Jump to content


Alatura-te grupului nostru pe FaceBook! Like & share! Like & share! Alatura-te grupului nostru pe FaceBook!
Photo

SUNET si IMAGINI pentru motociclisti !


  • Please log in to reply
219 replies to this topic

#1 ACHIMOTO

ACHIMOTO

    Romanian Adventure Rider

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,261 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hunedoara
  • Club: FREE BIKERS - Hunedoara

Posted 13 May 2009 - 11:24 PM


http://www.youtube.com/watch?v=QsIInUhZZws...feature=related


http://www.youtube.com/watch?v=zScwexWuuzA...feature=related


http://www.youtube.com/watch?v=x-DoV27ZwGw...feature=related


http://www.youtube.com/watch?v=Dx_AFhVsIqc...feature=related

http://www.youtube.c...h?v=2WX_4FNoto4
http://www.youtube.c...h?v=1KnTAdfdcWI
http://www.youtube.c...h?v=K7YgP_383wM
http://www.youtube.c...h?v=MyRiNZDb5EY
http://www.youtube.c...h?v=kRwY6SawSqE
http://www.youtube.c...h?v=u-CEmIqhqk4
http://www.youtube.c...h?v=PSPxTHP02Ww
http://www.youtube.c...h?v=l5_MksQQzqU
http://www.youtube.c...h?v=9zInasdz2mg
http://www.youtube.c...h?v=sr-rBAAfjjo
http://www.youtube.c...h?v=PLkbFf0p7vU
http://www.youtube.c...h?v=H6Vw402IaII
http://www.youtube.c...h?v=vvGpX2A-WAQ
http://www.youtube.c...feature=related
http://www.youtube.c...feature=related
http://www.youtube.c...feature=related
http://www.youtube.c...h?v=VlzptZ9wieQ


http://www.youtube.c...go&feature=fvst

RESPECT

Dezmembrez Yamaha XTZ 660 Tenere 3yf 

http://www.motocicli...re-xtz-660-3yf/

 

WWW.ACHIMOTO.RO .......Cea mai larga gama de PIESE MOTO din Romania .
WWW.BRODEZ.RO ......... BRODERIE , patchuri moto , broderie digitizata , personalizari .
----- Tel : 0728290701 --- e-mail : comenzi@achimoto.ro - achimoto_ro@yahoo.com - office@brodez.ro



Nu va vom uita niciodata prieteni dragi :  NICK Lombardia , Geani , 


#2 samir-hd

samir-hd

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 98 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hunedoara
  • Interests:Aventura
  • Moto: XT 600 - Ktm exc 125
  • Numar: Murdar de noroi
  • Club: CARPATHIAN ADVENTURES FBH

Posted 13 May 2009 - 11:34 PM

Frumos topik ............................

http://www.youtube.c...feature=related

http://www.youtube.c...h?v=JBY8z2kqlCI - urmeaza si partea a 2 -a 2009

TURISM AVENTURIER IN ROMANIA

--- CARPATHIAN ADVENTURES ---


#3 paul_biker

paul_biker

    hiperpasionat

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 1,735 posts
  • Gender:Male
  • Location:Bucuresti
  • Interests:Fun & Knowledge
  • Moto: Honda CBR 900RR
  • Numar: -- -- --
  • Club: Motoflash

Posted 14 May 2009 - 02:14 AM

Folositi va rog video embed prin comanda
[ youtube ] cod [ /youtube ] ca sa putem vedea dinainte despre ce e vorba. Merci!

Edited by paul_biker, 14 May 2009 - 02:15 AM.

War is just young men fighting for retarded old ones.

Posted Image
Motoflash | Sursa ta de stiri moto

#4 Lutzifer

Lutzifer

    Lutzifer.TransALP.ro

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,690 posts
  • Gender:Male
  • Location:Romania , Arad , Aradu`l Nou !!!
  • Interests:Excursii, plimbari, drumuri offroad, serpentine, munti, stat la cort, gratarele, iarba verde, natura, drumetii, sporturi in natura, tennis de camp, ping-pong, snowboarding, etc !!!
  • Moto: Honda XL 600V TransALP
  • Numar: AR 92 ALP
  • Club: Eu si Atti ( fratele ) :D

Posted 14 May 2009 - 03:51 PM

Folositi va rog video embed prin comanda
[ youtube ] cod [ /youtube ] ca sa putem vedea dinainte despre ce e vorba. Merci!

Spunele si ce vine intre [ youtube ] COD [ /youtube ] , codu ce se gaseste in link dupa = (egal) De ex din link http://www.youtube.c...h?v=PyjWvnxTTfg doar PyjWvnxTTfg

Bau !

Edited by Lutzifer, 14 May 2009 - 03:51 PM.


#5 ACHIMOTO

ACHIMOTO

    Romanian Adventure Rider

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,261 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hunedoara
  • Club: FREE BIKERS - Hunedoara

Posted 14 May 2009 - 09:19 PM

Merci mult domnu Lutzifer





Uramatorul e unu din preferatele mele , defiecare data cand ma uit la el ....................................



si CEA MAI MARE INTRUNIRE MOTO dupa Daytona




RESPECT

Dezmembrez Yamaha XTZ 660 Tenere 3yf 

http://www.motocicli...re-xtz-660-3yf/

 

WWW.ACHIMOTO.RO .......Cea mai larga gama de PIESE MOTO din Romania .
WWW.BRODEZ.RO ......... BRODERIE , patchuri moto , broderie digitizata , personalizari .
----- Tel : 0728290701 --- e-mail : comenzi@achimoto.ro - achimoto_ro@yahoo.com - office@brodez.ro



Nu va vom uita niciodata prieteni dragi :  NICK Lombardia , Geani , 


#6 Lutzifer

Lutzifer

    Lutzifer.TransALP.ro

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,690 posts
  • Gender:Male
  • Location:Romania , Arad , Aradu`l Nou !!!
  • Interests:Excursii, plimbari, drumuri offroad, serpentine, munti, stat la cort, gratarele, iarba verde, natura, drumetii, sporturi in natura, tennis de camp, ping-pong, snowboarding, etc !!!
  • Moto: Honda XL 600V TransALP
  • Numar: AR 92 ALP
  • Club: Eu si Atti ( fratele ) :D

Posted 14 May 2009 - 10:03 PM

Merci mult domnu Lutzifer
RESPECT

Cu placere ! :laugh: Faina initiativa cu topicu asta ! :P

#7 Deus`Absconditus

Deus`Absconditus

    The`MottoRocker`s

  • Membru
  • Pip
  • 278 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hunedoara
  • Interests:Dream what you want to dream,

    Go where you want to go,

    Be what you want to be,

    You have only one life ...

    Wild & Free !!!
  • Moto: Honda VTX 1300
  • Numar: HD 69 DNN
  • Club: Road Patrol

Posted 15 May 2009 - 08:21 AM


Edited by Deus`Absconditus, 15 May 2009 - 08:29 AM.


#8 ACHIMOTO

ACHIMOTO

    Romanian Adventure Rider

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,261 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hunedoara
  • Club: FREE BIKERS - Hunedoara

Posted 12 December 2010 - 11:36 PM

BEBE ROCK ---- si BESTIALA SUZETA



RESPECT
Mesaj completat
Sa ne aducem aminte de vremurile bune .......ale altor ani .......ATOMIC --- Dj Boros = Dozatorul de TEC

multumim domnului Andrei pt reamintirea altor vremuri
Mesaj completat
----------------------------------------------------------------------------------------------------------


Un șofer din Rusia a reușit să evite relaxat un impact ce putea fi fatal grație faptului că rula cu o viteză corespunzătoare condițiilor de drum și și-a păstrat sângele rece.

Derulați până la 1:20 pentru a vedea accidentul....


Dezmembrez Yamaha XTZ 660 Tenere 3yf 

http://www.motocicli...re-xtz-660-3yf/

 

WWW.ACHIMOTO.RO .......Cea mai larga gama de PIESE MOTO din Romania .
WWW.BRODEZ.RO ......... BRODERIE , patchuri moto , broderie digitizata , personalizari .
----- Tel : 0728290701 --- e-mail : comenzi@achimoto.ro - achimoto_ro@yahoo.com - office@brodez.ro



Nu va vom uita niciodata prieteni dragi :  NICK Lombardia , Geani , 


#9 yedutz

yedutz

    born 2 ride&ride 2 live

  • Super Membru
  • PipPip
  • 999 posts
  • Gender:Male
  • Location:ribita-brad-hd
  • Interests:2 ROTI,cunicultura,old music...
  • Moto: kawasaki ninja zx-6r
  • Numar: hd-o7-SIJ
  • Club: FREE BIKERS Hunedoara

Posted 19 December 2010 - 09:45 PM


Mesaj completat
Enjoy... :rolleyes:




Mesaj completat
Aceste mixuri imi aduc aminte de reuniunile din generala :rolleyes:..anii '90..






Mesaj completat


only god can judge me

Odihneste-te in Pace,prieten drag Nick ''Lombardia'' Posted Image

#10 suNner

suNner

    Nou venit pe forum!

  • Membru
  • 13 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hunedoara

Posted 09 April 2011 - 09:37 AM

http://www.youtube.c...h?v=Nba3Tr_GLZU

#11 ACHIMOTO

ACHIMOTO

    Romanian Adventure Rider

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,261 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hunedoara
  • Club: FREE BIKERS - Hunedoara

Posted 09 April 2011 - 10:42 AM

http://www.youtube.c...h?v=Nba3Tr_GLZU


Pentru a fi mai eficienti , daca se poate pe viitor sa postati filumetele de pe youtube , cum va explic mai jos , pentru a putea vedea pagina de youtube direct aici pe forum :

scrieti [ youtube ] cod [ /youtube ] , la mijloc unde scrie COD , copiati din tot URL-ul de pe youtube , ,,,DOAR CE ESTE DUPA = ''' in cazul de mai sus : ,, Nba3Tr_GLZU '' , dupa care filmuletul de pe youtube va fi asfisat pe forum asa :


Dezmembrez Yamaha XTZ 660 Tenere 3yf 

http://www.motocicli...re-xtz-660-3yf/

 

WWW.ACHIMOTO.RO .......Cea mai larga gama de PIESE MOTO din Romania .
WWW.BRODEZ.RO ......... BRODERIE , patchuri moto , broderie digitizata , personalizari .
----- Tel : 0728290701 --- e-mail : comenzi@achimoto.ro - achimoto_ro@yahoo.com - office@brodez.ro



Nu va vom uita niciodata prieteni dragi :  NICK Lombardia , Geani , 


#12 andreicoroi14

andreicoroi14

    off-road rider

  • Super Membru
  • PipPip
  • 523 posts
  • Gender:Male
  • Location:HD-TM
  • Moto: -
  • Club: Sportiv

Posted 10 April 2011 - 06:57 PM

super mixul din anii 90 de pe prima pagina!!
Mesaj completat






Vangelis,cc catch & epic music ,3 clipuri din lista mea cu favorite...

Edited by rider_thetiger, 10 April 2011 - 07:00 PM.

Un drum fara gropi este plictisitor!!!

4 roti misca corpul,2 roti misca sufletu...
Red Bull Romaniacs 2008 Compilation-amazing video,motivation

Asculta muzica buna,asculta PHOENIX

#13 Alin G.

Alin G.

    = Rider =

  • Super Membru
  • PipPip
  • 1,162 posts
  • Gender:Male
  • Location:Deva
  • Moto: Varadero XL1000
  • Numar: HD71ALN

Posted 11 April 2011 - 12:56 PM

O poza care mie imi place mult, facuta anul trecut in Masivul Retezat, urcare spre varful Peleaga.

Pentru cei avizati: se vede un pic si musca care mergea spre floare ... din pacate batea vantul si florile se miscau continuu ...

Flori_in_Retezat.jpg
Mesaj completat



Si inca citeva din aceeasi iesire Retezat 2010 - Lacul Bucura / Varful Peleaga.

Urcarea spre Poaiana Pelegii

Retezat_2010___urcarea_in_Poiana_Pelegii.jpg

Urcarea spre Lacul Bucura

Retezat_2010___2.jpg Retezat_2010___1.jpg

Lacul Bucura

Retezat_Lacul_Bucura___2010.jpg

Varful Peleaga

Retezat_Varful_Peleaga.jpg

Edited by Triplu xXx, 11 April 2011 - 01:01 PM.

Asigurari la cel mai mic pret : Rca, Casco, Locuinte, Medicale de calatorie, Raspunderi profesionale.
Deva - Cladirea CEPROMIN, Et. 2 ,Cam. 200 (Linga mag. Ulpia)

mail: eurofinance.broker@gmail.com
Tel:  0726307433

 


#14 ACHIMOTO

ACHIMOTO

    Romanian Adventure Rider

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,261 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hunedoara
  • Club: FREE BIKERS - Hunedoara

Posted 14 April 2011 - 10:13 PM

Bestiale imagini , parca mi-au patruns la suflet !

E minunat in inima muntilor !!!
Parca trebuie sa profitam cat mai putem ca avem inca voie sa hoinarim cat vrem , pe unde vrem , dar in acelasi timp sa nu poluam natura !!!

Dezmembrez Yamaha XTZ 660 Tenere 3yf 

http://www.motocicli...re-xtz-660-3yf/

 

WWW.ACHIMOTO.RO .......Cea mai larga gama de PIESE MOTO din Romania .
WWW.BRODEZ.RO ......... BRODERIE , patchuri moto , broderie digitizata , personalizari .
----- Tel : 0728290701 --- e-mail : comenzi@achimoto.ro - achimoto_ro@yahoo.com - office@brodez.ro



Nu va vom uita niciodata prieteni dragi :  NICK Lombardia , Geani , 


#15 free

free

    LIBER

  • Membru
  • Pip
  • 168 posts
  • Gender:Male
  • Location:- Timisoara RO - Graz AT
  • Moto: Honda Varadero
  • Club: Motorrad Passagier Graz

Posted 16 April 2011 - 08:32 PM

Mi-a trimis Marius o poveste , impresionanta :

Povestire reala de Jean_ange :

Dupa cum am promis am scris prima parte a calatoriei in China cu Transiberianul. Inainte de a citi mai departe vreau sa fac clare doua lucruri :

1. Voi scrie urmatoarele parti doar daca imi spuneti ca intr-adevar vreti sa le cititi. Nu vreau sa credeti ca am nevoie de laudatori dar am si altceva de facut decit sa scriu pagini interminabile doar pentru a agasa membrii acestui forum – pe care ii respect foarte mult – cu grafomania mea.
2. Nu sint familiarizat cu regulile forumurilor ( in afara de daciaclub.ro mai citesc doar imdb.com ) asa ca daca dimensiunea textelor depaseste o presupusa limita impusa ii rog pe moderatori sa le scoata fara mare discutie.


Introducere

Toate cele povestite mai jos sint lucruri reale si traite ca experienta proprie. Cu toate acestea sint lucruri care se afla doar in memoria mea, care oricit de buna ar fi uneori ma mai tradeaza. Exista cu siguranta citeva inexactitati, exagerari si inadverdente fie involuntare, fie voite – datorate unui anume farmec al povestirii asa cum il vad eu. In nici un caz ceea ce scriu aici nu trebuie folosit de altcineva ca informatie primara pentru a repeta aceasta experienta – altfel spus, nu incercati asta acasa. Au trecut de atunci prea multi ani pentru ca orice informatie sa mai fie valabila. Luati-o doar ca o poveste – frumoasa, sau nu – dupa cum va indeamna propriul simt estetic.




De ce plecam de acasa
sau
cum sa-mi petrec sapte zile in tren


1. Pregatirile

Ce faci cind ai 27 de ani, esti in vacanta de vara intrucit esti profesor si mai ales esti in nebunul an 1993 ? O revolutie – sau ce fusese aia – abia se petrecuse, ai ceva bani ( nu esti insurat, fara copii si mai stai si cu parintii ), te maninca talpile sa vezi lumea care pina atunci iti fusese interzisa, asa ca te gindesti cam cinci minute si ajungi la o decizie : plec in China. De ce in China ? Pentru ca e cel mai departat punct de locul in care traiesti la care poti ajunge cu trenul. Am uitat sa spun ca trenul a fost – si a ramas - marea mea pasiune, inainte de avea carnet si masina.
Odata hotarirea luata, restul e simplu. He, he, pare simplu acum in fata tastaturii, cind am Internet de banda larga si pot afla orice despre orice punct al lumii. Sau in fine daca nu aflu informatii aflu pareri. Dar povestea se intimpla in 1993 cind nu prea stiam cum e cu lumea asta. Asa ca primul drum il fac la Ambasada Chinei unde mi se cere sa completez un formular pe vreo trei pagini, imi cer doua fotografii recente, biletele de avion in original si taxa de viza. La observatia mea ca vreau sa merg cu trenul, functionarul ramine interzis si isi suna superiorul – sau securistul de serviciu. Dupa trei minute de conversatie in dulcea Chineza Mandarin ma informeaza sa ii dau bataie : merge si cu biletele de tren.
Fireste, urmatorul drum il fac la Agentia CFR unde le cer un bilet dus intors Bucuresti – Beijing. Aceeasi reactie de neincredere, citeva telefoane date si casiera ma informeaza ca imi pot lua biletul abia peste o saptamina daca – si insista DACA - agentia din Rusia raspunde la telex in timp util. ( va mai amintiti ce e ala un telex ?? ) Plec acasa si incep sa-mi fac bagajele : citeva tricouri, un fel de punga din cirpa cu plastic la interior in care pun banii – 850 USD mari si lati dupa ce platesc biletul de tren si alte nimicuri. Sisteme de navigatie : o harta a Republicii Populare Chineze, scara 1 : 10.000.000 si un ghid de conversatie chinez- roman din 1984 . Agentia CFR e prompta si imi da biletul dupa 9 zile, in aceeasi zi ajung la ambasada unde fac prima gafa : la intrebarea pasa de functionar « unde vreti sa mergeti in China » eu raspund candid : « in Tibet « . Nu minteam, dar nici un raspuns diplomatic nu era stiind problemele ivite cu citeva saptamini in urma cind tocmai le dadusera tibetanilor citeva bastoane pe spate. Se mai dau citeva telefoane si iata pasaportul – verde, cu poza alb-negru mai stiti ? – cu viza chineza pe o luna.
Ma duc acasa, imi iau rucsacul – cu care aratam ca un zeppelin – si imi infomez parintii care ma vad iesind pe poarta. « Unde te duci ? « intreaba mama crezind ca plec intr-una din expeditiile mele in balta. “ In China “ ii raspund eu. “Ma intorc peste vreo luna”

