Jump to content


Photo

Ii dam gaz prin Caucaz !

caucaz armenia georgia georgian military road selim pass lave sevan tbilisi erevan turcia marea neagra

  • Please log in to reply
49 replies to this topic

#41 CHRISTIAN 1

CHRISTIAN 1

    A nonconformist basic underachiever lost...

  • Super Membru
  • PipPipPipPip
  • 13,287 posts
  • Gender:Male
  • Location:Klujenburg , Transilvania
  • Interests:Motoru', metalu', uzufructu',muntele, tigarile de foi si f.f. & bericile multe!!!
  • Moto: MULHACEN 659*DR 125*T 80*DR 200*EURO 350
  • Numar: TZY-69:76:89:90-CJ-15-PNO
  • Club: Ciuperca Star MCJ

Posted 26 January 2016 - 02:44 PM

... Ciudat e ca primul militian la care i-am tras in chip mobra, m-a pus sa  sterg poza in fata lui. La urmatoarele ce le-am vazut, am pozat pe ascuns cu zoom. Bizara si cam fara logica treaba.... 

Probabil ca-i sarcina de serviciu.

 


n-au nevoie de piese,Honda nu se strica niciodata!...hai cu continuarea povestii...! 

Asta sa i-o spui la altul.Penultima piesa ce am comandat-o a fost pentru Honda AX-1!Ultima pentru Suzuki Djebel!

Dar mai bine hai Andrei cu urmarea...


Edited by CRISTIAN 1, 26 January 2016 - 02:48 PM.

Ne incleștăm cu disperare,

Intr-o supremă confruntare

In fiecare zi:viață sau moarte...

                                                      taz.                                                                                                                                    CANALUL MEU:  https://www.youtube....vvOVrG3OA-TQSTw

 

 


#42 redippy

redippy

    Traveler

  • Super Membru
  • PipPip
  • 571 posts
  • Gender:Male
  • Location:Castrum Clus
  • Moto: Thor
  • Numar: ATA
  • Club: LUHG

Posted 29 January 2016 - 08:17 PM

     Ziua 12. Deschid ochii si afara e inca intuneric. Asta e de bine. Acum 35 de ani, aceasta capatana oachesa, virusata de pasiunea drumetiei, iesea pentru prima oara la lumina. Iar ce aniversare mai frumoasa poti avea decat sa calatoresti pe un motor, sute de mile alaturi de omul care-ti este cel mai drag?! Ei bine, asta o sa fac eu azi ! Se anunta o zi mai lunga ca un Boeing 747, asa ca orice clipa poate fi pretioasa. O cafea fierbinte ce inneca 3 biscuiti si il trezim pe Thor. Morocanos, Thor la randul lui mai trezeste jumatate de bloc. “Diabolic” ii mai suna Mivv-ul.

      Intentionam sa trecem de partea cealalta a raului Arax, in Turcia. Teoretic e la o aruncatura de bat, practic la sute de kilometrii. Turcii nu-s cei mai agreabili megiesi din lume. Dupa ce le-au confiscat simbolul national - Muntele Ararat, le-au ocupat fosta capitala medievala – Ani, au exterminat peste 1,5 milioane in timpul genocidului din 1915, mai si trantesc granita in celebrul nas al bietilor armenilor. Cu asa vecini concilianti in jur, nu-i nici o surpriza ca puternicul petitor de la Moscova are in continuare mare trecere la Radio Erevan.

      De cand am pornit in aceasta calatorie, in nici o zi nu ne-am propus sa vizitam mai mult de un obiectiv pe traseu. Azi tintim 3. La sugestia lui Cezar, incepem cu Vaticanul armenilor - Catedrala Etchmiadzin din Vagharshapat. (Da, da, stiu! Nici eu nu pot sa pronunt. Am dat paste de pe Wiki :)) E la 30 km de un Erevan pustiu. Ce frumos se scalda in bataia primelor raze ale diminetii mandria Armeniei, Yerevan Brandy Company. Multe legende s-au tesut in jurul acestei distilerii, dar cea mai notabila ramane intalnirea dintre tanarul cognac Dvin si batranul Winston Churchill la Conferinta de la Yalta din ’45. A fost dragoste de la prima gura, iar Stalin a alimentat focul pasiunii cu cateva sute de sticle pe an. Am luat si noi 3 sticle de nectar armenesc, numa’ bune sa ne ude grumazul cand om ajunge acasa.

DSC04292.JPG DSC04293.JPG

Pana la Vagharshapat se merge pe un soi de autostrada, lucru oarecum strain ochilor mei de cand am intrat in tara. Fondata in 301 e.n. in locul ales de insusi Iisus cu o strasnica lovitura de ciocan de aur !?!,  Etchmiadzin e considerata a fi cea mai veche catedrala din lume. Ne invartim fara un tel precis in curtea uriasului domeniu al bisericii apostolice armene, dar iarasi desaga cu smerenie ne e goala si gandurile zboara perpetuu la cel de-al doilela obiectiv al nostru – Lacul Kari.

