O plimbare in Norvegia cu cortul

[cooldeep]

Asa cum spune titlu am reusit si eu sa ajung in norvegia. Am plecat cu un motor, suzuki v-strom de 650, o proaspata nevasta, bagaje multe. Pana la urma excursia a fost un fel de luna de miere in 19 zile; 7029 km pe roti, 107 ore petrecute pe motor; 1 tren, 1 barca mare, cateva barcute mai mici; tuneluri si poduri spectaculoase nenumarate; 8 tari; 1 cort si foarte multi prieteni care ne-au gazduit pe drumu de intoarcere.

 

Povestea este lunga, deorece pt mine reprezenta un vis. In primul rand nu sti de cati bani ai nevoie si consideri ca tot timpu nu iti ajung si tot timpu ai nevoie de mai mult. Faptul ca toata lumea dadea bugete de 2 3 4 mii de euro de persoana, ma tineau departe rau de aceasta tara. Sa va spun cat am cheltuit. Vreo 1600 de euro pentru excursie. Si in total 2000 de euro cu toate cumparaturile inclusiv ulei si cauciucuri schimbate pe drum, detalii pe care le voi discuta mai pe larg in zilele ce urmeaza, ne-au fost suficienti la 2 oameni si atatea zile si km.

 

Acum cativa ani am vazut ceva poze din norvegia si mi-am spus ca acolo trebuie sa ajung si eu. Cum norvegia asta nu e dupa colt, cum nu toata lumea castigam la lotto, iar unii dintre noi avem venituri modeste, devenise un fel de vis, am tot incercat sa ma cuplez cu unii cu altii, ani de zile, sa facem de o masina si sa mergem la plimbare. 1 an ratat, 2 ani ratati, etc. Intamplarea face sa cunosc o fata. Aceasta fata imparte aceleasi hobyuri ca si mine. Calatoritul fiind printre ele. Asa ca de cand ne-am cunoscut am spus ca vom merge candva in norvegia. La vremea aceea aveam un yamaha majesty de 400. Imi placea sa ma plimb cu el, cochetam de mult la ideea de un motor, dar ba vroiam una ba alta. Idea e ca am suit-o pe fata asta pe motor si am plecat intr-un wend undeva la baza transalpinei sa ne intalnim cu niste colegi si sa facem ceva activitati impreuna. Dupa aceasta mini excursie, cand am vazut cat de mult ii place, am intrebat-o daca ia placut plimbarea si daca se vede plimbandu-se mai mult. Raspunsul ei a fost un DA categoric. Deci m-am hotarat sa imi cumpar motor caci maxiscuterele la noi nu sunt considerate motoare : ) . Intre timp revenind la norvegia stabilim asa tacit ca candva ne vom casatorii si daca tot o facem ne vom duce atunci in norvegia, caci amandoi vrem lucrul acesta. Asa ca hotararea era luata imi iau motor. Ce sa imi iau ce sa imi iau, eu oricum merg mult singur, oricum vreau sa ajung la capatul lumii cu el, candva, ma pun si citesc ma informez prospectez. De BMW n-am bani, de un FJR decent nu am bani, ramane transalpu su vstromu. Stiu ca discutia e mai complicata, gusturile nu se discuta, unde vreau sa ajung e. Citesc eu de unu care o pornit de la polu nord si o ajuns in australia pe un vstrom, mai citesc despre cele "265 de zile in cautarea verii" ale echipajului Micadu. Nu pot sa nu o spun public. Ei sunt vinovati pt ca eu mi-am cumparat vstrom. Calatoria lor si fiabilitatea motorului m-au convins. Deci cu gandul la luna mea de miere in norvegia mi-am cumparat vstromu.

 

Deci

- Vstrom, avem

- nevasta, avem mai nou : )

- GPS, da avem si de ala, auto, dar mi-am luat Garmin Zumo 390 din mai multe considerente : )

- loc de bagaje... ups nu prea avem, am sidecasurile de plastic originale ale motorului si am vrut altele de aluminiu, dar nu am reusit sa le vand pe astea la timp ca sa imi iau altele, deci improvizam si am luat 2 saci de la decathlon impermeabili de 60 de litri fiecare. Nu mi-am luat saci de la louis, nu pt ca nu ar fi poate mai eleganti pt caltorii moto, dar cum sunt un zgarcit imi place sa gasesc mai multe intrebuintari lucrurilor pe care le folosesc, avand in vedere ca in timpu liber mai practic si canyoning si mai ma plimb prin pesteri active, acesti saci ii port fie pe motor cand am nevoie, fie la munte cand am nevoie : ) dar avem pana la urma loc

- cort avem mai multe. Pai aveam un cort de 2 persoane de la decathlon pe care il folosesc de ani de zile dar are o problema, nu are veranda, asa ca inainte de a pleca am luat tot un cort ieftin de la acelasi magazin modelu T2 XL care are veranda. Vroiam T3ul XL dar era muuuuult prea greu si muult prea voluminos. Cel mai ieftin cort de pe piata in care sigur nu te ploua. Nu deschid discutia prea mult, orice material imbatraneste si isi pierde calitatiile, asa ca nu vad de ce sa dau 5 7 9 milioane pe un cort cand si unu cu 1 sau 2 milioane face acelasi lucru. Scuzati ca nu folosesc sutele de lei, dar intelegeti voi, sper.

- saci de dormit, acum avem : ) desi eu aveam modelu S15 light de la decathlon, dar nu se imbuca cu nou colectie de saci de dormit si cum sotia are S10 lightu, iar prognoza meteo zicea de vreo 10-15 grade noaptea, am decis sa imi iau si eu S10 le cu fermuaru pe partea cealata ca sa le putem uni. 1kg de sac si volum decent.

- izoliere nu numai avem, norocu nostru e ca am fost in croatia inainte de norvegia si acolo in 4 nopti nu prea am dormit bine asa ca am cautat solutii. Am gasit solutia o saltea conflabila Arpenaz Air de 140 cm latime, exact cat cortu. Salteaua stransa ocupa ca si volum cam jumate dintr-un singur izolier, i-am luat o pompa electrica si cand e umflata la grosimea ce o are de vreo 10 cm este la fel de comoda ca si salteaua din pat. Nu intru in detalii decat daca imi cere cineva, dar merita. Poze am sa pun mai tarziu, deocamdata inventaru : )

- oale, primus, butelie, ustensile de gatit etc, avem si de alea

 

facut rost, sau cumparat ce ne lipsea din lista de mai sus si gata suntem pregatiti de drum.

 

Unde mergem? In norvegia. Unde? Pana la Nordkapp? Nu. Spre deosibire de toata lumea care merge in norvegia si vrea sa isi imbogateasca palmaresul cu cel mai nordic punct, pe noi nu ne prea intereseaza palmaresul. Cum sa mergi in norvegia si sa nu ajungi la nordkapp?. Ei se poate : ) Partea de sud a norvegiei e plina de surprize, noi am vazut o parte, urmeaza sa mai mergem sa vedem si alte parti. O sa ajungem si la capu nord, o data is o data, daca va fi pe motor, in masina sau doar cu barca nu avem de unde sti, si nici nu stim cand va fi, stim doar ca norvegia e superba si ca mai vrem sa mergem. Vrem si in islanda, si in scotia si in irlanda si peste tot. O sa ajungem noi candva la ele, avem o viata inainte : ) Nimic nu ne va oprii din calatorit, nici macar copiii care sper sa vina curand. Noua nu ne place vara sa mergem in hoteluri si penisuni. Este din punctu nostru de vedere o irosire de bani. Oricum esti pe drum toata ziua si noaptea trebuie doar sa dormi. De regula cum te intinzi si inchizi ochii cam adormi instant. Deci campingurile sunt solutia optima, iti ofera o toaleta mai mult decat decenta, un dus cu apa calda si in norvegia si o bucatarie si chiar si aragaz cu cuptor unde iti poti gatii una alta. Desi avem gps, avem harti, avem trasee, nu am plecat cu nici un traseu de acasa. Am tot citit pe unde au fost unii, pe unde au fost altii, pur si simplu am vrut sa merg spre nord, si apoi sa ma intorc, pe cele mai latularnice drumuri, m-am uitat io cu "mititica" de pe google maps cam pe unde vreau sa merg, am vazut ca daca drumu e pe harta cam are asfalt, deci ce poate sa fie rau in asta : )

 

Am sa va ametesc un pic cu firul povestii, desi pare ca nu are nici o logica, dar sunt atatea de multe de spus, incat ca sa puteti intelege de ce si cum ajuns sa facem aceasta ecursie, trebuie sa va spun mai multe, sper sa aveti rabdarea necesara sa urmariti aceasta poveste. Cand spun ca a fost oarecum un vis sa ajung acolo, chiar asa a fost.

