3 saptamani in fosta Yugoslavie

[cnairda]

Prima data am vrut sa merg in Croatia si ce mai e pe langa in 2011, cu fosta mobra care cinstit vorbind era o gioarsa . Apoi am schimbat mobra cu un Varadero (a.k.a. vaca) si am zis gata! de data asta nu mai am nici o scuza. Am invartit roata prin tara dar Croatia tot nefacuta a ramas. Anul trecut am avut a doua tentativa esuata, asa ca primavara asta m-am apucat si am echipat-o pe Andra, pregatit vaca, am semnat concediul si m-am pus pe treaba.

 

Am zis ca trei saptamani sunt suficiente ca sa apucam sa intelegem ceva din ce vedem. Mie-mi place sa merg mai pe indelete - nu ne grabim, ca doar nu-i apa la gat - si fara planuri batute in cuie ca de-aia e concediu. Zis si facut...sambata dimineata ne trezim la 5 ca sa prindem rasaritul pe drum (chiar daca-l vedeam in retrovizoare). N-am vazut nici un rasarit ca era innorat, dar e fain sa fii deja pe Dealu Negru la ora cand in mod normal esti chiaun de somn acasa.

 

 

Side case-uri noi, geaca noua pe Andra, vaca merge brici...avem si ratusca in topcase, mi-am pus si steag (care a zburat dupa 5 minute). Am plecat in concediu!

 

Cu 2 ani in urma cand mergeam de nebun weekendurile prin tara, din Rm. Valcea am luat-o din greseala prin Dragasani catre Tg. Jiu. A fost un drum pustiu si bestial...ma gandeam s-o luam iarasi pe acolo dar am preferat varianta comoda prin Horezu. Cum Andra asta a mea si-a facut veacul prin diverse aceleasi locuri si n-a vazut multe alte chestii ce trebuie vazute si stiute, ne-am oprit la Tg. Jiu la operele lui Brancusi si-am admirat la o terasa si alti cocalari decat astia din Bucuresti, de care suntem amandoi satui.

 

 

Avand tot timpul din lume la dispozitie ne-am abatut prin Cheile Sohodolului cu care il tot auzeam pe un prieten cu care mergeam pe vremuri la catarat. Intrand in chei ii ziceam Andrei: "Fac pariu ca il gasim aici pe Dan - amicul asta catarator". Si ce sa vezi...amicu impreuna cu altii disperati cu cataratul erau toti la datorie. Sportu asta cere sa te tii de treaba, toti sunt weekend de weekend la stanca si rezultatele se vad.

Baietii o ard haiduceste la cort la baza stancii si dupa cum ziceam, nu pierd nici un minut. Imi pare rau ca nu pot sa beau o bere cu ei tura asta si ne punem in miscare catre Herculane.

 

Am uitat sa zic ca pe drumul asta catre Herculane sunt multe localitati cu nume amuzante: Lacustenii de Sus (si Jos), Ciupercenii de Oltet, Pestisani etc. Am vrut sa o taiem din Sohodol catre Pestisani printr-un sat si ne-am trezit ca s-a terminat drumul intr-o carare - asta inseamna injuraturile si chinul de rigoare cu vaca incarcata. E una dintre multele ocazii in care nu ne putem baza pe gps-ul din kkturile astea de smartphone-uri.

 

Drumul asta catre Herculane prin Tg. Jiu mi se pare foarte misto, mi-a ramas la suflet de cand umblam weekendurile de nebun dupa ce-am luat vaca. Am facut plinul si consumul in renumitul Petrom din Baia de Arama, care are program luni-duminica pana la orele 19. Cu pasager si bagaje si mers vioi, vaca a consumat 5.3 litri la suta.

 

Ne-am mai oprit pe drum sa facem poze la Cerna, care e la fel de limpede si misto cum o stiam. Pacat de toate gunoaiele aruncate in ea, ma mir cati handicapati poate pamantul asta sa suporte. Televizoare, sticle de cola si papuci/salopete pline de smoala ale drumarilor sunt aruncate laolalta in garla.

 

Am ajuns la cazare la Herculane si stiind cum sunt aia, am lasat-o pe Andra sa se ocupe. Pe site scria 90 lei iar la fata locului ni se cerea 100....asa ca am sfatuit femeia sa abordeze situatia cu tact si diplomatie. A mers struna: i-a zis lu' tanti cu pensiunea exact ce scria pe site. Daca vi se solicita alt pret, va rugam sesizati OPC-ul. Bucurosi ca am inceput cu dreptul am pornit sa cautam celebrul "LACTO BAR" din Herculane, un loc care-mi place si pe care-l stiu tot de la amicii cataratori. L-am identificat pana la urma, m-a pacalit ca nu mai scria "LACTO" si ramasese doar "BAR" E o afacere de familie, aia mica face pe ospatareasa si e foarte vorbareata. Meniul zilei 12 lei si atmosfera ca la mama acasa.

 

A doua zi ne sculam de dimineata ca sa vedem cascada Vanturatoarea. Stiam ca-s cam 45 de minute de mers asa ca am luat-o la picior cu castile in mana si gecile in spinare, manevra care s-a dovedit neinspirata. Am urcat de ne-au iesit ochii dar stiti cum e...dupa ce ajungi uiti partile naspa. Cascada e foarte tare si n-am regretat urcusul. Andra a luat si-o tranta si si-a botezat geaca cum nu se putea mai bine.

Si niste Ents:

 

[Doctor X]

Zi-i mai departe!

[Falkenberg]

Cred ca acuma scrie

Stau pe F5.

[omgs]

Aolo cat ai scris si nici nu ai iesit din tara =)) felicitari nu ma loa in seama eu am facut 5.000km da am scris 3 randuri =)) nu am talent la scris. am stat mai mult in curtea scoli=))

[cnairda]

maine bag material, acu' nu prea mai e inspiratie

» Post actualizat in 16 Sep 2014 20:26

Asa, unde ramasesem...duminica dimineata ne-am pornit sa vedem cascada Bigar - ca tot am inceput cu cascadele - dar nu inainte sa mai vizitam o data LACTO BARul. Cu ocazia asta mai facem niste aprecieri despre potentialul Bailor Herculane. Cu oleaca de interes ar putea fi o mina de aur a turismului in Romania.

 

Drumul spre Bozovici e unul dintre cele mai faine pe care am mers cu vaca. Asfalt perfect si curbe faine. Am si prins un moment bun de vara/toamna, ne oprim la poze si realizez cat de mult imi place tara asta. Nu o ard cu patriotisme si ochelari de cal, sigur mai sunt destule locuri la fel de frumoase si linistite in lumea asta dar stiti cum se zice...casa ta e una singura . Fiindca e vorba sa plecam o perioada scurta din tara, ma intreb cum cacao o sa ma impac cu treaba asta. Am ce am cu societatile si culturile alea super organizate si reci, unde sa intri in vorba cu vecinul sau cu omul de pe strada pare deplasat. Ma simt ca pestele-n apa aici, unde ma salut cu orice om simplu de pe marginea drumului si unde pot sa ma duc direct in crasma si sa ma-mprietenesc cu tot satul in 2 minute..

 

Ajungem si la Bigar:

 

 

unde isi facea veacul asta micu de mai jos, asa de suparat pe lume de nu baga pe nimeni in seama oricat l-ar fi strigat sau inghiontit:

 

Un reminder pe care l-as pune in milioane de exemplare prin toata tara:

 

Gata, mai stam o noapte in Orsova, vedem Cazanele si trecem si noi in Yugoslavia aia. Nimerim o pensiune foarte misto la marginea orasului, practic suntem singuri in toata casa. Tipa care ne-a facut primirea e mai intepata asa si super detreaba. Ne dam repede la vorba despre cum merge treaba prin zona, cum o duc oamenii...de-astea. Mi-a facut un rezumat cam asa: "Suntem o familie tanara, cu doua salarii ok si pe deasupra business-ul asta cu pensiunea. Asta asigura o viata decenta dar fara figuri...va dati seama cum e in rest. Daca nu esti cu PSD-ul nu se uita nimeni din administratia locala la tine".

 

Ramanam dupa cum ziceam, singuri in ditamai casa si ne relaxam. Inainte sa plece tipa ne-a zis ca tot ce-i de mancare prin gradina din jur, al nostru e. Si chiar aveai ce gasi - mere, pere, struguri, o tona de smochine, busuioc, rosii, nuci si cate altele. Vorba aia, simtiti-va ca acasa!

 

 

...asa ca a dimineata bagam un mic-dejun cu de toate, la care au inceput sa se adune obisnuitii locului:

 

Am fost intr-o tura cu barca pe la Cazane/Tabula Traiana/pestera, multe poze n-am sa va arat pentru ca mai mult am tinut gopro-ul de bat. Tare a fost ghidul, un tip glumet care ne-a povestit o gramada despre locuri si despre cum era pe vremea impuscatului. Despre cum meseria de calauza era printre cele mai profitabile, in ciuda pedepselor aferente, si despre cati curajosi satui de "binele" din tara isi riscau pielea ca sa plece si in ce conditii. Cu ocazia asta vreau sa-mi manifest inca o data cel mai profund dispret pentru toti inadaptatii si puturosii pe care-i mai auzi cu "...era mai bine pe vremea lui Ceausescu!". De-aia isi jucau oamenii viata la ruleta ruseasca traversand Dunarea inot si cu calauze, de bine ce era. De-aia exista ceva mai in aval si e plin cimitirul fara nume, unde ajungeau plutind toti aia mai putin norocosi. Ghidul asta a facut armata in zona si ne povestea cum era patrulata granita si ce pateau aia care erau prinsi incercand sa treaca. Ce bataie isi luau de la soldati/graniceri, care la randul lor ar fi belit-o pentru "neglijenta in post" daca fugarul era prins mai incolo. In sfarsit...vremuri de trista amintire pe care numai pleava si debilii - din pacate extrem de numerosi - le regreta.