DSC04304.JPG DSC04298.JPG DSC04306.JPG DSC04315.JPG

Cotim dreapta din Agarak, urmand drumul ingust prin satul Byurakan, pe langa Observatorul astronomic omonim, unul din cele mai importante centre de survolare a cerului din fosta URSS. Odata ce iesim dintre case, drumul devine tot mai ingust si incepe sa isi piarda din decenta. Peisajul in jur e auster, lipsit de vegetatie, dar compenseaza cu splendida panorama a Vaii Ararat. Incep sa apara si primele petece de zapada la baza carora sunt asezate iurtele pastorilor yaziditi, o semintie pe cale de extinctie cu o religie bizara, un amestec intre islam si zoroastrism. 

DSC04329.JPG DSC04354.JPG DSC04363.JPG DSC04358.JPG DSC04538.JPG DSC04538.JPG DSC04507.JPG DSC04508.JPG

Ultimii kilometri pana la lacul Kari ii facem prin zapada, pe un frig patrunzator.

DSC04376.JPG DSC04379.JPG DSC04384.JPG DSC04385.JPG DSC04386.JPG

Aflat la mai bine de 3200 m altitudine, lacul Kari este unul din punctele de pornire in ascensiunea celui mai inalt varf muntos al Armeniei, Aragats (4090 m). Initial luasem in calcul si o ascensiune pe acest vulcan stins, dar greutatea echipamentului si timpul limitat ne-a facut sa amanam acest proiect. Suntem doar noi 3 pe marginea unui lac inghetat bocna in a doua zi a lunii iunie. Vantul rece si perspectiva zilei istovitoare ne fac sa nu zabovim atat de mult cat ne-am fi dorit.

DSC04394.JPG DSC04400.JPG DSC04403.JPG DSC04416.JPG DSC04418.JPG DSC04411.JPG

 

Descindem catre soseaua ce leaga Erevanul de Gyumri, avand in fata conturul Muntelui Sfant din cantecul celor de la System of a Down. Avea sa fie ultima data cand vedeam in aceasta calatorie enigmatica lui silueta, ascunsa printre perdele de ceata. Ganduri pline de repros imi picura in minte si imi genereaza o lehamite de a intra azi in Turcia. Ii comunic asta si Ancai. Decizia e luata. Azi nu vom sarbatori cu Efes, ci cu Naktaktari! Pazea Batumi! Venim!

DSC04441.JPG DSC04453.JPG DSC04516.JPG

Drumul spre Gyumri, al doilea oras ca marime al tarii e nesperat de placut. Face o lunga bucla in jurul vulcanului Aragats, pentru a urca mai apoi la peste 2000 m altitudine, pe un podis cu o puzderie flori.

DSC04583.JPG DSC04585.JPG DSC04592.JPG

Traficul e departe de a fi nebunia ce ar trebui sa lege cele mai importante doua orase ale tarii. Gyumri, acest orasel cu nume simpatic, nu lasa urme foarte adanci pe cortexul meu. Distrus in proportie covarsitoare de un cutremur in 1988, a fost reconstruit mare partea in gingasul stil sovietic. Trecem de statuia d-lui Charles Aznavour (evident ca si asta e armean!) ce troneaza la intrarea in oras si oprim intr-o benzinarie pentru a ne lasa si fara ultimul gram de dram, inainte de a ajunge la punctul de frontiera de la Barva. „Hajoghutyun”draga Armenie si pe curand, ca tare mult mi-ai mai placut!

DSC04552.JPG DSC04561.JPG DSC04567.JPG DSC04601.JPG

 

Daca am gasit raspunsurile cautate despre armeni? Nici vorba ! Dar am gasit o tara neasteptat de frumoasa si oameni de o ospitalitate cum n-am mai intalnit. Ca in mai toate tarile ex-sovietice, sunt multe lucruri ce trebuie solutionate cu ajutorul unui mediul politic sanatos, dar potentialul tarii e notabil. Merita vizitata Armenia? Indubitabil !

 

Vama e in plina modernizare si poate din aceasta cauza cam bate vantul pe acolo. Suntem singurul vehicul care il scoate din amorteala pe vamesul gruzin, exaltat sa isi antreneze engleza ruginita. Ne avertizeaza ca din Akhaltsikhe avem doua posibilitati spre Batumi: una prin Borjomi, lunga de vreo 300 si ceva de km, cealalta prin Pasul Goredzi mai scurta cu vreo 150. Buba e ca varianta B are vreo 30 de kilometri off-road, “but for your bike, I think will be no problem”.

