robertkiran Postat Septembrie 2, 2011 Share Postat Septembrie 2, 2011 Pe marginea drumului, in loc de roti de camion, sageti otravite Ce erau cu acele sageti? Ceva detalii va rog ... nu am inteles ce ati vrut sa spuneti. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Septembrie 3, 2011 Autor Share Postat Septembrie 3, 2011 Ce erau cu acele sageti? Ceva detalii va rog ... nu am inteles ce ati vrut sa spuneti. Pt. ca vanatoarea e permisa ... se foloseste inca arcul (si pusca bineinteles pt cine are bani). La un pitstop pe marginea drumului (te mai apuca si nevoia din cand in cand) am gasit pe jos acea sageata... Salutari, Ionut Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator PopaCosmin Postat Septembrie 3, 2011 Share Postat Septembrie 3, 2011 E o nebunie tura voastra iti trebuie curaj si putere de caracater sa o duci pana la capat. Pozele sunt extrem de frumoase cu ocazia asta vad si eu un colt de lume prin care e posibil sa nu ajung niciodata, multumesc. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Septembrie 3, 2011 Autor Share Postat Septembrie 3, 2011 (editat) Tiebele and the Gourounsi Country Cum ne-am luat vizele pentru Togo si Benin am taiat-o catre Po, prin poate cea mai umeda regiune din Burkina. Fiind sezonul ploios, in care luna august e chiar cea mai bogata in averse, inevitabil am rulat zile intregi prin cate o mocaneasca interminabila sau o furtuna rece. Pe cat de deprimant este insa in mod obisnuit cerul cenusiu pe o astfel de vreme, pe atat de frumosi sunt norii cand ploua in Burkina. Campatul pe teren ud si sub ploaie nu e insa o placere. Mic dejun in Po: omleta, ceai, supa de oaie. Comuna Tiebele este la cativa zeci de km de Po, via un drum de pamant. Peste 100000 de oameni locuiesc in circa 67 de sate. Zona este faimoasa pentru arhitectura vernaculara din chirpici, care constituie unul dintre cele mai frumoase exemple de gen din lume. Case traditionale mai pot fi vazute si mai sunt in uz numai in incinta familiei "regale", unde circa 300 de oameni formeaza 54 de familii inrudite. Tribul Kasena, care face parte din grupul etnic Gourounsi, a construit case din chirpici care se disting prin fatadele lise, lacuite cu ulei de nere si decorate de femeile maritate cu fresce. In mod traditional se folosesc trei pigmenti naturali: laterita pentru rosu, bazalt pentur negru si caolin pentru alb; insa in decorarea caselor mai noi a fost abandonata traditia, in favoarea bitumului adus din Ghana. Aceasta si pentru ca fresca naturala rezista doar cativa ani, in timp ce bitumul trebuie refacut poate o data pe decada. La intrarea in incinta se afla un altar de divinatie, colina si arborele sacre si zona unde se aduna sfatul batranilor. Mai departe e cimitirul animist, unde pietrele marcheaza morminte inchise (sau "pline"), iar vasele de lut pe cele in care numarul maxim de 15 persoane inmormantate in putul vertical nu a fost atins. Sunt doua tipuri de case: rectangulara (destinata tinerilor necesatoriti) si in forma de 8 (cu un salon, o camera pentru femeie si o bucatarie de iarna). Casele nu au ferestre si sunt iluminate indirect prin perforatii in acoperis. "Usa" este atat de joasa incat intri pe branci, iar zidul care urmeaza este destinat sa impiedice intrusii deja zapaciti de intunericul des din interior, sa penetreze locuinta. Tavanul este realizat din trunchiuri de arbore de karite si pamant batatorit, iar pe terase se pun la uscat cereale si condimente. Floare de baobab, fuctele se coc in decembrie Granarele au acoperis din paie Pentru gatit si depozitare se folosesc vase din lut, facute manual de femeile din satul vecin Motive tipice Gourounsi. De la dreapta la stanga: plasa de pescuit; semne tribale (in trecut folosite drept buletin, acum doar ca insemne de frumusete de catre unele fete); macrame pentru vasul de calabas. Vase traditionale de calabas Piatra alba este folosita pentru macinat faina de mei, cea neagra pentru pasta de alune Aceasta femeie Kasena are 82 de ani Din Tiebele am condus 18km catre est, apoi am facut stanga si am mai mers 20km pana in Zabre, unde insa fluviul umflat de la ploile abundente bloca drumul mai departe. Asa ca a trebuit sa facem un alt ocol, la stanga 25 km pana in Dondeou, insa cum deja se lasa noaptea si eram uzi, obositi si departe de asfalt, am cautat un loc de campat si am pus capul jos. Am pus cortul sub un arbore de karite care ne-a oferit si un snack dulce dimineata. Ploaia a continuat toata noaptea, insa spre 8 s-a oprit pentru scurt timp, asa ca ne-am facut bagajele si, bine murati, am pornit inspre granita cu Togo, deja cu nostalgie in suflet la gandul improbabilei reintalniri cu Burkina. Editat Septembrie 3, 2011 de mrwwwhite Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b374 Postat Septembrie 21, 2011 Share Postat Septembrie 21, 2011 Totu' ok? No news? P.S.: As zice ca topicul cadreaza mai bine la sectiunea de poze decat la planificari de iesiri.... daca-i vreun moderator pe faza as zice ca in interesul vizibilitatii mai mari mere mutat... merita... oricum eu urmaresc si blog-ul Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Septembrie 25, 2011 Autor Share Postat Septembrie 25, 2011 (editat) Suntem bine si o sa reluam postarile asap. Am fost blocati 3 sapt. in Lome asteptand viza de Nigeria. Momentan suntem in Abuja si e foarte tare ... MS ROTILA pt tot. Ionut North & Central Togo - In Togo latra cocosul La granita abia zaresti indicatorul ruginit care semnaleaza intrarea in una