(macar a lasat si Iosif Constantin Dragan asta ceva dupa el, pe langa o nevasta cu 50 de ani mai tanara, afaceri si munca de istoric)

 

Pe la 5 dupa-masa plecam si noi catre sarbi. De bine ce-i semnalizata intrarea in vama pe la Portile de Fier I, ne invartim putin si dupa o scurta conversatie pe teme profesionale cu politistul de frontiera, ne asternem la drum pe malul sarbesc al Dunarii. A mai bagat si asta de la frontiera morcovul in mine cu bau-bau' cu radarele in Serbia, ca te aresteaza, ca e mii de euro amenda si nu stiu ce. Niciodata nu am avut stres cu radarele, mai precis in 12 ani de condus n-am luat vreo amenda pe tema asta. Radare oi fi luat cateva, dar cred ca le sunt simpatic si ma iarta de fiecare data - ori dau din cap militienii ntz tz tz!!, ori ii iau pe nepregatite, ori le e lene...dar de cele mai multe ori ii anticipez eu . Bulanul asta cu radarele nu m-a lasat nici in Serbia, la un moment dat (intr-o zi ulterioara) am dat intr-unul cu vreo 80 la ora in localitate dar ne-am vazut fiecare de treaba noastra.

Dupa cum se observa, pentru un upgrade la vizibilitatea frontala a vacii si pana ma impiedic de niste bani sa-mi pun Acerbis Vision am tras cate-o banda galbena reflectorizanta de Vitan care, alaturi de luminile excelente, lasa fara scuza orice eventual chior de pe drum.

 

Drumul sarbesc e fainut, cu atat mai mult cu cat e prima oara pe el. Trecem si de oul lui Traian si scapam de grija plinului, ca mergeam cu becul aprins la benzina de ceva vreme. La un moment dat Andra incepe sa se agite fiindca in zare se vede cetatea Golubac. De-aia e misto sa nu faci prea mult research despre locurile pe unde-o sa mergi, ca sa nu distrugem dinainte corola de minuni a lumii.

 

Cetatea asta e imensa, nu stiu cand s-a facut si cine s-a batut prin si pentru ea dar e clar ca sefu' lor a vrut-o mare.

 

Si-am pus un crac pe-un umar...aa, pe-o scarita, al doilea pe cealalta si i-am dat pana in Belgrad ca sa urmam procedura standard de-acu incolo: mancat, folosit wi-fi ca sa rezervam ceva rapid si intr-o ora sa ne cazam.

 

 

[raducanescovan]

foarte fain

abonat!

[cnairda]

Am gasit rapid centrul vechi in Belgrad, pe o straduta cu restaurante intre care se plimbau lautarii. Nu prea aveai cum sa-i fentezi, pentru ca terasele-s putine si au timp sa treaca pe la toate. Mancam niste chestii total neinspirate da' macar rezolvam problema cazarii - un hostel fain, unde am vrut sa ramanem si a doua zi dar n-am avut noroc. Asa ca am pus tot calabalacul pe vaca si-am mers la altul, mai la marginea orasului, mai mic dar si mai fain ca primul. Genul de "backpacker's hostel" la care jupanul are maxim 30 de ani si stai toata ziua la povesti cu el. Cu el si cu alti calatori ca tine, se fac prietenii si planuri si chiar imi pare bine c-am nimerit aici.

Vorbim o gramada despre afacerile cu lemn de plop. In Serbia e la mare cautare si ma angajez ca dupa intoarcerea in tara ii intreb pe-ai mei, care lucreaza in domeniu, cat de complicat e cu lemnul de plop in Romania. La ei se foloseste pentru ambalaje (ladite) de legume/fructe, si cica nu mai au deloc. Tipu' asta care are hostelu e clar junkie putin sarit de pe sina, trage din pipa si la maxim 5 minute zice "plop!", ca nu stim niciunul cum dracu ii zice in engleza la plop.

In afara de asta, ne dam imediat la discutii (nu prea inflacarate totusi) despre politica cu jupanul si un italian. El imi explica de pe la ei, eu de la noi, italianul care-i baiat citit si umblat il injura si el pe Berlusconi. Eu nu ma pricep decat vag la istorie si nu stiu ce-a fost cu Yugoslavia, dar imi place sa intreb si sa aflu. Cand zici de Kosovo, deja se schimba atmosfera...

Mergem si noi in sfarsit in camera. Mica si faina, lux dupa standardele mele. Si ce-mi place foarte mult - vad vaca parcata sub geam. Se pare ca de la un timp incepem ca astia batrani care voiau tot timpul sa vada Dacia parcata si cu prelata pe ea.

Cand am ajuns pe straduta de 2 metri latime mi-au zis sa las vaca putin mai la deal, langa peretele unei case. Cum am barait-o putin acolo s-a si auzit de dupa geam vocea de pe alta lume a unui mos care, desi n-am inteles decat "motor", clar imi spunea ceva de morti si raniti. Pentru el as fi vrut sa n-am montate db-killere, ca sa il trezesc putin din amorteala.

 

Ceva mai incolo am plecat sa vedem Belgradul. Am inceput cu un parc mare si pustiu in care se plimbau nestingheriti vreo cativa fazani. Pentru mine prezenta salbaticiunilor in mijlocul orasului e semn bun, de societate civilizata. La fel cum vezi in Suedia ratele si gastele ca ti se incurca printre picioare pe strada, sau in Sardinia ramatura de mistret langa plaja. Romania e la coada vacii din punctul asta de vedere si cred ca totul pleaca de la educatie si neintelegere. Ceva de genu' "daca vezi un sarpe crapa-i capu repede", nu conteaza ca nu-ti face nimic si cu siguranta are si el rolul lui.

Ne-am dus apoi la Avala Tower de pe varful dealului. E in afara orasului, 15-20 min de mers cu mobra. Pe drum intrebam din semne cat costa urcatu' si daca e vreun bancomat prin zona, si cum n-am gasit niciunul am zis ca aia e, poate-o merge si cu cardul. Gresit, nu mergea si aveam prin portofel doar 200 dinari d-ai lor - adica vreo 2 euro - 1 bilet de urcare in turn. I l-am cedat Andrei, moment in care nenea ala de la bilete a fost de comitet si ne-a dat 2 bilete la pret de 1. Jos palaria, i-am ramas dator pana cand mai trec pe-acolo.

 

Turnul asta are vreo 150 metri si oricum e pe varful dealului, asa ca se vede pana hat departe.

 

Impresii despre Belgrad: parca o idee mai ponosit decat Bucurestiul, dar na...poate vorbeste nationalistul din mine. Drumuri cam in panta/rampa si valurite mai rele decat la noi in capitala. Sina de tramvai separata de restul benzilor print-o despartitura inaltata din marmura, am intrat cu vaca din greseala pe la tramvai si-am iesit cu un salt ca in reclame

 

Partea a doua a zilei s-a numit "alergatul dupa autobuzu' turistic". Fara exagerare, am intrebat in 10 locuri si am incercat 2 ore sa luam minunea de tourist bus, pe care l-am si vazut prin oras. O tipa a si mers cu noi de colo-colo, a intrebat si tot degeaba. Nimeni in Belgrad n-a stiut de unde se ia. Deja se facuse seara asa ca l-am dat dracu' si am calcat pe zebra

si am urcat la cetatea din oras.

 

Foarte fain amenajata si asta, cu terenuri de sport in interior, oameni la catarat pe ziduri si multa, multa lume majoritatea tineret relaxandu-se cu Dunarea in fata. Si niste tantari care rupeau din tine. Asa ca am mai ras o bere in drum spre casa ca deja se cerea miscare mai departe. Am vazut si Belgradul, acu putem sa ne vedem de drum ca ala ne place. Somn neintors si a doua zi pus bagajele, bagat la matz si la drum cu destinatia Sarajevo!

Astia de la hostel plecau pana la Novi Sad, au vrut sa ne ia cu masina si sa ne intoarcem la planurile noastre dupa-masa, dar am zis pas. N-aveam de unde sa stiu ce va urma

Dupa o plescavita sanatoasa la micul dejun intr-un loc fara pretentii dar cu atmosfera de milioane - exact cum imi place - plecam spre Bosnia si ne propunem sa tinem drumul cat mai pe langa apa, ca teoretic e mai frumos. N-am avut noroc, a fost chiar plictisitor al dracu' si dupa vreo 2 ore am trecut pe modul "ploaie".

 

Trecem in Bosnia pe dupa-masa si opresc in benzinarie fix dupa granita. Nu poti sa-ti tragi sufletul la o masuta ca imediat apare una sictirita si te-ntreaba ce vrei. O apa, aia vreau. Vine cu apa si cu nota, deja eram cam sictiriti de la vreme si sictirul astora din benzinarie. Pe nota scrie "1 km" si ma iau la cearta cu Andra, ca ala o fi 1 euro sau 1 km sau ce mama dracu o fi? Am aflat pana la urma, e moneda in Bosnia Hertzegovina - konvertible mark.