3. Bucuresti – Moscova
sau fratii moldoveni nu te cred ca nu le aduci daruri

Trenul Bucuresti – Moscova pleaca din Bucuresti Nord la 23.00. Cusetele goale toate si imi zic ca daca tot drumul e asa mai bine stateam acasa si ma uitam la televizor. Noaptea trece usor, in tren dorm ca la mine acasa si astept dimineata ca sa trec granita. Dimineata nu se lasa asteptata si iata-ma la vama romana. Controleaza pasapoartele, unde mergeti , in China, drum bun, multumesc. Trenul pufaie si trece dincolo. Il opresc, si la fiecare usa se posteaza cite un politai inarmat, cu cite un ciine lup in lesa, pe amble parti ale trenului. Politaii intra in compartiment, pasaportul – il adulmeca, il pipaie pagina cu pagina, mai ca l-ar gusta. In sfirsit pun viza in el, iata-ma in republica sora. In timpul acesta vagonul se ridica usor de la pamint – se schimba osiile, ecartament diferit, stiti povestea. Intra in compartiment vamesii. De fapt un vames cu un politist gradat, ci Kalasnikovul dupa el. Incepe cu o voce mieroasa : « aveti ceva de declarat ? « Nu am ce sa declar. Imi da un formular pe care trebuie sa declar ce bunuri am, ce am avut si cam ce as avea de gind sa am, inclusiv banii. Aici am o sclipire de geniu : sint turist cinstit, nu fac contrabanda, ia sa declar eu toti banii. Ceea ce si fac, la precizie 847 USD iar ca obiecte de valoare un aparat foto Minolta si un walkman Sony . Ma pune sa semnez, baga declaratia in port-hart dupa care incepe circul. Desfac bagajul, piesa cu piesa. Inteapa cu o andrea foarte subtire tot ce nu se poate demonta : sacul de dormit, rucsacul, hainele. Se enerveaza vizibil ca nu gaseste nimic compromitator si cu un ton aproape amenintator imi spune : « Scoate banii, sa ii numaram » Si ii scot ce sa fac. Din portofel, din buzunar, din alt buzunar si mai ales din talpa sandalelor – da, puteti sa rideti – unde pusesem o parte din bani infasurati intr-o folie de plastic. Cind vede asta, vamesul miroase singe si se lumineaza la fata – din pacate pentru el nu pentru mult timp pentru ca in urma numaratorii ies exact 847 USD in diferite bancnote de 1, 5, 10 si 20 $. N-are ce face, isi ia militianul cu el, spune printre dinti « Drum bun » si ma lasa sa meditez la poduri de flori.
Dupa citeva ore de atirnat in aer, vagonul coboara pe pamint si porneste. Ajungem la Chisinau unde vagonul se umple de oameni care merg catre metropola Moscova dupa o bucata de piine mai dulce. Sint saraci si prietenosi carind dupa ei cantitati incredibile de bagaje. Compartimentul meu se umple urgent, paturile de sus se string, cele de jos devin banchete si sapte oameni isi disputa o portie tot mai scazuta de aer. Noroc ca nu au fantezia romanilor referitoare la curent si geamurile stau larg deschise. Dupa ceva timp se ajunge la granita cu Ucraina de care se trece rapid, fara mare bataie de cap si apoi la granita cu Rusia unde militienii si vamesii au acel inconfundabil aer de comisar sovietic. Cu toate astea nimeni nu se leaga de mine, iau viza de tranzit si nimic nu ma mai poate opri sa ajung la Moscova. Ceea ce se si intimpla, a doua zi dimineata cind ma uit pe geam si vad cum trenul se opreste incet – incet la unul din peroanele garii Kievaskaia. Cobor pe peron cu rucsacul in spate si nu ma simt deloc ca Ostap Bender.


4. Moscova I – parada nu o voi comanda eu

Am coborit din tren si am luat imediat contact cu « sufletul rus » altfel spus doi betivi care lalaiau la intrarea pe peron. Am aplicat rapid o regula de aur la calatoria in locuri in care n-am mai fost niciodata. Cit mai repede afara din zona de influenta a garii / autogarii / aeroportului. Cu cit esti mai departe cu atit lucrurile devin, hai sa zicem, mai normale. Am iesit din gara si am dat cu nasul in Hotel Turist unde am schimbat niste dolari in ruble, nu prea multi, ce sa fac cu prea multi bani doar pentru citeva ore. Ma inselam amarnic. Aveam sa constat pe propria piele adevarul istoric conform caruia pe ce pune mina Mama Moscova nu prea ii da drumul prea repede.
Problema pe care o aveam de rezolvat era – aparent – simpla. Eu ajunsesem in gara Kievskaia la ora 11.00 dimineata. La ora 23.00 pleca Transiberianul din gara Iaroslavskaia. Aveam la dispozitie 12 ore sa ma misc intre cele doua gari. La ghiseele garii engleza sau franceza nu erau la mare prêt dar am inteles Intourist. Biroul Intourist se afla peste drum de gara dar se pare ca era operat de baieti care sosisera in Moscova cu citeva ore inaintea mea. La intrebarea despre cum ajung la gara Iaroslavskaia mi-au indicat taxiurile din fata. Cum nu aveam bani de aruncat am localizat metroul si am cercetat putin o harta destul de in detaliu. Avea chiar ceea ce majoritatea hartilor de orientare din Bucurestiul de azi nu au : acel fascinant punct pe care scrie « You are here ». La ce bun e o harta daca nu stii unde te afli ? Am localizat un punct numit Iaroslavskaia – stiu sa citesc doar in chirilice, limba rusa habar n-am – si am intrat in metru. Intrarea e imensa. Metroul e imens. Dar isi face – sau isi facea treaba destul de bine. Semnalizat asa cum trebuie, statiile anuntate clar, si dispunerea liniilor intr-un cerc fac ca orice punct din Moscova sa fie atins cu mare usurinta. Mai putin gara Iaroslavskaia dupa cum aveam sa vad.
Ca sa fac dintr-o poveste lunga una scurta pot sa va spun ca in urmatoarele 8 ore a trebuit sa rezolv urmatoarea problema geografico / lingvistica :

Ipoteza : avem trei gari - Iaroslavskaia, Kazahstanskaia si Leningradskaia. Cele trei gari sint aproape identice ca dimensiuni, arhitectura si infatisare. Distanta intre ele e in jur de 500 de m. Nimeni nu vorbeste alta limba in afara de rusa iar un sofer de taxi iti cere 50 $ sa te duca la gara pe care o cauti ( care e la 500 m dar tu nu stii asta )
Intrebare : cit timp iti ia sa ajungi la gara care trebuie

Raspuns : bazat pe calcule – 30 minute. Bazat pe cruda experienta : 8 ore si asta dupa ce infrunti soferi de taxi, batrini cersetori, vinzatori de nimicuri, kazahi cu caciuli imense de oaie pe cap si halate vatuite la 30 grade, negri dubiosi si mai ales o banda de baieti cu haine de piele, cizme si lanturi pe care le zornaie agresiv catre tine. Dar daca n-ar fi toate acestea de ce am mai pleca de acasa ?

La ora 22.15 Transiberianul e tras la peron, doi conductori la fiecare vagon iti iau politicos biletul si te conduc la compartimentul tau. Ramin uimit cit de mare este si cit de confortabil. Sint patru paturi, suprapuse, intr-un spatiu de doua ori mai mare decit meschinele cusete din trenurile romanesti. Imi iau locul, descarc bagajul si ma intind pe pat, rasuflind usurat. In compartiment intra un chinez in virsta – grozav, incep sa cunosc oameni noi, bine ca am scapat de Moscova. Mai e o jumatate de ora pina ar trebui ca trenul sa plece dar conductorul intra cu biletul meu in mina si cu un cuvint care seamana cu « Problem « pe buze. Ce se intimplase ? Cam ce patise si Phileas Fogg in « Ocolul pamintului in 80 de zile « Gresisem cu o zi. Biletul meu era pentru 26 Iunie iar eu plecasem de acasa cu o zi mai devreme. Eram in 25 Iunie iar trenul meu pleca a doua zi. Cunosteam expresia « a cade cerul pe tine » dar nu experimentasem senzatia. Mi-am luat bagajele si in mare viteza am coborit pe peron. Aveam la dispozitie exact 24 de ore in cel mai periculos oras in care fusesem pina atunci sa imi pling de mila.

5. Moscova II – vrabiei chioare ii face Dumnezeu cuib


.....................voi continua
Willkommen in Austria
http://www.graztourismus.at

#16 mihai1963

mihai1963

    Incepator

  • Membru
  • Pip
  • 235 posts
  • Gender:Male
  • Location:Sebes - Alba
  • Moto: Honda Transalp

Posted 16 April 2011 - 08:42 PM

http://www.youtube.c...h?v=8xuBw63xj00

Edited by mihai1963, 16 April 2011 - 08:45 PM.


#17 ACHIMOTO

ACHIMOTO

    Romanian Adventure Rider

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,261 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hunedoara
  • Club: FREE BIKERS - Hunedoara

Posted 16 April 2011 - 09:03 PM

Daca tot ai dat tonul , haide ca continui eu :


Povestire : ,, CU TRENUL PANA IN CHINA ''

Om fi noi nebuni cu motoarele , da nu m-as duce cu trenu pana in China nici sa ma picuri cu ceara !


- 5. Moscova II – vrabiei chioare ii face Dumnezeu cuib
*

[/quote]


Credeti in ingeri ? Daca v-ati fi aflat in ziua aceea de Vineri 25 Iunie 1993, pe peronul garii Iaroslavskaia din Moscova, ati fi avut privilegiul sa vedeti nu unul, ci trei ingeri dintr-o data. Se numeau Miss Jennie, Tong si mister Chen.
La citeva minute dupa coborirea pe peron am auzit in spatele meu « pot sa te ajut ? » . Era o fata care s-a recomandat miss Jennie si mi-a spus sa astept citeva minute pina ce trenul urma sa plece. Nu aveam altceva mai bun de facut asa ca am asteptat. S-a intors cu inca doi barbati si asa i-am cunoscut. Mister Chen era un chinez in virsta, cu ochelari, care ridea tot timpul si care « avea afaceri in Moscova ». Tong era negricios la fata, tinar, student la Matematica. Iar Miss Jennie era secretara si translatorul lui mister Chen. Ma vazusera cum coborisem cu calabalicul din tren, au observat cit de darimat eram si s-au oferit sa ma ajute. S-au oferit sa ma conduca la un hotel iar eu dupa trei secunde de gindire am acceptat. Filosofia din spatele raspunsului meu rapid a fost destul de primitiva : « daca tot e sa fiu jefuit barem sa se intimple in Moscova, ca e mai aproape de casa ». Asa ca mi-am luat bagajul si am iesit cu ei din gara. Ne-am inghesuit toti patru intr-un taxi, am mers cam un sfert de ora – cunoasterea limbii face minuni, m-a costat doar 4 $ - si am ajuns la hotel Ural. Frumos – chiar prea frumos pentru posibilitatile mele de atunci, mai ales dupa ce am aflat ca o camera costa 15 $ - o avere pentru mine. Iarasi in taxi, hai la alt hotel. La hotel Turist – dupa alt sfert de ora si alti 4 $ - era si mai rau : nu aveau camere deloc. Din ce in ce mai darimat si cu perspectiva dormitului in gara astept in hol sa ma gindesc citeva minute, cind o batrinica mica de statura, aranjata, fragila si surizatoare – daca ati citit Rodica Ojog Brasoveanu si stiti cine e Melania stiti despre ce vorbesc – se apropie de mine si in cea mai curata limba Franceza ma intreaba « Buna seara domnule. Doriti o camera ieftina chiar in centru ? “ Ii raspund politicos si aflu ca e o camera chiar pe strada Arbat la pretul de 5$ pe noapte. Batem balma, batrinica e numai zimbet, eu simt ca o greutate mi s-a luat de pe inima. Cind iesim impreuna pe usa hotelului, Miss Jennie vine spre mine ca o furtuna, ma ia de brat si ma trage spre taxi in timp ce intr-un amestec de chineza si engleza incearca sa imi explice ceva. E foarte surescitata, speriata as zice, ma impinge in taxi si tipa la sofer sa porneasca. In timp ce masina ppleaca imi arata pe geam cum de batrinica se apropie doi barbati masivi, imbracati in costume din piele si cu o figura care m-ar fi facut oricind sa le cedez locul in autobuz. Taxiul pleaca iar mister Chen imi explica nonsalant – in timp ce Jennie traduce – ca tocmai am scapat dintr-una din cele mai periculoase curse ale acestui oras. Odata urcat in masina cu batrinica as fi fost dus undeva unde nu m-ar fi asteptat un pat cald ci cei doi malaci care m-ar fi deposedat rapid de toate bunurile mele lumesti, posibil chiar viata. Asa cum se intimpla de obicei, abia la ceva timp dupa ce am inteles prin ce era sa trec au inceput sa-mi tremure picioarele. Dupa o scurta conferinta pe care cei trei chinezi au tinut-o in timp ce taxiul mergea fara tinta, Miss Jennie m-a intrebat daca as fi de acord cu propunerea Domnului Chen de a imparti cu ei apartamentul de doua camere pe care il aveau inchiriat undeva la marginea Moscovei. Nu aveam de ales asa ca am spus da, fireste. Ce a urmat ? O seara in care Tong a facut cam cinci feluri de delicioasa mincare chinezesca, am vorbit despre ei, despre mine, despre problemele pe care le aveau in Moscova : coruptie, birocratie, tilharie, violenta, hooligans, rasism si despre visul lor de a face suficienti de multi bani pentru a putea pleca de acolo undeva in vestul Europei. Apoi ne-am dus la culcare, iar impedimentul ca aveau doar trei paturi a fost rezolvat delicat de mister Chen care si-a intins o rogojina pe jos si s-a culcat acolo, spunind mereu cu zimbetul pe buze ca la virsta lui ii face bine sa doarma pe ceva tare.
A doua zi s-a desfasurat cam la fel : mincare, discutii pina seara cind ne-am inghesuit iar intr-un taxi si m-au dus la gara. Inainte de gara am trecut printr-o piata unde au cumparat doua sacose cu mincare si le-au carat cu ei pina la peron. Ne-am luat la revedere, m-am urcat in vagon – conductorul nu a comentat nimic de data asta. In timp ce locomotiva fluiera de plecare mister Chen s-a ridicat pe virfuri si mi-a dat pe geam cele doua sacose de mincare pe care le cumparasera pentru mine in timp ce miss Jennie imi spunea suav ca cinci zile sint timp lung si voi avea nevoie de mincare. Marturisesc ca la asta nu ma gindisem.
Ceea ce credeam ca va fi un cosmar au fost de fapt printre cele mai placute experiente pe care le-am trait vreodata. Uneori in viata ai nevoie de ingeri si uneori chiar iti apar - sub multe forme, chiar de chinezi.

-----------------------------------------------------------------------


Moscova – Beijing sau 9001 km in 150 de ore

Extras dintr-un fel de jurnal :

Duminica 27 Iunie 1993, ora 23.10

« Am trecut fluviul Obi asa ca geografic si oficial sint in Siberia. Tinuturi imense. Se vad lacuri, paduri, fluvii pina la orizont. Merg de atita timp si nici un sat sau alt fel de asezare umana. Au inceput sa apara brazii. Afara miroase grozav a rasina si e foarte frig. Mergem spre Nord si asta se vede. Soarele a apus pe la ora 21.00 dar la 23.30 era inca lumina. E fascinant si infricosator in acelasi timp. Ma gindesam ce ar fi daca m-as trezi afara, in pantaloni scurti si in tricou, fara bani, fara acte fara nimic. Ar fi momente tare grele, cu siguranta. Dar daca ma gindesc bine, asta imi mareste senzatia de confort din tren »


Ziua I – Duminica 27 Iunie 1993

In sfirsit am reusit sa plec din Moscova. Sint in vagonul 5, locul 20 si nu pot spune ca nu eram multumit. Prima senzatie pe care am avut-o a fost aceea de confort. Dupa nebunia din Moscova aveam in sfirsit un pat al meu si numai al meu si eram sigur de el pentru o intreaga saptamina. Cabina era foarte mare cu patru paturi largi si cu un fel de dulap in care iti puneai bagajele. Imediat dupa ce trenul a plecat am baut o bere pe care o luasem cu mine si m-am culcat imediat. Nici macar tovarasii din compartiment nu am vut timp sa ii cunosc. Am dormit fara incetare toata noaptea – am simtit ca trenul a oprit intr-o singura statie – a doua zi aflam ca fusese Kirov.
Abia dimineata am inceput sa explorez putin locurile. In primul rind vagonul era plin si daca ai claustrofobie, mai bine stai acasa. Erau in primul rind o multime de chinezi. Intrau si ieseau fara incetare din compartimentele lor avind un aer oarecum misterios fara sa te lase sa vezi ce era inauntru. Erau rusi – nu foarte multi, citiva mongoli – sau mai bine zis mongoloizi – urma sa aflu ca sint buriati. Mai erau citiva vestici plus eu – singurul din partea mea de lume. I-am cunoscut si pe cei cu care urma sa impart timpul in urmatoarea saptamina : un olandez care se numea Ewald si-inca-ceva ( un nume generic pentru cei care nu inteleg avalasa de consoane din olandeza ) , un chinez in virsta si un chinez mai tinerel, cu ochelari care tinea neaparat sa vorbeasca cu mine. Faptul ca nu intelegeam chineza iar el nu stia engleza nu parea sa constituie un impediment prea mare pentru el atit timp cit dupa ce spunea ceva, incepea sa rida. Ewald era un olandez grasut, mai tinar ca mine, care terminase facultatea in Olanda si acum isi facea calatoria rituala prin Asia. Ne-am imprietenit rapid si am facut o buna parte din drum impreuna.
La un capat al vagonului se afla toaleta si un dus iar la capatul celalalt nelipsitul samovar, adica o instalatie bizara al carei rol era sa furnizeze non stop apa clocotita oricui avea nevoie. Nu stiam atunci cit de mare nevoie urma sa am de apa aceea pretioasa.
In jur nu se vedea mare lucru – cu binecunoscuta lor secretomanie de-a lungul caii ferate plantasera o perdea compacta de arbusti – daca ati fost cu trenul prin Bulgaria stiti despre ce vorbesc. Vremea era mohorita si numai buna de somn asa ca am recuperat toata oboseala din Moscova.