dintre cele mai mici tari din Africa, dar Togo, unde am venit mai mult pentru a face revizia la motocicleta, nu trebuie ratat. Galagiosi, oarecum jemenfichisti, politistii si oamenii pe care ii intalnim in posturile de control coloreaza un talmes-balmes vesel. Viza de tranzit se emite la frontiera, insa noi am reusit sa luam - datorita informatiilor primite de la alti overlanderi - viza de l'Entente de la Siguranta Nationala din Ouagadougou (250000 CFA/pers, valabila 2 luni pentru tarile din antanta: Burkina, Togo, Benin, Niger, Cote d'Ivoire; program vize: L-V 7.30-11.30, pasaportul se ridica in 8-48 de ore; necesare: 2 poze). Laissez-Passer-ul pentru Togo se ia din cladirea din spatele postului de politie, pe dreapta, si costa 6000 CFA (5000 actul si 1000 trecerea in registru sau berile angajatului… nu o sa stim niciodata). Benzina este mai ieftina in Togo: 595 CFA/l.s Asa-numita Route Internationale este autostrada togoleza, care leaga pe 650 de km Golful Guineei si oceanul cu Africa de Vest. Importanta artera este intens tranzitata de nenumarate camioane si tiruri incarcate la maxim, si asta se vede in carnea zdrelita a soselei. Primii 50 de km sunt plini de gropi imense care ar putea inghiti o masina si care ne amintesc de portiunea dificila din Route de l'Espoir. Dupa Dapaong, un orasel prafuit in care am oprit pentru primul pranz togolez (pate si cap de oaie in sos), drumul devine bun pana in Kara. Pate - o mamaliga aracetoasa din porumb (mancarea de baza in Africa de Vest) cu carne si creier de oaie in sos iute, alaturi o bere locala In drum spre Kara traversam plantatiile de bananieri, mei, orez si karite care inconjura muntele Kabye. Abia seara am ajuns in orasul in care actualul presedinte, originar dintr-un sat limitrof, a pompat o gramada de bani. Plin de baruri iluminate cu neoane psihedelice, muzica data la maxim, bere, cu totul alta atmosfera decat cea cu care ne-am obisnuit traversand tari musulmane in timpul Ramadanului. In nordul Togo populatia e musulmana si apartine de tribul dominant Kabye, sudul este teritoriu crestin al tribului Ewe. Cuplata cu oboseala acumulata in ultimele zile de traversare anevoiasa pe ploaie a sudului Burkinei, atmosfera din Kara ne-a paranoizat un picut. Am mancat bine intr-un local stradal (orez cu fasole, sos iute, oua si porumb copt) si ne-am luptat cu somnul in zgomot de scutere, boxe la maxim si discutii aprinse, care fac deliciul serilor togoleze pana in miez de noapte. Dimineata, treziti fara mila de sute de cocosi, bantuim orasul: piata e doldora de fructe extraordinare, femei cara pe cap casete cu gogosi, fursecuri de casa si paine dulce ca un cozonac, pe care togolezii o mananca la ceai sau cu un terci de mei (boui). Standuri cu mic dejun (orez, fasole, oua, carne cu sos, sandwichuri cu avocado), tarabe cu chinezarii diverse si inevitabila petrecere cu muzica, de data asta sponsorizata de un brand din pacate foarte indragit pe continent: cuburile Maggi. Pate se vinde la punga sau invelit in frunze de bananier - 25 CFA In cafenele (buvette) in pretul ceaiului e inclusa painea, la care poti comanda omleta Arhitectura "contemporana" Femeia africana (stanga) versus cea marocana, in viziunea artistilor din cele doua tari atat de diferite Iarba deasa depaseste uneori inaltimea unui om pe marginea drumului care strabate sase zone geografice diferite, traversand in nord sahelul, apoi colinele din zona centrala, pana in campiile care bordeaza oceanul Am continuat spre sud catre Bafilo, traversand mica dar incantatoarea falie Aledjo. Pranzul in Sokode: pate cu bame, pui de Guineea in sos iute si tocana de vanat In drum spre Atakpame, trecem prin satul Yomaboua, comuna Sotouba, punctul din care colonistii au demarat teribila operatiune de recrutare si transport a sclavilor. Un localnic ne-a povestit cum oamenii erau dusi la rau pentru a fi spalati, apoi marcati cu fierul inrosit si pusi in trenul de Lome. Anual Africa serbeaza ziuna internationala a sclaviei, aici poti afla mai multe despre acest subiect emotionant. Am sfarsit prin a sta doua nopti in loc de una in Atakpame, intr-un auberge foarte ok, unde ne-am mai intins oasele, mai ales a doua noapte, dupa o zi in care am parcurs mai mult de 200 km de drumuri de tara bombardate care urca si coboara in ace de par pe munte, spre Badou. Traseul dificil si pitoresc a durat prea mult pentru a mai avea timp sa urcam pana la casacada Akloa. Am avut insa ragaz sa trecem prin sate de lut cu pana in zece case, cu plantatii rudimentare de ananas, avocado, banane, cafea si cacao. De sus, din inima padurii tropicale, se vad zonele defrisate care tatueaza savana, dezvaluind faptul ca Togo se confrunta cu probleme serioase de protectia mediului, iar guvernul intarzie sa intervina pentru salvarea unei biodiversitati deosebit de valoroase. Din pacate aici vanatoarea inca este permisa, iar braconajul tolerat. Adesea satenii incinereaza fondul forestier ca mijloc de protest sau intimidare politica. Mic dejun in Atakpame: salata de avocado, pui in sos tomat si orez Localul de mic dejun, unde femeile sunt foarte incantate sa socializeze cu Ana. Ca mai peste tot, suntem rugati sa le dam numarul nostru de mobil si sa le facilitam calatoria in Romania/ Europa. Sus pe munte inspre Badou Desert pentru copii: pasta dulce de arahide cu putin chilli(Klo-kluoi) Editat Septembrie 24, 2011 de mrwwwhite Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
