ar fi trebuit sa fie numai o oprire scurta dintr-un drum pana la Trabzon, dar a devenit destinatia zilei de maine.

 

30418951133_856055cc21_b.jpg

 

30418950033_9fdabb234d_b.jpg

 

31112186221_c54885bcb6_b.jpg

 

30418949963_0bd74311e6_b.jpg

 

30418949953_e170092abd_b.jpg

 

31112186021_02faef29bb_b.jpg

 

31112206321_e8bedc512c_b.jpg

 

31112204141_9274ef875f_b.jpg

 

30418950813_d9a19830f5_b.jpg

 

 



#27 JUST4TNT

JUST4TNT

    ....................

  • Super Membru
  • PipPip
  • 1,101 posts
  • Gender:Male
  • Location:Arad
  • Moto: VN900

Posted 25 November 2016 - 08:21 AM

Zi ,  ca zici bine iar pozele is cireasa de pe tort .  :10:


Facebook is like a jail. You sit around, waste time, have a profile picture, write on walls and get poked by guys you don’t really know.


#28 Mario MT 03

Mario MT 03

    vesnic incepator

  • Super Membru
  • PipPip
  • 1,218 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bergamo, Italia
  • Interests:Motociclete
  • Moto: Suzuki GSX 1250 FA
  • Numar: la vedere
  • Club: Bikers si nasce

Posted 25 November 2016 - 11:17 AM

Eu am altfel de intrebare. Cum te descurci singur la drum lung ? Eu am avut tot timpul pasager cu mine in calatoriile facute, singur nu am mers mai mult de o zi. Mi se pare ciudat sa nu ai cu cine impartasii bucuriile drumului, dar totusi ... pare a fi un altfel de experienta. 

Pozele sunt tari de tot !



#29 TheHuskyCrobats

TheHuskyCrobats

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 117 posts
  • Gender:Male
  • Location:Stefanesti, Arges
  • Moto: Burgman 400 AN Honda NC750XD

Posted 25 November 2016 - 04:59 PM

Si eu am probleme cu impartasitul bucuriilor si in plus colega de apartament nu are porniri din astea sinucigase sa mearga cu mine pe motoreta. Nici echipament nu vrea :(

Edited by TheHuskyCrobats, 25 November 2016 - 05:05 PM.


#30 moleck2002

moleck2002

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 233 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Suzuki VStrom
  • Club: -

Posted 27 November 2016 - 06:13 PM

Sa raspundem intai :

 

Sotia mea are echipament moto. Nou. Are plasticele pe viziera castii. Pentru ea un drum pana la Ploiesti si inapoi pe motocicleta constituie o aventura intreaga si o eternitate. Pe mine "asa m-a gasit, cu virusul inocluat" ,ca sa o citez. Cand i-am spus unde si cum vreau sa plec mi-a spus totusi ceva ce mi-a ramas in minte: "Decat sa am un mos uracios ca avea posibilitatea sa plece, mai bine du-te". Cand m-am intors a hotarat ca urmatoarele ture le vom face impreuna. "Sa vedem" zi-se orbul .
Cat despre discutii si bucuriile impartasite situatia in cazul meu sta cam asa : la drum lung imi place sa merg singur pentru ca am un stil de mers mai degraba lent si nu vreau sa ma stresez. Seara imi place sa trag la hosteluri in parte si pentru a putea schimba o vorba cu oameni de acelasi soi. Oameni care in general au acelasi traseu cu tine. Si asa poti chiar afla chestiuni despre cum va fi inainte sau ce e de vazut si ce e doar marketing turistic. Cel mai trist e cand afli ca ai ratat vreun obiectiv interesant. Am intalnit oameni tare frumosi asa. Am aflat cat de mic sunt. Cat de multi oameni sunt plecati de acasa si cati sunt dusi de ani de zile. Ma simteam ca un copil in clasa intaia ce se uita la cei mai mari si ar vrea sa capete dintr-o data toate cunostintele lor. Am auzit povesti despre zone din intreaga lume. De exemplu, ultimul om intalnit era un peruan ce traia in Brazilia si se afla la Moscova in drum spre Uzbekistan.

 

Si apoi sa mai povestim nitel:

 