Ziua II – Luni 28 Iunie 1993

Am dormit iarasi foarte bine. Ieri am descoperit motivul comportamentului misterios al chinezilor. Seara, dupa ce toata lumea s-a linistit din foiala si a inceput sa intre in cusete s-au deschis pe rind cele trei usi de la cusetele ocupate de chinezi. Eram pe hol si fumam cind uitindu-ma in lungul culoarului am jurat ca nu mai exagerez cu berea cite zile oi avea. In mijlocul culoarului se aflau cam douazeci de catelusi, nu mai mari de o luna – doua care alergau cit ii tineau picioarele. Erau toate rasele – si erau de rasa -, toate culorile si dimensiunile. Nu-mi venea sa cred, dar dupa ce au inceput sa se gudure in jurul meu si am luat doi in brate mi-am dat seama ca nu era nimic in neregula cu berea mea. Dupa ce i-au lasat cam 10 minute sa alerge, cei doi chinezi aflati strategic la capetele culoarului au condus turma inapoi in cusetele din care iesisera. Abia a doua zi am aflat ca asistam la o mostra de ingeniozitate comerciala. Politica de natalitate restrictiva din China se aplica si asupra animalelor de companie, in special ciinilor. Adevarul este ca totusi sapte – opt milioane de ciini ar reprezenta un cosmar edilitar pentru primarul oricarui oras din lume. Asa ca in China – si mai ales in Beijing – statutul social se masura printre altele si in ciini pentru care trebuia sa platesti impozite imense si mai ales trebuia sa il cumperi cu sume pornind de la 7-800 $. Asa ca, au aparut citiva chinezi intreprinzatori care cumparau sapte opt ciini pe nimic din Moscova, traiau o saptamina cu ei intr-un compartiment de 4 mp, plateau o mica avere vamesilor si conductorilor si ii vindeau cu preturi astronomice celor care isi permiteau sa ii cumpere in Beijing. Mai usor era parca cu rulmenti si cascaval la turci, nu credeti ?
Am trecut fluviul Obi asa ca geografic si oficial sint in Siberia.

Ziua III – Marti 29 Iunie 1993


Am palavragit toata ziua cu Ewald. In compartimentul de linga noi se afla Brian, un canadian impreuna cu Sarah din Noua Zeelanda. Au impreuna mari si lati 2200 de dolari cu care au degind sa traverseze China, sa treaca in Vietnam, Thailanda si de acolo inapoi in Canada. Am intrat in vorba cu ei si mai trece timpul. De altfel aceasta e marea problema : sa faci sa iti treaca timpul. Stai intins in pat, mai dormi, mai iesi sa fumezi. Trenul opreste in medie cam de doua ori pe zi si toata lumea asteapta asta ca pe un eveniment. Conductorul ne-a avertizat – printr-o multime de semne – ca in gari sa avem mare grija cind trecem liniile. Garniturile trenurilor de marfa sint imense – am vazut si trei locomotive cu poate 150 de vagoane – si se misca foarte incet. Daca te-ai nimerit pe peronul celalalt cind trece un astfel de mamult, trenul tau poate foarte bine sa plece fara sa te mai astepte. Am trecut astazi de Novosibirsk si apoi de Krasnoiarsk si a aparut o problema : fusele orare. Se shimba atit de incet dar sigur mergind catre Est incit am intrat intr-o mare confuzie. Ceasurile garilor arata toate ora Moscovei asa ca am inceput sa nu mai stiu cind trebuie sa dorm si cind nu. Peisajul e acelasi : padure, padure, padure. Singura schimbare este ca au inceput sa apara dealuri. Am traversat inca un fluviu : Enisei. Chinezii joaca tot timpul carti si rid in hohote. Daca rid de joc sau de stupizii europeni care ii chibiteaza fara sa inteleaga nimic, asta nu o voi afla vreodata.


Ziua IV – Miercuri 30 Iunie 1993

Afara a inceput sa fie frig. Trecem printr-o padure imensa de brazi acoperiti de ceata. Nu e ceva foarte placut. Ne apropiem de Irkutsk si Lacul Baikal. Astazi mi s-a terminat mincarea. Mult mai repede decit am apreciat eu. Se pare ca din lipsa de ocupatie am mincat mai mult decit calculasem. La prima vedere nu pare o tragedie – la a doua e un adevarat dezastru. Dupa ce am descoperit ca nu mai am ce minca mi-am zis ca pot sa maninc la restaurant in timpul care mi-a tamas. Am mers la vagonul restaurant si am fost informat ca pot fi servit cu patru feluri : vodca, vodca, piine si paste uscate. Am inceput cu paste, puse intr-o farfurie peste care am turnat apa fierbinte de la samovar. Dupa care am continuat cu vodca. Si iarasi cu vodca. Era pacat, tinind cont cit de multa aveau in depozitul acela. Noaptea trecuta am vazut Steaua Polara in cea mai inalta pozitie pe care am vazut-o vreodata. Miine am sa vad lacul Baikal.

-------------------------------------------------------------------------------------

Ziua V – Joi 1 Iulie 1993


De dimineata m-a trezit Ewald – am ajuns in Irkutsk. Ca si in celelalte orase am vazut doar gara – nu o priveliste tocmai placuta. E ciudat afara – e foarte cald si deja nimeni nu mai stie ce ora este de fapt. Toata lumea e afectata de tiritul acesta continuu catre Est. O portie de paste uscate inmuiate in apa fierbinte rezolva partial problema mincarii. Din pacate nu pot trai inca doua zile cu vodca si piine – chiar daca mi-ar place. Plecam din Irkutsk si se pare ca ne apropiem de Baikal. Peisajul e acelasi ca in ultimele cinci zile : paduri de rasinoase pina la orizont. Se pare insa ca am inceput sa urcam, in Irkutsk s-au pus doua locomotive. Incepe sa se manifeste o stare oarecum neurotica – un fel de « cabin fever ». Toti fara exceptie isi doresc sa ajungem odata in Beijing. Din pacate apar si tot felul de teorii infricosatoare : « E aproape imposibil sa gasesti o camera intr-un hotel «, « Preturile au crescut de trei ori fata de anul trecut » « Guvernul limiteaza circulatia prin multe locuri in orase si prin tara » Zvonurile apar parca din senin si sint discutate si ras-discutate pina la epuizare, fiecare isi aduce aportul in a dezvolta scenarii cit mai tragice. Chinezii sint singurii care se simt de minune si rid in permanenta. Mai ales cei care stau in compartimentele cu catei. Dar acestia cred ca rid pentru ca pot sa respire pe hol o gura de aer curat. Nici nu vreau sa ma gindesc cum e la ei in compartimente. Am ajuns in jurul prinzului intr-o portiune foarte accidentata in care trenul merge foarte incet. Atit de incet incit citiva localnici – Dumnezeu stie de unde, pentru ca in jur cit vezi cu ochii nu se vede nici o asezare – au pus la cel o mica afacere. Dumnezeu are iar grija de mine ! Linga linia ferata sint cam 20 de persoane care vind mincare celor din vagoanele in miscare. Placinta de peste, peste prajit, niste clatite umplute cu orez si borcane de 200 g umplute cu ceva negru. Rusii si chinezii din vagon stiu despre ce e vorba si sint primii care sar la ferestre : borcanele sint cu caviar si se vind cu preturi ridicole. Se pare ca trenul care trece de doua ori pe saptamina transporta singurii clienti ai celor care vind asa ca piata lor este foarte limitata, de unde si preturile mici. In plus, tranzactiile pot fi facute in acea jumatate de ora cind trenul se misca cu 20 km / h iar selectia naturala isi spune cuvintul : doar cei ageri si puternici isi pot vinde marfa. Rezultatul e ca in scurt timp vagonul miroase ingrozitor a peste. Trecem pe linga lacul Baikal – se intinde pina la orizont si cu usurinta poti crede ca este o mare – mincind caviar cu biscuiti. M-am umflat cu peste si caviar, mai am rezerve si pentru miine si viata e iarasi frumoasa. Am inceput sa am un sentiment tare ciudat. Mi-as dori ca acest mers cu trenul sa nu se mai termine. Am un sentiment de siguranta, senzatia ca nu am nici o grija, nici o problema. Mi-e oarecum teama de momentul cind va trebui sa cobor si sa o iau de la capat cu hoteluri, taxiuri, oameni necunoscuti si locuri in care n-am fost niciodata. Aici este cald si bine sau racoare cind afara e cald, mincare se gaseste, ii cunosc pe toti din jurul meu, ma uit pe geam, dorm daca vreau, citesc daca vreau sau scriu sau fac oricealtceva vreau sa fac in timp ce trenul isi face treaba si ma duce mai departe.
Simt totusi ca reveria asta trebuie sa inceteze si incerc sa fac un plan pentru mai departe. Ewald are o carte, un ghid de calatorie – Lonely Planet pentru China – in care sint date cu foarte mare precizie informatii despre China. L-am citit din scoarta in scoarta si cred ca am reusit sa pun cap la cap citeva informatii si sa fac un traseu – cel putin preliminar. Am sa stau in Beijing citeva zile si apoi am sa merg in Xi’an – orasul armatei din teracota. De acolo am sa incerc sa ajung in Chengdu – care este poarta catre Tibet – pentru a ajunge in Lhasa. Mai departe – Dumnezeu cu mila. Am incercat sa scot din ghid distante, adrese de hoteluri, orarul trenurilor, preturi si lucruri din astea – sint sigur ca or sa-mi foloseasca.
Dupa amiaza am ajuns in Ulan-Ude – asta este capitala Republicii Buriate. Oamenii sint mongoloizi – la sud se afla de fapt Mongolia – iar orasul e la fel de urit ca si celelalte prin care am trecut. Dupa Ulan – Ude peisajul se schimba – trecem printre niste dealuri scunde acoperite doar cu iarba care se intind tocmai pina la orizont. Am trecut peste fluviul Selenga si dupa cum se vede pe harta vom trece foarte curind si peste Amur. Cred ca miine spre prinz voi trece granita in China – asta da, este o schimbare.
Azi am aflat cu siguranta cum il cheama pe chinezul tinar din compartiment : Qin Hong Yu. Mi-a scris numele in chineza in carnetelul meu – nu trebuie sa mai spun ca ridea incontinuu.


Extras din jurnalul original : “ Azi I-am invatat pe Qin si Ewald sa joace septic. Am jucat citeva miini si nu m-am putut opri sa nu ma gindesc la absurdul situatiei – un chinez, un olandez si un roman jucind septic undeva la nord de Mongolia. Inca nu imi e dor de casa »


Ziua VI – Vineri 2 Iulie 1993 – dupa Harbin

E seara si a fost o zi plina – si marturisesc ca mai plina decit mi-as fi dorit. Noaptea trecuta a fost linistita. Sau cit de linistita poate fi o noapte cu Ewald si Qin intrcindu-se care sforaie mai tare. Dimineata am ajuns in Zabaikalsk - orasul de la granita rusa cu China. Am asteptat noua ore in locul acela uitat de Dumnezeu, intr-o gara rupta parca din filmul Calauza al lui Tarkovski. In piata din fata garii se afla un tanc pe post de monument – mindria orasului. In rest era praf, caldura, mizerie si agitatie. Tot felul de indivizi trageau de tine literalmente, incercind sa te faca sa cumperi ceva de la ei, chinezi incarcati cu bagaje imense pe care le tirau dupa ei cu ostentatie incurcau drumul, in general o impresie de capatul lumii, ceea ce si era de fapt. Am stat cu Brian si cu Ewald si am cascat gura la toata agitatia aceea si am ascultat ce povestea Sayan. Sayan era un tadjik – sau asa sustinea cel putin – care era in Zabailkalsk cu afaceri – sau asa credea el - si merita sa auzi importanta cu care spunea asta si care astepta prin gara vorbitori de limba Engleza pentru a-si exersa pronuntia. Se pare ca a fi businessman in Zabaikalsk nu este o activitate care sa te solicite prea mult intrucit dupa trei ore de palavrageala continua a trebuit sa ne luam la revedere de la Sayan – mai mult fortat - si sa ne refugiem intr-un ungher al garii de unde n-am mai iesit pina la plecarea trenului. A fost prima data cind am realizat ca sintem in Orient si ca Timpul are cu totul alt inteles decit cel care eram obisnuiti sa il dam. Dupa cele noua ore in care osiile trenului au fost schimbate – China are alt ecartament decit Rusia si daca nu ma insel este diferit si de cel european – am pornit catre granita. Prin vama rusa am trecut in viteza fara mari complicatii si usor – usor am trecut prin cei aproape 10 km de transee, sirma ghimpata si alte lucruri pe care le banuiam infricosatoare in amurgul care incepuse sa se lase. Inca o ora de mers ca melcul, de opriri in plin cimp si de asteptare am ajuns in sfirsit in China.
La granita am facut cunostinta pentru prima data cu comunismul cu fata umana ( NOTA : facusem asta din ’90 deja dar asta a fost doar o figura de stil. ) Inainte de vama Qin m-a rugat sa declar ca masina lui de scris este de fapt a mea – el ar fi trebuit sa dea o multime de declaratii si explicatii pentru asta. Vamesii au venit insotiti de politisti, au cercetat cu atentie mare vizele din pasaport dupa care bagajele : o vamesa m-a pus sa desfac rucsacul si a inceput sa scotoceasca. In clipa in care a gasit o punga cu seringi de unica folosinta si alta de medicamente s-a uitat la mine iar eu am vazut in ochii ei cele douasprezece arme ale unui pluton de executie – credea ca am / folosesc / vind droguri iar in China nu se glumeste cu asta. Nici ea nu a glumit cind impreuna cu alti doi colegi vamesi secondati de un militian cu arma in mina au cautat bagajul meu fir cu fir. Din pacate pentru ei nu au gasit nimic altceva asa ca au confiscat fara alta explicatie seringile si medicamentele, au trintit pe pasaport viza de intrare si au mormait dezamagiti printre dinti « Welcome to China » Nu stiu ce s-a intimplat in compartimentele cu catei dar dupa zgomotele ce se auzeau de acolo se pare ca au cazut destul de greu la o intelegere. Dar s-au inteles pina la urma pentru ca in scurt timp trenul a pornit si o maree de chinezi a pornit sa se miste pe culoar. Qin mi-a explicat ca toti chinezii – satui de paste cu apa fierbinte – se incolonasera sa ajunga la vagonul restaurant. Se schimbase si era chinezesc. Cu mincare. Cu mincare chinezeasca. Ne-am facut – eu si Ewald – loc cu coatele pina acolo si dupa o ora simteam ca plesnesc. Era prima masa adevarata dupa o saptamina de stare de foame semi-permananta. Asa urma sa aflu cum e mincarea in China : complet diferita de ceea ce stiam ca mincare chinezesca acasa, adica mult mai buna incomparabil mai multa si prostesc de ieftina. Din fericire, am avut un talent inascut de a minca cu betisoarele asa ca asta nu a fost o problema – pentru foarte multi era o problema, nu gaseai o furculita in China sa dai cu tunul – dar am vazut pe cineva, un european care era imaginea vie a frustrarii : avea citeva farfurii pe jumatate goale in fata lui iar jumatatea de mincare se afla pe el, pe scaun , pe linga scaun si in general cam peste tot. Saracul om s-a resemnat in a minca cu mina, dar ce nu face omul cind ii este foame.
Este ultima noapte pe care o petrec in tren. Era si timpul sa ajung. Miine dimineata, daca totul este bine, sint in Beijing

Ziua VII – Simbata 3 Iulie 1993

M-am trezit foarte de dimineata si ma uit pe geam. Seamana foarte mult cu Dobrogea. Saracia in schimb e mult mai mare. Dealuri cu porumb cit vezi cu ochii, chiar si in pante de 60 – 70 grade – la o asemenea populatie nu iti permiti sa irosesti nici un petec de pamint. Casele sint mici, facute din pamint acoperite cu paie. La vagonul restaurant am descoperit berea chinezesca TsingTao la sticle de 0.66 l – e grozava. Ne apropiem de Beijing si abia astept sa continui calatoria aceasta. De fapt daca ma gindesc bine abia acum incepe.