morarugeorge Postat Septembrie 25, 2011 Share Postat Septembrie 25, 2011 FELICITARI... asteptam poze si povestiri. Cum faceti cu banii? aveti cash? merge cardul pe ici si colo? sau cum? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mianmar23 Postat Septembrie 25, 2011 Share Postat Septembrie 25, 2011 Sarut mana! ; Salut! Adeverul este ca nu-i usor sa gasesti cuvintele de admiratie pentru cineva care reuseste aceasta performanta. Intr-adevar este o performanta in adevaratul inteles al cuvantului tinand cont ca pentru unii care si-au luat "trotineta", performanta inseamna sa "faci autostrada" cu 200 de Km/h sau sa sfidezi legea si bunul simt si sa depasesti coloana la semafor ori sa-i dai "cat duce bordul" pe asfaltul bulevardelor , in fata locatiilor de fite si sub privirile admirative si tampe ale mult doritelor sexsimboluri autohtone. O determinare iesita din comun si o plamada deosebita a trupului si spiritului a doi tineri deosebiti care ne arata frumusetea si privatiunile unei vieti pline de nepravazut si provocari, la mii de km de ceea ce noi numim"civilizatie" , si nu invadeaza "Fata Cartii" cum este acum cool, cu poze fara viata din exotismul fitos si comod ce musteste de parvenitism al mult ravnitului Burj al Arab. Admiratia e cu atat mai mare cu cat ma gandesc ca multi dintre noi se gripeaza si devin adevarate cazuri la "Primiri-Urgente" daca stau cateva minute in calea unui plapand curent de aer, sau unii fac adevarate crize de isterie la vederea unui paianjen sau a oricarei alte ganganii sau rozatoare nevinovate, in timp ce voi ati renuntat la confort si siguranta pentru indeplinirea unui vis care poate -si are radacinile in minunatele povestiri ale copilariei despre Africa, atunci cand imaginatia ni se-nflacara la citirea aventurilor descrise cu mult talent si realism de catre Edgar Rice Borouggs in Tarzan sau R. Kipling in Cartile Junglei. Multumesc si va doresc sa reveniti cu bine in tara! Bravo!!! Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, MăÂşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; M. Eminescu Scuzati greseala! Am amestecat din graba si India... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Octombrie 1, 2011 Autor Share Postat Octombrie 1, 2011 Sarut mana! ; Salut! Adeverul este ca nu-i usor sa gasesti cuvintele de admiratie pentru cineva care reuseste aceasta performanta. Intr-adevar este o performanta in adevaratul inteles al cuvantului tinand cont ca pentru unii care si-au luat "trotineta", performanta inseamna sa "faci autostrada" cu 200 de Km/h sau sa sfidezi legea si bunul simt si sa depasesti coloana la semafor ori sa-i dai "cat duce bordul" pe asfaltul bulevardelor , in fata locatiilor de fite si sub privirile admirative si tampe ale mult doritelor sexsimboluri autohtone. O determinare iesita din comun si o plamada deosebita a trupului si spiritului a doi tineri deosebiti care ne arata frumusetea si privatiunile unei vieti pline de nepravazut si provocari, la mii de km de ceea ce noi numim"civilizatie" , si nu invadeaza "Fata Cartii" cum este acum cool, cu poze fara viata din exotismul fitos si comod ce musteste de parvenitism al mult ravnitului Burj al Arab. Admiratia e cu atat mai mare cu cat ma gandesc ca multi dintre noi se gripeaza si devin adevarate cazuri la "Primiri-Urgente" daca stau cateva minute in calea unui plapand curent de aer, sau unii fac adevarate crize de isterie la vederea unui paianjen sau a oricarei alte ganganii sau rozatoare nevinovate, in timp ce voi ati renuntat la confort si siguranta pentru indeplinirea unui vis care poate -si are radacinile in minunatele povestiri ale copilariei despre Africa, atunci cand imaginatia ni se-nflacara la citirea aventurilor descrise cu mult talent si realism de catre Edgar Rice Borouggs in Tarzan sau R. Kipling in Cartile Junglei. Multumesc si va doresc sa reveniti cu bine in tara! Bravo!!! Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, MăÂşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; M. Eminescu Scuzati greseala! Am amestecat din graba si India... Salut prieteni, cuvintele de bine sunt hrana pentru calator si va multumim pentru ele tocmai din Abuja, un oras nou in care ne am mufat la realitatea incitanta a Nigeriei. Povestile copilariei, verile la tara, Sanda Taranu, David Attenborough.. poarta ceva "vina" pentru "the travel bug" de care "suferim" si caruia singur leac ii este cate un drum de felul celui pe care am pornit de mai bine de o suta de zile. Rudyard Kipling in poemul The English Flag spune: Winds of the World, give answer! They are whimpering to and fro — And what should they know of England who only England know? Adica de multe ori trebuie sa ti parasesti fie si temporar patria, casa, familia, pentru a le intelege si aprecia. Calatorind invatam despre Romania, despre ce facem diferit si despre ce ne face diferiti. Dar despre asta poate mai tarziu, cand vom avea ragaz sa ne adunam gandurile... PS. Nu intamplator ai adus India in discutie, Asia face parte in planul nostru extins. FELICITARI... asteptam poze si povestiri. Cum faceti cu banii? aveti cash? merge cardul pe ici si colo? sau cum? Numai card. Am folosit ATMurile prezente in mai toate orasele; singura problema este comisionul de extragere care in unele tari e usturator... In Africa de W am avut noroc de moneda comuna (CFA) in mai multe tari (Mali, BF, Togo, Benin). O alta problema e ca aici in Nigeria poti extrage cate max 90E odata adica comisionul devine foarte usturator . Lome - Miroase a dictatura