E a doua zi şi deja sunt obosit ca un câine după o cursă cu propria  coadă. Eu mi-am alergat visele verzi pe pereţii cu cai ai ăstora ... sau nu era aşa ? Nu ştiu cum era, că m-a tâmpit toatâ noaptea vecinul ascultându-l pe Erdogan cu televizorul la maxim. Poate vroiau sa acopere sforăituri, că erau o mie în cameră, dar mie mi-au adus aminte mai degrabă de momentele decembriste de pe la noi. De modul în  care căteva zile şi la noi s-a trăit numai prin televizor de ziceai că e un meci de fotbal interminabil. Atunci televizoarele din România au fost testate. Au funcţionat zile întregi. Ne trezeam şi ne culcam cu platoul 4. Eram mic dar simt acum la vecinii de pe aici cam aceleaşi sentimente. Cel mai important ar fi incertitudinea. Forţarea cotidianului la nivel de stat este ceva realmente terifiant. Nu ştii dacă mâine va trebui să fugi şi dacă va trebui să o faci în ce direcţie să o iei. Nu ştiu exact ce s-a întamplat în Turcia între cele doua vizite ale mele. Tot ceea ce pot să spun este ceea ce văd în comportamentul, privirea şi gesturile celor pe care îi întâlnesc mai mult sau mai puţin în treacăt. Unii sunt tacuţi într-un mod forţat, determinat poate de frică. Alţii sunt neverosimil de veseli şi agitaţi de parcă ar fi câştigat la loto. Ca străin sunt tratat bine. Nu pot să mă plâng. Nu m-a supărat nimeni. Dar modul ăsta de a trata bine pare mai mult obligaţie de serviciu decât ospitalitate. Îţi aduc o cafea la restaurant şi apoi fug în faţa televizorului. Eu îmi văd de treabă ca şi cum nimic nu s-ar întampla. Nu vreau să nimeresc în mijlocul vreunei probleme pentru că deocamdată am alte dude pe cap.
Azi ies de pe autostrada asta. Mi s-a luat rău de ea. Nu mai e aglomerată dar e al naibii de plictisitoare. Simt cum îmi rămân mâinile blocate în aceeaşi poziţie. Toate gândurile îmi trec prin cap şi nici nu pot măcar să le urmez. De câte ori încerc să alerg un gând, se transformâ în vis şi încearcă să îmi închidă pleoapele. Ei, asta nu vrem ! Câmpii aproape şi dealuri în depărtări. Nimic altfel decât un drum spre Constanţa să zicem. Of munţii ! Ce aţi făcut cu munţii ? Acum, că părăsisem autostrada am zis că se va mai undui drumul. De unde ? Mă înnebunesc turcii ăştia cu drumul naţional. Zici că ai scăpat de linia prea dreaptă şi dai de drumul robilor.  Ăsta e mai drept decât autostrada, are câte 2-3 benzi pe sens şi se merge cu 120 de km la oră. Dar ca să nu adormi, mai trece prin oraşe şi mai are semafoare de sari cu mâna în frâne mai rău ca turcii la Rovine. Şi dintr-o dată, ăi mai din faţă frânară de frânai şi eu de era să mă sui pe ăl din faţa ăluia din faţă. V-am ameţit, nu ?  Drumul se îngusta niţel cu conuri din alea de poliţie şi neînchipuibilul s-a petrecut. Îmi făpoponeataă semn să trag pe dreapta. Până aci îmi fu! Începui să îmi fac un inventar cu ce greşisem şi pentru ce m-ar fi putut opri şi numai jigodia aia de taxă de autostradă îmi dădea fiorii cei mari. E mai greu de găsit cartela aia decât o floare în deşert. Am fost de câteva ori la un pas de a pune mâna pe ea. Am întins chiar şi talonul. Când vedeau că e motociclet dădeau din cap şi mă trimiteau la plimbare. Cică numai de la poştă găsesc. Dar nu am găsit poşta ... detalii. Cerură actele, le scosei cu o uşoară tremurare de mâini, le dădui unui poliţitst ce şedea la umbră într-o maşină. Ăsta dădu datele prin staţie, îi zi-se ceva ăla de la capătul celălalt şi îmi făcu semn să plec. Acu, eu nu înţelesei dacă să plec în treaba mea sau să plec mai încolo niţel să nu îi mai iau aerul sau ce altceva vru să zică  cu semnul ăla. Pe de altă parte îmi dăduse actele şi stăteam ca prostu' cu ele în mână şi nu ştiam ce să fac. Când al doilea poliţai mi zise "good bye!" am demarat cât de repede am putut ca să nu se răzgândească. Şi totuşi paranoia nu mă lasă. Dacă nu a zis aşa ? Dacă nu am înţeles eu bine? Dar am actele totuşi.  Dacă vroia să îmi facă ceva nu îmi mai dădeau actele,nu-i aşa ? Mergeam şi mă uitam după girofar în spate. Nu a întâryat să apară şi am încremeni. Am tras uşor lângă trotuar şi abia când m-au depăşit fără să schiţeze măcar un gest, am decis că e cu adevarat puternică tanti asta Paranoia şi fetele ei Panicile.
Am ajuns în orăşel.  Îmi notasem eu adresa unei cazări. Cea mai ieftină găsită pe un site de specialitate, că ieri, la hotelul de pe autostradă m-a nenorocit preţul şi de o ţin în ritmul ăsta rămân fără bani înainte să ies din Turcia. Ajung fără probleme la destinaţia de pe GPS. Din oraşul ăsta nu am inţeles mare lucru până acum, dar cred totuşi că am cam trecut de centru. Deja agitaţia s-a diminuat pe stradă. Măcar pietonii nu se mai aruncă în traversări ca piloţii japonezi în navele americane din timpul războiului. Dar unde mă aduse GoguGPS nu cred că găsesc cazarea. E mijlocul unei intersecţii din mijlocul unei zone semi-industraie. El insistă că aş fi ajuns la un hostel, aşa ca ne-am oprit să ne certăm niţel. Cred că aveam aspect de rătăcit complet din moment ce doi băieţi pe o motoretă chinezească opriră lângă mine să mă ajute. Vorbirăm nitel, impropiru spus vorbit când mai mult gesticulezi şi băietţi de comitet, îmi făpoponeataă semn să îi urmez. Aşa că o tăiai fix pe diagonala intersecţiei după ei şi mă duseră la o casă pe care scria de ceva camere. E la vreo 500 de metri.. Ok. Intru în curte şi găsesc o femee mai în vârstă cu un copil. Puştiul e înfipt de felul lui dar nu întelege nimic în engleză. Are o uşoară tendinţă spre obezitate şi se vrea stăpânul locului. Femeia pare mai degrabâ îngrijitoara grădinii, Ştie 2-3 cuvinte în engleză dar imi spune că ar prefera mai bine olandeza. Serios ? Olandeza în Turcia ? De ştiam olandeza ... dar nu ştiu. Puştiul zice că are camere libere şi mă pofteşte înăuntru. Cică tre să mă descalţ.  Aici a greşit. Îţi asumi nişte riscuri dacă pui un motoretist din ăsta plecat în cursă mai lungă să se descalţe. I-au cam dat lacrimile. Cred că atunci a realizat că nu e bine ceea ce face şi îl sună pa tac-su care zice că are camerele ocupate. Sau nu o fi zis şi a băgat puştiul de la el că să scape de mine că mai avea niţel şi îmi dădea şi un şut de la revedere. Păreau atât de dornici ăştia de oaspeţi că ma bucurai că nu au camere. Ştii sentimentul ăla când ceea ce îţi este prezentat în faţa mai are o steluţă adaugată ulterior ? Ăştia cred că mi-ar fi cerut bani a doua zi că am respirat mai abitir decât trebuia la ei în curte.
Setez din nou pe GoguGPS şi încep să mă gândesc că dacă ăsta fu cel mai ieftin şi fu atât de ciudat, ce va să fie ? Şi ce fac dacă nici acolo nu găsesc nimic ? Pun cortul în parc ... Dorm la umbra mobrei dacă nu ma iau gaborii. Şi dacă mă iau - măcar nu mai am întrebări. Merg încet şi contemplu toate aceste posibilităţi. Asfaltul e raşchetat ca la noi iînante de alegeri şi pare lăsat aşa de ceva vreme. E plin de praf şi nisip de la aceast[ lucrare începută şi niciodată terminată. În stânga-mi apare peste râu partea aia de oraş turistică. Şi e frumoasă. Pare un fel de Veneţie cu case puse de pe buza râului până la poalele dealului din piatră golaşă ce încercuieşte întregul oraş. Ca un protector şi o ameninţare stă dealul ăsta peste oraşul otoman. Sus se văd nişte găuri. De acolo unii din primii regi ai zonei, de pe la 250 î.e.n. au hotărât că vor rămâne pe vecie deasupra oamenilor. Că îi vor veghea de sus, mijlocind discuţiile între muritori, păsările cerurilor şi însuşi Cerul. Având şi aşezarea strategică, lângă conducătorii eterni ai văii a apărut şi un castel iar toată zona se pare că a avut înflorire într-atât încât devenise locul în care puii de sultani erau educaţi până a primi imperiul pe mână. Când ajungi în centrul oraşului, pe stradă pe care eram acum, vezi cel mai bine delimitarea. Sus pe dealuri sunt regii în linişte şi pustietate, apoi sunt casele vechi cufundate în turişti. Aici sunt luminile artistice şi de aici se aude muzică, iar dincoace de gârlă începe oraşul. Agitaţia tipic turcească. Agitaţie calmă. Oamenii aştia se agită încontinuu, dar ei aşa se înţeleg. Nu ar putea fi ei dacă nu s-ar agita. Cum se spune că unui italian dacă îi tai mâinile nu va mai putea vorbi, aşa şi turcii calmi ar muri în chinuri. Dar nu sunt răi. Sub mustăţi le văd câteodată câte un zâmbet semiartificial dar de cele mai multe ori indiferenţa cred că este cuvântul de bază. Sunt obosit şi ce se întamplă în jurul meu este fascinant. Mă uit în depărtări şi abia aştept să le explorez la pas. Brusc îmi sare un kamikaze din ăsta turcesc în traversare şi frânez cu toată hotărârea. Griblura aia şi cu greutatea şi cu ce scuze mai găsesc eu acum ... mă ajută să interacţionez cu mediul. Întâi cu solul şi apoi cu doi oameni ce au venit să mă ajute să ridic mobretul de pe jos. Şi aşa acasă mă tot gândeam dacă nu cumva maneta de ambreiaj e cam lungă. S-a rupt singură. Dilema autorezolvată. M-au speriat în schimb cutiile. Sunt noi, făcute de un nene lăudat din Bucureti. Dacă la viteza asta mică deja s-au îndoit, ce fac prin Pamir? Vin cu bagajele în pungă ? iau un sac şi le pun ca pe desagii de la măgari ? Mă şi vedeam dimineaţa aruncând şmechereşte desagii peste şaua murgului albastru. Trebuie să mai găsesc un pai să îl tin intre dinţi si aud deja ceva muyica de cowboy. Fac filme din westul sălbatic in estul turcesc. Abia de mâine încolo aveam să constat că după această căzătură s-a mai rezolvat o problemă a mea. O parte de paranoia mea se ocupa cu întrebarea: dacă pică genţile în mers şi nu îţi dai seama ? Ei, de acum genţile astea fac un zgomot specific la fiece groapă. O să fie parte din sunetul normal al motocicletei. Găsesc a doua cazare ce e în buricul târgului şi arată chiar bine. Este una din clădirile de pe mal. Exteriorul e ca de redută cu o uşă masivă din lemn. Îmi e şi frică sâ intru. Îmi e că vor lua şi pielea de pe mine. Deschid poarta şi mă loveşte un miros de TARR. Da, din ăla ca al lu' tataie. Bag capul şi înăuntru se face linişte. Deşi sunt în jur de 40 de oameni, se tace. Intru tot. 80 de ochi mă scaneaza. Văd casca, văd echipaemntul prăfuit de la trântă şi când deschid gura să întreb de recepţie revin la a mă ignora. Crezuseră oare că am vreo legătură cu nunta lor ? Sau aşteptau pe altcineva oare? Recepţionerul fu foarte de treabă şi camera la jumate de preţ faţă de aseară. Până să îmi iau calabalâcul de pe mobret, întreaga prea cinstită adunare, toţi domnii proaspăt barbieriţi cu mustaţă şi toate doamnele cu rochii lungi de seară se suiră în maşini şi plecară. Slavă Domnului că nu e nunta aici şi pot să dorm. Toată această adunare îmi dădu un sentiment de acasă. De "şi pe la noi e la fel".  Suntem atât de aproape de turcii ăştia ! Suntem mult mai aproape decât ne dăm seama. Probabil că suntem aproape şi din cauza atâtor ani de imperiu veţi spune, e posibil. Dar această influenţă si asemanare am resimţit-o mai puternic decât oriunde în lume am mai fost.
Plimbarea de seara nu mi-a adus noutăţi. Confirmarea a ceea ce văzusem din drum. Am încercat să ajung pe la morminte ca să îi salut pe vechii stăpâni ai locurilor dar fiind târziu era închisă poarta către partea istorică. Aşa că după ce am urcat câteva trepte, am făcut trei poze şi am mâncat ceva greşit. Spun asta pentru că am crezut că am comandat peşte şi am primit chiftele. Ce îţi e şi cu vorbitul ăsta din mâini ! Bune şi chiftelele !  Am văzut iarăşi ceva ce m-a dus acasă. Am văzut poiana lui Iocan. După ora 8 în piaţa mare era un fel de adunare. Am întrebat pe cineva ce se întâmplă şi se pare că era ceva normal.  În fiecare seară bătrânii se adunau acolo. Probabil că acum era un pic amplificat fenomenul şi din cauza evenimentelor din ţară.
După atâta drum şi televizorul vecinului de noaptea trecută, deja visam că dorm. Am intrat în cameră odata cu urcarea pe scenă a unui cântăcios pe scena de pe partea ailalta a peretelui camerei mele. Am zis că îi trece. Am vorbit acasă simţind în vocea de la telefon o forţare de optimism.  Am mai pierdut vremea pe net, doar , doar le piere pofta de cântat. Ba chiar m-am bucurat când am auzit muezinul făcând chemarea la rugăciune. S-au oprit din cântat şi am sperat să rămână aşa treaba . Dar nu ! Pe la miezul nopţii a obosit interpretul. Bucurie ! Câteva minute numai. A început o tanti să cânte... Şi au ţinut-o aşa până a cântat muezinul de dimineaţă. M-au torpilat complet. Nici măcar dopurile nu au fost suficiente. Dimineaţa aveam cearcănele lipite de genunchi. Am pus desagii pe motoret şi am plecat tiptil, încercând să nu mai cad şi sa nu trezesc colocatarii din hotel proaspăt întorşi de la nuntire.