 

Revin in timp cu un an iniante, cand mi-am cumparat vstromu. Stiam eu de Vstromania (intalnirea anuala a posesorilor de vstrom) si culmea eu in timisoara, intlanirea unde... La vama veche. M-as duce pana acolo, dar sa imi bag cracu, e tare departe. Ce sa fac ce sa fac. Stau si urmaresc forumu cu cine mere ce se intampla etc. Ce sa vad, echipajul Micadu va fi prezent acolo. Ii spun la viitoarea sotie, auzi tu fata : ), am o veste cam proasta pt tine, trebuie sa mergem la vama veche. Pai de ce. Pai sti se intalnesc astia cu motoare ca ale noastre, printre altele e si echipaju ala de s-au dus de niebuni si prin norvegia si aproape un an s-au plimbat in america, iti aduci aminte. A da.. Da si no, daca tot vin acolo, ar fi fain sa ne vedem cu ei, poate mai aflam si noi detalii despre norvegia, caci una e ce gasim pe net si alta e cea ce vb in persoana cu omu. Na bine mergem. Si uite-ma pe mine, in ultimele zile de inscrieri la Vstromania de vara de anu trecut cum ma hotarasc sa particip si eu. Ajung acolo, nu cunosc pe nimeni, incet incet incerc sa ma integrez in grup, aflu si de Alex, stau de vb si cu el, mai aflu una alta. In fine, timpu zboara si eu trebuie sa ma intorc acasa, taman de la mama draq pana in timisoara. Aici intra in scena Siebienii. Ii aud eu pe ei seara ca planuiesc sa se intoarca spre sibiu pe te miri unde, si oarecum timid asa gasesc lupul (leul) alfa si il intreb. Ma primiti si pe mine in grup pana la sibiu, ca de acolo dorm io pe undeva si vad io ce mai fac dar sa nu merg singur in colo. La fel de timid si Vrajitroul imi raspunde ca da, la ora x e pleacarea. Bun, zis si facut. Abandonez viitoarea sotie la pensiune(caci ea venea cu trenu ca luni dimineata trebuia sa fie la lucru) si o iau la pas cu grupul. A fost o plimbare pe cinste, dar la un moment dat ni se face foame si oprim sa mancam. La masa aud eu povesti printre care si faptul ca Zece de rosu a fost cu trenu pana la Hamburg si a bagat motoru in tren. Stai asa, exista tren, in care bagi motoru, da exista. Ruta Wiena-Hamburg. Acum exisa si Wiena-Dusseldorf, sau Verona. Cam ori unde vrei sa mergi cam exista legatura. Informatia asta oarecum imi scapase mie de pe forum, prieteni motociclisti care sa umble prin tari asa indepartate nu aveam la vremea aia, asa ca am fost foarte bucuros. Am ajuns acasa cu gandul ca am dat gaura la macaroana si imi anunt sotia ca pt luna de miere am gasit solutia. Merem si ne intoarcem cu trenu, salvam niste zile si niste km la motor. Intre timp ne-am imprietenit cu multi vstromisti iar aceasta mica comunitate moto este ca o familie. Deci daca iti place sa calatoresti si ai un vstrom si inca eziti sa participi la vreo vstromanie, nu mai ezita si vino, familia te asteapta la intalniri, nu acasa (cum scrie pe tablele alea de circulatie) : )

 

Deci planul este facut si incep cu prima zi de plecare. Ma pune naiba si ascult sfatu nevestii, noi sambata nunta si sa plecam marti. Asa ca cu vreo 2-3 saptamani inainte de plecare comand si eu biletele. Bani pt exursie pusi deoparte. ZERO. Poate ne strangeam de oo si scoteam vreo mie de euro de prin salarii si rezerve de pe te miri unde, dar in pricipiu nada. Aveam nunta. Nu stiam cum e, ne raman bani, nu ne raman bani, mai aducem bani de acasa : ) spre norocul nostru acest capitol s-a finalizat exact cum am fost noi de otpimisti. Dupa ce am achitat tot ce era de achitat ne-a ramas niste firfirei sa vedem si noi norvegia : ) Duminica dimineata cand am facut monetarul la insitetele celor de la birt, ca nu ne lasau sa plecam fara sa platim, de parca fugeam in lume, am rasuflat usurat. Avem bani de norvegia. Bun deci avem si monetar dar nu avem timp. Duminica dupa nunta si luni, dute rezolva una alta apucate de bagaje etc. Ideea e ca eu luni seara, desi sunt pasare de noapte, la ora 2 am predat armele. Oboseala si-a spus cuvantul, caci inainte de nunta eu fusesem 6 zile deportat la un festival, Air Field la Sibiu, in timp ce unii se distrau la untold la cluj, mai erau altii ce se distrau si aici. Deci eu luni seara la ora 2 cand am vazut ca bagajele erau aproape inexitente mi-am abandonat proaspata sotie la bagaje si i-am spus ca daca termina plecam, daca nu vedem noi ce facem. Efectiv nu eram in stare sa gandesc nimic. Eram foarte suparat ca am ascultat de ea si am comandat biletele de marti. Stiam ca nu ne ajunge timpu. Noroc ca cu 2 wenduri am dat o tura de antrenament pana pe transbucegi unde am testat toate echipamentele si am vazut ce si cum ne mai trebuie si mai ales cum trebuie sa le organizam. Si uite asa, eu ma uitam pe dinauntru, iar iubita mea sotie impacheta de zor lucrurile. Afara canicula 30 de grade noaptea, ziua vreo 37 38. Am avut destula putere sa ii spun, un sac de ala etans il faci numai cu lucuri de campare, cort, saltea, saci de dormit, iar unu cu echipamente moto si haine de ploaie, Case ul mare locul sfant pt laptop manusi si alte chestii la indemana, iar sidecase urile haine si vesela si trusa cu medicamente si aia de dus si ceo mai fi. Dimineata candva, marti, ma trezesc zi eu, fac inspectia vizuala si pare ca totul e impachetat. Deja simteam ca norvegia e mai aproape. Asa ca incep si eu pregatirile, toate electronice de care am nevoie, laptop, cabluri, gps, aparat foto, card etc. Ma pun sa caut repede prin gps, pe net cum naiba ajung la gara aia din wiena unde sa imbarc motoru. Am inteles eu ca e langa gara principala, dar unde, ma chiorasc pe goagel ma chiorasc in gps, la naiba. Nici o informatie utila. Intre timp se face tot mai tarziu. Ma hotarasc ca ajung io la gara principala si aflu io acolo cumva. Coboram bagajele, pun senzorii de presiune pe roti, evident ca nu se putea sa fie presiunea care trebuie, montez suportu la gps, caut si siguranta de la gps, montez gpsul. Montez bagajele. Schingiuiesc sacii impermeabili. Ce mai, ora 13.45. La ora 19.40 pleca trenu. Timisoara Wiena vreo 550 de km si cel putin o vama. Caldura tropicala, 38 de grade, aglomeratie in oras, nu am loc cu bagajele printre masini, nu aveam plinu facut caci ... deh ... n-am avut timp nici de ala, baga aer in roti, dute si pe la banca caci, da mai trebuia alimentat si cardu ala cu niste bani, un adevarat cosmar logistic. La ora 14 si ceva parasim si noi Timisoara. Alimentam la Cenad si ajungem in vama. Vamesu ungur ne vede asa cu bagaje in tricouri si ne intreaba incotro. Norvegia, la 7 40 avem tren. Se uita la ceas, se uita la colegu lui, ne zambeste inmanandu-ne actele si cu un ranjet pe buze ne ureaza drum bun si sa ne grabim caci timp nu mai avem. Daca ati fost vreodata pe canicula pe autostrada ungara stiti cat de cald poate sa fie. Cele 38 de grade se simteau ca si 50, noi imbracati la tricou goneam cu "viteza legala" pe autostrada de numa. Desi aveam la noi vreo 3,5 litri de apa, s-au cam terminat repede, asa ca prima parcare pe autosdrada cu semn de apa potabila am facut refil. Am mai gonit noi pana dupa budapesta iar refil. Asa vreo 6 litri de caciula am turnat in noi. Aveam deja o sticla de 2 litri la indemana, cand venea o limitare pe la 80 ca se lucreaza "cu ambele maini pe ghidon" beam din sticla aia cam trei sfert de litru de o data. Am setat GPSul sa imi arate ora sosirii, functie care nu o folosesc nici o data. Am vazut acolo ora 20. Cam cu 20-15 minute dupa ce pleca trenu. Noroc ca drumu pana la cenad a fost scurt, cumva cand circuli legal km devin tot mai putini cu fiecare invartire a rotii. Aaaaaaaa, intr-un sat imi aduc aminte ca intreb in intercom, o fi radar sau no fi? Astazi nu este ca trebuie sa ajungem la tren, asa ca am continuat sa mentin viteza legala. Nu a fost radar. : ) Idea e ca minutele alea cu ora de sosire deveneau tot mai putine, dar cu vreo 40 de km inainte de vama cu austria, rezervoru era cam gol, caci si benzina devenea mai putina direct proportional cu autonomia, nu aveam nici o sansa sa trec vama si sa alimentez in austria. Asa ca decid, cu o oarecare remuscare sa fac ce nu fac nici o data. Sa alimentez in ungaria. Caut pe gps urmatoarea pe traseu, evident sa nu fie pe autostrada, ma scobor pe la gyor acolo in cuatarea benzinariei imaginare, caci pe gps da, in realitate nu. Caut urmatoarea, gonesc pana la ea. Acolo un automat in limba ungara. Nu tu engleza nu tu germana. O da, noi ce sa intelegem. Am inteles ca trebuie sa ii spui pompei cat vrei sa alimentezi. Fac eu un calcul si zic atatia forinti. Ajungem noi sa bagam forintii, pinu, dar pompa nu pisa pic de benzina. Alesem tipu carburantului si pompa potriivta dar degeaba. Dam de un ungur dragut, scolit, cu cunostrinte modeste in ale limbii engleze, iar dupa ce isi termina alimentatu ne ajuta cu tradusu automatului. In ungureste ne intreba daca vrem chitanta sau nu ...... Da vrem, tiparesteo si deblocheaza o data pompa ca iar nu prindem trenu : ) Am alimentat cea mai ieftina benzina posibila in ungaria cred ca, 5,7 lei litrul in conditiile in care in romania era 5,2-5,4 cand am plecat. Deci pe viitor de retinut benzinaria si de alimentat acolo daca e nevoie, a nu se uita "igen" la final. O gasiti pe harta.

 

Aveti o harta aici cu drumul nostru pana sa luam feribotul la intoarcere. Mai am o harta cu drumu de intoarcere si plimbarea prin europa, toate la timpu lor. Acum harta la dus e in mare schitata, dar cu fiecare zi ce am sa adaug povesti noi aici pe forum voi adauga si detalii pe harta. Deci nu va uitati in avans caci nu intelegeti mare lucru : ) Va rog sa zoomuiti in harta in functie de zi si in functie de povesti. Trackul este luat din gps si este exact locul pe unde am mers. Cu ore, timpi, viteze, etc.