Trezirea in jur de 6.20, spalat rufe sau yoga cu Tony Horton, mic dejun, salutat toata strada pe care fiecare om ne striga pe nume, navigat prin traficul aiuritor pana in Lome (cu tot cu deviatii prin alei nisipoase si mite pe la bariere), meetinguri diverse, pranzul la Maman sau fufu bar, prabusit franti de oboseala in cort. A doua zi, totul de la capat. Cam asa suna rutina nostra in capitala Togo, in care am cam uitat ca suntem doar turisti si am inceput sa ne simtim acasa. Aproape tot orasul e in santier: strazi sunt pavate sau redesenate cu totul, se construiesc zgarie-nori pentru sedii de banci pan-africane, sunt delimitate parcuri (accesul: 1500 CFA/zi/pers). Chinezii controleaza principalele proiecte de infrastructura, dar zilierii sunt togolezi, cu salarii care incep la 800 CFA/zi (1,20 Euro). Muncitorii togolezi sunt chic Nici personalul militar care impanzeste orasul nu e mai bine platit. Ii sunt insa fideli presedintelui - fiu nu prea stralucit al fostului presedinte, un dictator hulit si temut. Coloana oficiala opresete zilnic traficul sub amenintarea fortelor armate, la ore imprevizibile si in claxoanele furioase ale localnilor. Poate ca noi romanii am cam uitat ce inseamna sa traiesti intr-o dictatura; in Togo insa daca iti iei o masina mai rasarita risti sa fii somat sa o faci cadou presedintelui, iar cand deschizi un butic te poti trezi in arestul politiei, anchetat asupra provenientei banilor investiti in afacere. Arterele rutiere din Lome sunt reparate, construite si finantate de chinezi Suburbiile sunt organizate pe cartiere conduse de o capetenie care provine din familia “regala”. Toate problemele sociale sunt rezolvate local, ceea ce ii face pe oameni mai putin constienti si mai putin interesati de relatia cu autoritatile oficiale care chiar gunerveaza tara. Conservarea traditiei intr-o societate moderna nu e facila. Initial nu planuisem sa ajungem in Togo deloc, dar am aflat ca aici putem face service la motocicleta la dealerul KTM pe zona Vest Africa, Tony Togo, unde am reparat si topcase-ul rupt si uzat dupa kilometri de teren accidentat. Our Tenere next to its older avatar/ Motocicleta noastra alaturi de “sora” mai batrana, fotgrafiata pe o strada din Lome Am campat la faimosul Chez Alice, pe care insa - fideli adevarului - suntem fortati sa nu-l recomadam decat daca esti ca noi, si trebuie sa stai aici pentru campingul ieftin (1000 CFA/pers). Pentru asta insa roga-l pe Yawo de la receptie sa te conduca in a doua incinta, doua alei inspre ocean, unde e liniste si mai curat. Altfel, la Chez Alice pute. Literalmente. In cabane, in buda comuna, chiar si in receptie; cireasa pe coliva a fost faptul ca in prima noapte la Chez Alice unul din caini m-a muscat de la spate, miseleste, costandu-ma stres si singura pereche de pantaloni lungi din posesie. Alice nu s-a sinchisit. Preturile in capitala Lome sunt ceva mai mari decat in restul Togo, insa mancarea pe straza este senzationala. Togolezii sunt obsedati de mancare si peste tot am gasit nenumarate variantii de delicatese locale, sarate si dulci. Pontul urmator e gratis, dar nepretuit: cel mai bun lunch in Lome se gaseste pe Bulevardul 24 Janvier la maman Victorine, vizavi de Boston Pub. Atat! Am declarat-o pe Maman Victorine regina pranzurilor din capitala, unde am gasit cel mai bun orez mancat de ani buni Ana cu Beauty, gratioasa fiica si prietena noastra draga. Tatal ei este din Benin. Un alt fel popular pe strada: pate rouge (faina de mei si de porumb, pasta de tomate, sos de rosii, ceapa, ardei, cub Maggi) cu aripioare picante si yam prajit Fufu, o savuroasa creatie vest-africana: piure de yam cu sos de alune cu macrou, rosii cu ceapa, spanac, carne de capra sau vita. Boui, un terci de mei servit cu paine dulce, nu printre favoritele noastre. Localnicii il servesc mai ales la micul dejun, dar si la alte mese. Noi am preferat sa ne preparam cate un guacamole cu salata de rosii sau oua, sau sa mancam fasole cu ardei iute de la o tanti din colt. Coca Cola africana, din porumb si zahar ars Branza togoleza din lapte de vaca, se vinde mai ales in nord si la granita cu Benin, infasurata in niste frunze care ii dau culoarea rosie specifica Mic dejun de campion: fasolea despre care vorbeam mai sus, servita cu faina de porumb. Omniprezentul “dulce” african: trestie de zahar Ne era dor de oceanul pe care ultima oara il vazusem in Mauritania. Plaja de aici nu este poate cea mai frumoasa din Africa si din pacate putine loturi la ocean au ramas neocupate de locuinte sau unitati turistice. Curentii sunt puternici si relieful submarin abrupt, insa sunetul valurilor care bat in mal ne e familiar si drag. Litoralul din Lome este locul in care localnicii vin la picnic sau o miuta. Am fi stat la Chez Alice doar cat sa ne spalam hainele, insa aici trebuia sa luam viza pentru Nigeria si asta a schimbat totul. Blocati in Lome dupa ce ni s-a refuzat viza, am avut insa ragazul sa descoperim o mini comunitate romaneasca in Togo. Consulul onorific al Romaniei - care este si CEO-ul filialei Renault care aduce Dacia in Togo - ne-a sprijinit in relatia cu ambasada Nigeriei. Am fost rasfatati cu mancare traditionala romaneasca la Stefan si Nicoleta, cu bucatarie contemporana la Virginia si am petrecut multe ore care ne-au facut sa ne simtim ca intre prieteni. Multumirile noastre nu sunt suficiente, desigur, pentru a rasplati ospitalitatea si gratia cu care am fost primiti in Lome. Impreuna cu dl. consul Alin Roman si cu Dl. Mitica