 „Gamarjoba” din nou Georgie scumpa, ca si tu esti simpatica foc!

Calitatea indoielnica a soselei prin infloratul podis gruzin, nu diferea foarte mult de cel armenesc, dar macar la asta se lucreaza asiduu. Oricum, georgienii nu par tare afectati de drumul plin de gropi si macadam, sofand in acelasi ritm indracit. Nici eu, impreuna cu tovarasul meu polonez pe care l-am recoltat de pe drum, nu ne lasam mai prejos. Thor si DR-ul de 3 jumate, proaspat tabacit de zapuseala Iranului, fac un cuplu adecvat pe macadam, dar ajunsi pe asfaltul impecabil ce serpuieste de-a lungului raului Paravani, incep sa imi cam slobod mana in gaz, pierzandu-mi companionul.

DSC04615.JPG DSC04621.JPG DSC04627.JPG DSC04634.JPG DSC04641.JPG

Batumi e inca la aproape 300 de km si deja e dupa-amiaza. Eliminam pauzele ca sa eficientizam ritmul, dar zidurile impozantei fortareate Khertvisi nu pot fi trecute usor cu vederea. Fondata in urma cu mai bine de doua milenii, fortareata a fost distrusa intaia oara de trupele marelui Alexandru Macedon, iar mai apoi de mongoli si turci, dar a renascut mereu din propria-i uitare ca sa isi spuna povestea.

DSC04650.JPG DSC04656.JPG DSC04676.JPG DSC04677.JPG

De aici parasim raul Paravani si urcam in amonte pe raul Kura, sau Mtkvari, pana la spectaculosul oras sapat in stanca – Vardzia. Construit in sec XII, in timpul reginei Tamara, acest fagure cu mii de locuinte, pasaje inguste si manastiri subterane, era resedinta pentru 50 de mii de suflete. Conceputa ca o fortareata impenetrabila, si-a atins scopul timp de un secol, tinand la distanta invadatorii mongoli, dar ce nu a reusit omul, a reusit natura printr-un cutremur devastator in 1283. Orasul nu si-a mai revenit niciodata, intrand intr-ul declin accelerat pana in secolul XVI, cand a fost complet abandonat. Dupa mai bine de patru secole de pustietate, activitatea monahala a orasului s-a reluat, iar azi slujesc in manastirea din stanca 5 calugari.

DSC04699.JPG DSC04705.JPG DSC04714.JPG DSC04712.JPG DSC04713.JPG DSC04717.JPG DSC04720.JPG DSC04721.JPG DSC04738.JPG DSC04747.JPG DSC04754.JPG DSC04770.JPG DSC04749.JPG

Pornim pe drumul garla de vaci, cu milioane de calcule in gand. E trecut de 5 p.m. si mai avem peste 200 de km pana in Batumi. Se intuneca in maxim 3 ore, asa ca pompez tot mai navalnic la mansonul din dreapta.

DSC04774.JPG DSC04667.JPG DSC04777.JPG

In Akhalstikhe (numele asta imi provoaca o fractura de limba doar cand il aud) ajungem in fata dilemei, Batumi in fata, Batumi in dreapta. Osman iarasi ne e util ca un cui in talpa, asa ca intrebam o batranica, strategic pozitionata in mijlocul intersectiei.

  • Batumi tot in fata, maica?.

  • O fi, dar sugereaz varianta prin Borjomi, ca de mai mergi in fata mai ficior, drumul e “khhhhhhhhhh”

  • Cum zici ca e?

  • Khhhhhhhhhhhhhhh !!!

       Aha, deci incepe off-roadul. Lasa matusa ca mi-a zis mie vamesul ca sunt doar 30 km de drum “Khhhhhhhhhhhh” si pt Thor sunt “no problem”. In plus in doua ceasuri pana se da stingerea. Unde Necuratu' sa merg vreo 200 de km pe intuneric cu soferi bezmetici ca la matale.

     Undeva dupa Adigeni, asfaltul incepe sa se inmoaie. Se transforma incet intr-un macadam distractiv in primi kilometri, dar pe masura ce inaintam, ranjetul imi dispare de pe moaca. Drumul devine un forestier de joasa speta, plin cu pietroaie si portiuni generoase de pamant. Cum suntem incarcati pana la refuz, incep sa-i car cu nemiluita bolovani in pantece lui Thor. Netrebnicul riposteaza cu suturi in rect. Incerc sa ii explic de ce ne grabim si ca razbunarea e arma prostului, dar nataraul se face ca nu pricepe si isi salta dosul mai tantos ca o capra de munte, transformandu-mi vintrele un lift intre sa si stomac. Ce magar!