--------------------------------------------------------------------------------------------


Partea a II a – O parte din China


7. Beijing – orasul greierilor

Marti 6 Iulie 1993, ora 21.30
Yong Ding Men Hotel, camera 410
intersectia Yongdingmennei Jie cu Anlelin Lu
Beijing
People’s Republic of China

Asta a fost adresa mea in ultimele patru zile. Zile in care chiar ca nu am fost in stare sa scriu un rind. Am fost prea ocupat sa absorb ceea ce se afla in jurul meu si sa incerc sa nu iau tepe prea mari – ceea ce mi-a reusit pina acum.
Simbata dimineata am ajuns in sfirsit intr-o gara din care nu mai plecam. La iesirea pe peron am realizat la modul extrem de practic de ce China este tara cu cea mai mare populatie din lume : un adevarat furnicar de oameni se imbrinceau si se inghesuiau catre iesire. Mergind cu bagejele in spate ma simteam ca un marinar care n-a mai fost pe pamint o bucata de vreme. In ultimele zile petrecute in tren, cel mai mare efort pe care il facusem era sa ma urc in pat. Hotarisem deja cu Ewald ca vom imparti o camera de hotel asa ca impreuna cu Brian si Sarah ne-am amestecat si noi in fluviul care curgea catre iesire si ne-am indreptat catre tunelul care ducea catre afara. Toate garile din China pe care le-am vazut aveau aceasta particularitate – accesul catre peroane nu se facea decit subteran, printr-un tunel, de obicei pazit de politie sau armata cu arma in mina. Mai mult, la iesirea din tunel ti se cerea biletul de tren asa ca blatistii – daca ar fi existat vreunul aveau o viata foarte grea. Am mers si noi dupa suvoi, am aratat biletul la iesire si gata – am ajuns in Beijing in piata din fata garii. Primul lucru pe care l-am simtit a fost caldura – al doilea, umezeala din aer. Asa intelegi de ce aici s-a inventat matasea. Starea de nervozitate pe care o simteam de citeva zile, datorata zvonurilor din tren legate de lipsa locurilor in hoteluri s-a accentuat cind am vazut marea de oameni care se pierdea pe strazile din jurul garii si care si ei trebuiau probabil sa doarma peste noapte. Din fericire Brian si Ewald umblasera mai mult prin lume asa ca la primul colt s-au asezat la o mica terasa cu doua mese si au inceput sa manince un fel de gogosi umplute cu carne si fierte in timp ce beau bere si incercau sa afle printr-o conversatie animata de semne largi schimbate cu cei de la masa alaturata unde putem gasi un hotel bun si ieftin. Reactia chinezilor a fost sa vina linga mine si sa-mi ceara prin semne sa ma ridic in picioare apoi sa se aseze pe rind linga mine si sa isi verifice inaltimea comparind-o cu mea, cu palma pe crestetul capului asa cum fac copii. Inclinau grav din cap ( eu am 1.96 m J ) si se duceau la locul lor multumiti. Si-au luat pachetele de tigari si fiecare a insistat cu mare galagie sa iau cite o tigare – brusc imi facusem patru prieteni si mi-am dat seama ca in calatoria asta nu voi da prea multi bani pe tigari. Am aflat de la ei despre existenta unui hotel cam la doua colturi distanta – era de fapt la 4 km – si i-am lasat discutind aprins despre evenimentul care li se intimplase. Ne aflam intr-o tara care se deschisese turismului pe scara larga doar de citiva ani asa ca ii intelegeam foarte bine. Si la noi era exact la fel – doar ca nu ne comparam inaltimea cu a necunoscutilor de pe strada. ( Intimplarea aceasta cu masuratul mi s-a intimplat dupa aceea de nenumarate ori : in tren, pe vapor, in plina strada si de fiecare data era urmata de servitul cu tigari ). Incet – incet am ajuns si la hotel : o cladire veche, cu patru etaje, un fel de hotelul sindicatelor – la fel de prafuit si darapanat. La receptie, o femeie care rupea ceva engleza ne-a explicat miraculosul mecanism al circulatiei banilor in China. Pe scurt, in China circulau pe scara larga doua tipuri de bancnote : RMB - Renminbi – adica banii poporului si FEC – Foreign Exchange Currency. Teoretic, orice strain trebuia sa schimbe la banca si sa primeasca si sa plateasca doar cu FEC iar chinezilor li se permitea sa folosesca doar RMB. Un bilet de tren costa 10 sa zicem. Strainul plateste 10 FEC iar chinezii 10 RMB. Frumusetea sistemului era ca la banca pentru un dolar primeai cam 5 FEC in timp ce pe piata neagra pentru un dolar primeai 10 RMB. Altfel spus, intr-un mod foarte democratic si avind aceleasi preturi – oficial vorbind – un strain platea dublu fata de cit platea un chinez pentru acelasi lucru. Din fericire, erai obligat sa platesti cu FEC doar in locurile operate de stat : hoteluri, trenuri, transport in comun, avion, intrari in muzee, etc. In restul locurilor era liber la RMB. Sistemul era destul de complicat dar cei care operau piata neagra aveau grija sa il faca cit mai simplu pentru straini : dadeai dolari – primeai RMB intodeauna prompt si corect. Nu cred ca auzisera inca de Maradona, cel putin mie nu mi s-a intimplat.
Am stat in camera cu Ewald : doua paturi metalice cu paturi militare, doua dulapuri paraginite, un ventilator in tavan si cam atit. Toata povestea asta ma costa 5 dolari pe noapte si beneficiam de dusurile si toaletele care se aflau pe hol. Asta ma face sa povestesc despre al doilea soc cultural pe care un strain il simte aici. Daca primul este numarul mare de oameni care te inconjoara pe strada in fiecare moment al doilea – in strinsa legatura cu primul este al dusurilor si toaletelor. Facusem armata si fusesem la dusuri comune asta nu era ceva nou. Dar prima data cind am intrat la toaleta mi-am dat seama ca pentru a rezista in aceasta calatorie trebuie sa citesti temeinic citeva pasaje din « Peripetiile bravului soldat Svjek « Imaginati-va ca intrati la toaleta hotelului – cite una pe fiecare etaj. Intrati intr-o incapere cam de 8 m lungime si 4 latime. Pe partea stinga sint 6 cabine, separate de cite un perete. Ochii percep dar creierul refuza sa proceseze : e ceva cu care nu ai mai avut de-a face pina acum si termene de comparatie nu exista. Peretele despartitor dintre cabine are inaltimea cam de un metru. Cabinele nu au usi. In cinci din cele sase cabine sta pe vine cite un chinez multumit si surizator. Cei cinci chinezi aflati pe vine te vad cum stai prostit in cadrul usii si nu realizeaza lupta titanica ce se da in tine – sa plec ( dar unde sa ma duc ? ) sau sa ramin ( dar cum sa fac ). Ei sint numai surizatori si politicosi si cu strigate, exclamatii si gesturi te invita sa te alaturi fratiei lor si iti indica plini de solicitudine cea de-a sasea cabina care este libera. Lupta din tine este cistigata de o oarece forma de disperare asa ca te indrepti cu pasi apasati catre cabina inca indicata frenetic de cei cinci si iti iei locul pe vine alaturi de ei, sperind ca in ochii tai inca se mai citeste o urma de demnitate. Chinezii rid, iti spun ceva care seamana a felicitari pentru decizia ta iar tu te uiti la peretele din fata gindindu-te ca chiar daca se spune « la Roma, traiesti ca Romanii « in acele clipe ceva iti lipseste ca sa intelegi in intregime aceasta zicala.
Seara am iesit cu Ewald sa mincam ceva. La iesire, hotelul avea niste trepte si ne-am asezat sa vorbim putin si sa luam un pic pulsul imprejurimilor. Un grup compact de americani tocmai iesise din hotel si trece cu galagie pe linga noi. Unul din ei ne observa, pe mine si pe Ewald vine direct catre noi si ne intreaba « Hi there. We are new in town and we are hungry. Does any of you have any ideea where is the closest McDonald ? “ Eu si Ewald ne uitam lung unul la celalalt si Ewald raspunde cu o scirba cosmica intiparita pe fata : “ We don’t have a clue. But you know, there is plenty of delicious chinese food around” Americanul nu a gustat replica si s-a dus alaturi de tovarasii lui in cautarea unui iluzoriu McDonald iar Ewald si cu mine ne-am dus la un restaurant din colt de unde ne-am ridicat dupa doua ore timp in care mincatul se transformase din necesitatea celor noua zile in tren in bogatia de arome pe care numai mincarea chinezesca mincata in China o poate da.
A doua zi, Duminica am fost la Marele Zid.


8. Xi’an – soldati si karaoke

-----------------------------------------------------------------------------------------


Duminica m-am trezit de dimineata – poate chiar prea de dimineata. Diferenta de fus orar inca mai are efect. Si acum cind scriu asta, la patru zile de cind am ajuns aici si inca nu imi e foarte clar ce ora este de fapt. Sper sa nu ma obisnuiesc abia cind va trebui sa ma intorc si sa o iau de la capat. La ora 7 cind m-am trezit hotelul era linistit. Strada in schimb, nu. Strazile in Beijing nu cred ca sint vreodata linistite. Chiar in fata hotelului se afla unul cu un carucior care fierbea intr-o oala pusa pe carbuni niste galuste umplute cu carne si ceapa – asa ca am rezolvat si prima masa a zilei. De cind cu foamea din Transiberian mi-a intrat bine in cap filosofia – simpla de altfel – « maninca ce ai si cind ai – nu se stie cind mai maninci a doua oara « In receptia hotelului se vindeau niste harti ale orasului – mi-am luat si eu una ca sa ma orientez cit de cit. Numele strazilor erau atit in chineza cit si cu transcrierea romana – sper ca ambele sa ma ajute. In timp ce imi mincam galustile pe bordura linga cladirea hotelului am vazut un fel de intrind cu un mare semn scris cu vopsea pe o scindura : « bikes to rent ». Dupa cinci minute, contra echivalentului a 5 RMB ( schimbasem pe strada cu o seara inainte ), un mos chinuit de astm imi inmina o bicicleta care vazuse probabil Revolutia Culturala din anii ’50 si incerca sa imi explice ca trebuie sa o returnez pina la 8 in aceeasi seara. M-am urcat pe sa si pentru prima data in ultimele doua saptamini m-am simtit liber si fara griji : aveam un loc sa dorm, aveam o harta a locului, aveam un mijloc de transport si mai ales abia mincasem. Am iesit pe strada principala si am ajuns in mai putin de zece minute, mergind fara o tinta anume, intr-un bulevard. Senzatia era uluitoare : pentru citeva minute bune am simtit ceea ce o furnica simte probabil toata viata ei – eram o picatura intr-un fluviu si ma deplasam in aceeasi directie cu alte citeva sute de mii de picaturi. Atunci am fost cel mai aproape de a intelege intr-un fel ce poate insemna lipsa de individualitate ( nota : acum, in Mai 2007 gindindu-ma in urma la acea experienta pot intelege mai bine de ce comunismul a prins in China si in Marea Britanie nu ) Cit ma uitam in fata si in urma mea erau sute de mii de chinezi calare pe biciclete, pe ambele sensuri ale bulevardului, mergind in aceeasi directie, fara deosebire unul de celalalt – sau fara ca eu sa imi dau seama de diferentele intre ei – barbati femei, copii, tineri si batrini – toti erau picaturi in acelasi suvoi. Urmind harta si cu opriri dese am localizat piata Tian An Men – locul in care doream sa ajung. Am ajuns cam dupa o jumatate de ora de pedalat iar senzatia nu era cu nimic mai putin uluitoare decit cea data de mersul pe bicicleta. Era cel mai mare spatiu deschis construit pe care l-am vazut vreodata iar senzatia era coplesitoare. Dintr-o margine se vedeau in zare zidurile rosii ale fostului Palat Imperial iar singurul detaliu care se distingea de la acea distanta era giganticul portret al lui Mao atirnat pe ziduri.
Mi-am tras sufletul dupa impresia facuta de imensitatea pietii si am vazut al doilea lucru ce te face sa te crezi ca e ceva ciudat cu perspectiva : am vazut zmeiele. Tot cerul acela imens era intesat de mii si mii de zmeie de toate culorile, dimensiunile si formele. Abia atunci am vazut ca multimea de oameni din piata era impartita in doua : unii inaltau zmeie iar ceilalti se intindeau pe jos – pe paturi, pe ziare sau pur si simplu pe pavajul de piatra – si se uitau in sus la jocul zmeielor. Am legat bicicleta cu lantul de un stilp – un politai din apropiere a dat aprobator din cap – m-am dus pina in mijlocul pietei unde intins pe jos m-am uitat cam o ora la cerul albastru plin de mii de puncte multicolore. Dupa monotonia taigalei care a durat o saptamina era o schimbare binevenita.
Dupa ce am visat destul m-am urcat pe bicicleta si am pornit sa explorez mai departe orasul. Harta era destul de buna si am mers pina s-a lasat seara din cartier in cartier in cartier, pe bulevarde si pe strazi laterale, pe stradute unde trebuia sa cobor si sa merg pe linga bicicleta. Am ajuns intr-o mica piata de fructe – nu era nimic exotic – si am cumparat citeva mere. Cu ocazia asta am descoperit inca un lucru ce va urma sa imi ingreuneze existenta. Desi limba este un obstacol insurmontabil – si va mai fi mult timp de acum inainte, cred – am constatat ca nici gesturile si semnele obisnuite nu sint valabile. Sint eu din Calarasi si obisnuit cu bulgarii de peste Dunare care isi folosesc capul in sens diferit de noi pentru a comunica Da sau Nu dar aici e mult mai greu. Chinezii au un cu totul alt mod de a numara pe degete – si care in situatia in care vrei sa comunici un numar legat de prêt, numar de bucati sau kilograme esti urgent bagat in ceata. Dupa multe parlamentari, dat din miini, strigate si exclamatii am reusit sa cumpr sase mere si sa platesc pentru ele pretul corect ( Nota : Mai 2007 – pentru mai multa claritate, am gasit asta http://en.wikipedia....number_gestures )
Stradutele pe care ma afundasem erau fascinante – erau casute lipite una de alta, cu usa direct in strada prin care se vedea un adevarat furnicar de oameni de toate virstele, familie probabil. Daca iti pretuiesti intimitatea, China nu este pentru tine. Deja era tirziu, asa ca a trebuit sa amin pentru miine Marele Zid – la urma urmei a asteptat atit timp venirea mea, poate sa mai astepte o zi.
O data hotarirea luata m-am indreptat catre hotel, cu ochii in credincioasa mea harta.Am ajuns destul de repede, i-am returnat bicicleta mosului , un dus intr-o camera plina de inca cinci insi – europeni toti - dupa care am iesit la restaurantul din colt. Berea rece, mincarea super – ca sa treaca peste bariera de comunicare, am fost dus in bucatarie si trei oamenii au inceput sa ia capacele de pe oale si cratiti ca sa imi aleg. Asta dupa ce am stirnit senzatie la celelalte mese incercind sa reproduc sunetele pe care le face un porc, o vita sau miscarile facute de un pui. Nu a trecut mult timp si a aparut un chinez care prin gesturi de entuziasm si o « chingleza » chinuita a cerut voie sa se aseze la masa mea pentru a-si exersa chineza, pentru a ma ajuta sa ma descurc cu mincarea si mai ales pentru a-si dovedi prietenia. Se numea ceva foarte asemanator cu Heng Rong si din vorbele lui reiesea ceva tare bizar, anume ca tara lui fusese inchisa turismului de masa pentru atit de mult timp incit cetatenii chinezi aveau datoria patriotica de a-i ajuta pe turisti in orice fel pot. Iar cetatenii chinezii se pare ca isi luau tare in serios aceasta indatorire despre care guvernul le vorbea tinerilor in scoli si muncitorilor in uzine mai ales ca pentru multi dintre ei aparitia unui european umblind pe strazile din Beijing era o aparitie atit de exotica incit nu putea sa nu dea curs atit directivelor guvernului cit si curiozitatii personale. Nu strica sa am pe cineva care sa imi spuna mai multe despre locurile in care ma aflam dar dupa ce a insistat ca el sa plateasca berea pe care o bausem m-am gindit ca ori guvernul exagerase cu propaganda de sprijinire a turistilor ori noul meu prieten era mai slab de inger. Era student la Universitate – nu am putut sa aflu oricit m-am straduit sa imi dau seama ce studiaza – si cind i-am spus ca sint de meserie profesor incintarea lui nu a mai cunoscut margini. M-am oprit din a ma lauda singur, de teama sa nu plateasca si mincarea. De la el am aflat ca pentru a ajunge la Marele Zid sint doua variante : ori platesti unei agentii de turism – doar in apropierea hotelului sint citeva zeci – care iti asigura transportul pina acolo si un ghid ori iei o cursa regulata de maxi-taxi care te duce in acelasi loc dar la o fractiune de prêt. Iar in ce priveste ghidul, n-ai altceva de facut decit sa stai in apropierea unui grup care a fost destul de intelept sa inchirieze unul. Intrucit cum bine stiu nu ma dau banii afara din camera de hotel voi alege a doua varianta – mai ales ca am avut intodeauna oroare de « grupuri organizate « ( Nota Mai 2007 : asa cum am despre « all inclusive » - doar ideea de a purta o bratara de identificare ma deprima, indiferent cita bautura gratis iti poate oferi ) Povestea asta am aflat-o dupa o ora de discutii aprinse – cu mine, cu proprietarul circiumii care s-a simtit onorat sa dea mina cu mine – si sa isi compare propria inaltime cu a mea – si cu ceilalti oameni de pe terasa care se pare ca traiau evenimentul vietii lor. Am plecat pe la miezul noptii condus de urarile de « noapte buna « - presupun ? – ale celor de la mese si ale proprietarului – care m-a pus sa platesc mincarea pina la ultimul banut. Se pare ca asupra proprietarilor de circiumi propaganda guvernului avea doar un efect limitat dar cum nu ma asteptam la altceva, am ajuns multumit – si putin ametit - in camera mea unde Ewald dormea asa ca m-am culcat si eu in viteza si am dormit pina dimineata fara vise.
Luni de dimineata m-am trezit tirziu. Eawald isi facuse bagajul si se pregatea sa plece. Se indrepta catre Hong – Kong si planuia sa stea mai mult timp in Beijing la intorcere. Ne-am luat la revedere, am schimbat adrese si telefoane si ne-am despartit – avea sa-mi lipseasca grasutul olandez. La iesirea din hotel ma simteam ca acasa – am mincat galustile mele si m-am dus incet catre statia de maxi taxi urmind o schita facuta de prietenul meu de aseara. Am gasit-o destul de usor, am luat biletul si dupa o ora de trafic nebunesc ajungeam la poalele Marelui Zid. Biletele costau putin – afacerea era in alta parte, apa costa mult. Portiunea de vizitat era cam de 5 kilometri in stinga si in dreapta punctului de intrare si era intradevar impresionant. Nu puteam sa ma gindesc decit la nebunia profunda a celor care au gindit – si au executat – constructia aceasta, care pina la urma s-a dovedit inutila ca mai toate constructiile supradimensionate. Cit vedeai cu ochii in stinga si in dreapta, urmind terenul deluros si apoi urcind in altitudine catre orizont era Zidul. Portiunea de vizitat era intesata de oameni, chinezi costumati in costume medievale – la fel de kitsch ca in orice alta parte a lumii – si vinzatori de apa angajati ai guvernului care vindeau o delicioasa apa potabila si calda la pretul astronomic de 3 FEC sticla de ½ litru. Dar dupa ce urci si cobori cam 10.000 de trepte – nu este o numaratoare precisa dar e primul numar care iti vinde in mintea coplesita de caldura – intr-o atmosfera extrem de uscata ai plati oricit pentru sticla de apa salcie. M-am lipit de un grup de americani veniti cu ghidul si am ascultat putin platitudinile pe care ghizii le spun in ocazii ca aceasta. Niciodata n-am avut incredere in ghizi – pentru a afla ceva despre locurile in care mergi exista carti. Le pot citi inainte de a ajunge sau dupa aceea – ce ma intereseaza in acel loc este sa il vad si sa il simt – istoria lui se poate afla din multe alte surse decit din discursul papagalicesc al unui ghid exasperat de repetarea la nesfirsit al acelorasi povesti. Marele Zid este impresionant insa doar atit. Uneori, lucrurile sau locurile prea impresionante sint dezbracate de alte atribute iar asta le face mai sarace. ( Nota Mai 2007 : am vazut maree Zid din China si Catedrala Sf. Marcu din Venetia - amindoua impresionante in felul lor. Dar imi aduc aminte cu infinit mai mare placere si intensitate de rasaritul Soarelui vazut dintr-o barca pe Yangtze sau de o cafea bauta dimineata pe o terasa insorita la marginea unuia din miriadele de canale ale Venetiei )
Dupa cele 10.000 de trepte si inca o sticla de apa cumparata cu scrisnet de dinti la adresa unui guvern lacom am hotarit ca e timpul sa vad China reala, asa ca m-am intors la hotel unde am stat pe terasa pina la miezul noptii cu prietenul meu. Dupa a treia bere a inceput sa imi explice diferentele fundamentale dintre diferite stiluri de Kung – Fu asa ca am hotarit ca e timpul sa ma retrag la mine in camera. Se pare ca n-a mai venit nimeni in locul lui ewald asa ca in prima noapte dupa aproape o luna de zile dorm singur-singurel intr-o camera. Paradoxal, in loc sa ma bucure lucrul acesta m-a intristat putin – in China, pare un exces sa dormi singur.
Azi dimineata m-am trezit devreme, la 6.30 – nu mai devreme decit vinzatorul meu de galuste. Prietenul meu de la terasa incercase sa imi spuna despre un parc pe care ar fi trebuit sa il vad neaparat dimineata – acolo se adunau se pare practicantii de Qi pentru a-si face exercitiile. Am urmat o harta rudimentara desenata de el si dupa douazeci de colturi si o ora de plimbare prin orasul care se trezea la viata am ajuns : Temple of Heaven. O placa la intrare imi spune ca intreg complexul are 270 de hectare si ca a fost construit in 1420 in timpul dinastiei Ming. Dimensiunea lui imi taie orice speranta ca l-as putea vizita in intregime – sau cel putin o parte semnificativa a lui. Mi-am petrecut acolo intreaga zi, pina seara. Pina la ora 9.00 dimineata era plin cu poate sute de mii de oamenii care faceau diverse forme de gimnastica inainte de a merge la munca. Fie 200 de perechi dansau vals pe muzica unui casetofon asezat pe o bordura – nu stiu cum puteau auzi si tine ritmul – fie se plimbau pur si simplu, fie faceau exercitii cu sabii, lanci, bete si Dumnezeu mai stie ce, fie batrini care se plimbau si rostogoleau o pereche de bile in miini, fiecare facea ceva. Totul se facea in ordine, disciplina si in scop. Se faceau exercitii de respiratie, miscari de Tai Qi, sau sareau la groapa de nisip. Dupa ora noua au inceput sa plece si au ramas numai batrinii. Se plimbau pe alei, stateau pe terase si in coridoare umbrite si jucau table, sah , mah jong sau carti. Iar cei mai interesanti erau cei care se plimbau cu niste colivii din bambus in mina. M-am apropiat de unul si m-am uitat cu atentie in colivie : avea inauntru doi greieri. Batrinul crestea doi greieri in colivie si in dimineata aceea ii scosese la plimbare. Pobabil ca greierii simteau aerul curat, mirosul ierbii proaspat taiate si al florilor si aveau impresia ca sint liberi. Semanau intr-un fel cu zecile de mii de oameni care dansau vals intr-o ordine perfecta, intr-un parc imens, la 7.30 dimineata si dansau cu acea precizie pe care numai datoria o poate insufla. Dansau in aer curat si in mirosul de iarba proaspat taiata si traiau iluzia ca sint liberi. Beijing era fara doar si poate un oras al greierilor. Numai ca spre deosebire de fabula Occidentala, greierii astia mai si munceau. Munceau si redeau ca sint liberi.