la showroom-ul Dacia La Togo Bois, fabrica de parchet din lemn de teak condusa de Stefan In Lome am reusit sa rezolvam si problema GPS-ului. Ne-a fost furat, l-am rascumparat de la hotul marocan, ne-a scos la sosea din nisipurile miscatoare din Mali, dar dupa furtuna din Ouaga a cedat. Definitiv. De data asta am decis sa nu ne mai zgarcim si am cumparat online un Garmin Zumo, pe care l-am expediat la Paris de unde prietena noastra (multumim, Vivi!) l-a dus la aeroport, apoi un cunoscut al consulului ni l-a adus in Togo. Complicat, dar necesar, desi usturator pentru bugetul nostru minimalist. A sosit GPS-ul! Impreuna cu o parte din prietenii din Lome A trebuit sa renuntam la presurile noastre si sa trecem pe TKC, sa speram ca vor tine pana in Namibia. Gata de plecare si infulcand ultima fasole cu malai Iesirea din Togo se face printr-o zona ireal de frumoasa BENIN - fetisuri si nuci de cocos Nu a fost deloc ceea ce ne-am asteptat. Am mers in Togo pentru revizie la moto si am ajuns sa stam acolo peste 3 saptamani pentru a lua viza turistica de Nigeria, asa ca nu ne mai ramasesera pentru Benin decat mai putin de 3 zile, cat sa traversam sudul si sa aruncam un ochi prin centru. Tobele Leo Vince au creat senzatie la frontiera pe care togolezii si beninezii o trec la picior, si unde la tarabele ambulante cu brochetes si plantain prajit lucreaza familii de refugiati din Delta nigeriana sositi aici de la sfarsitul anilor '90. Aveam viza de l'Entente inca din benin si la sugestia vamesului am decis sa nu mai aruncam 5000 CFA pe Laissez Passer pentru 30 de zile, in lipsa unei alternative mai ieftine pentru tranzitarea rapida a tarii. O decizie care s-a dovedit una neispirata, pentru ca la iesire ne-au luat in primire niste vamesi mai catolici decat Papa, care ne-au cerut 20000 CFA pentru a inregistra vehiculului. Am batut palma la 5000 CFA si asta a fost tot. Benzina e 540 CFA/l in Benin iar drumurile sunt cam jale. Am trecut de muntii de branza "rosie" si niste kilometri dupa statiunea Grand Popo am tras la umbra intr-un fufu bar. Cu burtile pline si pofta de drum, abia asteptam sa ajungem in Ouidah In sec.XVII Benin era inca divizat in multe principate conduse de cate un sef local. Inevitabil unul dintre acestia s-a impus, instaurand o dinastie sangeroasa in capitala Dahomey (azi Abomey). Instalati confortabil in palate in banco (chirpici), regii au hartuit in razboaie sucesive triburile vecine Yoruba din Nigeria si si-au vandut supusii pentru aurul portughezilor, englezilor, francezilor si olandezilor. care pusesera bazele in Ouidah si Porto Novo unui comert infloritor cu sclavi. Ouidah este azi o statiune relaxata cu drumuri frumos asfaltate si auberge-uri cochete, insa Route d'Esclaves, ultimul drum in Africa al sclavilor, a ramas in mod simbolic o pista de nisip. De-a lungul a 4 km de drum singuratic printre palmieri sunt aliniate fetisuri si monumente ca Arborele Uitarii. Sclavii trebuiau sa inconjure de trei ori copacul care se inalta odinioara pe acest loc, pentru a uita de familia si viata la care aveau sa nu se mai intoarca niciodata. Intre 1800 si 1900 au fost trimisi de aici peste 10000 de sclavi pe an, catre Brazilia si Caraibe, in special Haiti. Odata cu gastronomia robusta si un folclor unic, acestia au luat peste ocean traditia voodoo, recunoscuta formal ca religie abia in 1996. Drumul de nisip se opreste la buza oceanului in fata Locului Fara de Intoarcere (Point of No Return), un monument cu aspect comunist, care invoca mai curand amintirea regimului marxist din anii '70, decat emotiile destinului dureros al scavilor. Locul - ultima imagine de acasa inainte de implacabilul drum la galere - pastreaza insa un are de solemnitate, in linistea si singuratatea oceanului care, dincolo de plaja pustie, umple orizontul. Privirea de ramane suspendata minute in sir dincolo de linia albastra dintre cer si mare. La doi pasi de Point of No Return niste tineri volubili vand nuci de cocos, dintr-un soi pitic, cu nuci carnoase si parfumate. Decidem sa ne continuam drumul spre Cotonou pe Route des Peches. 42 de km pe plaja, insa cauciucurile cu crampoane fac diferenta. Doar mai putin de zece sate de pescari, cu bordeie traditionale din nuiele si vegetatie iscusit impletita bordeaza unul dintre cele mai frumoase si romatice drumuri pe care le-am parcurs in Africa. Suntem singuri si avem ragaz sa digeram emotiile de mai devreme. In lumina dulce a apusului nisipul pe care il ridicam in urma pare de aur. Intr-un sat primim apa de baut de la un grup de pescari si schimbam cateva vorbe. Oamenii sunt sfiosi si calzi, ceea ce ne convinge sa cautam niste km mai departe un loc de campat pe plaja. Norocul calatorului ne poarta langa gospodaria sefului satului. Gratios si cultivat ne primeste cu voie buna si, dupa ce punem cortul intre curte si ocean, sporovaim pana in noapte. Buda este in scoala de peste drum si e chiar ok. Dimineata fierbem ceai negru din Sri Lanka cu lapte pentru toata lumea si baietii mai tineri ne ofera cele mai bune nuci de cocos din viata noastra. Deja pescarii s-au insirat de-a lungul navodului si se lupta cu plasa plina de peste. Inca de azi-noapte luminile capitalei Cotonou nu ne-au dat pace. Mai temperamentali si mai inclinati catre dezabateri intelectuale si politice decat vecinii togolezi, oamenii din Benin i-au facut pe colonisti sa denumeasca tara Cartierul latin al Africii de vest. Numele orasului vine de la expresia in Fon: "gura raului mortii", aluzie