Facem plinu, golim vezica si mai scoate din echipamentul de ploaie si-i dam bice. Cat ma taraiam prin benzinarie cu 10 la ora mai ca-mi fuge ghidonul din maini...zic mah ce dracu, oi fi nimerit o pata de motorina. Mergem maxim 10 minute si se pune o ploaie serioasa. Asa ca opresc in urmatoarea benzinarie si ne blindam cu tot ce avem de ploaie. Ma sictiresc si mai rau si-i zic "Echipeaza-te bine, la Sarajevo ne mai oprim de-acu!".

 

Cand ies si din benzinaria asta, istoria cu plecatul ghidonului se repeta. Parca iar a prins fata un petec de gheata. Fara frana, fara nimic.

Mi-am zis "e clar, asfalt de cacao si cine stie ce-o fi pe jos prin benzinarii". Plecam si ne vedem de drum.

 

Cand ceva e in neregula, tre' sa vezi ce. E trafic destul si merg cu viteza lui, oricum nu prea ai unde depasi. Intr-o curba (mult zis curba, ca era larga) la dreapta, sa zic ca aveam vreo 70 la ora, pisc acceleratia sa vad eu cum e asfaltul. In urmatoarea clipa eram pe orizontala pe partea dreapta. Nici in ruptul capului nu mi-am imaginat ca ar fi atat de rau.

Am alunecat 20-30 de metri pe contrasens si in rastimpul ala am avut 2 ganduri:

1. Dumnezeii &^$*^!*#$#$&^!!!!! s-a terminat concediul!

2. O sa ne oprim in vaca si-o sa doara.

 

Andra in schimb, care era dupa mine si nu vedea nimic, avea un singur gand si mult mai grav:

- Aoleu aoleu aoleu, acu ne loveste camionu!

 

Ne-am oprit amandoi in malul de pamant din exterior, dupa ce ne-am rostogolit. Ma ridic primul si ma duc la Andra, 3 metri mai in spate o intreb ce are dar nu poate vorbi de sperietura. Imi arata prin semne ca e ok si plange. Ma simt ultimu' incapabil si in acelasi timp am o ciuda pe masura. Suntem plini de pamant ca si cum l-ar fi turnat cineva pe noi. Vaca s-a oprit si ea in acelasi mal de pamant, dar fiind grea a alunecat mai departe la vreo cativa metri si e rasucita cu farul spre mine. Tai contactul si o iau pe Andra, ale carei prime cuvinte au fost "Nu stiu ce faci cu ea, o vindem...nu vreau sa mai trec prin asta". In 2 minute cat a durat toata povestea au oprit deja 2 masini, politia si o salvare. Ridicam mobra si vorbim prin semne, ca toti erau trecuti de 40 de ani si engleza nimic.

 

Arunc geaca de pe mine si incerc sa evaluez cat mai bine situatia.

 

Prin semne si fiecare pe limba lui, politistii mi-au explicat ca daca n-avem nevoie de drum la spital e mai simplu pentru ca altfel trebuie sa completeze hartii si proceduri care dureaza. Eu sunt bine, clasica vanataie pe poponeata si o julitura pe spate. Andra are in plus oleaca de carne luata de pe cot, ca s-a deplasat protectia de la locul ei. Vaca are cutia dreapta crapata/indoita/raschetata, parbrizul lipsa si capatul drept al ghidonului intors ca la semicursiere. Toate protectiile si suportii de pe partea dreapta sunt indoite dar si-au facut treaba. Porneste cu greu si acceleratia e blocata in 10 mii de ture.

 

Politia si ambulanta pleaca iar aia doi cetateni cu masina care oprisera dau niste telefoane la un service din apropiere si-mi explica tot prin semne sa-i urmez cu mobra, ca o indreptam acolo. Altceva mai bun n-aveam ce face.

Au luat-o pe Andra in masina, am adunat parbriz, oglinda si alte plastice din sant si le-am pus in portbagaj si cu chiu-cu vai i-am urmat pe mobra vreo 2 km, cu mers 30-40 si coada de camioane in spate.

Editat Septembrie 17, 2014 de cnairda

[Dan Rosca]

Frumos povestit.

Bine ca esti ok.

Asteptam continuarea.

[cooldeep]

in ce stare sunt cauciucurile ? marca, model, uzura si dot ?

Am tot auzit povesti cu asfaltul foarte alunecos in anumite zone din fosta yugoslavie. Confirm ca si in serbia sunt probleme cu asfaltul in unele zone, dar am avut probleme numai cu gume vechi si uzate.

[cnairda]

Anakee 2, spatele dot '12 cu uzura vreo 15.000 km. Fata dot '13 si purtat cateva mii de km.

Dupa aia am verificat mult si bine asfaltul cu cizma, si pe multe portiuni cand e ud e gheata curata. Eu unul in ~50.000 mersi cu mobra n-am avut nici un stres pe ud, pana sa dau de asfaltul astora.

 

Ca si observatie, in Serbia pe unde-am mers noi a fost ok. Imediat ce am trecut in Bosnia si mai tarziu prin Muntenegru....multe bucati de patinoar. Nu stiu ce dracu ii fac de-l lustruiesc asa.

[dexxter]

Foarte ciudat - anu asta am fost si noi (inclusiv Albania, Macedonia, Kosovo etc), dar n-am remarcat. E drept ca toata gasca era incaltata cu dot '13/'14 si am mers in toate conditiile posibile de vreme, ca de obicei. Mie mi s-a parut horror toata grecia - in localitati, inclusiv insulele.

Hai cu povestea ca zici fain!

[m4v3rick]

Popcorn time

[cnairda]

Si ajung in 5 minute la service chiar la marginea drumului. E o hala mare si alerg intre mobra si Andra, de care se ocupa nenea care a luat-o in masina. Face rost de niste rachiu (rakia) si spala bine rana in scancetele de rigoare, incearca sa-i dea si de baut ca-n filmele cu cowboy . Cat am spalat de pamant castile, gecile si ce-o mai fi fost, am facut ditai mizeria la baie pe unde abia ce trecuse femeia de serviciu. "Izvinite!"

 

Intre timp baietii din service au indreptat ghidonul - atat cat se putea. De la parbriz am recuperat doar deflectorul. Absolut toti oamenii aia au fost de nota 10. S-au dus nu stiu unde si au luat un suc pentru Andra, au surubarit la mobra si m-au ajutat si incurajat cum s-au priceput. La sfarsit am incercat sa platesc ceva si m-au trimis in treaba mea. Bravo lor pentru omenie. A fost o faza de-aia cand te faci ca ti-a intrat nisip in ochi, strangi mana si speli putina.

 

Dupa oleaca de munca de convingere cu Andra, care e in continuare speriata si cu moralul la pamant, o luam din loc catre Sarajevo unde aveam cazare. Am facut 100 de km in vreo 3 ore, pe ploaie pana la intrarea in Sarajevo. Aproape tot drumul adica Zvornik - Vlasenica - Sokolac a fost de-ala naspa, alunecos si ne-a prins noaptea/frigul. Mergeam testand ici si colo asfaltul cu cizma si am avut destule ace de par luate cu a-ntaia. Neam de neamul meu n-a avut asa morcov pe mobra.

M-am invatat cu ghidonul stramb dar ceva in furca/jug - nu-mi dau seama exact - nu e cum trebuie. Mergand drept, telescoapele nu mai sunt in acelasi plan...ala din dreapta s-a rasucit cumva spre interior. Greu de explicat dar o sa vad io mai incolo cand o desfac baietii de la ramms21.

 

Fac o mica paranteza cat e calda treaba si vreau sa va spun urmatorul lucru: pe cat e de frumos microbu' asta, pe atat de mare e responsabilitatea fata de familie si prietene/neveste. Suntem pe gheata subtire si de cele mai multe ori nu ne dam seama....ma tot gandeam cum era daca chiar venea un camion pe contrasens in momentu ala. Cum cacao o fi sa-ti scoti prietena de sub roti si ce le explici parintilor.

N-am fost niciodata handicapat vitezoman cu mobra (bine totusi ca m-am apucat la 25 de ani si nu la 18), dar nici ca mortu' n-am mers. E frumos pe curbe, imi creste pipota cand povestesc baietilor c-am polizat scarita etc. Ei bine, concediul asta mi-a servit o lectie importanta a mersului pe strada.

 

Inchei paranteza ca s-a scurs suta de kilometri si am ajuns in Sarajevo, centrul vechi. Gasim repede hostelu, uzi si vai de curu' nostru

care e un fel de camin studentesc si are la parter o agentie de turism. Fetele de la receptie foarte amabile (stiau de frica sefului, de care o sa aflati mai tarziu) imi deschid poarta unei curti interioare unde sa bag vaca. Terminam formalitatile si pe scari spre camera palavragim putin cu o tipa din Ucraina care cica sta de o luna in hostel.

Una peste alta, am aruncat intr-un colt echipamentul sa nu facem jeg din prima peste tot, dus si somn. Maine cu mintea limpede vedem noi ce dracu o mai fi.

 

Dimineata, alta viata. Ca intr-un concediu de oameni normali - cum avem pretentia ca suntem - mancam, stam la cafele, facem poze si-o frecam aiurea prin oras. Nu stiam nimic despre Sarajevo, doar ca-mi place numele. Ei bine, am descoperit un oras fain si foarte turistic.

Are pana si AlJazeera sediu aici:

 

Si acum despre istorie...

Sunt multe lucruri recente despre care te intrebi: mah cum dracu s-au intamplat astea? In Sarajevo ai parte de multe intrebari. Mai jos e monumentul dedicat copiilor ucisi cat a fost asediat Sarajevo (1992 - 1996). Sunt multe nume trecute acolo si iar iti intra nisip in ochi cand citesti numai 1984 - 1993, 1980 - 1995 etc.