Seara am fost in gara si mi-am luat bilet de tren pentru Xi’an. Incercarea mea de a plati cu RMB a fost sortita esecului asa ca bugetul meu a scazut simtitor. Trenul este miine dupa amiaza – ma despart cu greu de Beijing dar cine stie ce ma asteapta in viitor. Ultima masa pe terasa, schimb de adrese cu prietenul meu si inapoi in hotel, la somn. Miine plec iar la drum.

--------------------------------------------------------------------------------


8. Xi’an – soldati si karaoke

Miercuri 7 Iulie 1993, noaptea tirziu, undeva intre Beijing si Xi’an

Sint in tren. Am plecat la ora 16.00 din Beijing. Ritualul din gara cu trecerea prin tunelul subteran care leaga sala de la intrare de liniile la care sta trenul, biletele controlate de citeva ori – inclusiv de politie – si in sfirsit am ajuns in vagon. Stiam ca drumul dureaza 22 de ore si mi-am luat bilet intr-un vagon de dormit clasa a II-a – nu stiam ce inseamna asta dar acum am aflat. Stau ghemuit sub o patura pe un pat rabatabil din lemn care e legat de peretele vagonului cu niste curele din piele. Salteaua e din buret si e ingrozitor de cald. In compartiment sint sase paturi identice, trei pe o parte si trei pe cealalta. De prisos sa spun ca am patul de jos – asta e un avantaj major. Ce e interesant in vagonul acesta este ca despartiturile numite compartimente nu au usi. Nu exista de fapt perete despartitor intre coridor si compartimente – sint doar niste pereti cu paturi atirnate de ei. Consecinta este ca cei mai putin norocosi care nu au un pat stau pe hol si se uita la cei intinsi in pat. Pot spune ca prezenta mea in vagon a stirnit senzatie : strins de miini, batai pe umar, toata lumea ma serveste cu tigari – de altfel toti lumea fumeaza in vagon – si mai ales clasica de acum, comparare a inaltimilor. In citeva minute de la plecarea trenului aveam vreo cinci prieteni care se inghesuiau in jurul meu, incercind sa lege o conversatie. Cu ghidul de conversatie si cu gesturi exersate le-am explicat de unde sint – Luo-ma-nia – atentie la accente, ce sint – Lao shi – profesor ( din pacate Fizica a fost imposibil de explicat ) ceea ce mi-a adus o crestere nemasurata a respectului ce mi se arata si in general am insailat o conversatie. N-a trecut o ora de la plecare si a inceput nebunia mincatului : la capatul coridorului apare un individ cu un carucior de plastic plin cu recipiente de plastic. N-are loc sa treaca cu caruciorul din cauza aglomeratiei asa ca se naste un vacarm care imi aduce aminte de licitatiile de la Bursa : fiecare striga ce vrea sa manince cu gesturi si miini fluturate deasupra capului. Imediat un spectacol suprarealist se naste – un fluviu de recipiente de plastic curge din mina in mina dinspre carucior catre clienti si un fluviu similar de bani se misca tot din mina in mina in sens invers. Nu pot sa-mi imaginez cum poate sa tina procesul acesta sub control, dar se pare ca intr-un fel sau altul se descurca – nu mi-ar place sa fac meseria lui. Noii mei prieteni considera ca dupa ce am fumat trebuie sa si maninc asa ca pun mina de la mina, striga, dau din miini si o cutie cu mincare imi aterizeaza in brate. Vreau sa protestez, sa platesc dar sint inconjurat de zimbete largi ale unor guri pline de orez asa ca renunt. Mi-am adus aminte ca sint de ceva timp pe aici si nu am scris nimic despre orez. E una din cele mai raspindite prejudecati despre China si am fost destul de uimit sa constat asta. Orezul nu constituie in nici un mod un fel de mincare ci este doar un substitut pentru piine. Nu « se maninca orez « ci « se maninca ceva cu orez » > Se serveste la masa doar daca il ceri si este cu un bob lung, tare si fara nici un gust. Chinezii pun unul din cele 5-10 sosuri disponibile de pe masa sau dn cele care vin cu mincarea peste orez si il maninca asa cum eu de obicei maninc piine. O alta calitate a bolului de orez este ca la sfirsitul mesei cind in farfurie mai ramin citeva resturi de mincare – taiata in bucatele mici – si sos se toarna amestecul asta peste orez, se amesteca si astfel i se creste consistenta pentru a putea fi apucat cu betisoarele.
Spectacolul cu mincarea s-a repetat de doua ori – a doua oara am fost intrebat daca mai vreau ceva si am refuzat net – nu vreau sa fiu obligat sa respect vreo regula de politete si sa cumpar mincare pentru tot vagonul. Drumul merge printr-un tinut semidesertic, cu pamint de o culoare rosie si prin sate unde e o saracie lucie. Fiecare coasta de deal e terasata si fiecare palma de pamint e folosita. Am traversat inca un fluviu major – Huang he , Fluviul Galben – pot spune cu adevarat ca sint in China acum. La lasarea noptii foitul s-a mai domolit, toata lumea doarme sau cel putin sta linistita in paturile lor si pe hol. La noapte am sa ma confrunt cu doua probleme : prima ca n-am rucsacul linga mine ci pe hol. In compartiment nu exista loc de bagaje ci doar pe hol e un raft lung dintr-un capat in altul al vagonului. Mi-am luat pasaportul, banii si aparatul foto linga mine stirnind o furtuna de zimbete si batai asiguratoare pe spate. Daca e sa-mi fure rucsacul citeva tricouri gasesc eu pe undeva. A doua problema e si mai mare : daca ma intind in pat picioarele imi ies pe hol. Au trecut citiva si au trebuit sa sara peste mine asa ca va trebui sa stau toata noaptea ghemuit desi cei din compartimentul meu mi-au dat de inteles ca nu e nici o problema. Am sa inchei si am sa incerc sa adorm. Miine, in Xi’an.


Joi 8 Iulie 1993, seara, Jian Tian Hotel, Xi’an

Am ajuns in Xi’an la 14.30 mort de oboseala si de caldura. Nu am mai stat sa caut si am mers direct la hotelul in care stau si care este chiar direct peste drum de gara. Am luat o camera – 9 dolari – cam scump dar merita. Are doua paturi si – minune a minunilor – aer conditionat. Dupa ce am intrat in camera am pornit aerul si am facut 20 grade. Caldura e diferita de cea din Beijing, e foarte mare umezeala. Dupa vreo ora a aparut inca un individ in camera – sustine ca e japonez si e dezgustat ca trebuie sa imparta o camera cu cineva. Am incercat o conversatie cu el dar dupa o serie monotona de Yes si No l-am lasat in plata lui si am iesit pe afara. Orasul e mare – foarte mare de fapt. Are citeva lucruri celebre de vizitat : vechiul zid al orasului pe care l-am vazut in seara asta, Armata de Teracota – din pacate nu am sa pot sa merg, intrarea de 50 de dolari e prea scumpa pentru mine si un mormint al unui rege antic chinez – am sa incerc miine. Deocamdata Akihito asta al meu si-a pus castile in urechi si nu da semne ca ar vrea sa vorbeasca. Inca ceva, era sa uit : hotelul in care stau e grozav dar cam scump pentru mine. Asa ca in seara asta mi-am gasit un loc in alt hotel, cu 4 dolari pe noapte, asa ca miine ma mut – scap si de de japonez si fac si economie.


Vineri 9 Iulie 1993, seara tirziu, Victory Hotel, Xi’an

Astazi s-au intimplat citeva lucruri extraordinare. Sper sa am timp in seara asta sa le scriu pe toate. In primul rind, m-am trezit dimineata, mi-am luat bagajele si m-am mutat. E destul de curat – toaletele si dusurile comune in buna traditie chineza – si stau in camera cu un om normal. Un belgian, il cheama Andre si e venit in Xi’an cu afaceri. Ce fel de afaceri, habar n-am. Dar nu e calatorul tipic, intrucit are bagajele intr-un geamantan in care am vazut ca are si un costum. Andre e simpatic, a auzit de Romania, n-a ajuns niciodata acolo. E casatorit, are doi copii si a calatorit destul in tineretea lui. Are cam 40 – 45 de ani acum si presimt ca ne vom intelege bine.
Am iesit afara sa incerc sa maninc ceva si m-a lovit ca din cer o pofta imensa de piine. Vroiam sa maninc piine, piine calda, alba sau neagra, pufoasa sau aspra, oricefel de piine dar daca nu mincam piine simteam ca mor. Am inceput sa caut prin magazine ceva cit de cit asemanator si am sfirsit pe o banca intr-un parc cu 5 cornuri umplute cu ciocolata – gasite cu greu intr-un magazin cu produse de import. Am scos ciocolata din ele si le-am mincat visind la o piine rotunda si calda, scoasa din cuptor.
Mi-am luat o harta de la un vinzator ambulant si am luat-o incet catre ce se parea ca e centru. Orasul este oarecum mai occidental decit Beijing-ul. Magazine cu vitrine mari, produse mai scumpe si lume mai bine imbracata. In timp ce mergeam la pas prin oras, ma opreste un individ si urmatoarea conversatie are loc ;

« Hello »
« Hello »
« Esti de mult in Xi’an ? “
“De ce intrebi asta ?“
« Ai vizitat Armata de Teracota ? »
« Nu inca, dar cred ca ma duc miine «
« Stii cit te costa pe tine, ca strain ? «
« Habar n-am, dar o sa incerc »
« 70 de dolari. Dar daca vrei, eu pot sa fac sa te coste mai putin »
« Nu zau. Chiar asa ? Si cum faci tu asta ? »
« Iti fac un carnet de student, Esti student in China si platesti ca orice student chinez. Oriunde te duci, muzee, locuri de vizitat, orice. Doar sa nu incerci sa il folosesti pentru bilete de tren sau de avion ca te aresteaza. Imi dai o poza de-a ta si te costa 10 dolari »

M-am gindit rapid ca e o economie frumoasa asa ca am batut palma. Nu aveam fotografie dar pentru alti 2 dolari m-a tras pe o straduta laturalnica unde am pozat asezat pe un scaunel in mijlocul trotuarului in timp ce binefacatorul meu imi facea o poza cu un aparat antic. Miine urma sa ne intilnim in acelasi loc la aceeasi ora sa imi dea permisul catre comorile culturale ieftine ale Chinei. L-am lasat sa-si faca meseria si am plecat mai departe.
Peste inca douazeci de minute dau nas in nas cu Ewald – hotarit lucru, lumea e tare mica. Era insotit de un individ maruntel, slabut si cu ochelari. Se numea Chris, era englez ( si dupa cum urma sa constat mai tirziu - la fel de nebun ca oricare altul ) si era student la Filologie. Isi pastra tot avutul intr-o geanta imensa si jerpelita din piele maro si era imbracat in pantaloni negri din stofa si o camasa alba cu mineci lungi. Privindu-l iti dadeai seama imediat de ce Anglia fusese la un moment dat un imperiu. Ewald mi-a povestit in citeva cuvinte – cu tactul acela olandez de care nu se putea dezbara – ca prietenul lui Chris dorea sa ajunga la Lhasa, in Tibet insa nu avea un permis si mai ales nu avea cu cine. El, Ewald ar fi mers dar avea niste intilniri in Hong Kong de la care nu putea sa intirzie si in clipa in care ne-am intilnit i-a trecut prin cap ca daca am fost destul de nebun sa ajung pina aici cu o harta veche as fi suficient de nebun sa merg cu Chris in Tibet. In timpul acestei explicatii prelungite, Chris isi intorcea ochelarii de la mine la Ewald si invers si la unele pasaje dadea aprobator din cap. Cind a sfirsit, Chris mi-a intins mina iarasi si m-a intrebat « Eh, friends ? « I-am strins mina si am spus friends, friends dar trebuie sa ma gindesc putin. In primul rind cum ajungem acolo ? E simplu : cu trenul citeva sute de kilometrii pina in Chengdu si de acolo in remorca unui camion care face pina in Lhasa 5 zile. Cu putin noroc, camioanele nu sint controlate la trecerea in Tibet si trebuie doar sa gasim un sofer care sa vrea niste bani extra ca sa-si tina gura. Oricum, mai mult decit sa ne intoarca inapoi, nu aveau ce sa ne faca. Desi perspectiva de a a fi trimis inapoi dupa cinci zile de stat intr-un camion nu era chiar asa de roza am luat hotarirea pe loc. Cind plecam ? Nu miine, poimiine dimineata luam trenul. Unde ne intilnim ? In gara. Inca o stringere de mina cu Chris si Ewald – era ultima data cind ne intilneam si am plecat sa-mi continui plimbarea gindindu-ma ca a inceput ca o excursie, s-a transformat treptat intr-o calatorie, e pe cale sa devina o expeditie si ca ar trebui sa ma rog sa nu se transforme intr-o aventura. Cufundat in gindurile acestea placute am auzit o voce inconfundabila de femeie tinara ciripind intr-o engleza cu un accent acceptabil « Hello, how are you ? Where are you from ? “ Prietenosi oamenii din orasul asta mi-am zis eu, mai ales azi cind hotarit e ziua intilnirilor. Cine ma oprise pe strada sa vorbim ? Qi Xiao nan ( Micul arbore de bambus – sau cel putin asa sustine ) zisa Leslie, studenta la Economie, imbracata in galben si draguta foc. Cum putea cineva sa refuze sa vorbeasca cu ea - chiar daca ar fi trebuit sa faca orice pentru a reusi sa refuze ?
Restul zilei a fost o incintare – am beneficiat de un tur complet al orasului alaturi de un localnic care stie de unde se ia un autobuz, de unde se iau bilete, unde se coboara si asa mai departe. Am vazut un parc, Pagoda Gistii Salbatice si mormintul regelui antic. Leslie ciripea incontinuu si imi explica tot ce vedeam, toate inscriptiile si tot ce spuneau ghizii.

----------------------------------------------------------------------------------------------



Continuarea zilei de Vineri 9 Iulie


Spre seara Leslie s-a oprit din turuit si m-a anuntat ca trebuie sa plece acasa. Abia asteptam sa spuna asta pentru ca si eu eram obosit mort. Am mers cu un autobuz pina in fata hotelului unde am coborit amindoi, i-am spus la revedere si am intrebat-o daca a doua zi urma sa o mai vad si daca ar fo vrut sa mergem impreuna la Armata de Teracota. Mi-a spus ca nu stie inca sigur daca poate sa vina dar a venit cu o propunere mai buna – zicea ea. De ce nu, ea si cu mine urma sa mergem in seara aceea sa ne plimbam prin oras iar ea urma sa imi arate minunatiile de noapte ale stralucitorului oras Xi’an ? Si acum va intreb : sinteti singuri la citeva mii de kilometrii de casa, nu sinteti implicat in nici o relatie, nu ati mai schimbat o vorba cu cineva de citeva zile – ce ati fi spus ? Ati fi spus « Da, sigur. La ce ora sa te astept ? « Si eu am spus la fel.