la rolul covarsitor al Beninului in comertul cu sclavi. Portul in expansiune, infrastructura solida, cladirile moderne, piata labirintica si traficul infernal dominat de zemi-john (taximetristi kamikaze pe scutere chinezesti) compun un mozaic eterogen. Am contemplat nebunia dintr-o cafenea posh, unde ne-am rasfatat cu un cappuccino si wifi alaturi de lumea buna a orasului. Obiectivul nostru era insa sa ajungem in Abomey, in inima tinutului Fon. Numai 140 km pana in capitala istorica a fostului regat sangeros, insa asfaltul e prost, gropile fara numar si camioanele multe si conduse fara cap de soferi isterici. Asta pe drumul principal, asa ca abandonam planul de a reveni in Cotonou pe o bucla alternativa si ranjim unul la altul cam fara chef la gandul ca vom face aceasta ruta plictisistoare si obositoare de doua ori. Palatele regilor din Abomey sunt bine marcate pe ruta pe care consultantii UNESCO au desenat-o in textura ravasita a orasului, insa constructiile in argila rosie si chirpici sunt fie intr-o stare deplorabila de degradare, fie restaurate cu atat de mult sarg, incat cu greu ai putea crede ca nu au fost proaspat ridicate. Asta ciobeste serios atmosfera "istorica", si nu remarcam un interes deosebit al localnicilor in conservarea trecutului, ci doar in valorificarea acestuia. Spunem pas taxei exorbitante pentru vizitarea muzeului - amenajat in palatului temutului rege Benhazin, despre care se spunea ca isi oprea atacatorii prin puterea magiei voodoo - si colindam tarabele cu fetisuri din piata mare. Voodoo vine de la vodun, care inseamna ascuns sau misterios in Fon si Ewe. Credinta voodoo s-a amestecat in timp cu precepte aduse in Caraibe de misionarii catolici. Voodoo este o parte integranta a vietii de fiecare zi in Togo si Benin. Piata de fetisuri este farmacia voodoo de unde credinciosii cumpara papusile de lemn sau calabas si amuletele din animale mumificate (gri-gri) la indicatiile preotului juju. Ceremoniile necesita de multe ori consultarea spiritelor celor decedati, care sunt invocati si imbunati cu ofrande de alimente sau animale domestice. Asa cum noi toleram vulgarizarea istoriei pentru a vinde brandul Dracula, guvernul marxist a contribuit la proasta intelegere a unei traditii religioase care a fost abandonata exploatarii hollywoodiene. Va lasam in compania gri-gri-urilor si a unui biet cameleon pe care un baiat fara scrupule ar fi fost incantat sa ni-l vanda pentru nici 4 Euro. In mai putin de 24 de ore urma sa intram pentru prima data in Nigeria, despre care auzisem atat de multe de rau, insa nimic nu ne-ar fi putut pregati pentru ceea ce va urma. Revin cu rugamintea catre un ADMIN: Scoate-mi te rog limitarea de 20 de poze postate!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mianmar23 Postat Octombrie 1, 2011 Share Postat Octombrie 1, 2011 Foto superbe, comentarii incantatoare! Multumim pentru efortul depus! Bafta in continuare! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cnairda Postat Octombrie 2, 2011 Share Postat Octombrie 2, 2011 (editat) Respect pentru felul in care povestesti, pentru curaj si pentru felul in care va faceti placuti. O calatorie ca asta e un castig greu de masurat. Cate o sa aveti de povestit la batranete.. Godspeed!! Editat Octombrie 2, 2011 de cnairda Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Filosofull Postat Octombrie 3, 2011 Share Postat Octombrie 3, 2011 Una din cele mai frumoase calatorii postate pe acest site. Felicitari inca o data, asteptam continuarea Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bob66 Postat Octombrie 6, 2011 Share Postat Octombrie 6, 2011 E bine ca din cand in cand mai pleaca cineva prin locuri mai speciale si posteaza de pe drum. E o adevarata placere sa calatoresc virtual cu voi. Bafta maxima ! Bob Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Octombrie 6, 2011 Autor Share Postat Octombrie 6, 2011 NIGERIA Lagos - Iadul saracilor si raiul bogatilor Mai intai am fost asigurati ca vom primi viza, "nu va faceti griji, e in regula", ne-a zis doamna de la Ambasada Nigeriei in Togo. "Nu va putem da viza turistica" a sunat raspunsul aceleiasi doamne doua zile mai tarziu, cand am venit sa ne ridicam pasapoartele. "A fost un atentat cu bomba la sediul UN din Abuja, au murit 20 de oameni, asa de incurajare", ne-a scris Rotila. Iar Louis, singura noastra sansa la o invitatie care sa conteze la ambasada, era la pat cu malarie. Tot ce ar fi putut sa mearga bine a mers prost. Si cu toate astea, pe 14 septembrie, in a 93-a zi de calatorie, am ajuns la granita avand in pasapoarte viza cu care ne cumparasem dreptul de a vizita Nigeria. Dupa negocieri intense cu vamesii din Benin si dupa ce politistii de la frontiera ne-au facut rost de un moneychanger de treaba, un tanar a ridicat bariera ruginita cu o sfoara si am intrat in Nigeria. Arsita ardea orizontul. Am parcat si m-am dus sa rezolv cu actele. In birou, o multime de oficiali cu AK 47 solicita o multime de taxe ne-oficiale. Le arat tencul de acte, le explic de ce nu avem Carnet de Passage en Douane si toata povestea calatoriei noastre si astept. "E groasa", mi-a spus oficialul cu AK 47 care m-a insotit din parcare. "Lasi aici o cautiune pentru motocicleta si te lasam sa intri. Banii ii recuperezi tu cand iesi din tara." Dupa o ora si jumatate de targuiala si politeturi, eram prieteni. O prietenie care ne-a costat 30 de Euro (laissez passer si stampile) si o migrena. Intre timp Ana socializa cu zeci de cetateni si