Folositi cu incredere functia zoom

https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=zGPiYMFzeARA.k3BpzO7EgTIU

 

Trecem si vama dintre ungari si austrieci, unde spre surpinderea mea exista politie, vamesi, nu oprea pe toata lumea, doar o masina parca era trasa pe dreapta, la control. habar nu aveam de ce, inca, urma sa aflu. Luat vigneta moto de austria, 5 euro, dat gas, zambit la un radar fix ce ma luase din fata, sper ca doar unu fusese : ) mai am timp sa vad poze cu mine, inca nu am primit nimic acasa. Pe asta il ratase gpsu sa ma avertizeze era o portiune in reparatii si la captu ei cutia cu maimute : ). Ajung in wiena, evident ca nu exista sa nu ratez la intersectia aia drumu, ma abat usor de la traseu, dar sa ma intorc, aveam oricum trecut ca punct intermediar un lidl sau aldi si ce sa vezi in calea mea aldi ul, adica Hofer ii zice in austria. Oprit, cumparat mancare pt tren, ceva de baut asa mai rece, niste plicuri de ceai ce se fac cu apa rece. Las in magazin vreo 5 maxim 10 euro si plec fericit reocnfigurand traseul direct catre gara prin ceva benzinarie. De ce nu am luat mancare de acas? Ca la 40 de grade o cari cam degeaba, iar conserve nu mananc. Al naibii daca pana la gara o mai aparut vreo beniznarie in cale, dau sa caut AutoReiseZug-ul vietii, sau ARZ ul nu il vad, trimit sotia in gara la info, eu ma duc sa alimentez. Mama lor de austrieci ca langa gara alimentez cu 1,35 euroi (1,18 am alimentat la intoarcere in mai multe locuri) langa gara, le urez de bine, recuperez sotia cu ceva harta schitata, caci da, se lucra acolo in toata zona si poti ajunge nu mai pe nu stiu unde, deorece drumurile directe sunt in reparatii/constructie. Evident ca ratez schita lor, pun strada pe gps dupa nume si schita si nas, si dupa cateva minute si smucituri si ceva semafoare ajung la magnificul ARZ unde imbarc motoru cu fix 20 de minute inainte sa plece trenu. Austriecii, oameni de comitet nu te lasa sa iti ploua motoru, asa ca te baga cu motoru la nivelul inferior al trenului, singura problema e ca incontinuu ai impresia ca dai cu capu in plafonu de sus, dar dupa cateva vagoane de mers carn de gat mi se face semn unde sa opresc. Mi se ancoreaza motoru cu ceva piedici, dau jos case ul principal si tankbagul si ma duc in compartiment. Il gasesc gol. Zic "yey". Aiurea in nici 5 minute se umple. O gasca de mototoristi chiar din hamburg si inca un tip.

 

Nu toate posturile mele ce vor urma vor fi asa pline de text si lipsite de poze, dar va promit ca daca va abonati la acest topic veti vedea atat poze faine cat veti si citi povesti interesante.

 

Sotia mea a calatorit precum in BMWurile Executive, ca in fotoliu si cu manere Chiar faceam misto pe drum de ea, caci calatoreste la executive : )

 

 

Concluzia finala, in nici 24 de ore poti fi la Hamburg

[jaman]

Omule,esti prea tare foarte tare călătoria ta.bafta si la cat mai multe aventuri de asa anvergură.Numai bine.✌

[marcone]

Bravo pentru excursie!

Ai un mare avantaj ca locuiesti in vestul tarii, 550km pana la Viena sunt parfum.

[ady2inkubus]

Foarte frumos !!!

[b_robert87]

asteptam cu nerabdare continuarea povesti,

cam asta o sa facem pe timp de iarna,ne dam cu motorul pe forum,

ai gasit si sotia sa zica DA la plimbare cu motorul

[stokerel]

Frumos domnule! Ai talent la scris, astept cu nerabdare continuarea.

Citeam si topicul baietilor care deabia au fost la Cap Nord si se pare ca nu-i dracul chiar asa de negru legat de bugetul de calatorie in Norvegia. La naiba, am constatat cu surprindere concediul asta ca o tura de trei saptamani in Italia in august costa la fel!

 

Cred ca tocmai mi-ai incoltit o idee de calatorie pentru anul viitor

[Iulian_Aftene]

Foarte tare ! Subscriu

[silvian74]

Bravo colegu

Ai marele avantaj de a sta aproape de granita....si o nevasta care i place sa mearga cu motorul. Si pe mine ma bate gandul sa pana in suedia la niste veri, sper sa o conving. Spor la mai multe drumetii.

[berbec]

În primul rand casa de piatra și felicitări. Ai talent la povestit,baga mare...presimt ca or sa fie ceva aventuri. Abonat

[®azvan]

Bravo!

 

Acelasi noroc l-am avut si eu (cu logodnica, viitoarea sotie)... Ca nu parea genul careia sa-i placa motoarele, dar spre deosebire de alea declarate care si-au schimbat parerea cand s-au suit in sa, a mea a rezistat eroic cu toate ca saua fazer-ului i-a rupt funduletul.

Editat Septembrie 25, 2015 de ®azvan

[costinush]

Casa de piatra. Chiar vreau sa aud aventurile tale. Locuiesc in Germania si la anul vreau sa fac si eu un tur in nord.

Cum a fost vremea?

Editat Septembrie 25, 2015 de costinush

[cooldeep]

oarecum mi-a scapat sa precizez. Nici un strop de ploaie pe motor, timp de 19 zile. Am fost in a 2a si a 3 saptamana din august. Vremea perfecta de vizitat norvegia. In prima ploua in a 4 a ploua. Eu am ocolit ploaia, motiv pt care nu am stat prea mult in norvegia. Detalii pe parcurs. Folosesc pe telefonul meu cu windows phone aplicatia weather de la microsoft, ce se gaseste si pe andorid sub numele de bing weather parca. Isi ia datele meteo de la 3 provideri de vreme, foreca, accu, si inca unii. De regula urmaresc vremea multa vreme pe suprafete mari in mai multe orase si imi dau seama cam ce si cum va fi. Ca si paranteza anul trecut in europa ne-a plouat de ne-am &%^$ pe noi, pe cand toata luna august si o parte din septembrie a fost soare in norvegia. Anul asta invers, vreme faina in europa, vreme super ploiasa si racoroasa in norvegia, localnicii spuneau ca noi am prins cea mai faina saptamana de anu trecut pana atunci, caci pana in wend plouase in continu.

 

revenim la povestea noastra.

 

Trenul pleaca din Wiena la ora stabilita. Plecam noi si incepem sa intram prin tunel, 1, 2, 3 inconitnuu, mai pe afara mai pe sub, vreo 60 de km si aproape o ora ne-a plimbat trenu ala numai prin tunelui, pana aproape de ST. Polten. Partea enervanta e ca tot ti se infundau urechile. Se intuneca, mai facem pauza intr-o gara, mai stau de vb cu unii altii care nici ei nu putea sta locului in compartimente : ). Dau de un neamt, mototorist cu nevasta, care imi spune ca iubeste romania, dupa ce face legatura ca al meu e motoru cu numere de RO din vagoanele cu vehicule, vine cam o data pe an sa se plimbe pe drumurile noastre, "transfagarasan". Zic io, ok, io ma duc in norvegia. Pana la urma facem noi un grup prin garile astea, printre care si o matahala de 1,80 de femeie blonda tunsa jumate in cap, jumate rasa, cu inlinari neonaziste. In tren ceva arabeti de care nu are nimeni nici o idee si tragem concluzia ca noi suntem albi. Hail hitler : ) urma sa strigam, eu oarecum ma integram in grupu lor, blond si vorbitor de limba germana. Noaptea tot inainteaza si ajungem la Pasau. Vama dintre austria si germania. Si ce sa vezi, vamesi civili, cu pistoale la cingatoare, foarte autoritari, iau la puricat trenu. Femei cu copii, barbati, nu conta, toti fara acte, fara bagaje. Urma apoi sa aflu ca sunt imigranti, dar nu stiam nimic atunci de fenomen. Blonda mea neonazi, mai si glumeste cu mine ca uitate la ei ca nici un alb, bla bla. In compartimentu meu, va mai amintiti de tipu ce va ziceam de nu era mototorist. Ei tipu asta, habar nu am din ce tara venea, rupea o engleza de blata, foarte foarte politicos, incerca sa nu deranjeze pe nimeni, vroia sa ajunga la kopenhaga, dar vamesu i-a stricat planurile. L-a dat jos si pe el, caci nu avea nici un act la el. Ce credeti ca face personajul blond? Se pune la una din usile trenului i se face mila si inainte sa ii duca pe imigranti de acolo il ia pe personajul ce calatoarea cu mine in compartiment si il ascunde la ea in compartiment, unde il ascunde ca si cum ar dormi tot compartimentu ala, trage draperii etc. NA?!?!?! Ce sa mai cred? M-am intrebat multa vreme ce o fi fost in capu fetii. De fatada hateritza, dar in adancu sufletului un om, care l-a ajutat pe imigrant sa treaca mai departe. Aici se termina intalnirile de pe peroane si nu am mai vazut-o pe fata blonda. Imi scot laptopu, gpsul, imi dau niste net in roming, caci cateodata e fain sa ai unele beneficii cand muncesti, si caut campingul din danemarca de unde voi campa a doua zi. Schitez un traseu si cam asta e. Aglomeratie mare pe tren noaptea, n fine, dupa cele 2 ore cu refugiatii la pasau zic, sa imi bag cracu ajungem pe la pranz... pe drum mai verific io viteza pe telefon, si ce sa vezi, 160 la ora, ma minunez de fiecare data de tehnologie si ajungem in Hamburg cu 20 de minute inainte de ora de pe bilet.