 

http://www.molekstales.ro/

 

31181375896_f566937ea7_b.jpg

 

31181375556_ce1e26ef38_b.jpg

 

31181374976_d45ec95207_b.jpg

 

30409749193_a7db0e9208_b.jpg

 

31216716995_da4befdeb6_b.jpg

 

31216716305_a7f640d634_b.jpg

 

31216715945_297c5d2901_b.jpg

 

31216715565_43dfc94635_b.jpg

 

31073466372_fc339a8c9c_b.jpg

 

31216710795_274a80be74_b.jpg

 

31216709955_c34c69aabe_b.jpg

 

30395923704_699043eb4b_b.jpg

 

31073448262_0123910a69_b.jpg

 

31073447902_e080fecd8b_b.jpg

 

30395922484_c9a34854a9_b.jpg

 

30409725993_8fb97f02e4_b.jpg

 

30395920834_e9c74c4723_b.jpg

 

30409724163_de1ec29a5d_b.jpg

 

31181361926_f828e199a8_b.jpg

 

30409719823_63d23c00a1_b.jpg

 

31181357366_fb9f707a48_b.jpg

 

31181356896_73ac008e40_b.jpg

 

30409716163_cfb3674d75_b.jpg

 

31181355256_b4d25ce73a_b.jpg

 

30858944890_535fa14467_b.jpg


» Post actualizat in 17 Dec 2016 10:02

Urlu, turbez, mă calmez şi apoi urlu iarăşi. Să facă cineva ceva că îmi iau câmpii. Nu mai pot. De când m-am despărţit de El-Zorabi numai dreaptă îmi e calea. Mergeam să vedem Pamirul, nu Mecca, iar eu nici măcar nu sunt Emirul să caut calea cea dreaptă. Băi, curbaţi într-un fel sau altul strada asta, cârmiţi-o în vreun fel.  Am ajuns să fac valuri, să merg ca un beţiv de pe stânga pe dreapta şi înapoi numai ca să nu îmi tocesc pneurile doar pe mijoc. Drumul până în Trabzon nu are istoric. Are numai kilometri.  Are două benzi de la primul metru până la ultimul centimetru.  E infernal. În stânga e marea şi în dreapta eternul oraş continu. Şi nici măcar marea asta nu mă mai cheamă. Nici nu vrea să mă înţeleagă şi nici nu mă aude. Ştie că mă depărtez, ştie că mai merg şi pe la alta mai Caspică până o sa ne revedem. E şi o chestie de magnetică. Pe partea ailaltă, când sunt acasă, mă mănâncă în tălpi să îi calc nisipul iar aici e tristă, lungă şi pustie. E interminabilă, imensă , infinită ca drumul de pe lângă ea. Şi ai mei sunt tocmai în partea ailalta a ei.  Din loc în loc se mai văd nişte construcţii, dar în general e o plajă pustie. Ar fi probabil romantică dacă romantismul nu ar fi sfărâmat tocmai de şoseaua pe care mă aflu eu.

 

30682584894_6f63130bfe_z.jpg 31151919890_4cf6951961_z.jpg  

 

31407781581_cac632d33b_z.jpg  31151967350_17eecfb0c5_z.jpg

 

Drumul ăsta de la Amasya mi-a adus numai meditaţie singuratică. Gândire retroactivă şi panică proactivă.  Sunt plecat de 2 zile şi deja una din destinaţii a cam fost ratată. Nu se poate spune că am văzut ceva în Bolu. Cât de mari sunt planurile omului făcute acasă! Cât de multe suportă harta şi hârtia! Oare o să mă ţin de program, de datele din vize ? Marja de eroare e foarte mică şi când vrei să vezi totul într-un concediu corporatist, începi înghesuirea cu deviza: "altă dată nu cred că mai ajung eu pe acolo". Totul ajunge o echilibristică pe un fir de cablu de ambreiaj.

Am pornit şi muzica în căşti. Ajută ca o frecţie la un picior de lemn.. Nu ştiu cum s-a nimerit dar am la mine numai blues. Din ăla vechi şi bun. De ascultat cu un pahar într-o seară ploioasă stând la gura sobei. Totală nepregatire la acest capitol. Mai mult mă adoarme decât mă trezeşte. De multe ori am zis să îmi fac o selectie deosebită. Dar numai la nivel de idee a rămas treaba asta. Până la urmă am ajuns să trec muzichia sub sintagma "scurgerilor de energie" şi să o opresc. Apare prima problemă tehnică la mobret: se pare că am reuşit să pierd un şurub de la apăratoarea de lanţ şi atârnă într-un mod ciudat. L-am înlocuit în mod deosebit: fără să dau casca jos, punând doi şoricei din cei de plastic în locul lui. Sper să ţină. Acum am descoperit și o mică problemă tehnică rezolvată din greșeală. Telefonul merge și se încarcă foarte bine până în momentul în care se încinge tărâța în el. Și în prima fază nu mai vrea să se încarce după care îți dă un mesaj și "PA !". Pur și simplu pentru că mi-a fost lene să demontez al doilea suport de pe ghidon, acum am posibilitatea de a muta telefonul din poziția în care e bătut de soare în poziția în care e aerisit de un canal de aer de pe  sub parbriz. În a doua poziție în schimb nu mai este atât de vizibil ecranul. Avantaje și dezavantaje ...

 

31523395145_e9c397ea40_z.jpg  31376443002_dbb37427a1_z.jpg

 

 

Speranţa. Atât mai trăia în ea. E uscată, dar o uscăciune ce îi vine din interior. Mai degrabă de un dor ce părea neîmpărtăşit e mistuită. Are undeva la 50 de ani şi o cheamă Anya. Locuieşte la parterul hostelului şi trăieşte acum prin el, prin musafirii hostelului şi prin poveştile lor. Pare că gândul ei urmează fiece poveste şi drum a fiecărui călător ce-i trece pragul. Casa asta a ei are 3 niveluri: parterul existenţei sale, etajul de mijloc ce ţine poveştile şi pozele trecătorilor şi etajul călătorilor. Practic, ea e omul de pe scări. Încearcă să pună în legătură toate poveştile celor ce vin cu cei ce pleacă. Primul lucru pe care mi-l spune este că nici nu o voi simţi prin casă, că va fi acolo numai când e nevoie, dar o curiozitate a vieţii de dincolo de pereţii ei precum şi o singurătate eternă cred că o fac să fie fix in opoziţie faţă de ce a spus. O văd că pune o poză şi un text scris de mână la geam. Ar fi imposibil de citit pentru că parterul e cam pe la 2 metri înălţime. O întreb despre ce e vorba şi aflu că e vorba de un fel de răscoală. O luptă ce a avut loc aici, pentru casa asta. I se aprind ochii ca unui copil ce povesteşte de lucruri fantastice şi îmi spune că omul din poză, care a murit acum doi ani, a făcut ca unele case sa fie crutţate. Omul acela dăduse o şansă hostelurilor şi îmbinării vechilor case cu turismul. Eram pe aleia de la intrare când mi-a spus asta, mă duceam să mă plimb şi a început să îmi arate casele ce urmau a fi dărâmate în câteva luni. Practic rămâneau a ei, cea de vis-a-vis, un restaurant tradiţional şi cam atât. Am luat aminte şi am plecat la pas prin oraş. Nu prea am inţeles atunci ce vroia să spună .

Şocul vizitei la Istanbul e încă nestins în sufletul meu, iar Amasya e prea mic pentru a necesita o explorare amanunţită. Trabzonul are undeva la 250 de mii de locuitori şi multă istorie. Chiar o bunică de-a  lui Bob Dylan era de prin zonă. Şi istoria asta a conţinut creştinism cu urme lăsate într-o hagie Sophia. Aici îngeri desfiguraţi şi Isuşi răstigniţi privesc din pereţi zdrenţuiţi mai mult de oameni decât de vreme, plecăciuni de închinăciune musulmane. Am urcat apoi pe urmele părintelui Turciei moderne. Ataturk a făcut lucruri deosebite pe aci (dar nu mai ştiu eu ce) . Am luat-o pe jos într-acolo şi pe lângă faptul că am estimat greşit harta şi după juma de oră făcusem un centimetru din pârdalnica hartă şi drumul era la deal şi afară erau 40 de grade, am descoperit zona nouă. Am înţeles în sfârşit ce îi aducea gazdei mele frică în ochi. Un vast cartier nou. Un fel de capătul lui Militari extins.

 

31523397685_05b467fe5c_z.jpg  31523394285_999e0bdfc4_z.jpg  

 

31407703681_321944bd98_z.jpg  31407698401_504dfdc02f_z.jpg

 

 

Blocuri noi, fără un aspect prea interesant, genul de zona în care te poţi rătăci uşor din cauza arhitecturii Copy-Paste. Camioanele şi utilajele par chinezeşti şi poate de aici şi inspiraţia imitativă a făuritorilor de noi lumi. Cele mai triste îmi par locurile încă neconstruite. Mormane imense de trecut sub formă de moloz. Îmi aduc aminte de fotografiile văzute pe net de la reconstruirea Bucureştiului în Epoca de aur. Ici, colo câte o clădire sau chiar câte o cameră rămase în picioare arată ca un luptator rămas rănit cu pumnul acuzator spre ceruri lângă o grămadă de cadavre. O acuză adusă din trecut pentru viitor, un pumn luptător ieşit din pământ, o speranţă a păsării Phoenix. Nimic de văzut, aşa că hai înapoi în furnicarul din centrul păstrator ale unui zid de apărare, colţ cu un mall cu 2 etaje în sus şi 3 în jos. Trabzonul e un oraş pe care aş fi  vrut să îl vizitez. Dar nu în prezent ci acum vreo cincizeci de ani. Acum vechiul este în mare parte pus la pământ şi înlocuit de noul cu termopane si grătare pentru kebab pe balcon. KO ! Trabzonul actual este septic, este curat, este nou, dar nu îi simt sufletul, deşi simt că a avut cândva unul chiar încântător. Acum e un mare şantier dar viiitorul e.... nici nu ştiu cum e.

  

31376417832_63e02d43dc_z.jpg 31151908100_57ed1277d5_z.jpg

 

31151913870_f433b4ab84_z.jpg  31407695471_6d25528114_z.jpg  

 

30682543194_df54d3e0a9_z.jpg


M-am întors la cazare spre seară ameţit.   Aici un polonez pe picior de plecare îmi fu prezentat cu însufleţire de gazdă: "uite, el a fost în Armenia şi Georgia, tu te duci acolo, luaţi de vorbiţi" Am schimbat câteva cuvinte din care am rămas numai cu două chestii în minte: asta era cea mai scumpă cazare la care ajunsese el (deşi pentru mine, până acum era cea mai ieftină) şi respectul pentru munctiorii români pe care îi coordona în Anglia. Îşi lua bagajul şi pleca spre autogară. Vroia să ajungă în Istanbul cât mai repede. Aşa am rămas singur în cameră. Eu, 8 paturi goale şi nişte beri. Am vorbit acasă şi am băut bere.