 

Am fost si la galeria foto "Srebrenica - Tuzla" ca sa intelegem mai bine de ce s-au masacrat oamenii astia. Istoria e complicata, cert e ca 8 mii si ceva de oameni au fost macelariti si pusi in gropi comune sub pretextul epurarii etnice. Orice s-ar spune, oamenii sunt prea prosti si usor de manipulat daca acelasi popor ajunge sa-si dea in cap fara nici un discernamant. E destul loc pentru toti - musulmani si crestini, sarbi si bosnieci - dovada ca in prezent orasul ii tine pe toti in buna pace.

 

Cu siguranta sunt multe de vazut in Sarajevo, dar trebuie sa vedem ce facem cum vaca si concediul. Am intrebat fetele de la receptie daca n-au vreun fucker biker care sa ma puna in legatura cu un mecanic moto, dar n-am noroc. In schimb o sa-si intrebe seful, care cunoaste multa lume si poate ne ajuta. Una peste alta e clar ca am o problema la furca si mi-e ciuda sa zic, dar un om responsabil nu poate merge asa. Ne gandim cum sa facem, Andra se uita pe site la caile ferate bosniece sa trimitem vaca acasa cu trenul . Caca-m-as pe ea de treaba!

Mai salveaza din atmosfera o discutie cu tipa din Ucraina, care ii explica Andrei cum se calatoreste cu lunile/anii fara bani. Pur si simplu se duce cu prietenul ei care-i DJ intr-un oras nou, intra intr-un club si intr-o ora sunt angajati. El pune muzica si ea face pe hostessa, danseaza, vorbeste cu lumea si uite-asa se plimba toata lumea. Andra e socata, mai are mult pana sa ajunga la asemenea lipsa de griji in viata (dar e pe drumul cel bun).

Pana una-alta mai frecam vremea prin orasul care arata foarte bine tinand cont prin ce-a trecut acu 20j de ani.

 

Daca asta de dedesubt a ajuns din China pana in Bosnia, eu cu vaca n-am nici o scuza.

Seful hostelului, pe numele lui Ibrahim, a dat niste telefoane si a gasit un mecanic. Ma tin dupa masina lui si ajungem la baieti, un garaj cu cateva scutere si doi pustani pe mana carora las vaca si ma intorc cu Ibrahim la hostel. I-am zis "mersi frate ca ti-ai rupt o ora din timpul tau!", i-am explicat situatia si mi-a dat urmatoarea replica: "O ora din timpul meu, dar 2 saptamani ramase din concediul tau! Mi se pare o alegere simpla :-)"...ce sa mai zici, super baiat.

 

Pe seara am cu baietii, cica vaca e ok dar mai bine vorbim la fata locului. Pe scurt si cu toata implicarea lui Ibrahim, mare branza nu i-au facut. Am dat 75 de euro pentru un sfat batranesc - mergi cu ea asa, dar las-o-ncet!

 

Dimineata urmatoare adica sambata in prima saptamana de concediu din trei, multumim tuturor si o luam catre Bucuresti cu coada intre picioare. E decizia cea mai grea dar inteleapta, dupa cum bine-a zis Ibrahim. Ciuda e mare, dar gandindu-ma la cati au mierlit-o pentru ca au ignorat probleme tehnice la mobre - cum ar fi o furca lovita - imi vad de drum spre casa. Dupa vreo ora de mers vad un soim pe marginea drumului si opresc sa i-l arat Andrei. O vreme misto....sa-ti bagi unghia in gat nu alta. Ne uitam unu la altu...cum frate sa ne intoarcem acasa? Ca sa facem ce?? Hai ca m-am obisnuit cu vaca stramba asa, ii dam cu grija si ne continuam concediul. Cum au zis si altii - mai bine plec in tura asta fara suspensie, decat sa raman acasa cu cel mai smecher ohlins!

Am hotarat pe loc s-o luam catre Muntenegru...

...cu un ochi la peisaj si cu altu la drum.

Editat Septembrie 18, 2014 de cnairda

[Krimh]

foarte tare numarul. doar sa nu mai pozezi doamnele langa el.

esti si cam mincinos: te dai mare pescar, cu rata pe umar...

)) just jokin'

[berbec]

Bai sunteti tari,bravo voua...dupa toate cele intamplate ati avut curaj sa mergeti inainte.....om de munte,se cunoaste

 

Felicitari pentru concediu si dai cu povestea inainte ca spui fain

 

 

Bafta

[cnairda]

Cele bune si voua!

 

Vreme era excelenta in ziua aia si peisajul interesant, plus moralul la cote maxime dupa decizia de a continua tura. Muntenegru mereu mi-a sunat bine si deja aveam o imagine in cap...un "film" al meu, cum imi place sa zic. Stiam ca pe undeva pe-acolo e canionul/raul Tara, vazusem niste poze pe net si stiam ca o sa facem rafting pe Tara.

Pana una-alta, Andra e atrasa de orice inseamna apa. Ne alegem drumurile astfel incat sa fie cat mai mult pe langa mare, paraie, rauri sau baraje. Prin urmare, si de data asta mergem pe langa un rau care devine din ce in ce mai fain.

Lumea se scalda in rau si isi vede de viata linistita, insa si aici urmele "razboiului" sar in ochi:

 

Ceva nostalgici:

 

Mergem noi ce mergem pana la vreo cativa km de granita. Cum mai aveam 30 de km bani bosnieci adica 15 euro si foamea isi facuse loc, Andra vede o tablita cu "konoba" de-ala cu miel la protap. Punand la socoteala si "Bikers welcome!", decizia e simpla. In 2 minute suntem la masa.

Halim un pastrav la gratar care cica-i prins direct din rau si parca locul e asa fain ca ne dam greu plecati. E greu de explicat dar am sa incerc...era asa pe un deal intr-o livada, cateva mese la umbra de nuc, intr-o liniste placuta si cu matzul plin Si mai erau si oamenii aia - clienti si de-ai casei - care nu schitau nici cel mai mic stres. Ca sa nu mai zic...pana si politia stia ca se mananca bine acolo.

 

Ii multumim frumos gazdei, o pustoaica de-a 12-a si inainte sa plecam o intreb de rafting in zona. Mi-a explicat ca sunt ~ 30 de tabere pe Tara si Drina, asa ca avem de unde alege. Si ei ofera ture la rafting si-mi da 2 pliante, pe care le iau asa intr-o doara. Cu mobra deja pornita de plecare, ii arat si Andrei si o intrebam pe tipa toate detaliile.

Pe scurt: 60 de euro o zi de rafting (amandoi), si 10 euro cazarea pe noapte cu tot cu micu dejun. Decizie simpla...oricum era ceva inexplicabil de placut cu locul ala, pur si simplu nu ne dadeam dusi. Cat ai zice peste ne-am instalat intr-o casuta ca-n povesti. Lux, frate!!!

Camping-ul se cheama Stari Dud si e practic primul cum iesi din Bosnia in Muntenegru. E practic afacerea de familie a unor oameni foarte primitori si relaxati. Incepand de la al batran si pana la aia mica (singura care vorbeste engleza), toti ne-au facut sa ne simtim ca-n familie.

 

Cand aud de pescuit se fac ochii ca la melc. Cer detalii si mi se da o lanseta cu taparina pentru pastrav, asa ca mergem in apropiere pe Drina sa vedem cum sta treaba. Cum nu ma pricep la pastrav cu muste artificiale, o cam iau in mana in ceea ce priveste pescuitul. Raul e oricum bestial, e mare cat cuprinde si e evident ca tine peste serios. Ii povestesc Andrei cat de familiar imi e umblatul asta pe malul apei prin padure, ca asa mi-am petrecut toata copilaria. Tot asa aveam acasa, pe malul lacului Vaduri si pe bucata de Bistrita, carare prin padure facuta numai de pescari si ciobani sau buretari. Imi fac in gand planul ca odata si-odata imi iau concediu 2 saptamani si ma duc sa iau la picior toate locurile alea. Cararea trebuie sa se fi inchis de mult, tufele de-atunci s-au facut acum padure. E foarte tare cum "te cheama" acasa locurile copilariei.

 

Ca sa ne revenim din nostalgie, trec la Drina de acum si adaug ca malul dinspre sosea e din pacate si groapa de gunoi pe alocuri. Si peste tonele de gunoaie aruncate crescusera niste flori mov asemanatoare branduselor...in sfarsit, o alaturare care te umple de nervi. Ii injur ca lumea pe astia care-si bat joc de asemenea rau, care dupa ce ca-i frumos de ramai cu gura cascata le si aduce si bani seriosi fara sa faca nimic special. Ar putea macar sa il tina curat. Am boala mare pe aruncatul gunoiului in natura. Se lasa seara si ceata pe apa, asa ca ne retragem la casuta ca a doua zi avem treaba. Acolo mai stam la o bere si-o vorba cu niste sloveni si Andra face misto de mine ca nu-i mai las pe aia sa se culce. Ce-i drept am si stat 2-3 ore la palavre.

 

A doua zi ne pun astia la masa, si da-i tata! Ai fi zis ca de 10 euro cazare cu mic-dejun inclus (pentru 2 oameni) nu primesti mare lucru, dar se-apuca oamenii si ne aduc placinte, pastrama si ce se mai vede. Bag cat pot in mine, ca poate-o fi greu mai incolo la rafting...

In poza aia cu roaba, primul miel al zilei se pregatea sa intre la protap. Mai tarziu aia mica ne-a zis ca in fiecare zi fac 2-3 miei.