 

GPSul zice hais, io zic cea, ei vrea tu sa ma duci pe unde vrei tu, dar las ca te duc io pe unde cred io. O vreme cetoasa, ca acum zici ca vine ploaia, pantalonii scurti se transforma brusc in pantaloni lungi, scot si eu geaca moto, mototoristi ma asigurasera ca e normala vremea asta pt vara dupa care ma uit stramb la ei : ) si le zic ca ii astept la 35 de grade in romania la anu. Brusc imi disparuse tot chefu de a mai mere pe motor cu asa vreme. Senzorii de la roti dau si aia alarma, nu 0,1 bari sunt problema, chiar 0,2 bari. Eu bagasem aer la 37 de grade, peste noapte fusera vreo 12 iar acu erau vreo 16. Mai bag aer, ma sui pe autostrada, dar parca imi era foame, trecem noi pe langa ikea, ratez iesirea, ma duc vreo 7 km spre nord si ma intorc. La ikea ma simt ca acasa. Hotdogi la preturi decente, bautura carbogazoasa rece, free wifi in unele, toalete curate in toate : ). Ce mai, un micdejun/pranz pe cinste. Apoi o iau io spre nord. Nici nu plecasem bine pe autostrada si deja plictisesem. O tabla cu un pod. Cotesc la drepta si ajung la un pod peste canalul marii estului cu marea nordului. Un pod construit in doar 2 ani, la 1913, lung de cativa km, nituit cu cateva miliaone de nituri, iar 99 de ani a fost cel mai lung pod feroviar din germania. Detalii in limba lui materna https://de.wikipedia.org/wiki/Rendsburger_Hochbr%C3%BCcke . Bodoganesc in gand, ce am facut noi in romania la 1913, si ma minunez ca astia nu numai ca au construit podu, dar avusera deja functional canalu de 98 de km de pe la 1895. Sunt inginer de meserie, si lucrurile astea nu ma pot lasa rece, si efectiv nu imi venea sa plec de acolo, dar hei norvegia... poza si autostrada mai departe : )

 

De plictiseala in o parcare zic ca nu trecem vama pe autostrada, uite mem pe aici, dar uite alimentam in orasu asta( Flensburg) si merem si la lidl sau aldi si luam si ceva de mancare. Zis si facut. Va mai amintiti de linku cu harta, https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=zGPiYMFzeARA.k3BpzO7EgTIU, va rog zoomuiti la z02 si vedeti exact pe unde am trecut. Mai merem noi ce merem si dam peste a doua minune inginereasca. 19 km, de pod. Stiam ca urmeaza sa urmeze, dar credeam ca gasesc si io loc pe autostrada sa fac o poza, m-am inselat, asa ca pe banda 1 ma taram agale si ma chinuiam sa scot telefonu din buzunar sa suprindem si noi din mers o poza, caci aparatu era prea periculos de scos din tankbag. Este camere peste tot, nu as fi oprit ilegal. https://en.wikipedia.org/wiki/Great_Belt_Fixed_Link daca doriti detalii.

 

Ajungem si noi in capitala danemarciei. Ruta aleasa de gps e prin niste cartiere unde se lucreaza, ajungem si noi pe inserat la campingul propus. O fortareata. Facea parte din centura de aparare a capitalei pe vremea razboiului. Receptia inchisa. O foaie A4 intoarsa invers sta scrisa ca campingul e arhiplin si am venit degeaba pana acolo. Lumina solara stiam ca i pe duca si ca nu mai avem decat vreo 20 25 de minute de lumina naturala. Zarim un automat. Sotia butoneaza la el ca la pacanele, ii chiar place, si ce sa vezi, ultimul loc "small tent, no car" disponibil nu mai pt noi. Bagam cardu magic si il primim inapoi impreuna cu un card de acces la bariera si bucatarie si baie si dus. Am calatorit in campinguri prin europa asta mai centrala si nu am dat peste atata hapsaneala, m-a mirat treaba cu dusul. Trebuie platit separat. Zic io naiba sa va ia de danemarkezi, va tre bani si la dus. Fac io un calcul mintal si imi iese vreo 40 de euro camparea si vreo 1 sau 2 euro 3 minute de dus. Barem aveam curent la bucatarie, aragaz, cu 3G ul stateam mai prost caci bucataria era in bunker, dar las telefonu la geam si ma descurc cumva. Nu aveam paroal la wifi caci nu avea cine sa mi-o dea si nici un strain nu a fost darnic cu mine ca vezi doamne e individuala parola si sa merg la receptie sa imi iau .... dar receptia e inchisa, las ca dimineata primesti, da ma inteligentule, mie imi tre acu ca dimineata ma duc in suedia ca io tre sa ajung in norvegia.... si sti ceva? eu nu am venit cu planu de acasa facut, in fiecare seara ma hotarasc ce voi face maine.

 

Dupa ce montam cortu, si dam o plimbare pe la mare, imi montez si hamacu si imi fac o poza de 40 de euro : ) Da intre tunuri, nu am zis ca era fortareata.

 

Si daca tot apare cortu in poza, va introduc si in cortu nostru, in patul nostru matrimonial. Chiar se poate dormi si calatorii in conditii foarte decente cu cortu in campinguri, economisind foarte foarte multi bani pe cazari.

 

Concluzia:

- in toate tarile nordice se plateste dusul separat la camping.

- presiunea in roti e foarta importanta si variaza foarte mult in functie de temperatura de afara.

 

PS: aveti rabdare cu pozele, vor fi multe, din norvegia evident.

[berbec]

Se întoarce Rommel în mormânt dacă știe ce ajuns tunurile lui din zidul Europei, Hahahahahaah Suport pentru hamacu'lui cooldeep,hhahaahhaa,foarte tare poza. Bravo

[dexxter]

hai ca si povestea ta o asteptam de ceva vreme. noi suntem lenesi si (sper) ca o s-o scriem la gura sobei (poate pana atunci ma invrednicesc sa termin - sa ma apuc de fapt - de editat filmarile).

Exact aceeasi chestie am patit-o cu imigrantii din tren si noi, tot cam 2 ore am stat in St. Polten, iar trenul a ajuns cu peste o ora intarziere in Hamburg - mai sa pierdem ferry-ul din Danemarca in Norvegia.

m-am abonat!

[cooldeep]

mai aveti rabdare, sa termin eu de relatat sa nu ne eclipsam cu povestile unii pe altii: ) Adevarul e ca, anul acesta, multe echipaje au vizitat norvegia, nu e rau, nu e bine, ar trebui sa fie ceva la ordinea zilei, iar cu un cost control si un managment bun al resurselor, oricine isi doreste sa vada norvegia o poate face fara nici cea mai mica retinere.

 

revenim la povestea norvegia cu cortu. Pana acum este numai cort si inca nu e norvegie, stiu, enervant, dar am spus eu ca nu e dupa colt norvegia.

Dimineata facem plinu la apa potabila, umplu termosul mare din tankbag, inca o sticla, inca un termos mai mic. Noi venisem de la 40 de grade, dar nu imi dadusem seama ca am dat brusc de 25, si in loc de 6 litri de persoana de apa o sa avem nevoie de vreo 2/3 de cuplu pe zi : ). Incepem dimineata cu, aaaaa iniante sa clarificam ce inseamna dimineata. Aprixmativ candva intre 10 si 12. Ne trezeam pe la 9/10, iar pana mancam ceva si strangeam toate alea si le aranjam dura pana pe la cat o fi. Daca traseul urma sa fie lung inercam sa ne grabim, dar fiecare in ritmu lui. Deci, incepem dimienata cu o portie santoasa de wifi, cu noul cod primit, mai incarcam baterii(telefoane, laptop, acumulator extern, aparat foto) in bucataria existenta scotand din prize cuptoare, cattlere si alte aparate nefolositoare nimanui la ora aia : ) Am observat aici ceva. Danemarkezii astia, nu au priza standard cum o cunoastem noi, adica schuko. Au ceva de al lor, noroc ca prelungitoru meu parca se potrivea in priza lor, dar existau adaptoare in bucataria aia, asa ca m-am folosit de ele. Deci pana acum tot ce stiam eu despre camping, dus, curent electric, parca nu mai e ce-a fost. Platim la 12 fara 3 minute, limita de check out si o luam spre incolo. Ma uit pe harta gpsului, vad cam pe unde ar fi centrul capitalei si ma duc spre incolo. De regula orice oras mare e aglomerat, dar la astia pe langa ca e aglomerat mai si si lucreaza si se creeaza o gramda de ambuteaje. La centru centrului, i-am dat skip pana la urma din cauza traficului si a locurilor de parcare si a faptului ca indicatoru de benzina clipocea de nebun si ne indreptam spre suedia.

 

 

Ca sa treci in suedia, o iei pe un pod, dar nu inainte de a intra intr-un tunel de cativa km pe sub mare. Tot ansamblu rutier intre malulrile tarilor diferite are 19 km. Alta minune inginereasca. https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%98resund_Bridge . Nu inteleg totusi de ce acest pod e mult mai popular, iar cand zici danemarca pod, toata lumea stie de podul acesta si mai nimeni nu stie de cel care vi l-am prezentat in postu trecut. Evident ca nici aici nu s-au gandit sa faca o parcare sa te pui si tu sa faci o poza, doua, trei. Pe langa acest pod ce s-au gandit de data aceasa suedezii, sa faca si niste eoliene in mijlocu apei.

 

 

Ajungem in Suedia, imediat cum platesc taxa de pod in primu sens giratoriu, ma abat de la autostrada in cautarea unei benzinarii. Nu de alta dar ultima oara alimentasem in germania. Gasim intrun satulet/orasel de langa Malmo o benzinarie decenta, de data asta platim cu cardu. Ce face romanu cand ajune intr-o tara straina ? Cauta exchange si schimba euro in bani nationali. Daca generalizez cu romani, atunci spun vestici. Noi cum stam aici langa ungaria si serbia, suntem nevoiti sa practicam acest obicei. Si sa nu imi spuna cineva ca plateste cu cardu, ca vreau sa il vad cum mananca pleskavita in serbia la taraba cu cardu : ). Gasesc o banca pe gps oarecum in drumu nostru printr-un centru de satulet/orasel. Gasesc si loc de parcare intre 2 locuri cu taxa, intru in banca, iau numar de ordine desi erau 2 persoane, imi vine randu in 20 de secunde. Buna ziua, as dori sa schimb niste euro. In acel moment fata de la ghiseu s-a transformat, ceva de genu ii picase fata. Defapt era foarte mirata de ce vreau eu sa schimb euro si ma asigura ca in tara lor nici o banca nu schimba cash. Ma indruma in "big city" catre ceva banca unde cica ar schimba. Ies eu din banca dezamagait, nu de alta, dar cand am cotit pe strada cu banci, pe colt era o fastfoodareala care ne facuse cu ochii si planificasem deja sa mancam acolo. Cum in zona noastra balcanica fastfood=cash card=flamand, am cautat numele acelei banci pe gps. Apare pe gps incet incet, unu cate unu, filiale cu zecile. Ma simt norocos. Ma indrept catre Malmo. Ajung la vestita banca. Defapt nu e banca, numele se termina in bank. Defapt sunt niste samasari de astia gen westernunion, american nu stiu ce, smith nu stiu ce, ceva agentie de asta multinationala, care iti percep comisioane pt a muta bani dintr-o parte in alta. Aici o blonda frumoasa cu o engleza decenta imi raspunde afirmativ la intrebarea daca schimba euro in bani de ai lor. Ma uitam adanc in ochii ei, imi placea la nebunie de ea, imi spune ca exista un comision daca vreau sa schimb si ca e unic. Intreb eu indiferent de suma ? Ea da. Zic eu si daca schimb 20 de euro si daca schimb sa zicem 100 de euro e aceasi suma ? Da normal. Eu fericit, sa vezi ce o fraeresc pe asta, ca nu schimb 50 de euro, si cu toata convingerea scot o bancnota de 100 de euro, in gandu meu io flurtur pe la nas, si ii spun asa oarecum cocos ca vreau sa schimb 100 de euro. Tasteaza tipa acolo, imi spune cate koroane primesc si daca sunt de acord. Tu fata daca am scos banii si ti i-am bagat deja in cusca ta normal ca sunt de acord. : ) Primesc sutele de coroane, ma simt invingator. E simplu. Ma duc la motor care sta mandru pe trotuar la umbra.

