Sari la conținut

4 Caucasia


Postări Recomandate

  • Răspunsuri 124
  • Created
  • Ultimul Răspuns

Top Posters In This Topic

Top Posters In This Topic

Posted Images

Iulia
Plecam din camping tarziu si pe caldura. Exact cum e mai bine pentru motociclisti. Suntem hotarati sa cucerim autostrada pana la Samsun (in capul meu suna melodia din Star Wars). Transpiratia ne loveste cum iesim de sub copaci.
Si drumul drept incepe.
Dupa 20 de minute de Uau! E Marea Neagra in dreapta noastra, incep sa ma intreb de ce am luat-o pe aici. Vrem sa ajungem acasa dar oare chiar era nevoie sa o luam pe autostrada?

 

Trecem pe langa orase care par construite ieri noapte, drumuri in proces de largire, deja clasicele tuneluri. Imagini obisnuite pe langa care fugim.
DSC_2496.JPG
DSC_2516.JPG
DSC_2518.JPG
DSC_2532.JPG
Radu
Marea Neagra e albastra
Si pe mal cartofi prajiti...
Asta imi tot canta in casca. Nu, nu e Andries. E vocea lui Bobe care fredona melodia asta undeva prin Georgia.
Ceva mai plictisitor pentru o motocicleta decat mersul pe autostrada nu cred ca exista. Traseul era cu totul altul cand am plecat de acasa dar lucrurile s-au schimbat pe drum. Punem pe pilot automat si luam cateva doze de ceai din suta-n-suta de kilometri. Trecem in sfarsit de Samsun si lasam in urma tot traficul si plictiseala. Continuam pe un drum care serpuieste foarte aproape de mare. Destinatia: vechiul oras-port Sinop.
DSC_2538.JPG
DSC_2539.JPG
DSC_2544.JPG
Sinop-ul ne apare prin ceata, o ceata cum doar la munte am vazut. Roibu ne poarta pe stradute inguste prin centrul vechi al orasului in cautarea unei cazari. Atmosfera e ca de vineri seara. Oamenii stau la terasa, magazinele cu suveniruri sunt deschise, se bea alcool, e plin de turisti, de doner si dondurma. Aici parca n-ar fi Ramazan.
Un tip incearca sa ne agate cu cazare dar nasurile noastre de calatori plecati de ceva vreme de-acasa simt cand ceva pute. Scoatem ghidul si gasim noi un pansiyon, tot in centru. Ne chinuim un pic pana ajungem la el. E ascuns pe o straduta pietonala care da spre mare. O las pe Iulia cu Roibu si merg sa vad camera. Priveliste spre mare, balcon, adie vantul. E perfect! Pana aud ca pretul e de doua ori mai mare fata de ce zice Lonely Planet. Doamna care pare sa fie stapana casei imi explica frumos ca eu am dreptate, ca ala e pretul, cum zice in ghid, doar ca ghidul e de acum un an jumate si de-atunci s-au schimbat multe, ca toata afacerea asta a fost a lu' ta-su, care a murit, ca acum a preluat-o ea si a trebuit sa creasca un pic preturile. Ii zic ca-mi place prea mult camera si ca i-as frange inima prietenei mele care ma asteapta la motocicleta. Ii spun ca ne intoarcem dintr-o calatorie lunga, ca stam doar o zi si tare ne-ar bucura sa avem parte de privelistea din camera pe care tocmai am vazut-o. Ca mai mult de jumate din cat imi cere n-am de unde sa-i dau. Sta un pic pe ganduri si zice oook. Apoi imi spune ca si ea e motociclista si-mi arata motocicleta ei, care e de fapt un scuter. Imi zice sa-l aduc pe Roibu si sa-l parchez chiar in fata pansiyon-ului.
Caram totul in camera pana la etajul trei. Pe scari, ca lift nu-i. Fac un dus si ies pe balcon pana e Iulia gata de plimbarea de seara. Ma dor toate dupa 550 de kilometri. Ma asez in fund pe scaunul de pe terasa si ma uit la mare. Imi intind picioarele in sus, pe balustrada. Bate briza si mi-e asa de bine ca atipesc pentru cateva momente.
DSC_2547.JPG
DSC_2555.JPG
Desi amandoi suntem rupti iesim la o donduruma si niste baklava. Tipul care ne serveste intreaba de unde suntem si tine neaparat sa ne faca o poza cu aparatul meu. Romania, Turkey, friends! Hagi, Popescu, Galatasaray! Cine a fost prin Turcia stie despre ce vorbesc. Suntem asa de friends ca ne face binisor la nota dar nu mai conteaza. Vrem somn. Ajungem in camera si intram in lumea viselor.
DSC_2570.JPG
DSC_2578.JPG
DSC_2580.JPG
DSC_2595.JPG
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

ultima poză arată de milioane...puteți să faceți ceva bani cu pozele...încercați istockphoto...cine știe?!! :D