 

 

 

 

 

» Post actualizat in 24 Sep 2014 14:10

Luam in primire cate un costum de-ala ghei de neopren si pun pe casca o adeziva de GoPro, luata de-acasa ca un om prevazator ce sunt. Ne suim eu + Andra si al batran in duba si-i dam bataie catre Muntenegru. Mosul imi aduce aminte de desenele animate cu Pif si Hercule, are o figura de om bun si linistit si cred c-a facut drumul asta de mii de ori. Duce turistii cam 30 km in amonte (15 in Bosnia si inca 15 in Muntenegru) si de-acolo ajungem inapoi cu barca. Fiind obisnuiti cu drumul de o banda si-un pic, toti merg la milimetru si la ce masini au nu se sinchisesc de gropi. Mercedesu' astuia mai ingroapa multe masini noi si probabil o sa care turisti si peste 20 de ani.

 

Ne oprim sa luam inca doua babete + carmaciul + barca de la tabara urmatoare de rafting, dupa care trecem granita ca prin branza. Nu se complica nimeni sa intrerupa activitatile turistice pentru controale.

In sfarsit ajungem la Tara. E frumoasa de-ti taie respiratia. Pentru mine nu-i vorba numai de peisaj...pe langa asta ma gandesc instant la ce pastravi o avea. Nu ma pricep sa descriu microbul asta al pescuitului, e fix la fel ca motociclismul. La asa pastravi, mrene si cleni si ce-o mai fi in apa, asa lacuste...

Ne suim in barca si incepem c-o slibovita adusa de tanti. Oameni de omenie..."we drink it like water!". Carmaciul e bosniac, tanti cu slibovita e slovena plecata in Germania si cealalta e sarboaica. Toti vorbesc sarbeste, eu cu Andra suntem pe dinafara.

 

Tara n-are multe portiuni rapide cum credeam noi (si pe alea nu era vreme de poze) dar e frumoasa rau. Ai zice ca apa are un metru dar de fapt are patru. Apa e limpede cristal; culoarea variaza dupa cum se vede si-n poze de la verde la turcoaz. Sunt numai cu gatu' lungit dupa pastravi si lipani. Mai tip la Andra:

 

- Uite pastravu!!!

...si carmaciul:

- Da! Pastramka!!

 

Nu stiam ca romana si sarbeasca au atatea cuvinte in comun. Cand vedeam cate un lipan i-l aratam Andrei si-i explicam ca-i un peste foarte misto, care s-a tot rarit in apele noastre si care miroase puternic a cimbrisor. Ce sa vezi, in sarbeste "cimbrisor" se zice la fel. Si mai sunt destule exemple.

Am vazut multi pesti care pe raurile noastre de munte - alea care mai sunt, sufocate de gunoaie si de mini-hidrocentralele unor imbecili - sunt povesti sf. La un moment dat a trecut pe sub barca un pastravan de nu mi-a venit sa cred...animal de 2-3 kile, avea niste pistrui pe el cat buricul degetului. Data viitoare cand ma duc acolo o sa fie cu masina, lanseta si tot ce trebuie. Este ceva de vis.

 

Niste poze de la popas:

 

 

Aia mai curajosi faceau baie, apa era rece de simteai ca "te taie" si am admirat-o de pe mal. Mai intra cate unul dar racnea ca din gura de sarpe

 

Cat de frumoase pot fi raurile astea:

 

 

 

 

[mistercomy]

Tare! Mai baga!

[cnairda]

Pentru ca traseul de rafting a fost mai scurt ca distanta decat in reclama, am ajuns inapoi la casute si ne-au pus la masa "on the house". Bun miel stiu sa faca astia.

 

A doua zi ne punem pe drum catre Muntenegru.

Am zis asa la plesneala "hai sa mergem pana in Kotor, si de acolo vedem". N-am nici un chef de patinoar si bineinteles ca prognoza pe urmatoarele zile e numai nor si 50-60% sanse de ploaie.

Granita Bosnia - Muntenegru e raul Tara cu podul pe care-l vedeti, e partea de "adventure" sa-i unga putin la suflet pe alde astia cu mobre incarcate de 300 de kile:

Care mai de care cu gs-ul pus la punct pana-n dinti..si eu cu vaca facuta streetfighter

Las' ca dupa ce ajung acasa ma ocup de ea. Oricum voiam sa-i pun un ghidon mai lat si daca tot incep, adaug niste proiectoare, manere incalzite si ce-o mai fi. Din 15 clickuri la touratech o fac belea!

Bineinteles ca astea-s doar gandurile mele. Andra nu stie de ele. Mai face cateva poze cu Tara si oftez si eu cu gandul la pastravii din ea. Pun pariu ca astia mai au si lostrita, alt peste care la noi e deja poveste.

Pluta asta e o miniatura turistica dar e suficienta ca sa tresar. Bunicul meu dinspre mama (pe care nu l-am prins deloc) a fost plutas pe Bistrita si pescar inrait. Duceau lemnul din Neamt pana la Galati, era o meserie periculoasa si bine platita pe vremea aia. Poate unii stiati lucrurile astea, poate nu. Cam asa aratau plutele cu care s-au carat mii si mii de metri cubi de lemn din Romania in URSS ca despagubire de razboi, prin asa-numitele SOVROM-uri. Sovrom-lemn, Sovrom-gaz si restul, pentru cine vrea putina istorie.

Eram fascinat de fiecare data cand bunica imi povestea de Bistrita cu nahlapi si pe pestii pe care-i prindea "mosneagul ei", dupa cum ii zicea. Cat de innebunit era sa caute visine si lacuste pentru clean si cum venea iarna de la balta inghetat bocna. Iar am deviat de la subiect...in orice caz e clar ca microbul pescuitului s-a transmis la unchiu-meu si mai departe a ajuns la mine. Si-o sa fac neaparat treaba asta cu pluta in memoria lui.

 

Intram in MNE si mult nu mergem, din motive evidente. Canionul Piva mi se pare de pe alta lume...dar frumusetea-i in ochiul privitorului asa ca va las sa judecati singuri:

Nu plec niciodata la drum cu asteptari. Prefer sa fiu placut surprins la fata locului, iar locurile astea sunt faine rau. Ne fugareste ploaia dar mai da-o dreacu, din 5 in 5 minute se cer poze. La baraj nici nu stiu unde sa mai pun cricu, ma opresc ca la Romanica desi era loc amenajat 50 de metri mai incolo. Pozele facute cu S4, oricat o fi el de smartphone, nu fac dreptate peisajului.

Pastravii misuna la baraj mai multi decat obletii la Vidraru. Arunci o pietricica in apa si aia de 3-4 sute de grame sar pe ea, iar un metru mai la adanc se vad greii cum dau tarcoale...n-ai cum sa ramai indiferent la asa ceva Odata cu noi s-a mai oprit si un scuter cu numere de Austria, mos cu baba care o ardeau aventuros si cu care ne-am minunat impreuna de frumusetea locurilor. Am luat cea mai buna decizie ca am continuat concediul.

» Post actualizat in 25 Sep 2014 20:17

Dupa ce-am trecut de coada lacului a venit si ploaia cea de toate zilele. I-am dat inainte sperand la vreun acoperis sau macar o stanca, un brad mai serios ceva. Pana la urma ne-am bagat intr-o coliba a vanzatorilor de branza de pe marginea drumului si-am asteptat sa treaca rapaiala. Echipamentul are niste ani si s-a dus impermeabilitatea, si stam ca boschetarii sub acoperisul plin de gauri.

Asfaltul e sticla da' orasul Niksic e la mai putin de 20 de kilometri. Dupa inca un popas de incalzire la un bar cu oua pe mese si schimb de impresii cu trei elvetieni calare pe Vespa-uri retro si cu multe piese de schimb la ei, o luam catre oras.

Gasim centrul, alegem "la feeling" o bodega pentru mancare + wifi-ul de cautat cazare. Cu mancarea avem ghinion amandoi...ce mancam pe vremuri la Dream Pizza in Regie era delicatesa pe langa sl%#%*^ul la tava numit aici "pizza kapricoza". Si ca sa fie tacamul complet, orasul asta desi-i al doilea ca marime din MNE - in jur de 50 mii de locuitori - nu are treaba cu turismul. Decizia e usoara, avem o singura varianta

 

[...] Choose from 1 hostels with prices from US$13.52. Search by map [...]

 

Plecam si in 15 minute ne intalnim cu gazda in strada pe principiul "nu pareti de-ai locului, deci voi sunteti cu rezervarea". E o singura camera cu 5-6 paturi si cred ca nu tre sa mai adaug - suntem singurii oaspeti. Ma simt ca in vacanta de vara la bunici.

 

Ne-am oprit in Niksic de nevoie dar pana la urma am nimerit bine. Gazda a pornit afacerea cu inca un prieten si sunt hotarati s-o tranforme candva in hotel de 5 stele. E micul lor business in afara jobului si e limpede ca iau totul in serios.

Am stat o gramada la vorba cu Milutin - unul dintre baieti - si gagica-sa. Amandoi sunt firi de artisti; el canta pe gura, la chitara si acordeon. Tipa e in corul bisericesc dar are si cover-uri dupa Deep Purple si are voce, nu gluma. Pe-astia nu-i mai opresti cand se apuca de cantat.