La ora 19.30 fix Xiao Xi nan – Leslie era in fata hotelului imbracata intr-o rochie alba si radiind toata. Avea cu siguranta motivele ei. Am intrebat-o unde mergem si mi-a spus ca vom incerca sa mincam ceva. Am luat un autobuz si am ajuns undeva aproape de centrul orasului. M-a tras dupa ea intr-o cladire darapanata in care intr-o camera cam 5 pe 5 m cam 40 de oameni isi disputau in picioare dreptul de a minca celebrii coltunasi cu carne, fierti intr-o oala imensa si unsuroasa aflata intr-un colt si din care doi baieti cu gesturi de scamatori puneau cite cinci coltunasi pe o foaie de hirtie si ti-i inminau cu un zimbet pina la urechi. Oala fierbea pe un foc de lemne. Nu era tocmai ideea mea de cina romantica dar m-am gindit ca asta o fi obiceiul locului, am inghitit rapid coltunasii si am iesit afara la aer. « Si acum, incotro ? » am spus eu, oarecum dezamagit de prima parte a programului. « Este un bar care a deschis doar de citeva saptamini. Toate colegele mele de la scoala mi-au povestit de asta, dar nu am putut sa ajung pina acum niciodata. Nu ai vrea sa mergem impreuna ? « Un bar de noapte intr-o tara straina, in care sa mergi cu un localnic nu este o oportunitate pe care sa o ai in fiecare zi, asa ca am acceptat rapid. Mai ales ca ingenuitatea lui Leslie nu era depasita decit de aparenta ei naivitate.
Am mers citeva colturi si iata si barul cel vestit. Intrarea se facea pe scara care pornea direct din strada si ajungea intr-o sala destul de mare, cu mese joase, fotolii si canapele confortabile, jocuri de lumini, semi-obscuritate – ce mai, Amsterdam curat. Nu eram singurii clienti, alaturi de noi era o masa mai mare, in jurul careia se stringeau cam 10-15 persoane, de toate virstele, de la copii pina la un batrin cu o infatisare extrem de fragila. Leslie a spus doua cuvinte si ne-au fost aduse doua menu-uri. Aveam sa aflu ca faimosul bar avea trei sortimente mari si late – ceai, alcool – si nu e o generalizare, alcool de 60 de grade care se servea amestecat cu apa si bere. Alcoolul nu era de mine, berea nu vroiam sa aflu cit costa si cind Leslie mi-a spus ca vrea un ceai, am hotarit ca vreau si eu unul. Nu ca n-as fi baut vreo 10 beri dar bugetul meu era extrem de limitat – iar asta e putin spus. Cit putea sa coste un ceai ?
Ceaiurile ne-au fost aduse si ne-am inscris si noi la concursul de fumat care era in plina desfasurare. Oamenii de acolo fumau dupa principiul unui fost coleg de scoala de-al meu care refuza sa deschida geamurile : »De ce sa-l dau afara daca am dat bani pe el ». In scurt timp ce de la masa vecina incepura sa vorbesca tare, sa rida si in general sa isi simta alcoolul pe care il beau din niste pahare inalte – ca sa incapa apa probabil. Leslie mi-a spus ca aparent era ziua de nastere a unuia dintre ei, un barbat de vreo 30 de ani si ca acesta ar fi extrem de onorat – impreuna cu toata familia lui de altfel, daca m-as duce si i-as spune citeva cuvinte si as accepta sa fac o poza cu el. Am spus ca n-am o problema cu asta, asa ca si ritualul acesta a fost indeplinit. Ciudat cind ma gindesc ca undeva in China, un individ are in albumul de fotografii la loc de cinste o imagine mine – un complet necunoscut, de doua ori mai inalt ca el si care rinjeste prosteste in fata aparatului de fotografiat. Cind m-am intors la masa am vazut ca aparusera inca doua menu-uri si m-am gindit ca e timpul sa mincam ceva. Ma inselam – erau intra-adevar niste liste, dar nu de mincare ci de muzica. Erau titluri de melodii, cele mai multe in chineza, citeva in engleza si era menu-ul de karaoke. Din acel moment lucrurile au iesit de sub control. Leslie a facut un semn, i-a fost adus un microfon, muzica a inceput si Leslie a inceput sa cinte un popular citec chinezesc. Cei de la masa de alaturi au cerut si ei microfonul, s-au mai adunat si la alte mese alti clienti. Finalul apoteotic – asa credeam - a fost atunci cind eu cu un microfon in mina si acompaniat de aplauzele – si risetele convulsive – ale intregii sali a trebuit sa cint pe melodia “Let it be” uitindu-ma in televizor sa vad versurile si ritmul. Sarbatoritului de alaturi i s-a adus tortul din care mi-a adus o felie insotit de zimbetele si plecaciunile intregii sale familii – inclusiv batrinul fragil – era timpul sa ne retragem. Am cerut nota de plata, mi-a fost adusa si am auzit atunci un cor de trompete care cintau finalul. Nota de plata arata cam asa :

Ceai ………. 0.5 $ x 3 …. 1.5 $
Karaoke ….. 10 $ x 14….140$

Total ………………………141.50 $

Mai era ceva de spus ? Nu atunci si nu acolo. Am zimbit slab, am scos banii, am platit ( urma sa aflu ceva timp dupa aceea ca intuitia imi functionase iarasi fara greseala si ca facusem exact lucrur pe care trebuia sa il fac ) am salut generos pe toata lumea si am plecat. Leslie era in urma mea si ma intreba cu aceeasi ingenuitate daca nota a fost prea mare. Am spus ca nu – intre timp Leslie oprise un taxi, am urcat – doar eu – am auzit-o cum ii ciripea ceva soferului, a trintit usa si asta a fost tot.

Urmatoarea data cind am auzut ceva de Xi Xiao nan Leslie a fost peste patru ani cind am primit o scrisoare de la ea in care imi spunea ca si-a terminat studiile si ca e angajata unei companii de import-export. Nici un cuvint despre escrocheria dintr-o noapte de vara in Xi’an in care un roman sarac a fost luat drept un occidental bogat si jecmanit de o buna parte din banii pe care ii avea. Peste doar citeva saptamini urma sa citesc in « Lonely Planet – China » ca ceea ce mi se intimplase – in cel mai mic detaliu - era o escrocherie obisnuita si cunoscuta care isi avea originile in Xi’an – Leslie avea o mare experienta se pare, in care profitul era impartit intre proprietarul barului si fata care ii aducea clienti. M-am gindit dupa aceea – daca in felul acesta si-a platit studiile, cel putin am pierdut banii aceia pentru o cauza buna.


A doua zi m-am trezit ametit – cu siguranta ca nu de la ceai. Mi-am facut socotelile si mi-am dat seama ca fusesem jefuit de cam doua saptamini de stat in China – asa ca adio hoteluri de 10 $ pe noapte. Aveam intilnire cu falsificatorul meu. L-am gasit in locul promis si a scos din buzunar un carnet – rosu, cum altfel – care proclama ca subsemnatul este student in anul I la Universitatea din Hainan. Falsificatorul si-a laudat istetimea : « anul I ca tu nu stii chineza inca si Universitatea Hainan ca nici macar chinezii n-au auzit de ea » Avea fotografia mea, o stampila valabila asa ca mi-am platit omul si am plecat catre Muzeul Armatei de Teracota.
N-am multe de spus aici – ca si Marele Zid e ul loc in care judeci cu alte masuri decit cele cu care ai fost obisnuit. Timpul, cum curge si ce faci cu el are cu totul alte semnificatii fata de cele cu care ai crescut si ai fost educat.
Ca sa ajung la muzeu am trecut prin trei cordoane de paza – primul vindea bilete – au verificat carnetul de student si li s-a parut in regula, al doilea cordon verifica biletele si carnetul si al treilea cordon – din militari inarmati – care verificau tot ce puteau si vroiau ei. Unul din ei s-a uitat la carnet – s-a uitat la mine, m-a intrebat ceva la care am raspuns cu unul din cele cinci cuvinte cunoscute « Luo-ma-nia » - Romania. A parut satisfacut de raspuns, a dat din cap si iata-ma admis sa admir una din minunile Chinei. Am admirat in tacere pentru doua ore si m-am intors in oras. O fausem si pe asta.
Se lasase seara si am inceput sa merg fara tinta prin oras doar – doar dau de un loc mai ieftin in care sa maninc. Din intimplare il vad pe Andre, belgianul cu care imparteam camera cum imi face semn de pe o terasa. Ii fac si eu cu mina si merg la el – era la o masa cu doi barbati. Ii salut, imi raspund ma invita sa stau cu ei si iata-ma in plin Jules Verne. Cei trei se intilnisera absolut din intimplare – Andre il vazuse pe Clive ca e european si se asezase cu el la masa . Dawar nu mai gasise un alt loc si se asezase cu ei. Clive avea in jur de 55 de ani. Pina la virsta de 43 de ani fusese un functionar de succes al unei banci din Londra. Necasatorit, fara copii, la un moment dat il apucase dorul de duca. Vinduse tot ce avea si isi petrecuse ultimii 12 ani pe drumuri. Se simtea acasa oriunde, se putea duce oriunde. Ca sa poata ajunge la Mecca studiase Coranul timp de trei ani in Cairo, trecuse la Islam si ajunsese in singurul loc care ii era interzis – iar el nu suporta asta. Avea de gind ca odata cu venirea toamnei si a iernii sa se traga incet catre Vietnam, Laos si mai in sud catre Thailanda unde sa petreaca iarna.
Dawar era alt personaj. Era din Peshawar in Pakistan, facea parte din tribul Pashtu si dupa cum se exprima el mostenise de la bunicul sau o poteca ce trecea granita din nordul Pakistanului in China. De ce o mostenise ? Pentru ca era o poteca a familiei lor – nimeni altcineva nu stia de ea. Folosea poteca care traversa Himalaya pentru a face contrabanda cu soimi de vinatoare. Soimii ii lua din China si ii ducea pina in Arabia Saudita unde « o pasare cu toate penele perfecte poate face pina la 30.000 de dolari » Era o afacere buna dar oarecum riscanta. « Ce se intimpla daca te prind chinezii ? « « Inchisoare pe viata of course, daca am noroc . Dar nu ma prind ei. Nu stie nimeni de poteca bunicului meu. » Era povestea lui Dawar adevarata ? Nimeni nu poate stie. Dar eu in noaptea aceea, in caldura si umezeala aceea aproape insuportabila, din povestile lui Clive si ale lui Dawar am descoperit cit de mare si cit de fascinanta este este lumea si cit este de important este pentru mine sa descopar o parte cit de mica din ea.

A doua zi de dimineata, pe 11 Iulie 2003, Andre belgianul s-a trezit, s-a dus in piata din Xi’an unde si-a vindut costumele, camasile si geamantanul a telefonat la firma de unde si-a dat demisia, a telefonat acasa si mi-a marturisit ca vrea sa-si petreaca urmatorii doi ani pe drumuri. I-am urat mult noroc si m-am dus la intilnirea mea cu Chris – trebuia sa ajung in Lhasa.

-----------------------------------------------------------------------------------------------


9. Spre Lhasa … si inapoi Xi’an – Chengdu

Sa pleci e tare usor. E mult mai greu sa stii unde – si mai ales – cum. Ma aflam in vagonul unui tren si incercam sa raspund la toate intrebarile astea. Incepeam sa ma simt in trenuri ca in propria mea casa. Simtul intimitatii mi se atrofiase aproape complet. Respirai, gindeai, te dezbracai, te imbracai si iti suflai nasul cu alti cinci – zece oameni in apropierea ta. Chris dormea pe bancheta din fata mea, cu servieta lui anacronica tinuta strins in brate. Sint sigur ca nu are nici un fel de intrebari – nici raspunsuri. El are doar o obsesie, sa ajunga in Lhasa. Ce va face mai departe de Lhasa, nu ii este foarte clar. Sint sigur ca odata ajuns acolo va dezvolta o alta obsesie pe care sa o urmeze.

Pina in Chengdu facem cu trenul 16 ore – sau cel putin asa arata tabela in gara din Xi’an. Din Chengdu
pina in Lhasa sint 2500 de kilometrii si nici un serviciu regulat de transport. Chris sustine ca se gasesc cu usurinta camioane care fac regulat ruta asta, cu soferi dispusi sa ia pasageri. Drumul ar trebui sa dureze intre 8 si 10 zile, depinzind de vreme, numarul de opriri si maiestria soferilor pe drumurile de munte din Himalaya. Durata nu ma ingrijoreaza – nu-mi dadeam inca seama – dar distanta, da. Fiecare kilometru pe care il parcurg, trebuie sa il socotesc dublu pentru ca trebuie sa ma si intorc. Si bugetul meu scade cu fiecare zi care trece. Incep sa am prea multa incredere in Chris si asta nu imi place. Daca tot e sa patesc ceva barem sa patesc din propriile greseli nu ale altora. Deocamdata nu imi este foarte clar cum poate cineva sa stea doua saptamini in spatele unui camion dar urmeaza sa traiesc si asta.

Cele 16 ore s-au transformat usor in 18 dar am ajuns in Chengdu pina la urma. N-am luat cuseta si asta se vede, sint obosit mort. M-am obisnuit cu toti cei care te intreaba de vorba, in chineza cu zimbetul pina la urechi. De mamele care vin cu copii de 7-8 ani si ti-i imping in fata si ii inghiontesc sa spuna « hello » . De barbatii care iti dau tigari, mindrii de noua lor cunostinta. Ciudat, Chris nu beneficiaza de acelasi tratament si aceeasi atentie. Sa fii strain e una, sa fii strain si sa ai 1.96 inaltime pare cu totul altceva. In spatele garii din Chengdu, Chris scoate ghidul lui de conversatie si incepe cautarea. Care chiar da roade si in mai putin de doua ore gaseste un camion. In timpul asta am dormit pe un petic de iarba cu rucsac-ul in brate si am visat ca gasisem cea mai mare cafea din lume.

Afacerea lui Chris era foarte simpla. Camionul pleca in seara aceea si in 8 zile – spuneau cei doi soferi – trebuia sa ajungem in Lhasa. Marfa principala erau baloti cu tesaturi, dar urma sa se schimbe de citeva ori pina la destinatie, inlocuita de alte si alte lucruri care isi croiau drum catre destinatia noastra. Urma ca eu si Chris sa platim cite 50 $ de fiecare si sa beneficiem de cite un loc inghesuiti in spate printre baloti. Mincarea si apa erau treaba noastra desigur, dar soferii ne asigurau ca « No problem » . De fapt, cuvintele astea doua avusesera cea mai mare frecventa in conversatia noastra chinuita. Chris era incintat, cei doi soferi la fel asa ca banii si-au schimbat stapinii si cu totii eram gata sa pornim intr-o calatorie care parea o simpla excursie de placere.
Despre ce a urmat nu am multe de povestit. Nu se pot spune prea multe lucruri despre patru zile petrecute sub prelata unui camion care mergea cu viteza melcului pe drumuri din ce in ce mai proaste. Am dormit probabil cite 18 ore pe zi, tinind cite un balot de stofa in brate. Cam de doua ori pe zi – in alte zile mai des – camionul oprea in cite un sat cu case facute din lut si nuiele unde descarca cite un balot cu stofa si incarca un colet cu Dumnezeu cine stie ce altceva. Profitam de ocazie sa cautam un loc unde sa ne umplem sticlele cu apa sau sa mincam – citeva oua fierte de cele mai multe ori. Mergeam catre Vest si altitudinea creste incontinuu. Am gasit o taietura in prelata si in rarele momente cind nu dorm incerc sa vad ce este prin jur. Dealurile au fost inlocuite de munti in toata regula.
In seara celei de-a patra zi soldatii de la punctul de trecere in Regiunea Autonoma Tibet au dat la o parte prelata camionului. Ne-au invitat politicos afara pe mine si pe Chris, ne-au cerut pasapoartele si au ris cu pofta cind la cererea vizei le-am aratat viza chineza din pasaport. Intrarea in Tibet este conditionata de o viza speciala, emisa de un birou special din Beijing. Nu aveam viza, desigur. La fel de politicosi, soldatii au dat drumul camionului sa plece si ne-au aratat drumul inapoi catre Chengdu. In citeva ore, o puternica senzatie de deja-vu punea stapinire pe mine. Stringindu-si servieta la piept, Chris negocia cu soferii zimbitori ai unui camion intoarcerea noastra in Chengdu. Dupa alte 4 zile, pe 20 Iulie dimineata ma uitam la gara din Chengdu. Aventura tibetana luase sfirsit inainte sa inceapa. Chris a plecat spre Beijing ca sa-si ia permisul pentru Tibet. Cu obsesii de felul acesta Marea Britanie devenise un Imperiu. Ne-am strins miinile, ne-am imbratisat si ne-am despartit. Nu ne-am mai vazut dupa aceea niciodata.