Citesc hartia ce o primisem o data cu koroanele si ce imi vad ochii. 50 de koroane,eu intelesesem 15. Mama ei de engleza si de fica blonda cu ochi albastri. Cum spuneam eram absorbit de fatuca aia. Recalculez si imi dau seama ca am platit vreo 7 euro comision. deci vreo 7%. JgfhlPlm. Vedeti de ce nu v-am dat numele exchangeului, nu aveti nevoie de el! Fiti mai inteligenti decat noi si luati-va bani multi pe card cu voi. Noi aveam cash. O mie disiti bine in motor, o mie disiti si mai bine in bagaje, si inca 2 portmonee cu cateva sute de euro fiecare. O fi buna tehnica noastra, o fi rea, suntem romani, calatorim in tari straine si speram sa nu ne asumam nici un risc. Exista asa, o teama care ne impinge la gesturi mai mult ca siguri exagerate, dar ce sa facem. Noi bani pe card, aveam cateva sute de euro si ne feream sa folosim cardu din doua motive. Unul e faptul ca de fiecare data cand platim ceva in afara romaniei banca ne taxeaza un comision de 3 lei. Al doilea e ca banii de pe card eurau planificati pt o eventuala barca intre norvegia si anglia de platit online si un eventual tren de la dusseldorf catre wiena. Asta era planu initial de acasa, din norvegia sa trecem marea sa vedem ce fac englezii si apoi sa ne intoarcem acasa. Pe parcurs veti afla si de ce am schimbat planu. Mergem noi ce mergem prin "the big city" adica Malmo si gasim o fastfoodareala. Dam pe un fel de kebab la farfurie vreo 8/9 euro de persoana se mai si mira vanzatoru de ce nu vrem nimic de baut : ) Adica in toata europa bagi o fastfudareala(exclus lanturile americane de fasfood) la 1-2-3 euro maxim, la astia e vreo 8 ce bautura mai visa vanzatorul ala, aveam la motor sticlele noastre cu apa : ). Ceva nu e bine. Ne suim pe cal si o luam spre nord. Mai alternam autostrada, drum national. Ce sa zic ce-a mai mare altitudine ce am vazut-o 48 de metri, mega plictisitor. Mai alimentam pe drum, se insereaza, ajungem la camping.

 

Locatia campingurilor si denumirile nu uitati ca le gasiti pe harta https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=zGPiYMFzeARA.k3BpzO7EgTIU . Daca dati click pe fiecare zi in parte vedeti si detalii, iar daca dati zoom vedeti exact drumu pe care l-am parcurs. La camping, prima dezamgire, nu au locuri la umbra. Eu sunt obinuit sa imi pun cortu acolo unde dimineata e umbra ca sa pot dormii pana pe la un 10, 11. Nimic domle, soare peste tot. apoi imi zice cat costa, apoi imi spune nenea ala de acolo. Stiti, dar la noi e obligatoriu campingcardu pacii pt tarile nordice nu mai asa va putem caza. Stiam eu de cardu ala, dar nu credeam ca chiar nu te poti caza in suedia fara acel card. Imi spune nenea ca si daca merg in norvegia am nevoi de cardu asta. Zic bine il facem si pe asta. Factura finala vreo 50 de euro, 15 cardu. Dar dusu? dusu e gratuit. Dar wifi? gratuit dar nu prea merge ca sunt sute de oameni acu in camping. Ne punem cortu si fac un calcul cu cati bani am ramas. Cu vreo 4 5 euro, din acea suta plus vreo 50 de pe card, podu si prima alimentare. Cand realizezi ca peste zi ai cheltuit 150 de euro si mai ai planificate vreo 16-20 de zile de stat, iti da cu virgula. Aici a fost momentu decisiv in care ne dam seama ca fara bani pe card am cam imbulinat-o. Cerem ajutor si a doua zi in cateva ore ne apare o mie noua de euro in cont. Excludem pt a doua zi fastfudereli, dar cum Ikea isi are radacinile in suedia, am intrat sa cumparam niste hotdogi si sa cheltuim si ultimele coroane. Stateam si ma gandeam, acu 24 de ore credeam ca la iesirea din suedia trebuie sa caut exchange sa ma scap de koroane si sa imi recuperez euroii. Ce euroi... 100 de euro nu are valoare in suedia.

 

Nu prea mai aveam chef de suedia in conditiile date. Incep sa fac ruta pt a doua zi. Initial vroiam sa inconjor lacul Vanern, dar asta insemna sa innoptez la Oslo. Vremea in norvegia se imbunatatise pe partea de sud est, caci in sudvest ploua. Vad ca deja cu un mic efort de km e posibil sa ajungem in Lillehammer. Stiam ca mai am o zi de acolo pana la Trondheim. De acolo puteam sa o iau fie spre nordkapp fie sa cobor inapoi prin fiorduri. Posibilitati erau multe, sa nu uitam ca voriam sa ajung si anglia. Recalculez zilele de concediu si faptul ca vreau sa ies urgent din suedia si aleg sa o tai prin Oslo la Lillehammer. Stiam ca ma asteapta vreo 9/10 ore de mers si vreo 500 de km. Pasagerei ii promisesm de acasa ca facem 2/300 de km pe zi, maxim : ). Aleg o alternare intre autostrada si drum national si evident nu trec in norvegia pe autostrada.

 

 

Ajungem la Oslo unde evident ratez o intersectia, si printr-un tunel ies la mama naibii. : )

 

Deja era tarziu cand eram in oslo. Traficul ma transforma. Efectiv nu imi doream altceva decat sa ies din aglomeratia aia dementiala si sa imi vad de drumu meu. Desi treceam prin centru osloului ce vedeam de pe motor pt mine era suficient. Pasagera in urechile mele, dar nu ne oprim? nu. Cum nu ne oprim in Oslo, si nu vizitam, vreau sa vad orase norvegiene, hai opreste, uite acolo, si uite dincolo si uite acolo, mai adus pana aici si ma ti motor toata ziua, si gonesti in continuu. Ce sa fac... ce sa ii spun, nu mai inceta, iar degetele de la mana stanga de pe ambreaj nu prea le mai convenea ca au in continuu de lucru. Stiam ca am in plan bergenul si trondheimul, asa ca ii promit ca "maine vedem trondheimul" si peste cateva zile bergenul, daca parasim acum osloul si ajungem la Lillehammer. Certurile inceteaza, pare sa inteleaga situatia, o accepta si ne vedem de drum mai departe. Norocu meu. Ajungem in Lillehammer. Desi plecasem de pe autostrada cu 3 benzi pe mers, apoi cu 2, vestitul E6 se tranforma incet incet in drum expres cu o singura banda. Masini, aglomeratie, parapet pe mijloc ca sa nu poti depasi, scarbos ce mai.

 

Ajungem in camping. Scot cardul ala de camping din suedia. Il scaneaza. Nu merge. Mai o data, nu mere. Ma intreaba daca l-am facut in suedia, dau din cap afirmativ. Ne pare rau dar nu ne merge sistemu de cateva zile si nu il putem scana. Asa ca primim un teanc de hartii pt check in. Dau nevestei teancurile la completat. Intre timp Imi explica aia de acolo ca uite cardu de acces, cu asta la bariera cand intri cand iesi, la bucatarie, dar va trebuie si bani pe card la aragaz, la dus. Ma uit la sotia mea, si o intreb, auzi tu, astia iar vor bani la dus, ne spalam azi sau gasim maine un alt camping care nu ne vor banii. Mai dai naibii cu dusurile lor. Zic io la aia de la receptie ca nu vreau nici un ban virtual pe card, se uita aia ciudat la noi, o inteleg asa mas fi uitat si eu. Luam cardu de acces intram in camping, punem cortu punem hamacu. Dam o tura pe la utilitati vedem ca defapt plita electrica e 1 euro ora, sau cuptoru 1 euro 30 de minute, toate se pornesc cu cardu de acces. Apare ceva nou in peisaj. "family room". E o camera unde intri adultii singuri sau adultii cu copii, unde e o toaleta un dus. Asa un loc mai intim. Pana la urma ne facem ordine in ganduri, recalculam si vedem ca defapt campingu e destul de iefin, vreo 24 de euro de amandoi, locu e superb, pe marginea unui lac, asa ca decidem ca aici vom sta 2 nopti. Atunci dute te rog si pune niste coroane pe cardu ala ca si asa o zis ca daca nu cheltuim ii primi cash inapoi, coroane. Pune vreo 200 de coroane (20 si de euro). Se duce iubita mea sotie, pana la receptie, ca sa aibe de unde veni inapoi. Receptia se inchisese cu fix 5 minute inainte. Asa ca, mergem noi la bucatarie ca doar erau banci cu mese in fata bucatariei, scoatem primusul, fierb niste apa pt praful de cartofi pireu cumparat din germania, mai condimentam cu niste carnati uscati, tot din germania. Acum mi se pare chiar comic, noi 2 stand in fata bucatariei care are plita electrica, afara seara intuneric frig, iar noi ne incalzim ceva pe flacara primusului. In bacatarie dar de scaune, mese, lumina, prize, free wifi. Civilizatie in toata regula. Ea se duce sa se culce, eu butonez laptopu sa vedem unde mergem maine.