 

:thanks:

» Post actualizat in 04 Sep 2014 12:51

Radu
Sinop spre Amasra, un drum pe care ghidul il descrie ca pe Hwy 01 al Californiei sau Coasta de Vest a Noii Zeelande.
Eu spun doar atat: n-am crezut vreodata ca o sa ma satur de curbe. Sunt atat de multe ca Iuliei i se face rau si trebuie sa oprim de cateva ori. Tot drumul asta merge foarte aproape de malul marii. Atat de aproape ca simti mirosul algelor si al scoicilor putrezite pe mal. Apoi urca brusc si se pierde serpuit inspre coasta. Pe urma iar revine la mare, de data asta la cateva sute de metri deasupra dansei.
Asa aproape de apa, atata timp, ni se face pofta de o baie, asa ca oprim pe o plaja unde suntem doar noi si un grup de localnici acoperiti sub niste cearsafuri. Se uita curios la noi cum ne caznim sa punem costumele de baie pe noi, fara a fi indecenti. Il folosim ca paravan pe Roibu si doua prosoape.
Dar Marea Neagra nu ne vrea azi. E la fel de rece ca un rau de munte. Ne resemnam, punem la loc costumele si plecam mai departe.
Si uite-asa facem noi 320 de kilometri pana la Amasra in vreo zece ore.
Ziua incepe cu o cafeluta facuta la primus pe balconul camerei noastre din Sinop.
DSC_2602.JPG
DSC_2610.JPG
DSC_2629.JPG
DSC_2633.JPG
DSC_2634.JPG
DSC_2636.JPG
DSC_2637.JPG
DSC_2641.JPG
In Amasra ajungem seara tarziu, rupti. Nimerim chiar in centrul oraselului, unde e agitatie mare. Planul nu era sa ajungem in oras. Noi voiam sa punem cortul undeva pe malul marii, intr-unul din multele campinguri de care zice ghidul dar pe care noi nu le-am vazut pe drumul inspre incoace.
Ochesc un Otel mai de Doamne'ajuta si ma duc sa ma interesez de camera. La receptie o femeie-barbat. Ii spun ca vreau o camera de doi, fara mic dejun, fara nimic. Pe cea mai ieftina, ca maine in zori plecam spre Istanbul. Imi zice un pret care nu prea-mi convine asa ca fac cale intoarsa spre Iulia. Ies pe usa Otel-ului, fac cativa pasi si-aud in spate mister, mister, come!
Un tip imi spune ca big patron vrea sa vorbeasca cu mine. Ma intorc si fac cunostinta cu patronul hotelului care e foarte entuziasmat ca am tras tocmai la el, noi, doi motociclisti romani. Negocierea a fost foarte scurta si mult in favoarea noastra.
Patronul ne spune ca a fost in Romania, ca prietenul lui s-a insurat cu Mariana, ca e foarte bucuros sa ne aiba ca oaspeti. Comanda ceai de peste strada. Toate astea in timp ce noi stam inhaiburati si cu bagajele in mana in fata la Otel. Nu vrem decat sa ajungem sus in camera si sa facem un dus. Incercam politicos sa ne retragem dar apare tipul cu ceaiul de vis-a-vis.
Rado, drink ceai? Tradition! Turkish man drink ceai! Woman drink ceai? Interesant e ca mie mi-a retinut numele dar imi ziceRado. Iulia e pur si simlu woman.
Ii zic ca si woman bea ceai dar el e cu Rado in sus si Rado in jos.
Rado, we must swim! Amasra man swim in the night!
Oook, asta ar fi momentul in care noi ne retragem. Fugim sus cu promisiunea ca ne intoarcem imediat dupa ce ne schimbam.
Hotelul arata ca o fontoma. Cred ca suntem singurii oaspeti. E bezna iar lumina se aprinde prin niste senzori care tin deschis foarte putin. Gasim camera, intram si rasuflam usurati. Bate la usa. Rado?! Se aude o voce de femeie. Deschid usa. Sifre Rado! WiFi.
Big patron a trimis o domnisoara cu parola de la WiFi.
DSC_2647.JPG

 

DSC_2649.JPG

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 2 weeks later...