      Apar si primele rauri de munte ce traverseaza soseaua. La inceput sunt doar cateva firicele de apa, dar iata ca la un moment dat apare si 'al mare. Sunt obosit si nu mai judec prea limpede. In loc sa intru fara pasager si ca meseriasii, cu gazul deschis, il abordez moale ca o balega si ne varsam in mijlocul apei. Constat cu neplacuta uimire, ca cizmele Gore-tex nu sunt impermeabile daca apa pana la genunchi. Strasnic! Unul din fetisurile mele bizare e sa actionez cutia cu un acvariu in piciorul stang.

DSC04793.JPG DSC04807.JPG DSC04808.JPG

     Ne taram cumva pana pe Pasul Goderdzi (2020m) unde intalnim prima masina pe traseu. In pun speranta ca partea grea a trecut. Oare? Numar kilometri asteptand sa treaca cei 30 promisi. Se fac 30, apoi 35, chiar 40, iar drumul e la fel de prost, ocazional chiar mai inspaimantator din cauza alunecarilor de teren. Deja ne facem calcule ca o sa dormim cu ursul, pentru ca noaptea nu-i pont sa conduci pe cararea asta. In pustietatea muntelui, dam peste un ins cu o mutra de vietas, si il intrebam cat mai avem pana la asfalt. Doi? ....cum nu doi? Douazeci!?! Fi-ti-ar al dracu’ degetele alea strambe cu care imi arati pedeapsa.

DSC04834.JPG DSC04838.JPG DSC04873.JPG DSC04854.JPG DSC04876.JPG DSC04866.JPG

       Tot ce ne-ar mai lipsi acum ar fi o ploaie. Touché ! Nu ne mai lipseste nici asta! Noroc ca s-a intunecat si nu ne mai vede nimeni ce dizgratios aratam asa uzi si plini de noroi. Oprim ca sa imi imbrac tacticos elegantul costumas de ploaie “deux pieces”. Nu ca mi-ar mai folosi sa ma protejeze de apa, dar fac pe mine de frig.

       Din mila guvernului georgian, o firma turceasca se preface ca reabiliteaza drumul pe o portiune de vreo 5 km la iesire din Khulo. E vis! Asfaltul inca nu se intrezareste, ploua mocaneste, e o bezna de sa o tai cu secera si stam la semafoare temporare in mijlocul Tinutului de Nicaieri. Dupa nici 60 de kilometri, subit, creierul inceteaza sa imi mai joace in cutia craniana. Dintii de pe mandibula capituleaza in a-i mai ataca pe cei de pe maxilar, iar Thor isi inceteaza dansul capresc. Opresc. Il ating. Esteeee! E chiar sub talpile noastre, negru si tare, numa’ bun ce calcat inca vreo 70 de kilometri pana in Batumi. Din pamant rasare un TIR de Turcia ce ma depaseste. N-am idee ce Nosferatu cauta in pustietate asta, dar pentru mine e un inger calauzitor. Imi deschide calea zeci de kilometri pana ma scoate la lumina in Batumi. Tesekkur ederim, conasule, si grija mare ca se baga boul ala cu marshutka in tine.

       E trecut de 11 naptea si o scoatem pe Tanti Natasha din vizuina ei, sa ne mai gazduiasca odata. E bucuroasa sa ne vada teferi. Dupa 18 ore de munca, rasplata e atat de aproape. Am infrant! Nu stiu prin ce chinuri trec participantii ca sa termine un Dakar, dar azi ma simt ca si cum as fi dus la bun sfarsit o etapa

      Slava Cerului, care acum toarna cu galeata, Batumi e un oras viu. La miezul noptii descindem intr-o bodega unde infulecam doua friptane si le stingem vartos cu o sama beri. La multi ani, mie !


Edited by redippy, 29 January 2016 - 08:25 PM.

Blog de calatorii: https://aventurata.wordpress.com/

 

 


#43 TETEA.

TETEA.

    TeTeA

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 3,251 posts
  • Gender:Male
  • Location:Cel mai mioritic plai
  • Interests:To ride again tomorrow!
  • Moto: Chopper de viteza
  • Club: CIRC SI BALAMUC

Posted 30 January 2016 - 07:22 PM

Strasnic! Iar e w-end :D Mai vrem!


IF SPEED DOESN'T SCARE YOU, THE BIG TRUCK AROUND THE CORNER WILL!!!