În miez de noapte câteva zgomote îmi atrag atenţia. Casa abandonată lângă care am parcat mobretul prinsese viaţă. Asta nu poate fi a bună. Sar la geam şi văd nişte oameni aducând în linişte dar cu organizare, nişte materiale de construcţii. Nu e foarte târziu, aşa că îmi fac de drum pe jos şi pun şi a doua încuietoare la mobret. Aş mai fi pus dacă aveam.  Aflu de dimineaţă că sunt nişte sărmani refugiaţi sirieni cărora li se permite să stea în casă dărâmabilă şi îşi încropesc cele necesare din ce găsesc prin ruinele oraşului vechi, modernizat cu buldozerul.

 

31523380705_31bf5e1fd4_z.jpg  

 

Mă duc să văd o mânăstire azi. Nu ştiu multe despre ea dar e pe lista de "tre să vezi neapărat dacă ajungi în zonă". E aproape. N-are ce să fie rău. O iau din loc şi ... o prind pe Fata Morgana. Intru în munţii/dealuri de îi vedeam de departe. Drumul tot pe 2 benzi dar curbat de nu ştiu când am făcut ăia 30 de kilometri de drum naţional.  Când am găsit şi turmele de autocare înşiruite am zis că am ajuns. Am oprit şi nu îmi pare nimic deoesbit în jur. Spiritul de oaie m-a făcut să iau urma obeictivelor foto. Şi astea sunt îndreptate în sus. Atunci am văzut-o ! Discretă şi măreată, ascunsă şi impunătoare, greu de ajuns că un castel al mântuirii, o cetate ferită din calea războiului pentru a face pacea cu Cel de sus. De unde sunt, mai sunt vreo 3-4 kilometri până sus.  Autocarele nu mai au voie dar eu pot să înaintez încă ceva drum pe roţi  până când asfaltul se termină cu câteva tarabe de nimicuri şi o imensă grămadă de nisip. Ma uit în sus. Pare la fel de departe şi intangibilă. Sfidătoare faţă de muritorii de rând. Trebuie să arăţi că îţi doreşti să o cunoşti mai abitir ca pe un pupat de moaşte de sfântă Paraschievă de la Iaşi. E o potecă abruptă de munte de vreo 2 kilometri, îmi spune cineva. Asta e, mă duc ! Nu se poate să nu o văd mai de aproape ! Sunt erou ! După 100 de metri drumul e complet închis pentru renovări . Am rămas cu imaginea întreagă.  Eu aş fi ajuns acolo sus chit că eram în cizme şi cu geaca dupa mine şi deja gâfăiam pe căldura aia infernală dar nu m-au lăsat ei. Am lăsat-o în înălţimile cerului , nemuritoare şi rece .

 

31151995420_0cf45d7608_z.jpg  31151994200_e803584b33_z.jpg

 

30682589434_23ea4e3b3e_z.jpg  31151851380_2cd4f64d7d_z.jpg

 

31523319205_1120f99f23_z.jpg  31485183136_362a08f0f3_z.jpg

 

 



#31 Crazy Angel

Crazy Angel

    Avansat

  • Super Membru
  • PipPip
  • 912 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Interests:toti visam, asa incepe, ca intr-un vis
  • Moto: BMW R1150RT
  • Club: Clubul Bietivani

Posted 17 December 2016 - 08:32 PM

Frumos, frumos..... 


Metric Motion SRL

 Dealer: Wunderlich, Rev'it!, DragSpecialties, Parts Europe, Zodiac, Custom Chrome, Motorcycle StoreHouse, Iicon, Kuriakyn, Arlen Ness, Thor, Highway Hawk, etc.

 

Reseller: Touratech

 

comenzi: office@metricmotion.ro

          tel: 0723.649.225

 

 


#32 moleck2002

moleck2002

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 233 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Suzuki VStrom
  • Club: -

Posted 27 December 2016 - 10:57 AM

 Aseara am vorbit acasa. Nu e prima oara de cand am plecat, dar de data asta incep sa simt ceva in vorbe., in aerul ce nu il respiram impreuna e ceva greu cat o nicovala. Incepe sa apese pe suflet. Incep sa simt de la mii de kilometri. Simt tristetea si ca soata a trecut de initiala senzatie de incitare si de acum incepe sa resimta singuratatea. Incepe sa i se faca frica pentru mine. As vrea sa ma pot rupe in doua si sa imi teleportez o parte acasa. As vrea sa o pot mangaia si sa ii spun ca totul va fi bine dar nici eu nu pot garanta asta. Incep sa ma gandesc la fapttul ca e mai greu pentru ăl de ramane acasa, fara vreun fel de control si nu stie daca totul va mai reveni. Are numai speranta. Poate ca sunt egoist. Recunosc: sunt. Pe de alta parte excursiile moto, traiul nomad, cazarea la "Cum_o_fi_doar_sa_am_acoperis" nu intra nici macar pe lista ei extinsa de dorinte. Si atunci nu stiu care ar fi fost solutia lipsita de egoism. Daca ea are tot timpul de analiza, eu nu am timp sa ma sperii pentru ca  mereu peisajul din fata-mi se schimba si orice gand e lasat in urma. Asta insemana mototretismul: lasa in spate totul. Lasa de o potriva ceea ce-ti e drag si lumea o lasa in urma si gandul nebun dar si gandul cel bun. Le depaseste si le inlocuieste cu comenzi aproape militaresti stanga-dreapta-frana -acceleratie, cu analize ale drumului si cu o contemplare rapida. Omul se intoarce la nevoi primare: sa mananci, sa bei apa, sa bea si motorul ceva si mai ales: sa nu cazi ! Din cand in gand din fundalul ratacitelor ganduri mai apare cate o panica razleata. Doar panicile ca painicile se aduna . Iar seara... seara ma ajung din urma. Daca şed o zi intreaga asa cum am stationat in Trabzon au timp sa ma ajunga chiar toate. Si atunci simt ca imi explodeaza scafarlia. Vin, se amesteca, cer intaietatesi iese un ghiveci de ganduri cu creierasi de-ai mei tocati marunt. Imi vine sa-i spui eului ca il las, ca imi iau jucariile si ma duc. Si asa noaptea se albeste, mai cu un gand acasa, mai cu unul la taxa de autostrada, mai cu un gand la posibile cazaturi,, spitalizari si chestii de Doamne fereste si ajung sa privesc rasaritul turcesc iar muezinul nu reuseste sa ma mai ia cu asalt din somn.