Lasand muzica la o parte, ma bucur c-am discutat si aflat multe lucruri de care habar n-aveam. De exemplu, Muntenegru are moneda euro desi nu-i in UE, si inainte de asta au avut marci germane fiindca Isarescu al lor e un tip destept si-a reusit mereu sa adopte moneda unei economii puternice si stabile. Cu toate astea tara ramane una saraca. Putini isi permit s-o frece in calatorii ca a noastra. Zilele urmatoare am colindat prin oras si intr-adevar, unii ar putea zice "sunt saraci". Mi s-ar parea o dovada de superficialitate...ok, poate ca nu-i New York dar oamenii sunt fericiti cu linistea colibei lor, vorba soacrei. Nu cred c-am vazut unul singur stresat in tot orasul.

Muntenegru n-are strop de gaz (si nici nu importa din ce-am inteles). Se incalzesc cu lemne care se vand peste tot ca painea calda:

Schimbul lui Milutin care-a stat cu noi ziua urmatoare zdrangane si el la chitara. E clar, toti sunt artisti pe-aici in afara de noi. Am mai constatat ca muntenegrenii sunt foarte mandri ca n-au fost cuceriti de turci...acuma nu stiu daca istoria invatata e chiar aia adevarata. Daca nu i-au calcat turcii niciodata nu stiu cum se explica prezenta cetatii otomane de mai jos. Si in sfarsit, sunt oleaca prea religiosi pentru gustul meu - ne-au innebunit cu manastirile.

Andra descopera ca rata din topcase s-a ouat:

In concluzie, cei mai multi ar zice ca Niksic e un fost oras industrial, actualmente vai de capu' lui. E o zona pietonala in centru cu toate crasmele dar la miezul noptii se inchid majoritatea. Clar nu-i vreo destinatie de vacanta...dar oamenii sunt deschisi si fara figuri. Mi-au lasat impresia ca desi nu-s milionari ii doare la basca. Au gradini cu mure si capsuni de-alea care se fac tot anul, si un soi anume de castraveti cat dovlecelu' de pus pe gratar. Iar astia de la hostel au fost de nota 10. M-as intoarce in Niksic si-as sta la o bere cu ei oricand.

 

Calatorului ii sade bine cu asfaltul uscat, de care n-avem parte prea mult. Doar cat sa ajungem la prima manastire, probabil cea mai renumita din tara: Ostrog.

 

Si uite-asa au aruncat unii 5-6 litri de benzina in speranta c-o sa le aduca noroc:

Cum nu prea le am cu bisericile, ma uit ca curca-n lemne si o las pe Andra la pozat. Biserica e interesanta ca si constructie, se vede ca aveau o gramada de timp si vointa acu' 350 de ani.

...dar ce s-o mai scaldam, businessu tot business ramane.

 

Nici n-am plecat bine ca m-au ajuns blestemele. Aceeasi poveste cu cacatul ala de drum-patinoar si boschetareala temporara pe unde-apucam...in cazul asta intr-un garaj.

 

» Post actualizat in 25 Sep 2014 20:19

[Galen]

Interesanta povestea si bine spusa. Decizia de a continua a fost miezul. Probabil ca in viitor vor fi ceva mai multe cunostinte de mecanica, macar cat sa evaluezi corect o situatie. Voi astia generatia "de-a gata " n-ati prea surubarit la mobre comuniste scoase din mai stiu eu ce beci sau sura. Nu va condamn, constat doar, sunteti oricum foarte norocosi sa fi prins aceasta libertate REALA la ani la care noi strangeam cota de benzina pe doua luni si o caram cu noi pe mobre preistorice in canistre daca voiam sa vedem Dunarea. Si normal o vedeam ca pe o frontiera blindata si finala.

 

Eu am facut circuitul invers, l-am pove undeva pe aici acu vre-o doi ani. Poate ca era bine sa fi citit si voi inainte povesti de calatorie din zona. Varadero e o vaca grea si problemele de aderenta sunt maxime. Asfalturile lor sunt ciudate rau, mai ales in Bosnia si Muntenegru, in Croatia sunt ok. Din cauza temperaturilor mari pun mai putin bitum si in plus cred ca folosesc in compozitie si ceva solzi de roca foarte alunecoasa.Oricum pe caldura asfaltul e putin aderent, neted si sticlos, iar pe ploie, ai dreptate, patinuar!

 

Splendida culoarea apelor in toata zona. Nu stiu sa anticipez daca ati ajuns si la Plitvice dar e clar ca o sa mergeti intr-o buna zi. Litoralul superb Dalmat, Adriatica curata si calduta, raurile din Muntenegru si lacurile din Plitvice sunt cu totul de neuitat.

Ai dreptate, Belgradul e cenusiu si ponosit, mai rau decat Bucurestiul vostru in schimb cetatea merita vazuta. Politia lor nu-i iarta pe autohtoni si din motive intemeiate (sarbii sunt cei mai kamikaze soferi sau bikeri ever)in schimb cu oaspetii nu au treaba. Secretul e sa-ti cauti un "iepure" sarb daca te grabesti, chiar daca pe el il opreste, tu mergi in siguranta.

 

Eu am vazut regiunea mai aproape de vremea razboiului si urmele mi s-au parut dramatice, nu atat in peisaj cat mai ales in constiintele oamenilor. Subiectul era inca viu in orice conversatie aveai cu ei si am invatat multe despre cum nu trebuie sa ne comportam noi NICIODATA. Intoleranta, rasismul, ultranationalismul sunt porcarii cumplite, care o data dezlantuite fac inutile regretele ulterioare.Drama razboiului de secesiune si purificare etnica a marcat cel putin o generatie, indiferent ca erau crestini sau musulmani, sarbi, bosniaci sau croati.

 

Steagurile pe topcase sunt ok, dar mai putin ostentative si potrivite sunt stickerele simple tricolore cu RO. Felicitari pentru poveste, o urmaresc cu placere!

Editat Septembrie 26, 2014 de Galen

[dj.marten]

E naspa faza cu acest razboi. Ce nu avem noi de unde sa stim e ce sentimente au sarbii si croatii fata de bosniaci. cat frecus si-or fi luat sarbii de la bosniaci... imi aduc aminte ce am vazut intr-un documentar pe you tube( The death of Yugoslavia) cand Milosevici I-a intrebat pe sarbii din Kosovo de ce se plang de musulmani? "They beat us ! a raspuns cineva. Raspunsul lui Milosevici: You will not be beated again ! a inceput ...Toate frustrarile si neajunsurile etnicilor sarbi si-au gasit cel mai bun aliat in Milosevici care le-a transpus in actiuni concrete. Mai mult a dizolvat si consiliul Federatiei yugoslave in care statele membre au votat impotriva inceperii actiunilor milittare. Vara asta fiind in concediu in Croatia am intrebat-o pe patroana unui restaurant din Baska Voda cu care ne imprietenisem: ce ati avut bre voi croatii cu bosniacii de v-ati dus peste ei si le-ati bombardat Mostarul si le-ati daramat minunatia de pod? Raspunsul a venit simplu: sunt musulmani !asa ca de unde sa stim noi ?

[cnairda]

Nici eu nu am reusit sa inteleg toate fetele razboiului de-acolo. Dar indiferent cat de rau i-ar fi calcat pe coada (sa zicem) musulmanii, miile de executii in masa si sutele de copii omorati nu se justifica. Si da, este un foarte bun exemplu pentru toti astia pe care-i mananca-n dos sa aleaga conducatori ultranationalisti/radicali.

----

Am primit atatea sfaturi si idei despre unde sa mergem si ce sa vedem urmatoarele zile, ca nu mai stiam de capul nostru. Mergem in Budva si-om mai vedea peste 2-3 zile continuarea.

Drum fain, cat vezi cu ochii suntem singuri. Aruncandu-mi ochii in oglinda, il vad la vreo 200m in spate pe unu' cu Fiat Punto rablagit ca mai toate masinile din Muntenegru ca-i iese fum din roti, iese pe contrasens si-i trage una sanatoasa in bordura. O las moale, in dubii daca sa ma-ntorc sa vad ce-i cu el. Andra habar n-are de ce-am oprit.

Nu termin bine sa-i explic...si trece ala pe langa noi linistit cu 60 la ora spre marea noastra mirare. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Tot caut sa opresc la poze dar n-ai ce vedea, ca e ceata ca pe varful muntelui. Oamenii sunt obsedati de reclame cu platforma auto, probabil e nevoie mare.

(Muntenegru e efectiv impanzit de auto slep-uri de-astea.)

Ne facem intrarea in Budva cu obisnuita oprire la cafea + wifi pentru cazare. Parchez vaca facuta de-acuma naked langa un scuterache cu parbriz cat toate zilele...vorba aia, nu te ninge nu te ploua!

Asa....ne punem la tarasa cu pricina si pac! se infiinteaza chelnerul sictirit nevoie mare. Nu tu meniu, nu tu buna-ziua nimic; sta ca prostu langa noi si ne jenam reciproc. Spargem gheata si cerem doua cafele si parola de wifi, la care ala ne-o reteaza: "no wifi!". Ba este gogule, uite-l aici! doar ca ne trebuie parola. N-am avut cu cine sa ne-ntelegem, noroc cu altul mai baiat care ne-a zis nenorocita de parola si am rezolvat treaba. Am lasat un bacsis gras de 5 centi - ca mai marunt de-atat n-am gasit - si am purces catre hostel.

Acolo un francez de 70-80 de ani cu un 'je ne sais quoi' dubios in privire ne-a mai tinut de vorba, da' mai mult cu ochii la Andra :-). Omu' se pisa cu usa deschisa si altele de gen si imi vine sa rad de Andra zicandu-i "lasa mah, zi mersi ca nu l-am nimerit pe asta coleg de camera!"