 

concluzia:

- in tarile nordice ai nevoie de card bancar cu multi bani pe el

- suedia chiar e o tara scumpa

- in tarile nordice nu e nevoie de umbra pe cort dimineata. Oricum e frig si oricum soarele nu are putere la primele ore, deci se poate dormi lejer in cort pana la ora 10.

 

PS: din urmatorul post voi incepe cu poze din norvegia, rabdarea va va fi rasplatita : ), credeti-ma ca frustrarea pe care o simtiti voi ca "asta nu mai pune poze o data"si "nu mai ajunge in norvegia o data" este echivalentu cu realitatea si echivalent cu cea ce simti pe drum indreptandu-te spre incolo. E al naibii de departe norvegia. Ca si timp exista o cale mai scurta. Tren hamburg de acolo motor cativa km pana la Kiel de unde se poate lua o barca pana Oslo. Barca costa din pacate vreo 500 si un pic de euro. Sau de la hamburg, roti pana in nordul danemarciei si de acolo barci catre destinatiile existente si arhicunoscute.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[TrekOut]

Felicitari pt reusita.

Asteptam in continuare poze si povesti !

[cooldeep]

...Ea se duce sa se culce, eu butonez laptopu sa vedem unde mergem maine.

Deci am asteptat cativa ani sa ajung in norvegia, eram de 4 zile pe drum si insfarsit ajuns in norvegia, iar eu nu aveam nici un plan stabilit de acasa. Va spun, a fost cel mai tare sentiment pe care l-am simtit vreodata. De regula toate excursiile mele sunt planificate in cel mai amanuntit detaliu. Nu imi era teama de nimic. Nici macar ca se inchid campingurile si nu am unde dormi, doar aveam cortu la mine si puteam dormi oriunde. Singura variabila ce ma ghida era nevasta. Sa nu cumva sa fac prea multi km, sa simta ce simtea colega din postu cu albania, si sa fiu nevoit sa o las acolo, caci asa stabilisem de acasa : ) cand se satura ea ramane locului si o recuperez eu candva : ), nu a fost cazu, spre norocul ei, sau al meu : ). Bun, avand wifi si curent cat cuprinde am inceput researchurile. Am redat peste siteul http://www.nasjonaleturistveger.no/en . Stiam de el dar nu planificasem nimic. Avand in vedere pozitia geografica am hotarat ca maine voi merge pe http://www.nasjonaleturistveger.no/en/routes/valdresflye si prin urmare am ales traseul cu ziua 5 care il puteti vedea pe harta https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=zGPiYMFzeARA.k3BpzO7EgTIU in sensul acelor de ceasornic

Avand experieta condusului pe E6, am facut traseul in asa fel incat sa stau cat mai departe de el si de oricare drum care ar incepe cu E.

Butonam eu ce butonam, trecuse de miezul noptii, incepea deja sa ma excite gandul la traseul de maine, cand de o data, natura ma cheama. Avand in vedere ca accesu la bucatarie se facea numai cu cartela, am zis ca nu are nimic daca imi las toate electronicele intinse pe masa acolo la incarcat. MA uit sa vad la geamuri daca sunt inchise, vad ca 2 sunt semi deschise, zic bun, nu i nimeni niebun sa le deschida si nui nimeni niebun sa ciordeasca ceva cand deschide usa cu cardu. Plec din bucatarie si ma uit urat la sistemu lor cu cartela. Pe tron stau si ma gandesc ca daca totusi nu va functiona cartela, pe geamurile intredeschise sigur gasesc o cale inuntru. Rezolv treaba si ma intorc. Am ghicit, nenorocitul de card nu mai functiona. Ori era vina cardului, ori seara dupa o anumita ora nu se mai permitea accesu la bucatarie pt a nu face galagie cu vesela si a nu ii deranja pe ceilalti care dorm. Spre deosebire de germania/austria unde ora 10 e ora de liniste, aici se face un fel de galagie minima cam pana la 11-12. Cert e ca eu dadaeam cu cardu la intrare, si primeam un led rosu si usa nu se deschidea. Ma uitam pe geam la laptopu meu, gpsu, aparatu foto, telefonu nevestei toate cum stateau toate la incarcat acolo neatinse. Eu in tricou, afara vreo 12-15 grade, polaru si pufu inuntru. Analizez usa, trag de ea, dar magnetu era bine pus, daca trageam mai tare rupeam maneru de la usa. Vad sigurantele de la cladire, ma gandesc ca daca opresc curentu se elibereaza si magnetu de la usa : ). geamurile cum erau relativ lipite unu de altu, bag mana prin crapatura geamului si parca mai imi trebuiau cativa cm de mana. Ma chinui io un pic. Mai tineti minte banca cu masa din povestea de mai devreme cu mancarea, iau banca o pun la geam, ma sui pe ea, victorie reusesc sa deschid geamu. Sar inuntru, inchid la loc geamu si imi vad mai departe de treaba : ))))) ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Mai butonez un pic, se face 1,2, 3 noaptea ce mai conta. A doua zi urma un traseu de vreo 460 de km planificat. Ma duc sa dorm.

 

Dimineata aceasi mirare. Nu e sauna in cort, pot dormi pana la 9,10 fara sa ma sufoc de caldura in cort, incep sa ma simt norocos. Ma mut in hamac. 2 dimineti la rand stransesem cortu si plecasem, acum nu mai trebuia strans. Ma simteam bucuros. Sotia ma anunta ca ea o mancat ceva, mie la ora aia oricum nu imi tre nimic, asa ca ne punem in miscare. Fara sidecaseuri, fara bagaje. Doar noi 2. Interesant sentimentu sa fi la plimbare, urmatoarea excursie sprer sa o fac cu o masina de suport : ). Intram in primu supermarket norvegian. Imi pica fata la preturi. vreo 4-6 euro painea, 24 de euro minim kg de cel mai ieftin cascaval, si cam tot ce stiam eu pret in supermarket inmultit cam cu 4. Mai pun ochii pe o pizza congelata, deja ma gandeam ce mananc seara. Iesim in parcare cu chestii basic cat sa mancam ceva. Se uita "ea" la mine si imi spune, nu as vrea sa mancam aici in parcare, as vrea intr-un loc frumos. Atat mi-a trebuit! "Stiu eu un loc frumos" : ) Plecam, nu inainte sa cautam din nou niste aer la roti, caci norvegia noaptea e mai friguroasa decat germania cand am ajustat presiunea ultima oara. Nu gasim, dar se incalzesc cauciucurile si eroarea de aer dispare. Merem noi ce merem, intram pe drumul secundar, vreo 15 km de la plecare, o panta frumoasa, incep sa ma bag in acceleratie si vad ca flutura gpsu, ma loveste in mana si pica pe asfalt, ma uit in spate, il vad cum se taraste pe partea celalata a drumului si ajunge in sant. "Bad Zumo" . Nenorocitu s-a desprins din prinderea lui, se pare ca nu a fost bine fixat, dar sa io traga renii, chiar nu putea sa pice de la inceput, m-a amagait aproape 20 de km ca sa pice. Frana brusca, dat nevasta jos si trimis dupa gps, eu intors motoru mai sus caci eram intre 2 curbe pe urcare si nu aveam chef de suprize, ma intorc inapoi si ofer asistenta la cautare de pe motor. Ajung pana la mama draq, nu il vad, ma intorc inapoi cam pe unde banuiam eu ca e, pun avariile, ma dezechipez si incepem cautarea gpsului. Apare o masina, ne vede, se opreste, ne intreaba daca suntem ok. Raspundem afirmativ si ei pleaca mai departe. Am cautat una bucata ora gpsul, fiecare masina care a trecut pe acolo, cei drept nu or fost decat vreo 5, s-a oprit si ne-a intrebat daca suntem ok. Luam noi santu la puricat, undeva chiar si un parau care cumva trecea pe sub drum. Cautam noi acolo pe 100 de metri lungime de ne iesea ochii, stiam deja fiecare piatra cum arata. Apropo am vazut fecale de vreo 4 animale diferite destul de proaspete, eram doar la marginea padurii. Gpsu nui si nui. Scot dumbfonu din buzunar si incep sa il caut pe dintele albastru. O iau in sus spre motor(unde credeam ca ma oprisem si care ar fi trebuit sa fie cel mai de sus punct)Nu e si nu e. Stiam io ca nu s-a stricat, dar nu stiam daca mai e sua nu mai e functional si daca emite sau nu dintele albastru, dar ce altceva puteam sa fac? Cum ziceam o iau in sus, trec de motor, mai merg mami merg, mai merg. Dupa vreo 50 de metri ma conectez la gps cu succes. Sotia era la vreo 200 de metri mai jos de mine, o chem si pe ea. Mai merg in sus si il vad in sant cu capu in jos. Il iau, de jos, functional, doar cu cateva zgarieturi. Se tarase saracu cativa zeci de metri pe asfalt, iar noi am apreciat tare prost cat de mult s-a dus di mai ales cat de repede poate frana animalu de motor in situatii de urgenta. Imi trecusera tot felu de ganduri prin cap, cum naiba ma descurc de acum incolo fara gps doar cu telefonu, cum sa il prind pe motor, sa imi iau oare altu, dar o costat o caruta de bani, chiar nu vroiam sa fie pierdut. Il cert pe gps ca a picat si ca s-a zgariat, sunt fericit ca am din nou navigatie, dar trist in acelasi timp ca acu nu mai pot sa il vand, vroiam sa il vand si sa imi iau modelu mai mare si mai scump, dar acu cine sa il mai cumpere tot zgariat si mai ales ca stie ca a picat de pe motor.