 
Azi ies din Turcia. In vama asta las si niste certitudini. Las si un fel de siguranta data de tari frecventate de romani. De aici incolo, pe masura ce inaintez am mai putine informatii despre locuri. Incalec roibul albastru si-mi caut de drum. Dar drumul asta ma duce fix prin centrul orasului si ma chinuie o gramada pana ma lasa sa ies. De aici incep iarasi gimnastica drumului drept. De data asta e totusi ceva aparte. Panica incepe sa ma cuprinda . O panica datorata taxei aleia transformate in amenda si a evenimentelor din Turcia din ultima vreme. Ma gandesc la una si cand ma fortez sa imi iau gandul de la ea se muta  gandul la ailalta problema si inapoi. Am auzit eu undeva, nu stiu unde dar cred ca am auzit, ca astia prin vami ar fi in stare de a-ti confisca mobretul in caz ca te gasesc cu probleme. Tot turcaletii au acum un stadion plin de oameni arestati. Daca le vine vreo idee in ceea ce ma priveste ? Si cate si mai cate ganduri din astea nu imi trec prin cap. Si trec asa 150 de kilometri si ma astept deja sa vad vama din metru in metru. Dar nu! E numai un filtru al politiei. Sunt veseli, imi cer actele si nu reusesc sa pronunte al doilea prenume al meu. Le spun ca in traducere e Michael si automat se face legatura cu Michael Jackson. Bineinteles ca ma intreaba daca stiu sa cant sau sa dansez. Ce mi-o fi venit oare sa le spun asta? Normal ca nu stiu si numai numele il avem oarecum in comun. La urmatorul filtru e un autocar intreg oprit la control si politistii sunt cam nervosi. Se uita stramb la mine si inima imi iese usor prin aerisirile gecii. Dar tot aici primesc si un fel de conserva de plastic ce contine apa. Or fi vazut fata descompusa si li s-a facut mila. La al treilea se uita la mine, la steag si imi fac semn sa plec. Nu prezentam interes.  Ajung intr-o piata in mijlocul drumui. Un du-te vino infernal si o harmalaie de nedescris. Autocare trase pe dreapta, oameni intr-o coada imensa pe stanga certandu-se si deasupra un mare steag turcesc. Am gasit si vama pana la urma. Sunt indrumat de un politai si trec de un ghiseu si imi spun ca panica nu isi avusese locul. Trec de al doilea si imi dau seama ca numai prostii am in cap. Trec de al treilea si deja imi spun ca sunt idiot ca m-am stresat degeaba. La al patrulea ghiseu scrie ceva de auto si de politie pe placuta. Si toti stau mult si e o caldura de cuptor si in juru-mi sunt masini parcate. Ma uit mai atent si una are roata blocata cu un fier galben. Ma uit si la celelalte. Sunt sigilate acolo.. Haist ! Astea nu mai pleaca de aici. E o puscarie auto. Ajung in fata tremurand suav. Ii dadui actele politaiului, se uita la mine si zi-se sa plec. Voi sunteti nebuni ? Sau mai degraba, eu sunt ? Eu de ce m-am stresat ? Parca vroiau mai degraba sa scape de mine decat sa verifice ceva. si eu ma autostresam. Cand vamesa georgiana imi zi-se "Welcome !" fu ca o zeita ce-mi ridica osanda.
Stiam ca azi am de facut doua sute de kilometri si ii cam facusem dar Batumi se lasa asteptat. Mi-am zis ca am gresit calculele si ca nu are cum sa fie atat de aproape. Dar de treci de vama de departe vezi deja orasul. Bine, nu iti dai seama de la inceput ce e. Vezi numai agitatia. Ai impresia de piata eterna. Nici dupa ce intrii nu esti prea convins ca ai nimerit bine. Am intrat printr-un Ferentari de Georgia. Un bulevard larg marginit de case saracacioase si sedii de banci.
Cazarea e o casa mare intr-o zona de blocuri atat de urate cum nu am mai vazut. Macar au curte, o carciuma in poarta si alimentari cu bere in stanga si in dreapta intrarii. Ma parchez, iau o bere si asa imbracat si cu tot calabalacul la picior ma asez sa raportez acasa ca sunt bine si sa inmoi oasele in asteptarea gandurilor intarziate. Vad o fata iesind si asezandu-se suparata. Are aspect de copil caruia nu i se face pe plac. Mai iese o fata si vorbesc intr-o limba necunoscuta mie. Mai vin doi baieti ce imi pare ca vorbesc germana si apoi cu totii vorbesc engleza. Nu mai inteleg nimic. Un turn Babel in numai cativa oameni. Pe cat de brusc au aparut asa si dispar lasand loc armatelor de rusi. Apare si proprietareasa, cum altfel decat Ludmila si imi spune ca e gata patul pentru mine. Liudmila e un fel de tanc T34 si in nici un caz nu vrei sa o superi. La un moment dat a ridicat mana si am crezut ca a venit eclipsa. Mi-a aratat patul meu in camera de trei mii de locuri, a luat banul si a plecat. Nu am mai vazut-o decat atunci cand mi-a mai cerut o data banii. Si daca insista zau ca ii dadeam si a doua oara numai ca sa nu vad cum e ortopedia in Georgia. Dupa dusul regulamentar urmeaza plimbarea regulamentara prin oras. O iau spre mare si dupa ce ies din zona blocurilor ma trezesc la Mamaia. Dar mai dihai de atat. Cladirile noi sunt chiar interesante. Unele sunt facute de arhitecti sovietici beti in timp ce altele sunt neam cu austriacul Hundertwasser sau au folosit constructori jamaicani, ca nu le-au iesit prea multe linii drepte.  Cladirile rusesti sunt la locul lor dar sunt amestecate cu Viena. Cel mai ce si mai cel dintre toate este un zgarie nori cu roata pe la etajul enspe. Ma intreb de ce ai vrea sa te dai cu aia, de ce ar fi atat de tare experienta. Oricum de jos toata cladirea imi da impresia unui margelat cap de curcan.  Am inteles ca orasului i se mai spune Las Vegas-ul georgian. Asta ar fi si cauza unui asemenea aflux de rusi. E plin ! Si la cazare am toate categoriile de rusi. Sunt unii ce imi aduc aminte cum se mergea la noi la mare inainte de 90, cu toata familia intr-o camera cat mai ieftina posibil si cu baia mai departe. Se mananca si mai ales se bea multa vodka. Apare la un moment dat chiar si ursoaica ruseasca. E mare, negra, cu parul in toate directiile si are privirea spalacita. Cred ca a spalacit-o in jumatea goala a sticlei de vodka pe care o tine in mana. Cat stau pe balcon la o bere si un gand spre acasa, ursoaica sta vis-a-vis de mine si maraie din priviri. Ma bucur ca mai sunt si altii aici. Nu sunt singur in fata stihiilor naturii. Ne-ar omora pe toti si nici nu i-ar trece supararea. Termina sticla si se retrage. Mai stau si eu nitel si ma duc sa ma culc. Deschid usa camerei si ma loveste crivatul. Intru zgribulit si o gasesc pe ursoaica sforaind gotic si tinand stransa la piept telecomanda de la AC. Eu nu ma bag sa o iau ca tin la viata mea. Chit ca iau toate hainele pe mine. Japoneza de era in primul pat nici nu se mai vede sub paturi. Ma chinui sa adorm. Se aprinde lumina. Apare Liudmila. Dupa ea sunt doua fete cu un baiat. Liudmila are telecomanda de rezerva. Opreste AC-ul. Sa-ti dea Dumnezeu de baut Liudmilo ! Incep sa se agite prin camera si ma surprind manierele pustiului. Are o grija excesiva de cele doua fete care nu par nici macar din acelasi popor cu el. Dar grija asta o manifesta intr-un mod aparte, elegant. Aflu ca este iranian si cele doua fete sunt nemtoaice, colege de scoala. Incep sa ma gandesc ca poate au dreptate cei care spun ca iranieni sunt din alt film fata de ceea ce invatam noi despre ei.  Asa sa fie ca si eu merg spre tara lor. Ursoaica se trezeste si porneste iar AC-ul. Gasesc pe intuneric geaca primita cadou de la MetricMotion si zic merci. Adorm imbracat in ea si nu ma mai chinuie frigul adus direct din Siberia. Cu supozitii in gand despre Iran, cu un gand acasa si unul la destinatia de maine, in munti la Bestia , reusesc sa adorm.
Bestia am zis ?  Pardon ! Mestia am vrut sa zic. 
31679800622_7426d1bbbb_z.jpg  31017368813_7e20ca0bd2_z.jpg  31017370803_645b56bae3_z.jpg   31710695621_99f1afca2a_z.jpg  31710691501_f67cc4fc91_z.jpg  30986399224_af4b77f274_z.jpg   31789449386_b9e3994d24_z.jpg   31710689591_d9447cbed7_z.jpg   31017352053_bd503c13f2_z.jpg   31679801542_e995a9b146_z.jpg   31679800622_7426d1bbbb_z.jpg   30986385014_f3be048cf5_z.jpg   
 
30986383074_8fd017fd37_z.jpg   31710674871_2b3a8ae94b_z.jpg   31710592381_2f92482e95_z.jpg
 
  31454279610_c7652625f3_z.jpg   
 
 
31017350883_8294edb7ea_z.jpg   31710578061_abf4c08712_z.jpg   
 
31826914415_689e395bc8_z.jpg   31454270540_8cddf6e489_z.jpg   31710678291_f8b27cc7f9_z.jpg   31789422266_7809786401_z.jpg
 
 


#33 Titishor

Titishor

    Sunday driver

  • Membru
  • Pip
  • 421 posts
  • Gender:Male
  • Location:Brasov
  • Moto: Yamaha YX600 Radian
  • Numar: 87 TIT
  • Club: Prefer barurile

Posted 27 December 2016 - 02:27 PM

Tot mai fain :D


Dar pana cand???

                     O viata amara si un trai nefericit...


#34 moleck2002

moleck2002

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 233 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Suzuki VStrom
  • Club: -

Posted 08 January 2017 - 11:28 AM

Mestia
 
Despre Mestia mi-au povestit niste prieteni ca e frumos si de neratat. Si cam astea erau toate cunostintele pe care le aveam. Nu ar fi prima data cand plec asa caine surd la vanatorare. Am hotarat ca merita o incercare, chit ca va trebui sa ma duc si sa ma intorc pe acelasi drum. Macar o carmesc spre munte. Exista promisiunea unor drumuri interesante. Dar trec ceva kilometri si drumul o tine prin sate obisnuite unele cu altele si neobisnuite cu strainii. Viata curge molcom pe aici. Iar ma simt acasa.  Arata ca prin sudul Romaniei. Toata lumea are o radacina in Teleorman. Axis Mundi arunca raze pana aici.
 
Vad si monumentul zombalailor sau nadejdea flescaita sau abstractionism comunist neinteles. Cel putin nu de mine. Dumnezeu cu mila ce vor astia sa zica prin statui. Am facut o poza cu mobretul si monumentul si am trecut mai departe. Ce era sa fac ? Dupa ce las drumul de Tbilisi in dreapta, incep usor sa urc si parca patrund in alta lume. Lumea aia de sus. Aia pusa bine, pastrata pentru zile bune. Aia de o arati numai celor ce merita la momente speciale. Alora de o cauta cu lumanarea. De aia am plecat de acasa. Asta vroiam sa vad. Sa trag aerul pe nas si sa il respir ca pe un drog. E curat si aerul si strada si totul aici. E neatins. E verde. Totul Doar drumul schimba coloristica. As vrea sa iau cu mine ceea ce vad. Incerc sa inregistrez cum misca fiecare frunza cand creste, sa vad de ce raul asta de pe dreapta e asa si celalalt e pe dincolo. As putea face o saptamana si nici macar nu as ajunge pana sus. Pe de alta parte drumul e ca o alee ce carmeste si coteste si indeamna la joaca. M-as juca de as putea dar asta este Transfagarasanul vacilor. Nu au nici un stres. Strada asta e a lor si nu o impart. Nu le deranjeaza nimeni si nimic. Nu se dau la o parte nici cu trupele antitero. Daca vaca a gasit loc mai bun sub soare pe asfalt, isi va rumega tacticoasa mancarea si nu va fi deranjata de coloanele de masini ce o ocolesc si claxoneaza. Ai ceva impotriva ? Treaba ta, nu ai tu  cum sa intelegi valoarea mea de vaca indiana. Fac ce vreau si nu ai ce sa imi faci. SIC!
 