vamesi, cu sumbra banuiala ca asta nu urma sa ne ajute cu nimic la reducerea spagilor. Road to Lagos - photo credits Nigerian media Nimic din ce vazusem in Africa de Vest pana atunci nu prefigura cei 80 de kilometri pana in Lagos. De la saracie lucie la Q7 si ML-uri in "tipla", de la masini normale la spinnere si jante custom, de la bobo si pijamaua traditionala la outfit-uri albe cu strasuri si ochelari de soare de fitze. Parca dintr-o data am trecut prin oglinda magica intr-un univers paralel. Curand insa jeep-urile de lux cu motoare de 3,5l au fost inghitite de uriasul convoi in care camioane intr-o rana, scutere si masini care abia isi mai duceau tablele se luptau cu gropile si imposibilul drum catre Lagos. Din 500 in 500 de m la inceput, apoi din ce in ce mai rar, echipaje de oameni in uniforme niciodata la fel sau - mai alarmant - civili inarmati care aruncau in fata rotilor cate o bucata de lemn sau fier plina de cuie, fortand masinile sa traga pe dreapta si sa dea dreptul. Am reusit sa ajungem la Mila 2 fara sa platim un Naira: strangeri de mana, multe zambete si povestea noastra recitata la infinit. Un alt soc a fost pretul benzinei: 65 de Naira, adica mai putin de 40 de centi. Mentinut artificial de gunern, se pare, pentru ca in Nigeria nu exista rafinarii. Nigeria are cea mai mare populatie dintre tarile africane si este poate cea mai segmentata natiune din lume, cu peste 840 de limbi diferite vorbite, intre care Yoruba, Igbo si Hausa sunt limbile oficiale, alaturi de engleza si pidgin care sunt vorbite si intelese de majoritatea locuitorilor din mediul urban. Este o tara a extremelor, cu vaste resurse naturale, multe inca neexploatate sau descoperite, insa si un loc al saraciei extreme. Aici sunt oameni atat de bogati incat nu sunt mentionati in nici o statistica Forbes, iar albii nu sunt printre ei, cu doar musafiri la o masa la care pariurile sunt castigate de cei mai puternici. Putin explorata de turisti, supusa presiunilor gruparii teroriste Boko Haram si tarata de dificila lupta pentru petrol din delta Nigerului, Nigeria era a noastra pentru 30 de zile, misterioasa, vasta, o provocare, insa aveam sa o cunoastem prea putin, doar cat sa intelegem de ce trebuie sa ne intoarcem pentru mai mult. Viata e grea pentru nigerianul de rand, si trebuie sa fii suficient de puternic pentru a-i face fata. Aici, daca nu trezesti de dimineata si nu muncesti din greu, esti mort. Daca te opresti in mijlocul autostrazii, esti mort. Daca ti-e rusine sa-ti ceri dreptul, esti mort. Si asta mai cu seama in Lagos. Sa faci tot drumul pana in Nigeria si sa nu vezi metropola cu cea mai rapida rata de expansiune de pe continentul african ar fi o nebunie. Se estimeaza ca in 2020 Lagos va fi al treilea oras ca marime din lume, cu 24 de milioane de locuitori. Acestea sunt cifrele oficiale, pentru ca locuitorii din ghettourile mega-orasului nu figureaza in nici un recensamant. Lagos - Victoria Island Salahorii nisipului: nu stiu sa inoate, insa plonjeaza in apele infestate ale lagunei si aduc la suprafata nisip cu galeti de tabla, apoi il vand pe ceva Naira pe santiere. Multi nu supravietuiesc mult acestui supliciu. Ana a beneficiat de o traversare initiatica cu barca prin port impreuna cu Louis. Eu am beneficiat de o traversare initiatica a traficului inimaginabil la o ora de varf pentru mega-metropola cu 14 milioane de locuitori. A fost nebunie absoluta. Scuteristi kamikaze tasneau din fiecare ungher. Ei sunt okada, taxi-urile Lagosului, si vietile lor nu valoreaza decat cateva sute de Naira. Pe langa ei si prin ei, camioane, masini, limuzine si microbuze schimba benzile cu viteza din Need For Speed. Exista o singura regula care guverneaza strada: sa mergi inainte, cu orice pret, indiferent de semne, benzi, sens de mers, politie, trotuare. 90 de minute mai tarziu trecusem prin iadul pe pamant si iesisem de cealalta parte un alt om. Si cu toate astea, eram deja fan. In urmatoarele 5 zile am incercat sa aflam secretele orasului si ne-a prins in mreje, fascinati de un Lagos vibrant, unic, cu personalitate multipla, cu un urbanim polimorf, nascut din cresterea exploziva a populatiei, un oras care se hraneste cu bani si putere. In cartea lor "Ultima sansa de a vedea", Douglas Adams si Mark Carwardine scriu despre cum "in locuri diferite ale lunii apar forme de viata complet separate adaptate unuor conditii si habitate asemenatoare". Ei vorbesc despre modele comportamentale si despre cum "in habitatele magazinelor de suveniruri din Spania si Grecia localnicii se ofera de buna-voie insultelor si abuzului, in schimbul banilor, pe care ii cheluiesc pe tot pe saracirea habitatului, din dorinat de a atrage si mai multi predatori inarmati cu portofele doldora". Orasele sunt organisme imense in care, intr-un mod asemanator, locuitorii dezvolta abilitati specializate, determinate de nevoia de a supravietui in habitatul de otel si beton. Supranumit New York-ul Africii, Lagos este un ecosistem populat de locuitori "endemici". In acest context paradoxal am fost invitati sa vizitam scoala franceza Luois Pasteur din Victoria Island, unde lucreaza Marine, gazda noastra. Acolo am fost primiti cu entuziasm de copii proveniti din familii bogate si educate, insa nu chiar din clasa de miliardari ai Nigeriei. Calatoria noastra a devenit subiect de studiu si copiii de 8 ani au pregatit pentru noi 10 intrebari destepte ca: "pe unde ati traversat marea?", "cum faceti sa aveti aici Naira, pentru ca in Europa