Radu

Oprim pe marginea unui drum in lucru, sub privirile intrebatoare a trei muncitori care iau micul dejun. Suntem invitati la masa. Un tip ne toarna ceai. With sugar, yes? Altul ne face sendvisuri cu branza si rosii intr-un fel de lipie care aduce mai mult a clatita. Unul dintre ei are o figura de european. El e singurul care vorbeste engleza. Zice ca s-a nascut la Munchen, din tata neamt si mama turcoaica. A stat acolo un timp dar nu i-a placut Germania. S-a intors in Turcia, acasa, unde a vrut sa se faca ghid turistic dar lucrurile n-au mers cum planuise. Acum munceste ca drumar. E mult de lucru. Ne spune ca aproape toti prietenii lui muncesc la drumuri si ca nu multi sunt la fel de norocosi ca noi doi. Majoritatea oamenilor care s-au nascut aici nu stiu altceva in afara de munca, zice. Nu-si permit 'luxul' de a calatori in propria lor tara. Nu stiu ce e dincolo de dealul asta. Tipul se bucura cand intalneste straini. Ii place sa comunice cu alti oameni, sa vorbeasca in engleza, zice. E singurul lucru care ii mai aminteste de visul lui. Pauza de masa s-a terminat. Oamenii se intorc sa lucreze la drumul care ne va scoate foarte curand in autostrada spre Istanbul.
bscap0001.jpg
bscap0019.jpg
bscap0037.jpg
bscap0006.jpg
Iulia

Drumul catre Istanbul nu e pavat cu caramizi aurii ca in Vrajitorul din Oz, ci e o autostrada arhicirculata si plictisitoare. Nu mai conteaza ca ne tabacim fundurile si ne terfelim mintea prin oboseala acumulata. Istanbul e acasa in momentul asta. Sa mai zic ca ba ne ploua, ba ne transpira drumul asta lung? Habar n-am pe unde suntem. Si ce cauta o vaca pe autostrada?! E ceva psihedelic.
Se inchide cercul. Ajungem in acelasi hostel, Sinbad, din care am plecat patru la numar, acum o luna, pentru ca ne e familiar.
In camera cu tapet si chiuveta nefunctionala, doar pentru noi doi, ne aruncam hainele usor putinde peste tot. Orice cui, orice colt e bun de atarnat vestminte. Arata ca la satra la noi. Si iesim.
Frecventam acelasi cartier, Galata, cel plin de stradute cool in cautarea ultimelor suveniruri, a berii, cafelei si ceaiului revigorant. Bifam inghetata cu fistic (eu zic ca vreau doua dar una se dovedeste a fi mai mult decat suficienta) si hotaram sa nu mai lancezim pe aici inca o zi. Maine o vom taia spre bulgari.
E incredibil ca noi venim de undeva care pare atat de departe, alte taramuri, alte povesti. Simt ca tarasc un rucsac mare, plin cu intamplari si peisaje si drumuri si ganduri si dorinte si cuvinte frumoase de spus prietenilor.
Untitled-1.jpg
DSC_2661.JPG
DSC_2672.JPG
DSC_2675.JPG

 

DSC_2678.JPG

 

DSC_2682.JPG

 

DSC_2685.JPG

 

DSC_2692.JPG

 

DSC_2703.JPG

 

DSC_2709.JPG

 

DSC_2714.JPG

 

DSC_2721.JPG

 

DSC_2728.JPG

 

DSC_2738.JPG

 

DSC_2749.JPG

 

DSC_2765.JPG

 

DSC_2772.JPG

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Multumim pentru aprecieri! :bigstar:

 

----------------------------------------

 