Ajung in localitate. Dar cazarea nu reusesc sa o gasesc. Dau vreo doua ture si constat ca aproape toate casele poarta semnul de “Guesthouse”. E clar ca nu dorm in drum dar vreau sa gasesc hostelul ala ieftin despre care scria pe site-uri. Si cand ma apropiam mai tare GPS Imparat zice dreapta. Ai turbat ? Tu nu te uiti ? E un iaz de toata frumusetea dotat si cu doua rate. Nu trec neica pe aici . Hai sa mai cautam o varianta. Si asa ajung in curtea unor oameni. Adica 2 copii si o femeie. Vreau sa ii intreb, ei nu inteleg, dau sa scot casca si … azi chiar nu facusem genuflexiuni cu mobra. Ma amuza teribil pustiul mai mare ce insista sa ma ajute. Initial nu il las ca sunt si eu voinic si apoi imi dau seama ca pot sa ii dau ceva de povestit cand o merge la joaca. Ma ajuta si ii spun ca e erou. Ne facem si poze. Intreb de hostel. Imi arata casa vecina. Se vede treaba ca omul dupa efort explica mai bine de intelesera toti trei din prima. Dar ca sa ajung la hostel sunt 2 variante totusi: prin iazul ma sus numit si prin curtea de animale a familiei asteia. Pustii fericiti ca mai pot da inca o mana de ajutor calatorului, imi deschid portile ograzii si trec mandru cu bidiviul printre gaini si capre.Bravo ma copii! Multumesc !
 
Ma chinui sa parchez cat sa nu o mai adun de pe jos ca e numai nisip, vine unu si ma mai pune sa o mut de vreo doua ori pana e el fericit, iau cascheta si ma infatisez in fata proprietaresei ca un cavaler venit de pe front tinand coiful in fata reginei Victoria : “Paturi aveti ?” “Da, sus,” Pretul e pe la 10 lei romanesti. Si ma conduce. Deschid usa, arunc o privire si o inchid pana nu imi cade nasul. E plin de refugiati sirieni care cred ca au uitat sapunl sfant in Siria si nu vor sa foloseasca altul. In mijlocul camerei, cam pe diagonala, chiar la piciorul patului meu sunt doi care se roaga pe covoras. Nu am probleme cu alte religii dar imi inchipui deja cum m-as trezi si as arunca un papuc la 4 dimineata cand se pune de inca o rugaciune de ajungem sa facem scandal diplomatic-religios-refugiat in munti. Cer loc de cort. Imparateasa se uita atotcunscatoare la mine si zambeste “Nu iti plac colegii de camera? Nici mie” si imi arata locul de cort. Vreo 3 lei pe noapte.
 
Montez palatul in paralel cu niste biciclisti ajunsi inaintea mea dar au negociat pretul de am terminat primul. Iau geaca de promenada de la MetricMotion, geaca in care poti sa arati si bine si sa nici nu dardai ca un …om inghetat si purced la cautat mancare si celebrul vin al locului.  Prima oprire e superfaina. Dotata cu crama si soi de vin propriu cu tot dichisul necesar unui cunoscator al vinurilor, imi serveste ceva intre tocanita si omleta si e foarte buna cu paharul de vin alb. Ma simt perfect. Mai fac doi pasi prin sat. Foamea nu a trecut totusi, parca nici setea, parca am simtit o picatura de ploaie, uite o terasa la stanga. Sa mergem. Abia trecu batranul pragul, ce mai freamat ce mai vant, vreme fix cat am mancat a turnat si Ăl de sus cu galeata. Paharul l-am golit deja in aer curatat de toate relele. Asa putem sa ne mai invartim o leaca.  Am inceput sa urc spre turnuri. Astia nu cred ca s-au inteles si pace cand a fost sa isi faca un castel. Asa ca fiecare si-a facut propriul turn. Cred ca pe vremuri, valahul venit din tara cu paduri de tepe finisate cu cate un om, model  toamna-iarna Vlad Tepes, avea impresia ca aici s-a ajuns la alt nivel. Astia au facut si afumatoarea deasupra. Sa se pastreze omul mai bine, mai chipes. Cica sunt de aparare. Cred ca ajutau prin distragerea atentiei . Nu stiai pe care sa il nimeresti intai. Ma ameteste atata gandire. Nu ma credeam in stare. Bun baiat, hai ia un pahar de vin la umbra unui turnulet. Meriti ! Ma uit atent si prin pahar imi pare ca e iar vorba de ceva dubios. M-am facut mic,mic de tot si am ajuns pe tabla de sah. Descopar ca langa ture a aparut un sat intreg. Da’ multe ture mai au astia nene…  Strigam retragerea Aureliana spre hostel ca se intuneca. Ma atrage muzica. Urc pe terasa hostelului/comping. N-am ce sa fac singur si vreau sa vad ce se intampla. Sunt satul si mai vreau doar o bere ca sa ma pot retrage in vastul palat. Aici e o masa mare si plina de tot felul de sticleturi si o masa mica plina de sirieni. La masa si pe masa stau sirienii si se uita stramb la ailalti. Ma asez la cea mare si imi desfac si eu o bere.
 
Ea danseaza ca o naluca. E singura in lumea ei. Danseaza desculta si am impresia ca muzica ii urmeaza miscarile. E insasi Libertatea dansand  desculta pe o terasa din varful muntelui. Isi invarte pletele negre in miscari atat de line si naturale incat imi pare aievea . E aici pot spune eu. Nu e nicaieri mi-ar spune ea. E nicaieri si e peste tot.  E acolo unde gandul si nu pasii o duc. E vie si e aievea. Se simte o dezlegare in miscarile ei, se simte linistea data de o stare ce nu ii e naturala. Pluteste undeva deasupra noastra si aduna nori si stele. Ma asez pe banca si berea cat pe ce sa o ased pe langa masa. E ceva altfel cu fata asta. Se termina melodia si o pot observa in timp ce facem inventarul mesei. E mai degraba, sa zicem plinuta. E scurta si are o piele maslinie. Nu cred ca are mai mult de 22 de ani. Se incrunta si atunci realizez de ce imi pare cunoscuta. Ma uit la restul mesenilor si ii recunosc si pe ei. Sunt cei ce plecau carand turnul Babilonului, ieri cand eu doar ajungeam in Batumi. Facem cunostintea si aflu ca la masa suntem : eu, un belgian, doi nemti si doua iranience. Aici aflu o probabila explicatie a freneziei fetei. Pustoaica e copilul nemultumit de ieri iar creierul muntilor ii ofera o scena departe de regulile de acasa. Vazand bucuria cu care dansa in aceste momente imi dau seama cat de importante sunt libertatile oricat de mici. Nemtii si iraniencele am o banuiala ca si-au dat un soi de intalnire pe internet. Astfel prietena pustoaicei sta aproape de unul din nemti. Pare mai mare ca varsta si vorbeste mult mai bine engleza, are aspect elegant, pare ca are vreo doua mii de scoli terminate. Cel langa care sta e mai degraba genul golanasului care incearca sa para mai mult decat este. Sau poate doar vroia sa o vrajeasca pe domnisoara. Al doilea pare mult mai preocupat de capacitatile telefonului decat de ce se intampla in jur. Poate asta era si motivul imbufnarii de ieri. La masa mai e si belgianul ce are pe la 50 de ani si e impatimit al muntilor. De maine va urca spre culmi si se va intoarce abia peste vreo doua saptamani. Mai stau pret de doua pahare si ma retrag. Vecinii ciclisti sforaie deja si frigul s-a lasat ascutit. Am geaca de la MetricMotion pe mine si inca o data nu am de gand sa ma mai schimb. E buna la toate si la orice.
 
 
31966329102_bbf15b24c0_z.jpg  32075680706_95f2533e41_z.jpg   
 
32114712275_912ba7746b_z.jpg   32114711285_5071db17bd_z.jpg  
 
31966326642_491ea497ae_z.jpg   31273484014_48b942f23b_z.jpg
 
31966324522_43548a729f_z.jpg   31966323842_36214b6718_z.jpg
 
31966322812_b35ed61eaa_z.jpg   31966322102_4da845b8c1_z.jpg
 
31966321292_6a7068c545_z.jpg   32114703075_6c276a2056_z.jpg
 
32114701745_55940eac86_z.jpg   32114700955_2f8dc24488_z.jpg
 
  32075659746_7a2291e049_z.jpg   31966317652_3e94c61282_z.jpg  
 
31739475880_7b73f02c41_z.jpg   31739475420_bc0bbfebc8_z.jpg   
 
31966329962_ee2495eaec_z.jpg   31304694613_48995bd0a3_z.jpg
 
31304693383_18c088ab66_z.jpg   31304692713_50fbf1b475_z.jpg  
 
31304691773_939a538ffc_z.jpg  31304691313_20cd43fe70_z.jpg
 
31304690093_87129e509e_z.jpg  32075665126_d1745c3070_z.jpg
 
32075664746_e6a3e61795_z.jpg   31304687783_341715db25_z.jpg
 
31304686233_61937dc5fe_z.jpg   32075662546_c523dcd7b0_z.jpg
 
32075660736_8331ac0d25_z.jpg   31304681763_292cb944b1_z.jpg
 
31996595911_b0ff1dc887_b.jpg


#35 DeVazut_TM

DeVazut_TM

    Pentru ca motociclete

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 3,944 posts
  • Gender:Male
  • Location:Timis
  • Interests:Motoscouting
  • Club: ETR

Posted 08 January 2017 - 09:26 PM

M-am oprit din citit fiindca... man, fuck, fuck, fuck... stop, stop.

Trebuia sa ma opresc sa scriu reply-ul asta.

Sincer, nu am citit nici un inceput de calatorie atat de misto precum al tau. Sunt de multi ani pe forumul asta, asa ca am cu ce compara. Plus forumuri moto de pe afara, bloguri, samd.

Felul in care ai descris plecarea de acasa mi-a facut pielea de gaina. Parca cineva imi intrase in minte si dadea copy paste gandurilor mele de acolo. 

Multumesc! 


» Post actualizat in 08 Jan 2017 20:32

F. tare! 

Psihedelic. Am ajuns "la zi". 

Subscribed. 