"I would rather be sitting on my motorcycle, thinking about God,

than sitting in church, thinking about my motorcycle."

shoei_qwest-logo-250.jpg


#44 dans

dans

    warned

  • Membru
  • Pip
  • 482 posts
  • Gender:Male
  • Moto: GS like

Posted 31 January 2016 - 11:47 AM

Drumul ales de noi pentru a intra in Turcia (era parca in 14.05.2015):

Attached Thumbnails

  • ghiumri-hopa.png


#45 shrek1974

shrek1974

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 339 posts
  • Gender:Male
  • Location:bucuresti
  • Moto: doo onde

Posted 31 January 2016 - 05:06 PM

Esti haios din cale-afara... Am citit o groaza de topicuri, carti...despre aventuri si aventurieri pe 2 sau mai multe roti. Nik nu se compara cu tocmai ce-am citit. Ar trebui sa le aduni intr-o carte, zau! Mai bine de 2 ore am stat de-am sorbit...de mi-am lasat femeia sa faca plimbarea de duminica singurica, ca tocmai ce-ti gasii povestirile. Ai talent! Asa ca, da-i sa sune!


'it's a jap, give it a lil love and it will live a long life...'


#46 redippy

redippy

    Traveler

  • Super Membru
  • PipPip
  • 571 posts
  • Gender:Male
  • Location:Castrum Clus
  • Moto: Thor
  • Numar: ATA
  • Club: LUHG

Posted 05 February 2016 - 08:18 PM

Ziua 13. Daca in urma cu o saptamana ma trezeam cu o bere, acum ma trezesc cu o durere de rect. Merci fain Thor! M-ai facut sa resimt pana in capilare brutalitatea zilei de ieri. Oboseala ne face sa ratam si ora potrivita pentru a evita traficul matinal, asa ca un pilot georgian tine neaparat sa amintesc despre relatia incestuoasa dintre el si mama dansului, dupa ce m-a depasit prin dreapta si imi franeaza in fata. Azi insa, decid sa nu pun la suflet . Sunt mai lejer ca Steven Segal cand bate la metru cub. Intram intr-o benzinarie sa ne anihilam penuria de lari ce ne-a mai ramas, indemnandu-l pe destoinicul manevrator al pistolului sa il hraneasca pe Thor pana vomita. Omul nu pricepe si imi face plinul. Intervin navalnic si nu ma opresc pana nu vad balta pe jos. Pistolarul se uita chioras ba la Thor, ba la mine, ba la balta, si nu pare a intelege nimic. Desi n-am frant inima profesoarei de logica, explicatia mea simplista il lamureste deplin: 1 litru gaz turcesc = 2 litri gaz georgian. Asa se alimentaza corect inainte de a intra in tara lui baskanului Erdogan!

La granita, cretulina vamesa gruzina a facut o pasiune pentru mine. Altfel nu-mi explic de ce se chioraste 10 minute la poza din pasaportul meu, dupa care cu o figura necajita isi intreba toti colegii dracu’ stie ce. Oare nu ii vine sa creada ca am trecut intr-o singura zi peste muntele ala plin de capcane? Pai la trecut muntii, eu sunt Hannibal! Fara explicatii lamuritoare,  actele ne sunt returnate si suntem invitati sa revenim. Preferabil pe tura ei ;). Nakhvamdis Sakartvelo si pe curand!

DSC04888.JPG DSC04893.JPG DSC04898.JPG

Turcii in schimb nu ma simpatizeaza deloc si ma vor plecat cat mai repede. Nu se ostenesc nici macar sa imi verifice incarcatura si patrund nestingherit cu cele 3 sticle de pileala pe teritoriul ostil licorilor bahice. Intentionam sa ajungem in doua zile pe malul Marii Marmara pentru a sta o zi la plaja. Sunt vreo 1400 de km, asa ca azi tragem de noi cat de mult om putea. Merge greu pe drumul monoton si sunt pe cale sa imi scap pleopele de cateva ori, pana ce il zaresc. E in mijlocul drumului, mare, fluorescent si rau intentionat. El ridica bratul, eu incep sa am palpitatii. E mai tare ca un Red Bull curcanul asta. Nici nu trebuie sa imi spuna cum sta treaba. E clar ca aveam peste 82 de km la ora. 82km/h,  auzi tu la ei...

DSC04928.JPG

  • Rumunia?

  • Yeep. Ce perspicace esti domnule sticlete. Alea ce le ai in mana, sunt cumva actele mele?

  • You can go!

          Hoooo, stai, cum asa? Amenda, nimic? ........Aaaaa, Hagi....... Galatasaray sampion. Inteleg! Sa-ti dea Allah sanatate si jur pe toate cele 118 zale din lantul lui Thor sa fiu mai precaut.

      Evident, nu intentionez sa reduc viteza, ci sa imi gasesc antemergatorul potrivit. Iar calauzele mele nu intarzie sa apara. Sunt iarasi remorcat de autocare si nu fac altceva decat sa contabilizez kilometri si orasele de care trec : Rize, Trabzon, Giresunt, Ordu, Unye... Iar mi se inchid ochii. Visez? Scandurile acea de unde dracu' au aparut in mijlocul drumului?