Radu
Inaintam usor pe bulevardul Kennedy din Cornul de Aur. In dreapta, zeci de vapoare de marfa si vase luxoase de croaziera se plimba in sus si-n jos pe Bosfor. Urcam cu emotii pe podul Galata si rasuflam usurati sa-l vedem liber. Nici urma de traficul nebun de acum o luna. Briza ne da un sut in fund si ne arunca direct in iuresul de pe autostrada. Oprim din suta-n-suta sa ne dezmortim la un ceai.
Edirne. Vamesul face semn sa poftim in fata. Trecem pe langa coada de masini care asteapta cuminti in vama. Tzac! Tzac! Pasapoartele primesc ultimele stampile cu Cikis din calatoria asta. Intram in 'Europa'. Incepe sa toarne cu galeata. Printre stropii de ploaie care pica pe viziera aburita vad un indicator mare si verde pe care scrie GREECE 6km, prima la dreapta. Atat de simplu?
Svilengrad, Haskovo, Plovdiv. Plovdiv? Parca trebuia sa fie Stara Zagora? Ups. Inapoi!
Veliko Tarnovo e tinta pentru azi. Suntem obligati s-o luam peste munte, ne zice un benzinar intr-un Lukoil. Drumul pe la poale e inundat. Apa de trei metri. E deja destul de tarziu si stiu ca o sa ne prinda noaptea. Lumina e numai buna pentru poze dar nu-mi mai vine sa opresc. Ma asez comod in sa si incerc sa acopar cat mai multi kilometri, cat inca mai e soare pe cer.
Noaptea ne prinde undeva la vreo 100 de kilometri de Veliko. O vorba dintr-un 'manual' de motociclism de aventura zice asa: don't ride at night, unless you're looking for trouble. Nu stiu cum se face, dar fara sa-mi propun, am cautat-o si cred ca o s-o mai caut de multe ori cu lumanarea. Si de fiecare data imi jur ca e ultima data.
Claxon din spate. Ma depaseste o masina cu numere de RO. Incerc sa stau cat mai aproape, sa profit de farurile ei in bezna bulgareasca. Masina e destul de puternica dar omul o tine la 90km/h, ceea ce pentru mine, noaptea, e mai mult decat suficient. Pot sa merg asa pana la Veliko. In spatele meu, o a doua masina parca nu-si gaseste curajul sa ma depaseasca. Sta periculos de aproape de mine. Numarul e tot de RO si-mi dau seama ca sunt sanse mari sa fie impreuna cu masina din fata. Ne alergam asa kilometri buni urmati de incercarile stangace ale soferului din spate de a ma depasi. Intr-un final, pe o linie dreapta, omul profita si o calca pe langa noi tragandu-ne un claxon nesimtit de lung prin care parca isi descarca toate frustrarile acumulate cat a stat despartit de prietenul din fata. Fereasca sfantul sa te pierzi prin Bulgaria noaptea!
Ajungem sfarsiti si cu ochii rosii in Veliko si cautam hostelul unde am facut rezervare din Istanbul. Esuez in a-l cauta folosind niste harti salvate offline pe telefon. Imi amintesc ca mai am niste leva in portofel, de la plecare. Opresc un taximetrist si-l intreb daca nu ne poate duce la hostel contra cost. Cateva minute si cinci leva mai tarziu suntem intr-o camera uriasa, numai pentru noi, la Hostel Mostel.
DSC_2798.JPG
DSC_2807.JPG
DSC_2796.JPG
DSC_2789.jpg
DSC_2785.JPG
Dimineata la micul dejun apar o groaza de turisti straini de prin te mir ce colturi ale lumii si ne intrebam de ce au ales sa vina tocmai in Veliko. Doi americani povestesc despre Dracula si Bran si cat de tare e la noi acasa. Un englez si cativa asiatici studiaza cu atentie Lonely Planet-ul cu Romania&Bulgaria.
Iesim la o plimbare pe stradutele inguste din orasul tzarilor. In primul magazin de suveniruri gasesc ultimul sticker care lipsea din schema: Bulgaria, Land of Roses. Iau doua, unul pentru mine si unul pentru Bobe. Numai noi stim in cate benzinarii am intrebat de stickere cu Bulgaria la plecare. Imi amintesc de o faza cand am oprit la o benzinarie, a nu stiu cata, spre dispararea Iuliei si a Codrinei, si-am intrebat aratand cu degetul pe cutie la sticker-ul cu Romania daca nu gasesc aici unul cu Bulgaria. Mi s-a dat din cap in semn ca DA si m-am dus bucuros sa cumpar. Inauntru ioc sticker iar omul care tocmai daduse din cap ca DA se uita acum la mine ca la un nebun si nu intelegea ce vreau. Greu m-am prins ca la ei datul din cap in semn ca DA e de fapt NU.
DSC_2870.JPG
DSC_2864.JPG
DSC_2874.JPG
In Veliko Tarnovo sunt aproape la fel de multe pisici ca in Istanbul. Si o duc la fel de greu ca acolo.
DSC_2812.JPG
DSC_2830.JPG
DSC_2852.JPG
DSC_2848.JPG
DSC_2875.JPG
DSC_2836.JPG

 

DSC_2894.JPG

 

DSC_2885.JPG

 

DSC_2925.JPG

 

DSC_2887.JPG

 

DSC_2898.JPG

 

DSC_2914.JPG

 

DSC_2943.JPG

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 3 weeks later...
  • 2 weeks later...