Enduro-turism Timis

 

* Cel mai bun ambasador al Romaniei - http://www.karpatenwilli.com/

 

* Notiuni mecanica moto - http://www.dansmc.co...epaircourse.htm

 

 

 


#36 BMWs1000RR

BMWs1000RR

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 355 posts
  • Gender:Male
  • Location:CS/TM
  • Interests:BMW
  • Moto: BMW
  • Numar: DRC
  • Club: Crvena Zvezda

Posted 09 January 2017 - 02:48 PM

N am mai citit atat de la faculta, mai exact de prin anul doi. Imi place, as face si eu asta, dar imi lipseste motorul adecvat, curajul si un prieten bun, ca singur nu as putea. Toata stima!

#37 moleck2002

moleck2002

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 233 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: Suzuki VStrom
  • Club: -

Posted 16 January 2017 - 04:51 PM

@DeVazutTM si @BMWs1000RR va multumesc pentru aprecieri.
 
Atunci când vechiul nu e chiar certat cu noul: Tbilisi, Georgia
 
Ma trezesc nci nu mai stiu a cata oara. Tremur cu tot cu geaca, cu puloverul si cu sac de dormit si cu tot cortul. Tremur din principiu, tremur din temelie, tremur dintotdeauna si nu se va termina vreodata. Mi-a inghetat si sufletul. Am ajuns in era glaciara in timp ce dormeam. Frigul e infernal, e peste tot, e omniprezent. E imposibil asa ceva.  Aseara totul era bine si nici macar nu simteam vreun dram de disconfort. M-am culcat visand la minunatiile ce mi-au fost perindate prin fata ochilor si gandul la ce va sa fie si m-am trezit teleportat la polul nord. Eu credeam ca ma duc spre desert. Nu se poate asa ceva ... dar s-a intamplat.
Apare si prima raza de soare. Timida si de dupa colt de munte. Ai putea sa zici ca e floare de colt dar e ceva mai mult. E ceva ce aduce speranta caldurii. De acum nu va mai fi la fel. Am fost scos din mainile negre ale noptii frigului. A aparut si a doua raza. O sa facem un evantai in curand. Si o sa emita caldura evantaiul asta al meu. O sa fie bine imi spune Speranta. Credeam ca ai inghetat si tu langa mine Speranto asnoapte dar acum prinzi aripi ? E bine. E din ce in ce mai bine. Scot capul din cort si adulmec dimineata. In dreapta e un cort purtator de cuplu frantuzesc. Deja se cearta. Le-o fi inghetat romantismul ? Ma uit la cortul meu si maraie la mine. Vrea sa il strang. Nu am chef ba nene de tine. Mai e si ud ca un caine plouat. Nu am chef nici de mine de altfel. Te las. Vorbim mai tarziu. Ma tarasc sa caut o cafea. Macar asta sa imi aduca aminte de mine. Macar asa sa fiu aproape de cel ce am fost. Gasesc si ma asez la crasma. Cafeaua e un fel de apa cu aroma in care mai pun eu un plic de ness pentru a simti ceva. Bonus ! Cine sunt ? Nu mai stiu. Ce caut pe aici ? Dumnezeu cu mila. Nici asta nu stiu. In ziua de azi poti vedea atatea locuri fara sa te ridici de pe canapea si eu a trebuit sa plec atata drum sa vad cu ochii mei ...  Sa simt mirosul muntilor astia si frigul noptii, sa simt atat de putrenic bucuria diminetii si sa vad oamenii astia frumosi, copii ce te ajuta, zambete linistitoare de la necunoscuti. Vrei sa ai ce povesti nepotilor? Vrei pe dracu ! O faci numai din trufie ! Numai din dorinta de a arata ca esti si tu in stare de ceva. Sa te bage lumea in seama. Dar daca te iei la bani marunti nici tu nu stii ce ai facut. Ai umblat, ai batut drumul, ti-ai plimbat umbra. E clar. Azi am starea depresiva activa si nu stiu cum mi-o scot din fizic.
Ma apuc sa ma adun  cu o durere in suflet. Soarele a rasarit pe de-a-ntregul si caldura m-a topit deja. Ma uit in sus, ma uit la varfuri si la turnurile din jur si as mai sta aici vreo trei-patru sute de ani. Numai noapte sa nu mai fie. Salut lumea ce pleaca. Si-au luat tot Babilonul ambulant si ii asteapta o masina. Pustoaica e iar bosumflata. A revenit la starea de copil nemultumit. Sa fiti sanatosi ! Ambalez cortul de nu mai are loc in propriul sac. Are o mandrie de deputat PSD: nu a facut nimic bun dar nu isi mai incape in piele. E ud si nu vrea sa se usuce in timp util. Asa o sa ramai, treaba ta, ca eu aplic legea junglei. Si l-am invins prin forta ca inteligenta s-a cam congelat, am pus-o la pastrare pentru zile mai interesante. Sa mai spun cum am iesit de la hostel prin balta ? Am accelerat puternic sa nu ma opresc in mijloc si singurul rezultat a fost ca am ridicat apa pana la si mai ales prin bocanci.O sa merg ud la picioare toata ziua. Poate se usuca sau poate ca nu ...
Si cum circul pe baza de telecomanda si neuronul singuratic e plecat de acasa, ajung sa plec si eu din Mestia fara sa fac plinul. Nici nu mai stiu de ce. Nu aveau ei  bezina, era coada mare, am fost eu prea boier ca sa am cash la mine ? Nici nu mai conteaza. Acum conduc mobretul ca un batran carmaci o barca in deriva. Sunt purtat nu de vant ci de inertie. Sunt dus la vale. Macar peisajul de ieri nu imi mai trece atat de repede prin fata ochilor. Si asa vroiam sa aprofundez miscarea frunzelor. Acum imi par ca se misca mai repede decat mine. Eu doar lunec. Numai ma duc incet la vale. Nici macar vaci nu mai sunt pe drum. E probabil prea devreme pentru ele.  Acum urmaresc libelule  Eu sar de pe o placa de ciment pe alta. Roata imi calca  umbra si umbra calca verdele padurii. Ne imbratisam cu toti : eu, umbra si codrul georgian. eu tremur si el isi faflfaie frunzele. I se falfaie de mine. Ce treaba are el ca s-ar putea sa ma opresc sa il tin de povesti din lipsa de benzina ? Are multe de spus fara nici macar o vorba. Impasibulele ! Statornicule ! Tu cu tot verdele tau ramai aici ! Cat de dor o sa imi  fi de tine ....
Pluti ca o naveta spatiala prin vazduh, caci numai vazduh mai era prin rezervor. M-a dus ca gandul lenes de dupa-amiaza pana la intersectie. La stanga o vazui. Statea singura acolo in soarele diminetii. Era insasi Izbavirea! Pompa de benzina. Am mai scapat o data de pana narodului. Am mai ratat o ocazie de a cunoaste oameni. De aici harta zice ca drumul e cam drept. Am un deja vu. Dar georgienii sunt aparte. Au totul altfel, v-am zis ? Nici macar alfabetul nu seamana cu ceva vazut pana acum. Si e tare frumoasa scrierea lor. Imi aduce aminte de cartile de povesti nemuritoare. Mai stiti prima litera din poveste ? Invartita si rasucita si bombata de nu semana cu alealalte ci mai degraba cu mantia in vant a lui Praslea. Acum inteleg perfect cum sta pisica aia si se uita in calendar. As fi in stare sa privesc ore intregi fara sa inteleg nimic. As fi fascinat doar de intortocheli, de rotunjimi. As putea vedea o poveste a vorbelor fara sa pot deslusi macar o slova. Si daca nici vorbele scrise nu le pricep, cum as putea oare pricepe autostrada lor ? Are o banda pe sens, e plina de camioane si e facuta din placi de beton. Nu ai cum sa depasesti. Nu ai unde sa te duci si oricum ti-ar zdrongani si sufletul. Muntii s-au cam dus. Plictiseala maxima este definitia restului de drum. Dar nu. Nu te lasa georgianul asa. Cum sa pleci din tara plictisit ? Nu se poate! Si a presarat pe drumul asa zis autostrada o gramada de santiere. Adica mergi drept matale pana incepe sa ti se lipeasca genele si sa se prelinga ceva neelegant din gura si atunci el zice: HALT ! O iei matale pe campul asta din stanga si treci prin nisip si pietris si ce mai avem la indemana ca doar te duci la dracu in praznic si tre sa te antrenezi, Ai facut stanga? Bravooo, Mai da-i nitel inainte si apoi surpirza, Faci nitel stanga si apoi dreapta. Deja ma simt ca la cursurile alea de era sa dau peste instructor. La astia de gresesc, cred ca m-as opri in ciment proaspat. M-ar cimenta. As avea statuia mea in timpul vietii As fi ca Ana lu'Manole inauntru. Statuia calatorului de nerecunoscut.
Ajung in oras. O carmesc pe niste strazi ce ma duc la o cladire cu aspect vienez pe afara si pe dinauntru bloc din cele comuniste facute de rusi in Bucuresti prin 50-60. La etajul 1 e hostelul. Imi raspunde o domnisoara si imi da vestea trista : mobretul trebuie sa doarma in strada. Nu vreau asta. Cer internet si ea imi cere sa ma descalt pentru asta. Ma fata, au mai vrut unii prn turcia si plang si acum. Esti sigura ? Da. Bine... plec atunci ...Las ca gasesc eu ceva ...Pare mare orasul. Vine dupa mine si imi face oferta de nerefuzat: bagam mobretul pe casa scarii. Ei, asta e o premiera. Chiar si pentru mobret de cand e la mine. Hai ! Am avut chiar si noroc. Usa e mai mare cu vreo 2 centimetrii decat ansamblul motoret+cutiile laterale. Ma linistesc. Voi sta aici chiar doua nopti. Urc si ma descalt. Pe balcon normal. Acolo las si restul echipamentului furabil de pe mobret.  Primesc o cinste neasteptata: receptionera imi vede tara de obarsie si ma conduce la o harta a lumii: "Esti primiul din tara ta venit pe la noiasa ca infige un bold in locul de unde vi". Abia acu ma gandi, scriind randurile astea, ca ea facea un voodoo planetar sa ramana Georgia in frunte. Dar atunci totul parea ok si la locul lui . Asa ca am varat acul ala in Bucuresti, cam pe la cladirea Parlamentului. Nu mai e mult si se intuneca. Imi gasesc ceva de mancare si niste bere si revin la hostel. Suntem multi oameni cazati. De fapt, hostelul asta e un apartament cu multe paturi. Are vreo 3 dormitoare si in fiecare cate 10 locuri. In seara asta beau un pahar cu niste australieni, cu un vietnamez, o slovena si un american cu origini clar asiatice (ochi de japonez si aspect de jucator de fotbal american).  Slovena e o pustoiaca ultra extrovertita care face din micul vietnamez si american suita sa princiara. O urmeaza peste tot, ii aduc vin, ii gatesc... de mai multe nu stiu si nici nu ma intereseaza. De departe totusi, cel mai agitat personaj este totusi vietnamezul. Are fata de tocilar complet dar imi spune ca e plecat de trei ani de acasa. Ba esti dus ? Da man! Si mai umblu inca! A batut aproape toata lumea. Planuri de viitor ? Cand s-o satura de drumuri vrea sa plece acasa. Daca de 3 ani sta prin hosteluri, asta isi va face si acasa. Patron de hostel. Bravo pustiule ! Bafta !
E dimineata, sunt in Tbilisi, vreau sa il vizitez si nu stiu de unde sa apuc problema asta. Nici macar o harta nu am. Ies din casa, salut mobretul inca adormit pe hol si o iau la vale. Am vazut eu undeva ca centrul orasului e facut dupa un rau. Si unde poate fi raul decat la vale ? E o strada saracacioasa dar cu mult trafic. Agitatie si case darapanate dar foarte putin oameni. Merge Neica ce mergea si cand colo ce vedea ? O scara ce pare ca duce spre o biserica pe care o vazusesem de departe si parea interesanta. Hai sa facem si nitica miscare. Urc, gasesc biserica inchisa si mai urc nitel si cand sa abandonez ca Bula dupa cele noua garduri ajung in varful dealului. ajung la tanti cu sabia. Ecaterina Teodorescu in combinatie cu Ioana D'Arc si cu o vasnica muncitoare a campului si-au combinat puterile si a rezultat Mama Georgia. E mare. O mama a tuturor. Are brate in care sa stranga orice georgian si pe toti odata. Cica nici macar nu e prima mama a georgienilor. Adica nu e prima statuie din locul si cu tema asta.
Sunt un explorator! Sunt un cautator de comori nemaivazute! Sunt unic, sunt inconfundabil si sunt in varf. Sunt deasupra tuturor si sunt neinteles. Nu-i nimic, imi spun. Nici eu nu ii cunosc pe oamenii astia. Nici limba si nici slova cea frumoasa. Ce or face ei prin casele lor, ce or vorbi, cum s-or uita la nebunul ala cocotat langa doamna mama lor pe deal fara telecabina pe caldura asta. E cald si vreau apa. Accept chiar si bere, treaca de la mine. Incep sa vad lucruri: podul Libresse in toata splendoara sa de aluminiu sta peste rauri si nu lasa picaturi de apa sa atinga oamenii. Pare atras in doua canale mari si negre. Cred ca incap toti aurolacii Bucurestiului in ele.  Si goldean. E mult goldean pe aici. Avem pe stanga o biserica si o statuie imbracate becalian. E chiar statuia Sfantului Gheorghe. O fi vreo coincidenta sau e punctul de inspiratie pentru mioriticul pastor piperian?
E cazul, zic, sa cobor din inaltimi. Si cum poti fi mai elegant decat un print in propria caleasca ce paseste printre muritori direct venind dinspre ceruri? Am gasit si telecabina necesara. Nu e nimeni. Deja imi cresc sperante. Dar aflu motivul pustiului de aici. Se deschide peste vreo ora. Dezastru ! Maretul print o va lua la pas. S-a transformat din eroul singuratic in plaiesul obosit, scurs pe scarile infinite.  La trap baiet cu tine. Apa mai tarziu ... bere mult mai tarziu. Mai aveam cativa pasi pana la rau. Deja terminasem scarile si era numai mers spre vale. Bagasem capul intre umeri si aproape ma rostogoleam inert. Si ce se intampla cand faci asta ? invariabil iei pe careva pe sus de la viteza. Cine a fost de data asta ? Babilonul insusi ! Iar am dat de nemti si de iranience. Pustoaica e iar suparata. De altfel, numai micul geek e vesel in lumea lui. Imi arata telefonul ala de parca ar fi o minune a lumii. Mergem sa mancam. Niste pateuri si o cafea la pahar de carton, nu va ganditi la mai multe. Ne luam ramas bun iar. Una din iranience imi spune in gluma ca poate ne vom vedea iarasi. Ii spun ca totul e posibil mai ales ca peste cateva zile voi fi in Teheran. Sau cel putin asa sper eu. Imbufnata nu zice nimic. Nici in ziua de azi nu sunt sigur ca vorbea engleza. La revedere tie Babilon calator!
De acum mai am cateva chestii de bifat din ce vazusesem de sus, mai ales statuia de aur. In cautarea mea am descoperit ca langa zona noua cu arta si arhitectura relativa pentru mine, exista stradutele vechi si inguste, cu umbra si oameni. Am descoperit o zona de crasmulite in care as fi stat pana la ultima picatura de vin georgian de n-as fi fost singur. E un fel de Centru Vechi cu crasme boeme, cu un ceas imens facut din ce are omul prin casa si in general cu atmosfera vesela si neincatusata de zonele nou restaurate. Sunt frumoase si alea noi, nu ma intelegeti gresit. Chiar au un fel de personalitate. Bine, tevile/intrare in galerie/iesire de canal imi dau probleme existentiale dar nu prea mari.
E o stare pe care mi-o da orasul si nu o inteleg. Se simte influenta ruseasca in cladirile oficiale dar se simte si o Venetie pe malul raului si mai ales se simte apropierea turceasca in special si orientala in general in zona veche. E un ceva in zona ce ma fascineaza. Sunt sigur ca unele chestiuni sunt pur turistice dar sunt atat de bine innodate de existenta normala a localitatii incat par din veac acolo. Si cand iesi spre mahalale, te  indepartezi nitel de centru, gasesti zona de case in care stateam si eu. Case mari sau blocuri mici, cum vrei sa le zici. Vreo patru etaje si curte interioara. Cladirile astea ma fac sa ma gandesc la Budapesta, vazuta de un calator interbelic. Daca iti arunci o privire mai atenta poti vedea si fatadele crapate, geamuri sparte pe ici pe colo si oameni mai degraba tristi.
 