DSC04912.JPG DSC04900.JPG DSC04905.JPG DSC04935.JPG

        Oprim la un Et Mangal, ademeniti de fumul gros ce il raspandeste o lopata rumegus aruncata pe un gratar fals la marginea drumului. Ciudat marketing mai au otomanii astia. Ciosvartele de oaie ne revitalizeaza intr-o mica masura si incercam sa o luam de la capat, dar suntem aproape de capatul puterilor.

DSC04980.JPG DSC04939.JPG

        Trecem de Samsun cautand un loc unde sa putem ridica tabara, dar cel perfect nu apare. Si mergem, tot mergem, pana cand nu mai vedem soarele. Hoooo, frana. 800 de kilometri sunt suficienti pt o zi de recuperare. Ne retragem intre boscheti la jumate de kilometru fata de soseaua principala. Nici prea camuflati, dar nici vizibili. E seara de glorie a conservei de fasole, plimbata prin tot Caucazul, si a ceaiului aditivat cu tarie.

DSC04949.JPG DSC04950.JPG

Ziua 14. Racoarea podisului anatolian ne trezeste mai devreme decat ne-am dori. Mai e destul pana la Marea Marmara si nu stim exact in ce locatie vom slobozi ancora, asa ca e util sa avem cat mai multa lumina la dispozitie. Blestem cu spume pentru a nu stiu cata oara stransul cortului si facutul bagajelor, iar apoi plecam tremurand de frig. Opririle scurte din benzinarii pentru traditionalul cay sunt relaxante. Un pistolar de la o statie, ne povesteste despre peripetiile lui in Romania anilor '90. A stat vreo doi ani in Bucuresti unde s-a iubit intens cu o doamna. Suspina trist dupa dansa. ”Ah, Nely mea. Mult iubit eu la Nely”. Cat pot, incerc sa il consolez. Stai linistit nea Mehmet, nu te mai necaji. De cand te-a parasit usuratica de Nely, o duce a dracu' de rau. Umbla tot in blugii aia trapez ce i-ai cumparat matale din Bazar, s-a facut cat o foca de la rahat si baclavale, iar molarii de pe drapta si i-a lasat in guma Turbo ce ai uitat-o pe comoda. Vezi, n-ai pierdut nimic :). Hai, mai pune cate un cay.

DSC04983.JPG

        Nici nu pornim bine, ca otomanii ne atrag intr-o ambuscada ca la Podul Inalt. Suntem directionati intr-un fel de canal, unde pe metereze e plin de soldati inarmati pana in dinti. Simt broboade de sudoare cum imi coboara intre glutei. Nu ca m-as simti in neregula, dar n-am mai despachetat de vreo cativa ani incoace cu 4 mitraliere indreptate spre mine. Incep sa scot toalele din cutii cu o viteza de imi innod mainile. Nu pe noi ne vor, asa ca suntem invitati sa o stergem. Gule-gule si voua, poponarilor!

       Traversarea Istanbulului e un cosmar. Mai mult stam decat mergem, pe o canicula imputita, ce ma face sa regret frigul de azi dimineata. Mistocarul de Thor, ca sa ma tachineze si el cat mai poate, isi sufla caldura fara jena pe picioarele mele, de fiecare data cand apare pe ceas cifra 103. Are el ce are nu numarul asta. Cand se merge in schimb, iara nu-i bine deloc. E ca in Wacky Races, toti vor sa ajunga primii la destinatie, indiferent de mijloace.

DSC04984.JPG DSC04987.JPG DSC04990.JPG DSC04998.JPG DSC04994.JPG

       Dupa doua ceasuri chinul ia sfarsit si ne avantam pe litoralul Marii Marmara in directia Tekirdag. La vreo 80 de km fata de Istanbul gasim locul care ne face cu ochiul. E Marmara Ereglisi, un sat pescaresc ce a incercat din rasputeri sa devina fermecator pentru turisti. Nu i-a iesit in totalitate, dar nici de lepadat nu e.

DSC05001.JPG DSC05005.JPG DSC05002.JPG DSC05078.JPG DSC05083.JPG DSC05087.JPG

Ziua 15. Ne tragem tacticosi costumele de baie cu gandul evident de a ne zvarli in Marmara. Gandul e bun, dar aplicabilitatea lui e imposibila din multiple motive: am fi singurii din sat ce am face-o, plaja e ca fanul, apa asijderea si lipseste Life Buoi-ul, fara acordul caruia n-ai dreptul sa te balacesti printre algele cat papusoiul.