Plecam mai departe, vreo 40 de km prin padure fara nici o asezare umana, si cu trafic aproape inexistent. Incepe sa imi placa. Nu nu am poza din padure. Peisaju oarecum monoton intreb ca un sot bun ce mis, daca mai are rabdare pasagera cu mancatu pana la locu fain ca chiar stiu un loc superb. Accepta mormaind si merem mai departe. Merem si merem. Ajungem la benzinarie alimentam si observ ca nu mai am cu cine discuta. Cumva trecusem peste limita ei de toleranta cu mancarea si incep inevitabilele certuri. Eu le privesc ca fiind normale : ) si sunt convins ca nu e usor sa stai acolo in spate. Sa se fi facut vreo 3, 4(nu ma pun sa verific in logu de pe gps) si ajungem la locul unde laum micu de jun / pranz.

Eram pe la 800-1000 de metri, peisajul era superb, a meritat toate comentarile si certurile pana acolo. Am avut de mancare clatite cu cascaval si/sau ciocolata si lapte cu cacao. Imi plac clatitele la nebunie si sa pot sa mananc clatite in peisajul acela e ceva ce nu voi uita curand.

 

Deja intrasem pe "Valdresflye". Imi dechise apetitul. Stiam ca avem cateva locuri unde ar fi fain sa ne oprim, dar la naiba, parcari tot la cateva sute de metrii, peisaje de iti tai rasuflarea, ce sa opresti, ce sa pozezi, sa mergi incet sa admiri, sa mergi tare sa te dai pe curbe. Pe la 9 se inchid magazinele, noi mancare nu prea aveam pt seara, din nou ma repet peisaju superb.

 

 

Vad un lac imens, vad un drum pe langa el, altitudinea 1000 de metri. Un platou alpin fara sfarsit. Eu va arat cateva poze, dar cea ce poate vedea ochiul uman si cea ce poate simti creierul in acele locuri nu se compara cu ce vede aparatu foto, indiferent de ce aparat o fi si cine o fi in spatele lui. Nu am timpu necesar sa editez pozele, asa ca le vedeti exact cum le scuipa aparatu. Or fi faine, or fi rele, or fi urate, orice nemultumire legata de poze va rog sa o formulati direct catre Canon : ). Urc o serpentina si vad un indicator ciudat si un drum pietruit ce o cotea oarecum brusc catre acel lac. O iau incolo. Zbeng, o casuta cu bariera in fata mea. taxa de drum, 100 de koroane pt masini, indicator rutier vreo 40-50 de km catre nu stiu ce localitate. Motoarele au gratuit. Da? no hai sa vedem ce o fi cu drumul acesta : ) neasfaltat.

 

 

Dupa cativa km, ma opresc si decidem ca desi e prea fain drumul acesta, ar fi fain sa vedem si ce e pe asfalt, mai avem atatea de vazut, deci facem cale intoarsa si ajungem intr-un punct de belvedere asupra lacului, unde mai fac cateva poze.

 

 

apoi mai merem un pic pe drum si merem mai ne oprim, mai vedem un canion la care merem prin padure si apoi un pic pe jos, se vede pe harta acolo

 

 

Apoi ne intoarcem pe traseul propus, ajungem la supermarket cu 5 minute iniante de inchidere, cumparam o pizza inghetata ce o devoram aproape pe toata in camping.

 

Aveam o problema in ziua aceea. In doar cateva ore si 500 de km am condus echivalentu a tot ce am vazut eu vreo data pe drumuri exceptand treceri de munti tip transfagarasan. Adica vazusem peisaje gen tip Balea Lac sau lacuri cum sunt in retezat. Vazusem ce nu vazusem.... Nu stiu sa va explic, pur si simplu, imi lipsesc cuvintele. E ca si cum ai lua toate peisajele faine din romania/austria/italia/franta si leai ridica la superlativ si le-ai vizita intr-o singura zi. Lacuri vazusem o gramada, asa cu un mic search seara cu wifiul si pizza aburinda din cuptor, am descoperit ca norvegia are vreo 450000 de lacuri, da, nu am pus zerouri aiurea, patru sute cinci zeci de mii de lacuri. Era prima zi de plimbat in norvegia. Am avut parte de peisaje incredibile, care al naibii daca semanau cu vestitele fiorduri si cu ce turism se promoveaza in aceasta tara. Oarecum contrariat ca nui cum ma asteptam, dar in acelasi timp super incantat de cat de frumos poate sa fie cea ce nu ma asteptam nici o data sa vad. Deci clar m-a convins siteul cu "National Tourist Routes" asa ca din acel moment am decis ca acesta imi va fi ghidul de vacanta sa merg pe cat mai multe rute turistice si sa vad cat mai mult. Va amintiti de promisiunea cu 2-300 de km pe zi. Azi trecusera pe sub roti 500. : ) Planific ruta pt a doua zi, directia atlantic road, recalculez zilele si prognoza meteo, asa a exclud total Trondheim ul de pe traseu. Da stiu alta promisiune, dar cand am adormit si ma gandeam la ce am vazut si ce o sa vad maine, nu ma mai interesa de nici o promisiune legata de nici un oras. Sa mergi zeci de km pe drumuri de nici macar 2 benzi latime si sa nu te intalnesti cu masini de cat o data la cativa km, iar asezarile umane sunt mai mult de cat inexistente e ceva unic.

 

Concluzia:

- stiu eu un loc fain (ce conteaza cat de departe e )

- gpsul chiar trebuie verificat daca se agatat cum trebuie de fiecare data

- relatand aceaste amintiri mi s-a facut un dor nebun de norvegia, vreau inapoi, dar stiu cat de urata poate fi vremea, iar pe soare tot superlativu se transforma in superlativ absulut

 

PS stiu ca scriu mult, chiar si cu greseli, dar va multumesc tututor pt rabdarea ce o aveti cititnd posturile mele kilometrice, chiar sunt atatea de spus, iar o astfel de aventura/plimbare are multe parti care nu se pot relata numai prin poze sau filme.

[motanu']

Faina plimbarea voastra. Si fain povestit. Dar m-ati pus pe ganduri. Norvegia&Suedia, chiar si la varianta cort&aprozar, tot scumpe raman. Aveam eu un gand sa o iau in sus, prin tarile baltice, Rusia, Finlanda si inapoi Suedia, Norvegia...

[®azvan]

Distractiv! De fiecare data cand citesc faza cu nevasta, imi vine sa dau un copy-paste la a mea pe skype... ca parca suntem la indigo. Numai ca a mea stia de la inceput ca media incepe de la 500 si se termina la 850km )

 

390-ul meu, de cand l-am cumparat, a avut ceva bug cu sistemul de prindere, ca nu facea clank la simpla apasare, ci trebuia sa revin eu cu butonul din spate manual. Bug care s-a dovedit util in timp, ca sa nu uit accidental sa-l verific... Si a mers saracul la viteze pt care nu e prevazut si despre care nu merita sa vorbim, ca nu-s legale...

[stokerel]

Foarte tare, scrii excelent Si pofta de drum creste cu cat ma uit mai mult la poze.

 

Da e foarte buna ideea de a stabili o "baza" pentru doua trei zile unde sa lasi grosul bagajelor. Apoi plimbarile de o zi cu intoarcere in acelasi loc devin extrem de placute, cu mobra neincarcata....poti sa te si "dai" mult mai bine decat cu toate sarsanalele in spate

Poate ideal ar fi sa ai "masina de suport" cum zici si tu - ceva prieteni care sa te insoteasca si in portbagajul carora sa-ti poti lasa grosul bagajelor, hahaha.

Editat Septembrie 29, 2015 de stokerel

[cooldeep]

Am mai mers prin tara lasand la prieteni bagajele prin masini e fain : )

 

revenim la poveste

 

...Planific ruta pt a doua zi, directia atlantic road, recalculez zilele si prognoza meteo, asa ca exclud total Trondheim ul de pe traseu...

 

Aleg un traseu usor pt urmatoare zi, usor ca si km, care s-ar incadra in promisiunea aia cu 2/300 de km pe zi. "Rondane" e urmatoarea ruta turisitca http://www.nasjonaleturistveger.no/en/routes/rondane , asa cum se poate vedea pe harta. https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=zGPiYMFzeARA.k3BpzO7EgTIU z06 ca si track

 

Dimineata incepe pasnic, cu stransul cortului, o hamaceala pe marginea lacului, mic de jun obligatoriu ca sa nu mai avem probleme si pornim la drum aproape de ora 1 inainte cu cateva minute de ora limita de check out. Avand in vedere ziua precedenta, desi consider ca ziua aceea a fost una dintre cele mai frumoase (ever, ever, din orice punct de vedere) decid sa opresc comentariile, sunt in greva si nu pornesc comunicatia : ) Protestez in liniste : ). Merem câta prin civilizatie, si observ eu benzinaria. Ma uit la km/rezervor zic eu, mai am las ca merg inainte. Evitam sa alimentez cu rezervoru pe jumate pt ca banca imi ia 3 lei comision la fiecare tranzactie si cumva costurile trebuie tinute sub control : ). Apoi o apucam pe drumul/ruta asta turistica.

 

 

Mai vedem o oaie care sta pe asfalt la soare sa incalzeasca. Nu prea se observa in poza, dar erau al naibii de curate oile. Cred ca deja mersesem de ceva vreme ca deja imi pornisem comunicatia si stiu ca am raspuns, cum naiba sa nu fie curate oile astea cand stau in ploaie vreo 300 de zile pe an. Drumul prin salbaticie m-a convins ca nu are nici un rost protestul meu prostesc : )

 

 

Mai vedem si o vaca, doua, trei

 

 

Mai mem ce mem si la o intersectie o cotim la dreapta fata de directia de mers ca sa mergem sa vedem ce o fi de vazut. Verific km, verific gpsu, verific urmatoarea benzinarie, fac calcule elaborate cu variabile si imi da rezultatul cu virgula, sa imi bag ceva, nu imi ajunge benzina pana la urmatoarea benzinarie. Cea mai apropiata benzinarie e la vreo 60 de km, directia fix inapoi de unde am venit si pe care am ignorat-o : ) sau vreo 80/90 catre atlantic road. La naiba. Fac cale intoarsa abandonez primu obiectiv turistic din acea zi si imi vad de drumul turistic mai departe : ) Daca ar fi sa adaptez un pic versurile din ultima strofa din cantecul "Râpa" ar suna cam asa

"Acum plîng si nimeni n-aude, oo o ooo
Benzina s-a caaaam stors
Înainte sa merg nu am unde, oo o ooo
Înapoï sa ma-ntorc n-are rost."