Maine o carmesc spre Armenia, spre Radio Yerevan. Tipa de la hostel ma avertizeaza ca drumurile vor fi mai proaste decat in Georgia. Dar intotdeauna ti se spune ca in urmatoarea tara va fi mai rau. Vom vedea.
 
31480234744_4865e152bd_b.jpg   32172220822_37821cd8a1_b.jpg   31511077433_1e47ac0135_b.jpg   31511075663_f16be10788_b.jpg   32321876765_828a58c1fa_b.jpg   31945092040_aecda1504a_b.jpg   31511071333_df0a174e2a_b.jpg   31511068383_7706f5a791_b.jpg   32321873655_7d1c152678_b.jpg   31511067573_a8f3895045_b.jpg   31511066523_de6aeec586_b.jpg   31480217984_47d36dae55_b.jpg   32283118586_2c8d46ac2c_b.jpg   31480214954_2d41ee121e_b.jpg   31511053963_e6b5b2d7a1_b.jpg   32172212142_9fd9d7833b_b.jpg   32321862175_e825938b3a_b.jpg   32172209292_437cd25e5c_b.jpg   32321858695_eef7d35fd6_b.jpg   32321857805_e5fe397c73_b.jpg   32321857045_5a48506873_b.jpg   31945079220_1885d30aed_b.jpg   31480202944_0af52b0086_b.jpg   31480234744_4865e152bd_b.jpg   31480201244_0a8e7606aa_b.jpg   32172203902_faaec8779f_b.jpg   31945076360_9efa1ecd3d_b.jpg   31945075480_841b6e7f2c_b.jpg   32172201632_d0c1344145_b.jpg   31945072370_8fa670c2af_b.jpg   32172199952_82ecb6c6d2_b.jpg   31945068880_3f9f6d2d70_b.jpg   31945067870_54a96ac522_b.jpg   31480193404_f44ffc0abb_b.jpg  32172196252_a54db5ea8f_b.jpg   32283099646_5c0b722ee5_b.jpg   31511025873_932ed27c36_b.jpg   32321842585_581481ce37_b.jpg   31945054300_001fdc8b26_b.jpg


#38 dexxter

dexxter

    Biker inside ;)

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 1,661 posts
  • Gender:Male
  • Location:Iasi
  • Moto: BMW R1200GSA
  • Numar: la locul lui

Posted 15 February 2017 - 10:01 PM

Am scris mai mult, da' se pare ca-s oaie si nu mai eram logat.

Asadar, varianta prescurtata:

 

SENZATIE! M-am abonat.

Prima data cand ne-om vedea pe undeva (prima VStromanie?) dau pileala :)

 

Sugestie: incearca sa intercalezi fotografiile in text, e mai antrenant asa.


Drum bun, Taz! :(
taz.jpg


#39 BMWs1000RR

BMWs1000RR

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 355 posts
  • Gender:Male
  • Location:CS/TM
  • Interests:BMW
  • Moto: BMW
  • Numar: DRC
  • Club: Crvena Zvezda

Posted 17 February 2017 - 06:12 PM

Daca nu esti logat parca nu poti tasta nimic...





Also tagged with one or more of these keywords: pamir, iran, turkmenistan, kyrgystan, uzbekistan, tadjikistan, georgia, armenia, turcia

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

DMCA.com Protection Status