10. Prea multe trepte catre nori Chengdu - Emeishan

Eram in gara din Chengdu si trebuia sa iau o decizie. O aminasem destul si acum imi trebuia o directie.
Dupa dezastrul din Tibet aveam nevoie de o mica pauza. M-am uitat pe harta care incepuse sa se descompuna, m-am uitat peste insemnarile pe care le facusem din Lonely Planet si am decis. Merg in Emei. Muntelele Emei, unul din cei patru munti sacri ai budismului chinez. Orasul Emei e doar la 150 km distanta. Ma cam saturasem de distante lungi si nopti si zile pierdute prin trenuri. Asa ca am luat biletul si in aceeasi seara eram in gara din Emei. Se pare ca gara era la oarece distanta de oras asa ca Ling – noul meu prieten, cunoscut in tren – tocmeste un vehicul care sa ne transporte. Pentru 3 RMB imi cistig un loc intr-un scuter de care e atasata o remorca – in care mai intra alti trei oameni, rucsacul meu plus o bicicleta. Cu viteza maxima si claxonind incontinuu, ajungem teferi in Emei. Aici sintem acostati de mister Zheng. E profesor de engleza – sau cel putin asa sustine si isi cistiga banii de buzunar facind tot felul de servicii strainilor care au inceput sa ajung in numar din ce in ce mai mare prin zona. Printre altele, ma poate duce la un hotel care mi-ar lua doar 20 RMB pe noapte. Mister Zheng e negricios, cu o barbuta formata dor din citeva fire si imbracat intr-un costum cu doua numere mai mari decit el. Dar imi inspira incredere si asta e tot ce conteaza. Se formeaza un adevarat alai : eu, mister Zheng, prietenul meu Ling, un var de-al lui cu care abia se intilnise si inca doi gura-casca pe care nu-i cunoaste nimeni – si cu totii ne indreptam catre hotel. Trebuie sa luam un maxi-taxi, locul e in Bauguosi, un sat la vreo 5 km unde ajungem in 20 de minute. Imi iau un loc intr-o camera de 4 paturi, mister Zheng isi ia comisionul si gasca se sparge. Fac primul dus dupa o perioada periculos de lunga si ies pe afara sa vad pe unde ma aflu. Sint undeva la munte dar nu sint brazi ci palmieri, bambusi si o vegetatie nebuna in culori pe care nu le-am mai vazut pina acum. Umiditatea este extraordinar de mare si in aer se aude un zumzait constant, facut de insecte probabil. Am mers la un mic restaurant sa maninc si acolo l-am intilnit pe Eric Chilenskis. E american, are cam 30 de ani si si-a petrecut ultimii trei ani in Taiwan pentru a invata chineza. A terminat Administrarea Afacerilor si imi spune ca afacerile cu China vor fi cele mai profitabile in urmatorii ani ( NOTA dupa 16 ani – Eric a avut dreptate ). Lucrul cel mai bizar in toata povestea este ca Eric e surd – adica surd de-a binelea. Foloseste o proteza auditiva dar si asa trebuie sa vorbesc tare ca sa inteleaga ce spun, far a fi nevoit sa citeasca pe buze. Cum Dumnezeu o fi invatat chineza e un fapt care ma depaseste. Si a invatat-o, pentru ca toata seara a facut tot felul de glume cu cei de la restaurantul unde mincam. Sta la acelasi hotel in care sint si eu si hotarim ca a doua zi sa pornim catre virful Emei. La ora 6.00 Eric batea la usa camerei mele si porneam pe munte.
Emei este unul din cei patru munti sacrii ai traditiei budiste chineze. De la poale si pina in virf sint imprastiate de-a lungul drumului minastiri la care vin din motive religioase sau turistice caravane intregi de pelerini. Chiar in virf – la 3099 m - este ultima si cea mai importanta minastire, finalul pelerinajului. Am pornit de dimineata cu Eric si am luat un autobuz care ne-a dus printre dealuri inalte pina la Waunian Si – Templul Celor 10000 de Buddha – minastire aflta la inaltimea de 580 m. Chiar in spatele templului incepea urcusul catre virf. Nu eram un impatimit al muntelui, nu fusesem niciodata. Facusem drumurile aproape obligatorii prin Bucegi, in timpul facultatii, de vreo doua ori prin fagaras odata chiar in Paring. Imi placea dar nu eram un impatimit. As fi dat oricind marea pentru munte. Dar nimic nu ma pregatise pina atunci pentru ce avea sa imi rezerve muntele Emei.

In primul rind urcusul se facea pe trepte. Trepte solide, late, din piatra. Nu una, nu doua, nu in portiunile dificile ale drumului ci de jos pina sus. De la 580 m altitudine pina in virf la 3099 m drumul se face pe pietre. Prima data e placut, iti spui ca esti ca pe strada. Dupa o jumatate de ora, incepi sa te opresti si iti promiti ca daca nu te lasi de fumat cel putin raresti tigarile. Dupa trei ore simti ca picioarele iti plesnesc de umflate ce sint, articulatiile dor si iti doresti sa te opresti la fiecare 10 trepte pe care ai inceput sa le numeri cu doua ore in urma. Dupa patru ore blestemi China, chinezii si pe oricine a inventat treptele si iti juri ca nu vei mai urca o scara in viata ta. Incerci sa iesi din drum si sa mergi normal fara a alterna continuu picioarele – treapta dupa treapta – dar nu poti pentru ca drumul trece printr-o padure impenetrabila de bambus. Nu vezi nimic decit un sir de trepte care par ca duc catre cer si daca asta e urcarea catre Paradis cum o fi coborirea in Infern ?

In al doilea rind era cea mai nenorocita clima in care fusesem vreodata. Cerul este acoperit de un fel de ceata, suficient de groasa pentru a nu lasa sa se vada Soarele. Caldura este probabil catre 40 grade dar nu asta e problema ci umiditatea care cred ca este 100 %. Hainele se uda in primele minute si apoi refuza se se usuce. Dezbracam tricourile si le stoarcem, dupa care le imbracam si nu se usuca nici macar un pic.

In al treilea rind este fauna. Pe linga zumzetul continuu care iti face impresia ca se merge printr-un generator electric in functiune se trece prin zone unde diverse vietati incearca sa iti intre in ochi, in gura, in urechi si in orice orificiu gasesc disponibil. Am mers o distanta destul de mare printr-un covor de crabi mari cit o farfurie care incercau sa se urce pe noi. Libelule mari cit o vrabie se invirteau in jurul capetelor si incercau sa ni se aseze pe cap. Dar toate astea au palit cind am intilnit babuinii. Prima data au aparut la distanta, fie sarind prin copacii care incepusera sa inlocuiasca bambusii, fie traversind drumul in viteza. Apoi au inceput sa se inmulteasca si sa se apropie de noi din ce in ce mai mult. Erau grupuri din ce in ce mai mari, asezate in mijlocul drumului, femele cu pui si mai ales cu coltii rinjiti si infricosatori. Cu Eric nu mai vorbeam de mult, umezeala ii afectase proteza auditiva si ca sa inteleaga ceva trebuia sa imi citeasca pe buze dar l-am vazut ca nu se simtea deloc in siguranta. Cu toate astea, cind un mascul deosebit de mare si agresiv a refuzat sa se dea la o parte din drum si a inceput sa se indrepte miriind spre noi Eric a uitat de frica si de tot si si-a deschis umbrela pe care o carase cu el pina atunci, speriind maimuta care s-a intors la clanul sau si au iesit din drum lasind calea libera. Dupa inca o jumatate de ora, timp in care ingrijorarea noastra crescuse in punctul in care nu ne dadeam seama cum ne vom continua drumul printre sutele de maimute care se stringeau, am fost ajunsi din urma de un mare grup de pelerini si turisti. Galagia si zecile de oameni au fost suficiente ca sa avem drumul liber pina la urmatoarea oprire.
In noaptea aceea am stat la o minastire aflata in drum. O camera de 4 pe 5, cu 10 paturi suprapuse si o singura fereastra cit o palma, dar cine eram sa ne plingem ? Minastirea iti dadea si mincare – contra cost desigur, doar ca fiind budista nu gaseai nimic ce provenea de la un animal. Asa ca dupa niste legume fierte si o mina de caise ne-am dus la culcare, numarind in continuare trepte.
A doua zi de dimineata ne-am trezit, am mincat cite doua oua fierte si am pornit iarasi la drum. Tricourile le lasasem la uscat afara pe o piatra dar erau la fel de ude ca seara dinainte. Le-am imbracat si am inceput sa luam iarasi treptele la picior. Pe masura ce urcam se inmulteau si cei care doreau sa ajunga in virf. Aparusera si furnizorii unui serviciu bizar : erau echipe de cite doi barbati, imbracati sumar si in picioarele goale, care carau pe umeri un soi de targa cu doua minere din lemn si un sezut din pinza in care te puteai aseza iar ei se ofereau sa te care pina in virf. Erau multi chinezi care apelau la caratorii acestia si multe echipe si-au oferit serviciile ( am 1.96 si pe vremea aceea aveam cam 90 – 100 kg ) dar m-am tinut tare si la sfirsitul celei de-a doua zile ajungeam cun un eric desfigurat de oboseala intr-un fel de sat-statiune aflat chiar sub virf. Urma sa dormim intr-un hotel care arata mai degraba ca un grajd si sa bem in seara aceea cea mai buna bere pe care o bausem pina atunci. Am gasit chiar o masa de biliard si am jucat cu Eric, inconjurati de citeva zeci de chinezi incintati. Beam bere, jucam biliard, la 3000 m inaltime, viata era frumoasa si un million de trepte se gaseau in urma mea.
Dimineata devreme eram la minastirea din virf si vedeam un rasarit de soare fabulos care se ridica usor deasupra plafonului de nori de dedesubt. Meritase si drumul si insectele si umezeala si babuinii. Calugarii bateau in clopotele lor din bronz, multimea aprindea betisoare parfumate iar eu vazusem cu coltul ochiului o bucatica de paradis. Coborirea a fost mult mai usoara – eram antrenat de data asta astfel ca seara, tirziu eram la hotelul din vale si imi luam la revedere de la Eric. El pleca in Beijing si apoi catre casa, eu vroiam sa ajung in Leshan. Era aproape si era acolo ceva ce vroiam sa vad.

----------------------------------------------------------------------------------

11. Cit de mare poate fi Buddha ? Emeishan – Leshan - Chongqing

In Leshan am ajuns repede, cu un autobuz prapadit. Am intilnit-o pe Sheila, arhitect in Melbourne care calatorea singura si care era incintata de putina companie. Eu eram incintat ca avea Lonely Planet si mai aflam pe unde eram si mai ales incotro urma sa ma indrept. Am coborit amindoi in statia de autobuz si am decis sa stam impreuna pentru a micsora cheltuielile. Sheila isi lua rolul in serios si s-a tocmit la singe cam douazeci de minute cu proprietarul unei ricse ca sa ne duca la un hotel. Ajuns acolo am avut cea mai placuta surpriza din toata calatoria – un loc intr-o camera cu trei paturi era doar 12 RMB – ieftin chiar si pentru mine. Ne-am lasat bagajele si am iesit sa mincam. Era un oras mic, pe malul fluviului Min cu dealuri de jur – imprejur. Pe strada principala care era chiar pe malul apei erau o multime de tarabe care vindeau crabi pescuiti chiar din fluviu, in toate formele imaginabile : fierti, prajiti, fripti la pozitie pe carbuni. Am mincat citiva crabi, am strimbat din nas la puternicul miros de namol dupa care ne-am retras in camera. A doua zi la prima ora luam un vaporas care traversa fluviul si ne ducea la una din minunile lumii, pentru care ajunjesem pina aici. O sculptura gigantica a lui Buddha, taiata chiar in piatra malului de deasupra fluviului. Fusese facuta cu 900 de ani in urma la sugestia unui calugar, avea inaltimea de 81 m si era cunoscuta ca cea mai mare statuie a lui Buddha in pozitie sezind. Si era mare. Din departare, cind incepeai traversarea nu parea ca ar fi ceva deosebit, nu percepeai foarte bine scara. Dar pe masura ce te apropiai si incepeai sa iti iei repere vizuale, totul devenea asa cum fusese proiectat sa fie – impresionant. Vaporasul traversa fluviul cu o apa extrem de galbena si de vijelioasa si te lasa la un mic ponton aflat chiar la baza statuii. De acolo se deschidea un sir de trepte – de ce nu ma mirau ? – care urcau toata inaltimea, pina in virful statuii. Acolo se afla o platforma unde puteai sa stai si admiri dimensiunile neomenesti ale urechilor lui Buddha si sa te uiti in jos, la cei care soseau la ponton ca la niste furnici care se vinzoleau in jurul picioarelor inteleptului. Erau si citeva minastiri – am fost si am aprins citeva betisoare parfumate. Intr-una din ele se aflau cele O mie de trupuri ale lui Buddha – literalmente 1000 de statui in marime naturala, cu haine si diferite expresii intiparite pe fata, puse siruri dupa siruri pe coridoarele inguste si intunecate ale cladirii.
Am coborit si m-am intors la vaporas care m-a adus din nou in oras. Vazusem cu ochii mei una din minunile mai putin cunoscute ale lumii. Dupa ce am mincat la prinz, unul s-a apropiat de mine si mi-a explicat prin semne daca doresc sa fiu curatat in urechi. Nu doream asa ca si-a intetit atacurile pina m-a convins sa ma tund si sa fac un masaj. Asa ca a imprumutat un scaun de la proprietarul restaurantului, m-a asezat in mijlocul drumului si a inceput sa ma tunda cu o pereche de foarfeci imensi si un pieptene ruginit. Fireste ca o jumatate de ora am fost atractia citorva zeci de oameni care rideau cu gura pina la urechi, ma bateau pe spate, imi dadeau tigari si cautau sa vorbeasca cu mine, toti in acelasi timp. Dupa tuns, frizerul meu bun la toate mi-a facut si un masaj care a scos toata oboseala din mine si m-a facut sa privesc viata cu mai mult optimism. Toata distractia m-a costat 10 RMB si ceva ma facea sa cred ca fusese cea mai buna afacere pe care frizerul meu o facuse in ultimul timp.
A doua zi dimineata plateam hotelul, imi luam la revedere de la Sheila si plecam in drumul meu. Cautasem prin Lonely Planet si hotarisem unde vreau sa ajung – trebuia sa merg in Chongqing cu un autobuz iar acolo sa incerc sa iau vaporul care mergea pe fluviul Yangtze pina in Wuhan. Mai departa, urma sa vad.

-------------------------------------------------------------------------------------

12. Albastru murdar Leshan – Chongqing - Wuhan

Ziua a inceput prost. Si a continuat si mai prost. Ieri am citit aiurea pe tabela din autogara ora plecarii ca
fiind 7.00. Asa ca la 6.00 m-am trezit, am dat camera si la 7.00 eram in autogara. Ca sa aflu ca autobuzul spre Chongqing pleaca de doua ori pe zi, la 6.00 si la 16.00. Asa ca m-am pus pe asteptat in caldura, cu rucsacul dupa mine si fara sa am altceva de facut. Am scris citeva scrisori dar in cea mai mare parte a timpului am motait pe iarba din fata autogarii. S-a facut si timpul plecarii si m-am urcat intr-un maxi taxi – inseamna ca Chongqing nu e foarte departe. De aici au inceput surprizele – si nu placute. Maxi taxi a plecat, incarcat la maxim cu oameni si bagaje – care mai de care mai mari si mai voluminoase. Problema era ca nimeni nu a fost in stare sa ma lamureasca ce distanta e pina la destinatie sau macar aproximativ cind vom ajunge acolo. Orice incercare a mea de a ii face sa inteleaga conceptul de « cit timp « atragea priviri dezgustate si discutii interminabile cu privire la calitatea ceasului meu de mina Orex. Dupa doua ore in care frustrarea mea ajunsese la maxim, am ajuns. Dar nu la destinatie, dupa cum prea repede ma bucurasem. Ci la o autogara aflata undeva in plin cimp – sau asa arata cel putin de unde urma sa ne imbarcam in adevaratul autobuz de Chongqing. Ce a urmat e greu de descris. Intrarea in autobuz si asezarea pe locuri se facea invers proportional cu inaltimea si direct proportional cu tupeul si capacitatea de a te inghesui. Copii si bagajele erau dati din mina in mina pe deasupra capetelor, lupte spontane se declansau pentru ocuparea celor mai bune locuri. Am sfirsit pe scaunul de deasupra rotii, linga o batrina care imi zimbea continuu. Rucsacul il inghesuisem cu forta sub scaun iar in spatiul din mijloc aveam o cusca din sirma cu patru rate inebunite de caldura, carora proprietarul le dadea sa bea apa dintr-o sticla de plastic. Cind fiecare centimetru cub disponibil s-a umplut cu calatori sau bagaje autobuzul a pornit. Ca la un semnal toata lumea a aprins tigarile si a inceput sa sporovaiasca in voie, toti plini de o buna dispozitie care mie imi lipsea. Ce era cel mai grav era ca inca nu stiam cit aveam sa merg in acele conditii asa ca am incercat sa uit asta si sa ma simt cit mai bine. Nu aveam unde sa imi intind picioarele si stiam ca vreo doua zile o sa le am umflate si o sa merg cu mare greutate. Peisajul incepuse sa se schimbe, si pina la lasarea serii am inceput sa mergem printr-un soi de desert cu stinci si nisip de culoare rosie. Satele erau din ce in ce mai rare si mai sarace, cu case ca niste bordeie pe jumatate ingropate in pamint. In curind s-a lasat noaptea si batrina de linga mine isi pusese capul pe umarul meu si incepuse sa doarma. Treptat toata lumea a incepind sa motaie, tigarile s-au stins rind pe rind si linistea a pus stapinire pe tot autobuzul. M-am lasat si eu usor in jos, centimetru cu centimetru pina cind m-am intins cit eram de lung pe holul dintre scaune, cu rucsacul sub cap si cu ratele uitindu-se la mine de la citiva centimetrii prin plasa custii lor. Am adormit doar de oboseala crunta pe care o acumulasem si cu gindul la un pat normal, oriunde ar fi fost acesta.
M-au trezit strigatele soferului care anunta ca am ajuns in Chongqing. M-am uitat la ceas, era 4.30 dimineata. Afara era intuneric, ploua iar eu habar n-aveam unde ma aflu. Nu aveam harta, nu aveam absolut nici o informatie. Doar pe un petic de hirtie aveam numele unui hotel, luat din Lonely Planet. Am coborit din autobuz si am incercat sa ma orientez putin. Parca mai mult decit niciodata simteam acut distanta imensa care ma despartea de casa. Starea de confuzie la care contribuise din plin si drumul de 12 ore in autobuzul plin se facea simtita. Strazile erau pustii, doar citeva tarabe se pregateau de deschidere iar eu ma simteam mai pierdut ca oricind. Un taxi parasit pe marginea drumului mi s-a parut ca este salvarea pe care o cautam. M-am urcat si cu ultimele puteri i-am spus soferelui numele hotelului. A pornit in tromba si in 10 minute eram pe o strada intunecata, in fata unei cladiri care avea o firma la intrare. Am dat sa cobor, dar soferul a insistat sa ii platesc. Pusese ceasul de marcat si mi-a aratat suma. Am incercat sa platesc dar pe sofer l-a apucat nebunia. Sustinea ca suma de pe ceas este in FEC si daca nu ii dau repede banii mergem la politie. Eu abia asteptam asta – stiam ca teoretic chinezii nu au voie sa posede si sa faca tranzactii in FEC insa i-am jucat mai departe jocul. Am desfacut portofelul si i-am aratat continutul, aratind ca n-am FEC ci doar renminbi. L-am vazut ca se uita in portofel si incep sa ii sticleasca ochii. Vazuse una din cele doua bancnote vechi de 100 lei ( NOTA : albastre, cu Balcescu, pentru cine le-a apaucat ) si al apucase amocul. Vroia drept plata una din cele doua bancnote. N-aveam ce sa fac cu el, cum sa-l conving ca n-are nici o valoare, asa ca i-am dat banii pe care ii vroia si l-am trimis fericit in drumul sau. Mai facusem pe cineva multumit, fara prea mare efort. Dupa ce taxiul a plecat, am regretat ca nu il tinusem linga mine. Hotelul era inchis. Inchis de-a binelea, ca. Cu un lant si un lacat infasurate in jurul usii principale. Doar disperarea incepuse sa imi fie mai mare decit enervarea.
Mi-am luat rucsacul in spate si am inceput sa merg pe strazi, fara tinta. Oricum era mai bine decit sa stau degeaba. Am ajuns intr-o strada mai luminata si chiar in fata unui hotel. Cind am vazut cele trei stele pe fatada entuziasmul mi s-a redus – as fi vrut eu orice pat, dar nu puteam sa platesc chiar pentru orice pat. Mi-am continuat drumul si am vazut in fata mea o multime de oameni care traversau o piata si se indreptau aparent toti in aceeasi directie. M-am alaturat lor si am mers fara tinta, dus de multime. Incepuse sa rasara Soarele si incepeam sa vad figurile fantomatice ale celor din jur. Am ajuns in final in fata cladirii care atragea toata acea multime si dintr-o data m-am lamurit unde vroiau toti sa ajunga. Aveam in fata una din cele mai bizare lucruri pe care le vazusem vreodata : cladirea unei biserici catolice chineze. Inalta cam cit o cladire obisnuita cu doua etaje, cu turnuri si cruci dar vopsita in exterior in rosu, negru si auriu culorile atit de dragi chinezilor. Cu lampioane din hirtie rosie la intrare, chiar cu doua turnuri din lemn spiralate si vopsite in rosu si auriu, ca sa poarte noroc. O clipa am crezut ca oboseala, confuzia si ploaia joaca feste perceptiei mele dar m-am lamurit rapid ca nu e asa. Biserica din fata mea continua sa existe in tot absurdul ei. Starea asta mi-a fost risipita de o stringere de mina neasteptata. O batrina, dintre cei care intrau in biserica, m-a luat de mina si m-a condus incet incet in spatele bisericii, intr-un hol si o cladire lipita de biserica, in care se afla un hotel. I-am multumit oricarui Dumnezeu se inchina batrina si am cerut o camera. Tipul de la receptie mi-a cerut pasaportul si a facut o chestie care nu mi se mai intimplase pina atunci. A scos de sub tejgheaua receptiei o foaia mare de carton, ca o harta, pe care se aflau imagini ale pasapoartelor diverselor tari. Culmea, pasaportul rominesc nu aparea acolo, asa ca o noua discutie a inceput – in timpul careia i-am dat pasaportul rugindu-l sa faca ce vrea cu el dar sa-mi dea un pat in care sa adorm. S-a convins in cele din urma ca exista si tari care nu apar pe hartile lui si mi-a dat cheia. Pentru 24 RMB am primit un pat intr-o camera cu alte sase – libere, slava Domnului – in care m-am prabusit si m-am trezit doar la ora 8.00 seara. O zi proasta, am mai spus.