aveti Euro?", "cum reparati motocicleta?", "ce mancati?", "cum va spalati?" sau "de ce nu ati luat avionul?". Am petrecut o zi excelenta la scoala, apoi eu si Marine am trecut din nou prin furcile caudine ale traficului la ora de varf, cu Ana ancorata precar pe saua unui okada in urma noastra. Acesti pusti simpatici au inceput sa strige de bucurie cand si-au dat seama ca pretul motocicletei noastre e un fleac pentru ei. Marine o sa aiba ce discuta la urmatoare sedinta cu parintii. Daca Lagos e infernul pe timpul zilei, noaptea e sublimat in Mecca Afrobeat, barul The Africa Shrine. Acesta este templul unui stil muzical unic, o fuziune poliritmica de muzica traditionala Yoruba, jazz, funk si cor, creatia unui adevarat erou national, Fela Kuti. Exploziv si genial, cu o energie fenomenala de a crea si de a iubi nenumarate femei, Fela a fost un lider spiritual al maselor si un activist politic care a revolutionat prin muzica sa Nigeria anilor '70, o lume post-coloniala marcata de lovituri de stat militare si profunda discriminare sociala. The Shrine ofera un spatiu de intalnire pentru artisti in devenire si fanii Afrobeat, unde am avut sansa sa asistam la un concert live al lui Femi strici, unul dintre fii lui Fela care duce mai departe legenda. The Shrine. Photo credits: www.afrobeatmusic.net http://www.afrobeatmusic.net/ In Lagos e mai greu de gustat mancarea traditionala pe strada, dar am avut norocul sa mancam unul dintre felurile cele mai gustoase cand am vizitat-o in Lagos pe Karen, prietena noastra nigeriana pe care am cunoscut-o in Togo. Am petrecut o zi plina de voie buna cu extraordinara ei familie si am facut un test ride cu un K1 de 20 de ani! Egusi - o supa crema din seminte de pepene galben si o planta amaruie asemanatoare cu spanacul. Alaturi de carne de capra si doua versiuni africane ale mamaligii: eba (cea galbena, din casava) si semo (dintr-o cereala) Test ride: Max pe Tenere, la abia 2 ani. Ana si Karen Eu, Karen si copiii Ana impreuna cu "nepoteii" nigerieni Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b374 Postat Octombrie 6, 2011 Share Postat Octombrie 6, 2011 Drum bun in continuare. Treaba cu limita de poze, trebuie sa te contrazic, inteleg ca vrei sa apara toate si cum le pui in fiecare post dar chestia tine de o setare globala si se aplica la toata lumea, si daca stai cu 40 de posts pe pagina si scroluiesti jos sa vezi ultimul post din topic iar intre timp se incarca 200+ poze de deasupra mutand ecranul mai jos e aiurea... oricum cine vrea sa le vada da click si le vede sau urmareste blogul ca sa le vada inainte ... so, let it be... cine vrea vede si asa... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Cavaleru Postat Octombrie 16, 2011 Share Postat Octombrie 16, 2011 o calatorie fantastica. mi-as dori sa pot face si eu asa ceva Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aditorpan Postat Octombrie 16, 2011 Share Postat Octombrie 16, 2011 Absolut superb ! Bravo ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mianmar23 Postat Octombrie 16, 2011 Share Postat Octombrie 16, 2011 Ma inteb ce-ar fi fost daca ati fi semnat un contract cu TVR-ul. Poate ati fi obtinut si o sponsorizare. Oricum, cred ca Motomagia si Teleenciclopedia s-ar fi "batut" sa va prezinte materialele si sunt convins ca si Ioan Grigorescu v-ar felicita pentru aceste "Drumuri Africane". Numai bine! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator MosRahao Postat Octombrie 17, 2011 Share Postat Octombrie 17, 2011 (editat) Aceasta nu este doar o calatorie cu motocicleta, este mult mai mult: anume o suita de reportaje exceptional scrise si ilustrate. Vad bucurie, placere, candoare (si un picut de tristete a Africii) prin ochii vostri larg deschisi. Citesc cu sufletul la gura si privesc cu atentie fiecare fotografie. Felicitari Ana si Ionut! Editat Octombrie 17, 2011 de Festina Lente Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
petrica Postat Octombrie 18, 2011 Share Postat Octombrie 18, 2011 (editat) Pentru mine este ireal, ce ati facut voi ! Mi-as dorii si eu o ,,plimbare" d'asta ..... neaparat in aceasta viata ! Respect ! P.S. Off-topic: Inca de la prima pagina si de la prima fotografie de pe acest topic, am o senzatie ciudata. Ana a absolvit cumva ,,Ion Mincu" - Bucuresti ? ... am o vaga senzatie ca am fost colegi de an ! Daca NU, imi cer scuze de confuzie ! Editat Octombrie 18, 2011 de petrica Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ONU22 Postat Octombrie 18, 2011 Share Postat Octombrie 18, 2011 Superb, splendid, frumos! Sunt curios cum o sa va reintegrati ACASA! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
scabron Postat Octombrie 18, 2011 Share Postat Octombrie 18, 2011 jos palaria pentru calitatea pozelor. nici cu scrisu nu mi-e rusine. iar suntem rasfatati cu un jurnal de calatorie A+. multumin frumos si mult spor. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bavareze Postat Octombrie 25, 2011 Share Postat Octombrie 25, 2011 Felicitari pentru calatorie. Nu am vazut scris ce s-a intamplat dupa Nigeria. Cum a fost intoarcerea acasa? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Rotila Postat Octombrie 25, 2011 Share Postat Octombrie 25, 2011 Momentan sunt inca in Nigeria, in cateva sapt o sa plece spre sud. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
alex.alexey Postat Octombrie 26, 2011 Share Postat Octombrie 26, 2011 Deci calatoria continua ? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.