 

: )

 

 

Dca zoomuiti un pic pe harta in dreptu orasului Oppdal, o sa vedeti ca mi-am planificat traseul sa ocolesc pe cat se poate drumurile cu E. Am nimerit-o de data asta. Un drum ne asfalatat de vreo cativa km : ) In gandu meu in momentu ala nu intelegeam nici de cum de ce vrea gpsu neaparat sa ma duca pe acolo. Incep sa ma supar iar pe el. Adica cu o zi inainte o vrut in sant, acu ma duce pe unde nui asfalt, o inebunit de tot, imi vreau banii inapoi : ) Abea la camping la verificarea traseului imi dau seama ca io cu manuta mea i-am spus expres nu ma du pe E ci duma pe acolo, fara sa il iau pe "mititica" si sa vad daca e sau nu asfalt pe drum

Pt cine nu s-a prins inca cine e "mititica", este personajul galben de pe google maps, sau maps.google, care o data luat de urechi cu mousul si plasat pe o portiune de drum se transforma in streetview. Nu am sa scriu corect caci atat goagel cat si stritviu sunt marci inregistrate : ) Deci gpsu nu e prost de loc, si nu im ivreau banii inapoi : )

 

Pe drumul catre camping, respectiv atlantic road, peisajul se schimba usor usor. Incepem sa mergem printr-un fel de chei inalte de 800 de metri. Atat pe stanga cat si pe dreapta curgeau zeci de cascade de sute bune de metrii. Cica cascada bigar de la noi din banat ar fi cea mai faina : ))))) Mi se pare chiar comica afirmatia dar felicitari celor care au reusit sa marketinguiaca asa de bine acel obiectiv turisitc incat parcu national a vazut o oportunitate de afacere si au pus rangerul sa vanda bilete pt a putea belii ochii 5 minute.

 

 

Ajungem si noi ca oamenii la un 6 7 in camping. Pe drumuri depasim si vedem zeci de motor homeuri, sau caravane cum s-or mai numi ele. Rulote putine, caravane multe. Era duminica. Zic io, uite si la norvegienii astia, s-or trezit fix azi sa aglomereze soselele in halu asta. Deja suntem in alta zona. Gata cu campingurile mari, comunale : ) Campingul asta e unu mic, care defapt este un camping permanent. Vin si stau oamenii fie peste toata vara, fie peste iarna. Se uita mirat propietaru campingului la noi, pe care parea ca il deranjam de la masa lui cu bere in loc de un check in. Dar foarte amabil omu. Io ce sa fac daca e asa gasibil pe internet.

Tingvoll Camping AS, daca dati search pe goagel. Acum vad defapt, cautand linkuri ca si arata pe site ca are doare 10 locuri pt de astia ca noi, care vin si pleaca : ). Intreb unde ne putem pune cortu, ne arata in spatele cladirii cu WC uri unde avea dita mai pajistea, fie ne arata jos de tot pe malu apei, caci tomai s-au eliberat cateva locuri ca lumea a plecat acasa. Vreau sa platesc sa fac hartii, cum m-am obinuit de cateva campinguri incua, la care propietaru relaxat imi spune ca vine el pe la noi, mai tarziu, sa ne facem comozi, ca este timp de platit, cash sau card? Card evident. Asa ca, ca niste oaspeti buni ce suntem, il lasam sa isi vada de ale lui ne facem comozi, ne gatim ceva, cinam. La un moment dat apare si gazda cu un carnetel de check in. Intram in vorba cu el, si printre altele aflam ca maine incepe scoala. AAAAAAAA de aia era asa trafic de caravane pe drumuri. Mai aflam ca are campingu de vanzare in caz ca suntem curiosi sa il cumparam, caci nevastasa e din thailanda si isi petrece iernile acolo si efectiv nu mai rezista cu vremea din norvegia. Bani face destui pe an, vreo 100 de mii de euro, dar vreo sa il vanda cu vreo 2 sau 4 mil : ), neimportant. Anu asta mi l-a declarat cel mai ploios de cand se stie el. Erau primele 3 zile consecutive fara ploi. Deci din nou m-am simtit norocos pt perioada de concediu aleasa. Ne mai spune o poveste despre o tanti mai invarsta ( sa o denumim "baba"), nemtoaica, cu care chiar si discutasem cateva minute. Baba pana acu venea cu masculu ei. Acesta din urma a decedat, dar baba a reaparut anul acesta fara sot. Veneau impreuna, acum vine singura, cam in primavara, cand se topesc zapezile. Mi-a aratat acolo niste munti si imi spune, candva prin septembrie/octombrie apare zapada pe muntele acela. Cand e destul de multa, baba vine si spune "e timpul sa ne intoarcem acasa, in germania, caci aici vine iarna". Baba pe langa rulota, mai are si o barca de pescuit cu un motor destul de puternic, si mere si isi procura peste direct din fiord, mare, dupa care vine il prepara si mai imparte si cu unii altii asa facea si cand avea jumatatea langa ea, asa face si acum, diferenta e ca acum e trista si se vede clar ca ii lipseste jumatatea. O poveste si o lectie de iubire cum rar intalnesti.

Deci pe bune, unde mai aflii povesti despre oameni si cum mai stai de vorba cu oamenii atunci cand te cazezi la penisuni/hoteluri?

Revenim la propietaru campingului, ne face nota. Venise el cu o "cutie cu maimute" albastra cu o tastatura numerica albastru aprins, din care atarna un cablu de casti. Vreo juma de ora ma uitam ca aia dintr-o tara subdezvoltata la "cutia cu maimute". In fine, ne face nota, scoate telefonu, conecteaza cutia la telefon prin mufa de casti, porneste o aplicatie pe telefon, tasteaza suma, ma invita sa imi bag cardu in cutia cu maimute albastra, sa imi bag pinu si sa apas ok daca sunt sau nu de acord cu suma de pe ecranu lui. Ne-am dat naibii, cu tehnologia pacii cu tot. Recunosc, am ezitat, dar nu aveam de ce sa ma tem. Am platit 16-18 euro de amandoi, a fost in regula. Evident ca primu lucru cand am dat de net am verificat pe homebanking cat mi-o luat "asta" dar ma ingrijoram degeaba. Cat butonam laptopu mi-a si aparut reclama cu https://www.izettle.com/no . Mai imi recomanda pe unde sa merg la atlantic road, ca sa nu platesc, si imi mai spune ce sa nu ratez pe drum. Sa fi trecut vreo ora de cand tot vorbeam, se facuse usor intuneric si ne-a lasat sa ne odihnim.

Campingul era dotat cu o camera de televizor, unde nu functiona televizorul, dar era caldut, erau canapele, fotolii, masute, prize si evident free wifi. Ca in fiecare seara, nevasta doarme, iar eu caut rute pt a doua zi. Sa fi fost vreo 1, 2 ceasu cand ma intorc catre cort, profit de faptul ca la latitudinea de 61 de grade, la ora aia inca nu e chiar bezna si fac o poza sa ii arat nevestii dimineata ce a pierdut : ) daca tot nu urcam mai sus de atat : ) (in excursia aceasta )

 

 

Concluzia:

- benzina ai?

- scoala incepe in 15 august in norvegia, e posibil sa fie ceva trafic inainte cu o zi

- daca pasagera nu e in apele ei si peisaju nu e pe punctul de a iti taia rasuflarea nici aparatu foto nu functioneaza.

[®azvan]

tare ultima concluzie )

[cocoon]

Concluzia:

- in toate tarile nordice se plateste dusul separat la camping.

 

Am studiat mult problema optimizarii platilor in plimbarile moto si concluziile ar fi:

1) in general plata cu cardul implica comisioane variable - Visa, Amex, Mastercard iti fac conversie din koroane in dolari si din dolari in lei la cursul bancii la care e cardul deschis; cursul e 'negociat' de banca zilnic - ca idee comisoanele variaza. De exemplu la o plimbare am avut pe un card Visa la 2600 lei comision de 70 lei insa pe MasterCard la ~3000 lei comision 150. Insa la alta plimbare raportul comisioanelor s-a inversat, deci nu inseamna neaparat ca Visa e mai ok decat MasterCard sau invers;

2) o alternativa mai ok este sa ai un card deschis in Ro pentru un cont in dolari; cumperi dolari in tara de la exchange la curs apropiat de BNR si ii depui pe card iar la plata in tara destinatie are loc o singura conversie din koroane in dolari. Problema aici este ca daca nu folosesti cardul in restul anului ai un comision de 3-5 dolari pe luna care nu se justifica - nu am identificat banci in RO care au comision zero la cardurile asociate conturilor in dolari. Eventual poti deschide cardul la bancile care au taxa minima de deschidere cont/card in $ si de inchidere si deschizi doar inainte de concediu iar la intoarcere il inchizi

3) alta varianta folosita cu succes in trecut - schimbi din RO la o banca ceva koroane suedeze/norvegiene insa sincer am ajuns la comisioane similare cu varianta 1). Am mers si pe varianta 3) doar de teama ca nu gasesc la toti comerciantii POS-uri insa am fost placut suprins sa vad ca si cazarile din cel mai indepartat catun aveau POS

 

 

 

In rest - asteptam continuarea pentru a revedea cu placere locuri care ne-au ramas definitiv in suflet

Editat Septembrie 30, 2015 de cocoon

[dexxter]

E ciudat ce spui referitor la comisioane tranzactii card - orice plata este gratuita, chiar daca se face in alta moneda decat cardul, caz in care cursul de schimb este cel al bancii emitente.

Unde ai cardul?

[stokerel]

Aia vroiam ai eu sa intreb: la plati ar trebui sa fie comision zero. La extras cash din ATM in schimb e de asteptat sa usture.