DSC05080.JPG .DSC05043.JPG DSC05045.JPG DSC05067.JPG DSC05046.JPG DSC05047.JPG DSC05061.JPG DSC05065.JPG DSC05066.JPG

 

          Resemnat, ma aliez cu doua Efesuri si incep cosmetizarea lantului. Pocnetul din zona pinionului de atac, pe care l-am auzit prima oara in Armenia s-a intetit si am dubii tot mai serioase ca e lantul. Ma ajuta si gazda noastra, nenea Yousuf, mai cu o vorba buna, mai cu nitel ulei de motor, cu o carpa, cu ce poate si el. A stat si asta o vreme la Galati, da’ s-a prins limba romana de el ca scaiul de cauciuc. In schimb la turca e maserias rau. Imi turuie doua ceasuri toata viata lui fara sa inteleg o iota. Eu il aprob si cat timp fac asta, e clar ca relatia noastra merge ca unsa.

DSC05090.JPG          

        Lantul in schimb chiar daca e uns si intins nu revine la sentimente mai bune. Pocnetul e tot acolo, iar asta e o veste cat se poate de nasoala inainte de lungul drum de maine. In mintea mea se sedimenteaza doua variante, ceva rulment la pinionul de atac sau e necaz la cutia de viteze. Nu mai am ce sa iti fac Thor draga. Incearca sa strangi din dinti pana acasa.

      Seara, iesim sa infulecam o ultima cina, cu admirabila doamna oaie cap de lista. Ceea ce era odata oroarea copilariei mele, a devenit febletea maturitatii. La intoarcere nimerim in mijlocul unui ospat traditional turcesc. E ca la noi, cu cateva mici diferente. Se tine in strada in fata portii miresei, unde se danseaza indracit pe ritmurile orientale cantate de Hassan Salam si Abdul Minune. Babele satului sparg seminte cu ura si ulcelele cu apa plata curg in valuri. Barbatii, ascunsi de privire dojenitoare a lui Allah, isi vara capul adanc prin portbagaje, de unde dozele de Efes sasaie sistematic aidoma unui sarpe cu clopotei. Sa le fie de bine!

DSC05017.JPG DSC05014.JPG DSC05028.JPG DSC05032.JPG        

        Dupa un ceas atmosfera se incinge bine de tot, asa ca e vremea sa o stergem la somn. Maine intentionam sa prindem rasaritul pe motor. Urmeaza o noua zi de rally-raid calare pe prietenul nostru bolnavicios.

 

Ziua 16. Dupa ce trezeste jumatate din cocosii satului, Thor, aidoma unei aratari monstruoase, se apuca de spintecat bezna cu cei trei ochi ai sai, pe o vreme de toata jena. Ce spurcat e sa intampini lumina diminetii in costum de ploaie. Nu sunt un inamic al vremii proaste, dar azi parca as evita-o. Sunt peste 1000 de km pana acasa si doar in conditii ideale de vreme, control vamal si trafic pot fi parcursi intr-o zi. Dupa ce se ridica ultima bariera a HGS – ului de pe autostrada, opresc la o benzinatie pentru a-mi investi intelept ce la 5 lire ce ne-au mai ramas. Cu grandomania unui boier de secol XIX, comand un litru si-o cinzeaca de combustibil, spre dezamagirea pistolarului, care spera ca vulpea la scrotul taurului sa faca un plin. Nu-i cazul bey. Mai bine o imping pana in Bulgistan decat sa iti mai platesc kila de zama cu aproape 2 euro.

          In vama, suntem doar noi pe sensul de iesire in Turcia. Il extrag din lumea viselor pe paznicul de hotar, ce imi tranteste bosumflat prima stampila pe pasaport. Trecem rapid de a doua parafa si totul pare rezolvat pentru a treia, cand fata mitarnicului tuciuriu se lumineaza brusc. “Problem, random control”. Sa mori tu....

         Incepem dansul. Bucata cu bucata descompunem puzzle-ul aranjat cu atata meticulozitate in cutii. Turcul vede, aproba, zambeste, dar tot nu-i intram in gratii. “Now X-Ray control !”

DSC05094.JPG DSC05095.JPG

         Intru in tunelul de scanare dinspre Turcia si ma izbesc de o turma de tiruri ce tare ar vrea sa intre pe taram otoman. Primul, un polonez posac, sare din cabina cum ma vede, gata - gata sa ma linseze ca pe un salam sasesc. Hoooo omule, mai calm oleaca, ca nu inteleg poloneza. Engleski? Pai daca tu nu engleski, cum as putea eu polski. Esti tahui, omule bun? Incerc sa ii mimez cum sta treaba, ca n-am cum sa intru in Bulgaria si apoi sa ma intorc in tunelul ala imputit, dar n-ai cu cine. O tine pe a lui, urland dupa mine mai abitir ca ala de avea un caine lipit de cizme dupa Cristi. Turcii contribuie din plin la detensionarea situatie, hlizindu-se zgomotos in timp ce isi sorb ceaiul. Sunt in pauza si nici cu ranga nu-i urnesti la treaba. Ba ma si impulaie unul cand imi vede mutra brazdata de nemultumire. Ce ai ba suletule, nu aveti pauze in Romania? Nu va odihniti defel, sunteti harnici foc, ai? Fir-ati ai dracu'!, apoi pleaca terfelindu-ma si asta. Faina dimineata avem Thor prietene. Hai sa le aratam odata matele si sa ne caram de aici. La final, vine ploaia de intrebari despre ce, cum, de ce, cat, s.a.m.d ...Armenia. Abia acum realizez ce mi-a adus pe cap "random controlul": - viza tarii vecine si deloc prietene. Ce mi-ati tras-o, fatalai mancatori de ....ayran. Dupa un ceas jumate suntem iar pe drum, blestemand de data asta eu, tot ce-am lasat in urma.