In sfarsit mi se arata la taverna din colt ceea ce visez de anul trecut din Grecia - grilled octopussy! Si stiu astia s-o faca cum trebuie, de simt ca toate relele din lume merita infruntate daca la sfarsitul zilei te asteapta o caracatita de-aia cu o bere rece langa. Amin! Am decretat "fara poze cu mancare!" asa ca va ramane imaginatia.

Nu prea e bun feelingul vis-a-vis cu statiunea asta, nici la mine nici la Andra. Cica vin multi rusi cu cu bani aici; eu unul m-as orienta catre alte parti in locul lor. O fi contribuit si vremea cacacioasa la impresia asta, nu stiu. Una peste alta abia asteptam s-o iau din loc.

Sa vezi distractia dracului pe vaca la cea mai mica ploaie. Soseaua - curcubeu de pete de motorina. Am imortalizat mai jos un tucal cum sunt majoritatea pe strazi si din care curg toate cele. Pacat ca nu se vede propteaua de lemn care tine scaunul soferului, lol.

Altele de prin Budva:

O alta chestie interesanta e cu tantarii (tocmai am omorat unul d-al nostru). Eu si tantarii nu ne avem bine. Mi s-a parut de vreo 2 ori ca vad tantarul cu dungi albe pe el, adica asa:

dar am zis ca poate ma urmaresc povestile alea cu febra Dengue din Thailanda si Cambodia. Si totusi am vazut bine, ne-am pricopsit cu el si-n Europa. Caca-m-as pe ei de tantari.

In Europe the Asian tiger mosquito first emerged in Albania in 1979, where they were evidently introduced through a shipment of goods from China. In 1990–1991, they were most likely brought to Italy in used tires from Georgia (USA), and since then have spread throughout the entire mainland of Italy as well as parts of Sicily and Sardinia. Since 1999, they have established themselves on the mainland of France, primarily southern France. In 2002, they were also discovered in a vacation town on the island of Corsica, but did not completely establish themselves there until 2005. In Belgium, they were detected in 2000 and 2013,^[35] 2001 in Montenegro, 2003 in Canton Ticino in southern Switzerland andGreece, 2004 in Spain and Croatia, 2005 in the Netherlands and Slovenia, and 2006 in Bosnia and Herzegovina.^[1] In the fall of 2007, the first tiger mosquito eggs were discovered inRastatt (Baden-Wuerttemberg, Germany).^[36] Shortly before, they were found in the northern Alps of Switzerland in Canton Aargau.^[37] It is also being sighted increasingly in Maltaduring summer since 2010.

http://en.wikipedia.org/wiki/Aedes_albopictus

N-am apucat sa vedem Cetinje si nici drumul ala belea care coboara in Kotor. Aia e, nu le poti avea pe toate...

Lasam in urma Budva si-o luam in sus pe coasta catre Dubrovnik.

Editat Octombrie 13, 2014 de cnairda

[mistercomy]

Hai cu povestirea! Ca parca le zici prea bine, si pozele sunt pe masura!

[cnairda]

Stiind din auzite care-i treaba cu Dubrovnik-ul (scump ca dracu), am zis ca mai mult de 2-3 ore nu stam pe-acolo. Si cum mergeam noi asa, si drumul pe coasta mai semana a drum de concediu cu mobra touring...hop si panorama cu orasul:

Si ne-am oprit lesinati de cald la un biker's pub pentru obisnuitele cafele + wifi. Intru in vorba cu vecinul de masa - ca doar suntem intre motociclisti - care-i localnic si foarte relaxat. Vorbind una-alta despre Dubrovnik, omul imi zice:

 

- Maybe you should stay for a few days. Dubrovnik is nice, make some memories!

 

...hmm, ma gandesc eu. Asta nu zice rau. Desi instinctiv fug de "pomul laudat", tre' sa recunosc ca Dubrovniku e o foarte faina destinatie turistica. Venind din tristetea aia de Budva, se simtea oarecum nevoia sa echilibram experientele.

Chiar asa, tampit sa fie genericul milionar rus sa stea-n Budva in loc de oraselul asta.

Cat ai bate din palme rezervarea pentru doua nopti x 40 euro e facuta. Hai ca nu-i dracul chiar asa de negru, daca nu vrei sa stai in centrul centrului si mai suporti si-un mic dejun din supermarket

 

***

Lesinam cu totii de caldura - eu, Andra si vaca incarcata. Traficul e balamuc total, astia claxoneaza in cor si nici in 7 semafoare nu cred c-apucam sa facem stanga. E clara treaba, cand se-ncinge vaca nu merge in apele ei. Trebuie sa trag serios de ea ca sa plecam din rampa, tacane si face ca toti dracii. E drept ca si rampa e serioasa...

Dupa minute bune de naduseli si chinuiala printre coloane imi dau seama si de ce pleaca greu mobra: eram intr-a doua Unul din momentele alea cand iti vine sa-ti dai una peste ceafa si sa spui "bah ce rau e sa fii prost!". In apararea mea as putea spune ca a fost caldura de vina. De-aia mai bine merg in tricou si adidasi cand afara-s 50 de grade, dar macar sunt cu capul limpede.

 

Cautam cazarea cu pricina urcand in coasta muntelui, noroc ca de data asta cu a-ntaia.

Si de bine ce ne bucuram ca am gasit-o, gazda adica un mosulica de-ala suparat ne face semn printre gard - ce cautati? Tocmai cand ma pregateam sa-l bag in ma-sa pentru ospitalitate intra pe fir nevasta-sa, care era exact opusul. Nu mai stia cum sa ne primeasca, alergand incoace si incolo cu limonada, prajituri si curatenia in camera. Care camera era lux! Luminoasa si racoroasa, cu toate alea de un alb imaculat de-ti e si jena sa umbli prin ea dupa o zi de calarit mobra. Si cu terasa cu bolta umbroasa, unde s-o freci dimineata sau seara la o sticla de vin...ca doar e concediu!

Arunc de pe mine cizmele si echipamentul pentru bascheti si tricou. Asa mai merge!

 

In spatele nostru e muntele, in fata orasul peste care in curand o sa dispara soarele.

...dar pana atunci, o luam la pas sa descoperim orasul:

Chiar daca nu sunt fan al pregatirilor si planificarii (mereu ii iau telefonul din mana Andrei ca se documenteaza excesiv pentru fiecare cacatel), trebuie sa recunosc ca uneori e bine s-o faci si pe asta. In cazul de fata, am gasit repede pe net ca printre cele cateva lucruri neaparat de facut in Dubrovnik e sa mananci un hamburger de octopussy aici. Este absolut belea!

 

Mai stam noi la o bere tip "supozitor" (adica 0.33) la terasa pe stanci, ca loc la mese canci. Niste gaite backpackerite incearca sa lege ceva cu unu; sunt zgomotosi si plini de ei si nu-mi plac, imi strica zenu'. Majoritatea astora de ~ 20 ani englezi, americani, francezi etc. sunt prea aroganti pentru gustul meu, am cunoscut destui si ii recunosc imediat. Asta e, sunt mai sensibil si m-am saturat de-a lungul vremii de toti ignorantii astia care se cred skin-of-the-dick fiindca s-au nascut nu stiu unde.

O sa le dau asta:

 

 

Ce-as putea sa mai zic de Dubrovnik...plin de turisti de toate natiile. Coreeni gramada. Am vrut si noi sa ne urcam pe zidurile cetatii dar cand am auzit pretul m-a umflat rasul - 14 euro/om Nu serios, cum plm sa ceri 14 euro ca sa-mi dai voie sa ma urc pe zidurile cetatii? Sunt mii de turisti zilnic, nu pot sa-mi dau seama cate 'jde milioane au produs zidurile alea.

Inapoi acasa avem niste vecini faini, un cuplu brazilianca/polonez. Ne mai impartasesc din experientele lor (fiindca vin din sus pe coasta) si ne punem la drum.

» Post actualizat in 26 Oct 2014 21:25

Dupa cum ziceam, drumul pe coasta dalmata mai seamana cu visul motociclistic de care am tot auzit. Cred ca-i prima oara dupa buseala cand trec de 120 la ora. Asfaltul - chiar daca muuult mai aderent decat mizeriile alea de drumuri prin BIH si MNE - tot e sub ce-avem noi in Romania. Putem sa ne consideram norocosi in sensul asta.

Peisajul in schimb e incredibil. Ne si zisesera vecinii din Dubrovnik ca e frumos pe-aici...asa de frumos ca merita sa "pierzi" drumul ori sa te-ntorci sa-l mai faci o data.

 

 

Mici ferme, plantatii si livezi cu iazuri intre ele. Sunt cu gandul numai la stiucile, crapii, carasii si rosioarele care sigur isi fac mendrele pe-acolo..ba chiar bag mana-n foc ca a sarit un peste mare in ochiul de apa de deasupra. Aveau dreptate ante-calatorii nostri, e raiul pe pamant aici.

(nu mai stiu daca am zis la partea cu Tara si Drina, dar in tura urmatoare lanseta si cutia de voblere o sa aiba loc de cinste in bagaje. ori cu goldwing-ul, ori cu masina :-)

 

Suntem in bucata aia mica de Bosnia care intrerupe coasta croata, si dupa ce ne-am luat portia din frumusetea locurilor o luam la dreapta catre Mostar. Tot am auzit ca-i frumos...si daca tot mergem intr-acolo ne oprim si la Blagaj, de care am aflat cu o seara inainte frunzarind facebook-ul.