Super poze , super poveste !

 

Ca o carte buna care iti pare rau ca se termina , felicitari pentru tura !

 

Multumim pentru acest prea-frumos comentariu. :bigstar:

 

RCA-ul pentru Georgia si Armenia a fost platit in tara sau la frontiera?Intreb acest lucru pentru ca nu am gasit nici un asigurator care sa includa in rca tarile respective.

 

Salut!

 

Asigurarea din tara (eu am avut ASTRA) nu acopera Georgia si Armenia si asa cum bine zici, nu cred sa fie vreun asigurator care sa acopere aceste doua tari.

La intrarea in Georgia nu ne-a intrebat nimeni nimic de RCA si am aflat apoi in Batumi de la un motociclist neamt stabilit acolo ca cica la georgieni nu exista asigurari auto/moto. In Armenia vamesii nu au zis nimic la intrare dar a aparut un tip dubios imediat dupa ce am incheiat formalitatile cu pasapoarte (practic intrasem in tara) si a incercat sa ne imborbodeasca sa facem asigurare la el in cosmelie, ca daca ne opreste politia amenda e 500$. Cerea 30 de coco sa ne faca asigurarea. Mi s-a parut ca pute toata treaba asa ca i-am dat gaz si am facut toata Armenia fara asigurare. Spre norocul nostru nu ne-a oprit politia. :burnout:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Nu exista asigurare RCA pt Georgia si din ce imi aduc aminte nici pt Armenia [in armenia am stat doar 48 ore aprox].

La cum conduc [a se citi piloteaza] soferii din Georgia si ce drumuri au e evident ca nici o companie serioasa nu s-ar duce acolo. Ar iesi pe minus constant.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Am sorbit din priviri fiecare fotografie si fiecare cuvintel scris de voi doi...parca faceam excursia cu voi impreuna.

Abia azi am vazut topicul dar azi l-am si citit pe tot :D .

Legat acum de excursia voastra, se observa in ultimele poze (in drum spre casa) ca nu ati mai reusit sa va mentineti aceeasi energie pe care o aveati la "dus" si cred ca senzatia care o aveati era, dupa cum spuneati si voi, ceva de genul : "A fost frumos, dar e timpul sa mai ajungem acum si acasa..." .

Frumos oricum si iata ca am reusit sa fac o excursie de aproape o luna in doar cateva ore :))

FELICITARI si tineti-o tot asa :cheers:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Am sorbit din priviri fiecare fotografie si fiecare cuvintel scris de voi doi...parca faceam excursia cu voi impreuna.

Abia azi am vazut topicul dar azi l-am si citit pe tot :D .

Legat acum de excursia voastra, se observa in ultimele poze (in drum spre casa) ca nu ati mai reusit sa va mentineti aceeasi energie pe care o aveati la "dus" si cred ca senzatia care o aveati era, dupa cum spuneati si voi, ceva de genul : "A fost frumos, dar e timpul sa mai ajungem acum si acasa..." .

Frumos oricum si iata ca am reusit sa fac o excursie de aproape o luna in doar cateva ore

FELICITARI si tineti-o tot asa

 

Multumim c-ai venit cu noi. :cheers:

--------------------------------

 

@ERU "La cum conduc [a se citi piloteaza] soferii din Georgia si ce drumuri au e evident ca nici o companie serioasa nu s-ar duce acolo. Ar iesi pe minus constant."

 

:agree:

Editat de tiyuta
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 4 months later...
  • 1 year later...

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Vizitator
Răspunde la acest topic...

×   Alipit ca text avansat.   Restituie formatare

  Doar 75 emoji sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.

 Share

  • Navigare recentă   0 membri

    Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.


MOTOCICLISM.ro
Grup Facebook: +36000 membri
Înscrie-te în grup
Discutii despre motociclism pe Facebook
 
BIKESHOP.ro
Grup Facebook: +18000 membri
Înscrie-te în grup
Anunturi de vanzare - cumparare pe Facebook.


×
×
  • Creează nouă...