         Sunetul de la pinionul de atac a devenit tot mai ingrijorator. S-a intetit de cand am traversat muntii din Bulgaria si astept resemnat clipa cand Thor o sa ne trasforme din motociclisti in autostopisti. Suntem ca un orologiu ce ticaie constant la fiecare rotire a lantului, si sunetul se propaga transformat in ganduri sumbre direct in creier. Am asa o hamite la ideea de a apela serviciul de asistenta rutiera, cu toata tevatura ce il insoteste.Totusi, kilometri trec, timpul dispare, iar pe la amiaza le multumesc vamesilor din Giurgiu, ca ne primesc in tara fara sa fim nevoiti sa ne insiram din nou chilotii pe mese. Imi reduc viteza de croaziera si ma limitez la depasiri obigatorii. Ne taram greoi prin Valea Oltului, iar cand umbre ale noptii coboara peste Cluj, deschidem in spatele blocului o bere de scarita. Ai reusit draga Thor, bravo tie!

DSC05098.JPG DSC05108.JPG DSC05107.JPG

        A doua zi ne burdusim de vesti bune. Recuparam odraslele, constatam ca legendele despre nectarul armeneasc sunt cat se poate de veridice si problema zgomotoasa a lui Thor, era o banala za blocata. No, zi tu!  Apoi, geaba ai urechile mari ca ale unui elefant african, daca nu stii ce trebe sa auzi ele.

 


Blog de calatorii: https://aventurata.wordpress.com/

 

 


#47 TETEA.

TETEA.

    TeTeA

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 3,251 posts
  • Gender:Male
  • Location:Cel mai mioritic plai
  • Interests:To ride again tomorrow!
  • Moto: Chopper de viteza
  • Club: CIRC SI BALAMUC

Posted 06 February 2016 - 12:16 AM

Jos casca, domnule! Sa va fie de bine, si multumim!

IF SPEED DOESN'T SCARE YOU, THE BIG TRUCK AROUND THE CORNER WILL!!!


"I would rather be sitting on my motorcycle, thinking about God,

than sitting in church, thinking about my motorcycle."

shoei_qwest-logo-250.jpg


#48 Danut Ionda

Danut Ionda

    Avansat

  • Super Membru
  • PipPip
  • 570 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Moto: XF 650
  • Numar: GCA
  • Club: Club Piranha

Posted 06 February 2016 - 02:46 PM

Frumos,Frumos!    ai avut lant d-ala dintr-o bucata,sau s-a blocat acea ZA care face legatura la schimbul de lant????   sa stie lumea de mai are probleme sa verifice minutios " treaba" ....:)



#49 frankone

frankone

    Avansat

  • Super Membru
  • PipPip
  • 787 posts
  • Gender:Male
  • Location:Cluj-Napoca
  • Moto: Honda Deauville 650
  • Numar: ATu
  • Club: -

Posted 08 February 2016 - 11:15 PM

In poza 3-a din ultimul set (DSC04898.JPG) s-a bagat in cadru si un cazan de dacie :)

 

Felicitari pentru tura!


logo.png


www.manifest.ro | web design | web development | support & maintenance

--== 15% reducere pentru orice comanda, daca specifici ca vii de pe motociclism.ro ;) ==--


#50 redippy

redippy

    Traveler

  • Super Membru
  • PipPip
  • 571 posts
  • Gender:Male
  • Location:Castrum Clus
  • Moto: Thor
  • Numar: ATA
  • Club: LUHG

Posted 14 February 2016 - 04:51 PM

Spielberg asta micu' al meu, a incropit un videoclip cu cateva din locurile pe unde am umblat. Cum piesa e scurta si drumul a fost lung, io zic sa va puneti casca in cap, ca o sa va cam lacrimeze ochii de la viteza.

 


Blog de calatorii: https://aventurata.wordpress.com/

 

 






Also tagged with one or more of these keywords: caucaz, armenia, georgia, georgian military road, selim pass, lave sevan, tbilisi, erevan, turcia, marea neagra

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

DMCA.com Protection Status