Nu mai stiu prin cate vami am trecut, ca ma uit acum pe maps si nu-mi iese socoteala. Oricum, intr-una am oprit din reflex sa aratam buletinele, in timp ce vamesul se ratoia la noi (pe limba lui) sa-i dam drumu' din loc. Nestiind cum functioneaza treaba si vazand cum il controleaza pe unu din fata - cu desfacut bagaje, cautat la sange pe sub masina etc.- n-am mai stat la discutii si i-am dat bataie. Si mai tin minte coada de vreo 2 kilometri la intrarea in Bosnia. Am zis c-o fi accident si i-am dat usurel pe langa coloana...da de unde, era vama nu accident. Cica asa e mereu acolo.

 

Undeva in apropiere de Blagaj:

 

 

» Post actualizat in 27 Oct 2014 21:56

 

Numai bine am ajuns, ca e vremea pranzului si terasele se bat pe tinein stilul turcesc. Cei mai multi vizitatori sunt musulmani veniti in pelerinaj, nu le am cu d-astea dar imi dau seama ca manastirea din stanca e importanta pentru ei.

 

 

Dupa toate astea si-o masa nu prea copioasa ne caram direct in Mostar, unde ne ia in primire doamna de la hostel.

Ea: Dobar dan, de unde veniti, cum va simtiti, alea-alea.

Noi: Bine v-am gasit, multumim la fel sa va dea d-zeu.

Ea: Inainte de toate, sa rezolvam cu parcarea.

pune mana pe telefon si suna undeva. dupa 2 min:

S-a rezolvat, o sa vina un vecin care are curte mare si va arata el unde sa bagati motocicleta. Nu-i departe. Costa 2 euro jumate pe zi, nimica toata.

Noi: Dar care-i treaba cu parcarile astea? De ex. pe trotuarul gol si necirculat de colea ce are dac-o las?

Ea: Pai ca sa vedeti, ca e mai sigur la vecinul, c-asa fac toti turistii care vin pe mobra la noi...

Eu: Aha, inteleg. Mersi dar nu-i nevoie, o s-o parchez pe trotuaru' de vis-a-vis.

Ea: Treaba voastra, ziceam si eu...E asa mult 5 euro pentru voi? Zau asa, hai ca merita!

Eu: Da' ia mai da-te cucoana-n plm, imi las mobra unde vreau eu si basta. Suna-l pe micu' intreprinzator cu parcarea si spune-i ca nu-i nevoie sa mai vina.

 

Ma rog, trecem peste penibilu' situatiei si descarcam vaca de bagaje, dupa care-o urc cu viermele pesimismului sadit de aia pe trotuarul de peste drum a.i. s-o vad din camera :-)

Asa...sa revenim acu la Mostar. Cam cat Piatra Neamtul de mare, Mostar-ul a fost si este un oras multietnic in care cultura si traditiile musulmane coexista cu cele musulmane. Din pacate asta a fost si prilej pentru scandal. In cateva vorbe, concluzia mea cu privire la istoria recenta a Mostar-ului e urmatoarea: omul, chiar si asta asa-zis "modern" e un animal fara logica. Sub pretextul tampit al epurarii etnice s-au macelarit unii pe altii, si-au distrus frumusete de pod si de oras ca trebuiasca apoi ani de munca si milioane de euro sa revina de unde-au plecat. De castigat n-a avut nimeni nimic.

 

http://youtu.be/sFF1v0n6VUg

 

 

 

Oare ce-ai alege intre o viata linistita aici si niste obuze si ruine?

Eu unu' stiu ce-as face - mi-as bea linistit cafeaua la propria carciumioara si as sta toata ziua la pastrav, clean si mreana pe raul asta care colcaie de peste. La mal se amesteca puietul de pastrav cu boisteni ca degetul, de-aia bardaci cum le ziceam pe Bistrita cand eram mici si chiuleam de la scoala si umblam cu undinta-n ghiozdan pe garla :-)

 

Ne relaxam la bere si inghetata, fiecare cu pofta inimii sale. Cand ajungem inapoi la hostel aia ne intreaba cu subinteles - totul in regula cu motocicleta?

Editat Octombrie 25, 2014 de cnairda

[Galen]

Bestiale pozele din Bosnia man, completeaza ce n-am vazut eu, inclusiv podul acela dijn Mostar pentru mine prea indepartat. Chiar ma intrebam daca veti face dreapta in Bosnia. Oare la Pekarna center v-ati oprit? Asta ii ghereta aia de patiserie de pe riviera bosniaca care imi umezeste si in momentul asta gura. Eu am incercat sa invadez de doua ori Bosnia si Mostarul, prima data pe niste "forestiere" prin munti de m-au intors granicerii si apoi pe unde ati luat-o voi, dar imi cam facea motorul probleme si nu stiam de unde(abia in Muntenegru a cedat de tot releul de la pompa de benzina)si am fost nevoit sa ma intorc cand mai aveam doar vreo 40 km pana la Mostar.

 

Erau vremuri tulburi, ma opream la terase pline de tipi cu kalasnikoave pe umar si ceea ce era inspaimantator eram aproape singur pe drumurile alea, cu motorul care se oprea in serie si intr-o tara aflata inca in razboi, unde era evident ca doar trupele RUFOR mentineau la limita pacea. Apele acelea, peisajele sunt parca din povesti, eu n-am boala pescuitului, dar eram in stare sa ma uit minute intregi la cate un curs de apa ca acela din poza cu podul "ruginit". Fain, sa vedem in continuare pe unde ati mai invartit voi roata.

 

Uite aici si tura mea din 2010. /index.php?/topic/571772-ungaria-croatia-bosnia-muntenegru-serbia/?hl=%2Bungaria+%2Bcroatia+%2Bmuntenegru

[matrixx]

Stiind din auzite care-i treaba cu Dubrovnik-ul (scump ca dracu), am zis ca mai mult de 2-3 ore nu stam pe-acolo. Si cum mergeam noi asa, si drumul pe coasta mai semana a drum de concediu cu mobra touring...hop si panorama cu orasul:

20140905_122556.jpg20140905_123347.jpg

Si ne-am oprit lesinati de cald la un biker's pub pentru obisnuitele cafele + wifi. Intru in vorba cu vecinul de masa - ca doar suntem intre motociclisti - care-i localnic si foarte relaxat. Vorbind una-alta despre Dubrovnik, omul imi zice:

 

- Maybe you should stay for a few days. Dubrovnik is nice, make some memories!

 

...hmm, ma gandesc eu. Asta nu zice rau. Desi instinctiv fug de "pomul laudat", tre' sa recunosc ca Dubrovniku e o foarte faina destinatie turistica. Venind din tristetea aia de Budva, se simtea oarecum nevoia sa echilibram experientele.

 

Mai omule in primu rand tree sa zic ca esti de al meu , si eu sant din Maramures sighet si eu tot cu pescuitu , tiam urmarit istoria cu calatoria , super si bravo ptr tot in cea ce priveste musulamnii astia dupa ani de zile la cate am vazut eu cred ca au o mare problema cu capu , nus ce naiba scrie in coranu ala al lor dar is spalati bine pe creier oriunde te uiti in lumea asta se omoara la greu si numa probleme in afara de cativa fanatici de astia care strant poate 1000 de adepti, astia ii intrec pe toti oriunde auzi colcaie problemele cu musulmanii , nu vreau sa fac antisemitism aici ptr c sant convins ca sant si oameni de treaba , dar cand vezi ca procentaju intre ei e asa de mare incat majoritatea numai probleme eu unu parca am un cub de gheata in spate cand trec pe langa ei sau am tangenta.

 

Multa bafta in cea ce faci si sanatate multa sper sa ne intalnim candva poate chiar o calatorie impreuna.

» Post actualizat in 29 Oct 2014 11:06

Bestiale pozele din Bosnia man, completeaza ce n-am vazut eu, inclusiv podul acela dijn Mostar pentru mine prea indepartat. Chiar ma intrebam daca veti face dreapta in Bosnia. Oare la Pekarna center v-ati oprit? Asta ii ghereta aia de patiserie de pe riviera bosniaca care imi umezeste si in momentul asta gura. Eu am incercat sa invadez de doua ori Bosnia si Mostarul, prima data pe niste "forestiere" prin munti de m-au intors granicerii si apoi pe unde ati luat-o voi, dar imi cam facea motorul probleme si nu stiam de unde(abia in Muntenegru a cedat de tot releul de la pompa de benzina)si am fost nevoit sa ma intorc cand mai aveam doar vreo 40 km pana la Mostar.

 

Erau vremuri tulburi, ma opream la terase pline de tipi cu kalasnikoave pe umar si ceea ce era inspaimantator eram aproape singur pe drumurile alea, cu motorul care se oprea in serie si intr-o tara aflata inca in razboi, unde era evident ca doar trupele RUFOR mentineau la limita pacea. Apele acelea, peisajele sunt parca din povesti, eu n-am boala pescuitului, dar eram in stare sa ma uit minute intregi la cate un curs de apa ca acela din poza cu podul "ruginit". Fain, sa vedem in continuare pe unde ati mai invartit voi roata.

 

Uite aici si tura mea din 2010. /index.php?/topic/571772-ungaria-croatia-bosnia-muntenegru-serbia/?hl=%2Bungaria+%2Bcroatia+%2Bmuntenegru

Galen a urmarit si povestea ta si foarte frumos sper sa ma pornesc si eu la ture mai lungi problema e ca am o retinere singur banuiesc ca esti mai vulnerabil , nu sti de ce oameni dai.