------------------------------------------------------------------------------------------

M-am trezit seara cu ceasul intern complet dat peste cap. De citeva ori pina acum noaptea s-a transformat in zi si invers. Orasul este urit. Beijing era foarte inghesuit, Xi’an era prea occidental dar Chongqing este de-a dreptul urit. Numai blocuri de peste 10 etaje, decrepite si prost intretinute. Multe dintre ele la marginea unor ripe de pamint galben transformate ad-hoc in gropi de gunoi. Se pare ca fiecare isi rezolva problema gunoiului aruncindu-l direct pe geam. Prin oras reclame atirnate in absolut fiecare centimetru liber, la limita suportabilitatii. Oamenii preocupati si lipsiti de amabilitatea pe care o intilnisem pina atunci. E ceata, e frig si ploua. Bine ca nu mi-am propus sa ramin aici prea mult. De fapt singurul lucru pe care il am de facut este sa imi iau bilete la vaporul care merge pe fluviul Yangtze pina in Wuhan.
A doua zi dimineata ma urnesc destul de greu si in jur de 9.00 incerc sa gasesc locul de unde pot sa imi iau bilet. Ca pentru orice alt bilet pe care trebuie sa il iei in China si cumpararea acestuia se dovedeste o intreaga aventura. Am descoperit cu greu locul in care se vindeau biletele pentru cursele fluviale. O incapere de 5 pe 5 m, cu doua ghisee in care 200 de oameni isi disputa dreptul de a lua un bilet. La intrare si in interior sin politai dar eficienta loe este zero. Multimea nu tine cont de nimic si sint momente in care mi se pare ca am nimerit in mijlocul unei revolte. Un grup de americani, tipul de calatori cu agentia, probabil plecati pentru prima data in afara tarii sint oripilati de spectacol. Incearca sa-si pastreze valorile anglo-saxone si sa formeze un firicel de coada ordonata in mijlocul unei revolte. Incercarea lor e din start sortita esecului si se trezesc pe neasteptate in spatele multimii care se lupta pentru intiietate in fata unui ghiseu. Dupa o jumatate de ora renunt – nu m-am apropiat de ghiseu nici cu un centimetru macar. Trebuie sa ies afara si sa ma gindesc la o alta strategie. Norocul imi apare sub forma unui chinez care ma acosteaza si imi propune sa-mi vinda un bilet pentru Wuhan la vaporul care urma sa plece a doua zi. Il intreb de pret si pare OK, dar asta nu se stie niciodata pina in clipa in care ai luat marfa si ai dat banii. Omul doar pune in aplicare schema biinecunoscuta in China. Firme sau indivizi particulari cumpara bilete en-gros la orice ( Opera, monumente, situri istorice, tren, avion, vapor ) de la agentiile de stat si le revind – mai ales strainilor. Pretul e acelasi dar smecheria lor e ca vind doar pentru FEC sau dolari. Probabil ca in continuare cumpara produse din magazinele rezervate strainilor si le revind cu un profit bunicel. Omul ma ia cu el si mergem impreuna in zona portului. Cind ajungem intr-o zona complet pustie, printre macarale si barje dezafectate si ruginite, ocolind mormane imense de carbune sau minereu de fier, incep sa ma intreb daca am cazut cu atita usurinta intr-o tentativa de jaf. Dar norocul imi functioneaza pina la capat, asa ca dupa 40 de minute de mers pe jos printr-o zona care parea un soi de tara nimanui ajung la bordul unui poton ruginit unde se afla sediul firmei Happy Travel. Sau cel putin asa sustine chinezul care m-a adus pina acolo, un pustan care nu cred ca are mai mult de 14 – 15 ani. Pe ponton ma intilnesc cu boss-ul care ride cu gura pina la urechi, intreaba de doua ori de unde sint si Romania nu se pare ca i-ar spune ceva dar e gata sa isi respecte partea de intelegere si sa imi vinda un bilet pentru cursa Chongqing – Wuhan de a doua zi. Contra sumei de 100 de dolari, platiti in moneda americana sau echivalent FEC. Imi da ceva care seamana vag a bilet oficial, incearca sa imi explice unde e asezat patul in care voi dormi – voi avea clasa a III a, 12 paturi intr-o cabina – si asteapta sa ii dau banii. Problema in China cu biletele este ca niciodata nu stii daca ai cumparat un bilet valid sau o bucata de hirtie decupata dintr-un ziar. Increderea uneori prosteasca pe care o am in oameni ma face sa intorc pe toate partile bucata de hirtie numita bilet, sa scot din strafundurile ascunzisurile pe care le am asupra mea o hirtie nou-nouta de 100 $ si sa i-o dau chinezului care continua sa rida cu gura pina la urechi si sa ma bata incintat pe spate. Plec de acolo cu un puternic sentiment ca tocmai am fost inselat si ma intorc la hotel, unde imi petrec restul zilei dormind, uitindu-ma in tavan si examinind cu un soi de stupoare noul meu bilet de vapor. Starea aceasta de stupoare imi afecteaza probabil creierul pentru ca spre seara ma duc si fac un dus, purtind in jurul gitului punga din pinza groasa in care imi tin pasaportul, biletele de intors pentru Transiberian si toti banii pe care nu ii schimbasem inca. In timp ce fac dus uit punga agatata intr-un cui in cabina, termin si plec in camera hotarit sa dorm pina a doua zi. Nu se intimpla asta, pentru ca intr-o jumatate de ora cineva bate la usa. E un chinez care zimbeste larg si imi arata punga cu toate posesiunile mele pamintesti. O iau de la el paralizat de ideea ca as fi putut ramine acolo, la multe mii de km de casa fara bani, fara pasaport, fara bilet de intoarcere, fara nimic. Ma apuca un tremur nervos si simt brusc nevoia sa ma plimb. Am iesti din hotel si m-am asezat sa maninc la un restaurant cu trei mese puse pe trotuar. In spatiul dintre mese se afla un ceaun pus pe un trepied cu un foc de carbuni dedesubt. In ceaun fierbe un lichid al carui principal ingredient sint ardeii iuti. Practic, orice iese din bucatarie se pune intr-o lingura mare cu gaurele si se scufunda citeva minute in fiertura diavoleasca. Cer o chestie din carne de porc si legume, totul trece ritualistic prin ceaun dupa care 5 beri se lupta sa imi stinga focul de pe git si din stomac. Lumea – inclusiv Chongqing – devine mai frumoasa iar eu merg in camera mea si adorm cu pretioasa mea punga din pinza ascunsa sub perna.
A doua zi de dimineata, la ora sase eram la docul 12 gata de imbarcare. Biletul de care ma temusem atit e acceptat fara multa vorba si dupa inca o jumatate de ora de cautari imi gasesc cabina si patul in care urma sa imi petrec urmatoarele trei nopti. Vaporul e cam vechi si cu siguranta ar avea nevoie de multa vopsea ca sa acopere rugina care il acopera, dar in rest este OK. Cabina e plina de inca 11 oameni, intre 5 si 80 de ani care cu galagia care insoteste orice in China se pregatesc de plecare. Toti privesc la mine zimbind, barbatii aprind tigarile si toata lumea e vesela. Sirena suna si ne desprindem incet de mal. Sint o gramada de pasageri – am banuiala ca sint cu mult mai multi decit numarul pentru care vasul a fost proiectat. Puntea superioara este intesata de oameni – barbati, femei, copii – care isi vor petrece urmatoarele zile ghemuiti pe unde apuca. Putinele banci sint deja ocupate cu un aer de permanenta si ca se mergi pe oricare din punti trebuie sa fii atent pe unde calci. Localizez in scurt timp si un restaurant si stiu ca urmatoarele zile nu o sa sufar de foame. In scurt timp orasul dispare si sintem in mijlocul fluviului mergind cu viteza in aval. Urmeaza sa treceam printr-o zona asa zisa A celor Trei Defilee, renumita pentru peisajele pe care le ofera. Intr-adevar, mergem toata ziua si seara vasul acosteaza la mal unde si ramine peste noapte. Ma lamuresc cu greu ca noaptea nu este permisa circulatia prin defilee si a doua zi aveam sa si vad de ce.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dimineata la rasaritul Soarelui vaporul s-a pus cu incetineala in miscare. S-a desprins de pontonul improvizat si s-a pozitionat pe mijlocul fluviului continuindu-si drumul catre aval. Pe masura ce ne deplasam se vedea ca malurile incep sa se apropie unul de celalalt. Ne apropiam de primul dintre cele trei defilee. Ca prin miracol, pe parcursul a aproape un kilometru, distanta dintre maluri a scazut de la aproape doi kilometri pina la citeva zeci de metrii. Apa avea un aspect solid, cu o culoare rosiatica luata de la aluviunile de mil. Curgea cu o viteza fantastica printre malurile care erau doi pereti verticali de stinca. Nu mi-e frica de apa si stiu sa inot destul de bine dar cind vasul a inceput sa scirtiie din toate incheieturile mi-a disparut si ultima bruma de siguranta pe care o mai simteam. Fiecare pasager era pe punte si stringea cu hotarire orice piesa din metal care se afla in apropiere. Viteza vasului crestea in fiecare minut si incepea sa aibe dificultati in a pastra drumul drept din cauza unor puternici curenti laterali probabil. Nimeni nu mai ridea iar eu personal am inceput sa ma rog sa iesim odata teferi din infernul acela de apa. Dar treptat, latimea fluviului a inceput sa creasca, viteza apei sa scada si zgiltiindu-se ca o pasare vaporul a reinceput sa mearga linistit la vale. Toata lumea a rasuflat usurata si au inceput sa se auda iarasi risete si discutii aprinse. Mi-am aprins o tigara si am jurat ca nu voi mai repeta niciodata experienta aceasta ( NOTA – nici nu as mai fi avut cum. Fara sa stiu, ma aflam intr-una din ultimele curse care trecea prin cele trei defilee. La mai putin de o luna dupa trecerea mea, circulatia pe fluviu urma sa fie inchisa. Incepea constructia la unul din cele mai ambitioase proiecte, barajul si lacul de acumulare de pe fluviul Yangtze. Daca am inteles eu bine, la ora actuala cele trei defilee se afla sub apa barajului. Operatiunea a presupus mutarea citorva sute de localitati, milioane de oameni si distrugerea unuia din cele mai spectaculoase formatiuni naturale ).
La putin timp dupa ce am trecut prin primul defileu vasul a acostat si cei care au vrut au putut sa mearga sa vada pestera lui Li Bai, un celebru poet. Nimic interesant, doar obisnuitul urcus pe sute de trepte si la capat o pestera sapata in stinca, decorata cu lampioane rosii si aurii. Aici se pare ca trait mare parte din viata celebrul poet care a avut ca inspiratie fluviul si cele trei defilee. Celelalte doua defilee au fost la fel, cu aceleasi trosnituri ale vaporului si cu aceleasi miini inclestate pe balustrade. Doar ca lungimea defileelor era din ce in ce mai mica, pina cind muntii s-au transformat in dealuri si dupa multi alti kilometri delaurile s-au transformat in cimpie. Noaptea tirziu, toata lumea a fost trezita din somn si adusa pe punte. Membrii echipajului verificau daca a ramas cineva in cabine. Motivul era ca trebuia sa trecem printr-o ecluza si asta se pare ca nu era un lucru chiar asa de sigur. Intr-adevar, cind vasul a ajuns in bazinul ecluzei si apa a inceput sa scada lasind in spatele vasului un perete din lemn captusit cu metal prin care treceau suvoaie de apa m-am gindit inca odata ca mi-as fi dorit sa fiu in alta parte. Dar si de data asta se pare ca chinezii stiua ce fac pentru ca trecerea a decurs fara incidente. M-am trezit de dimineata a doua zi si cind am ajuns pe punte nu mi-a venit sa cred ochilor. Mergeam aproape de un mal iar latimea fluviului era atit de mare incit malul opus doar se ghicea ca o linie la orizont. Nu ma puteam opri sa nu ma gindesc cum toata aceasta cantitate de apa putea trece prin cei citeva zeci de metri cit aveau latime defileele. Calatoria a decurs linistita, toata lumea era vesela si toti mincau pe rupte iar ziua a trecut pe nesimtite. Inca o noapte inghesuita si a doua zi eram in Wuhan. Calatoria mea se terminase, la fel si banii pe care ii aveam asa ca trebuia sa ma gindesc la intoarcere. In Wuhan m-am orientat rapid si in aceeasi seara eram in trenul catre Beijing. Eram plin de praf, de amintiri si de experiente. Ajuns in Beijing m-am dus direct la hotelul in care statusem la venire dar din pacate nu am gasit nici un loc. Asa ca am mai cautat putin – in Beijing ma simteam ca acasa – si am gasit un alt hotel, la fel de bun Jing Tai, care imi dadea o camera pentru 66 RMB. Era o avere pentru mine dar pentru doua nopti pot sa suport pretul. A doua zi am mers prima data si mi-am luat loc pentru Transiberian. Cu norocul meu, am gasit imediat pentru a doua zi – acum sint sigur ca ajung acasa. Mi-am petrecut restul zilei vizitind Palatul si Gradina de Vara – un spatiu imens, un parc intins pe multe hectare unde mii de localnici isi petrec timpul. Seara eram obosit dar am gasit in holul hotelului un pliant despre Opera chinezeasca si mi-am spus ca ar fi super pentru ultima seara petrecuta aici sa incerc si asa ceva. Am fost la un spectacol seara tirziu – o experienta interesanta, macar prin culoarea pe care o avea, chit ca nu intelegeam nimic nici din ce se vorbea si nici din logica spectacolului.
Aventura in China s-a terminat – ma gindeam eu in patul meu din Transiberian, in timp ce trenul se punea usor in miscare. Unde sa plec anul viitor ? In India ? Pe Drumul Matasii ? Poate in Filipine ? Nu stiam inca dar aveam un an la dispozitie sa ma decid. Eram in compartiment cu trei mongoli : Soto, Ganaa si Huslen. Faceau comert intre China si Rusia. Cumparau marfa ieftina in Beijing si o vindeau scump in Moscova. Erau trei tineri, nu mai mult de 19 – 20 de ani. Stringeau bani ca sa poata pleca intr-o calatorie prin Mongolia si Siberia pentru a gasi un saman autentic de la care sa invete tainele spiritului. Pareau pierduti intr-o lume doar a lor si vorbeau des cu capetele apropiate in limba lor guturala. Aveau un mare respect pentru mine ca avusesem curaj sa ajung acolo de la o asemenea distanta. Nu auzisera niciodata de Romania si aveau o imagine foarte vaga despre Europa si europeni. Pe rusi ii urau dar se foloseau de ei pentru a-si indeplini visul pe care il aveau, cu samanul. Ne-am imprietenit destul de repede si asta mi-a folosit in urmatoarele zile. Ramasesem fara bani si fara nici un fel de mincare asa ca dupa a treia zi in tren foamea devenise de-a dreptul rea. Dupa cea de-a treia zi cind au vazut ca nu bagasem nimic in gura in afara de ceai, cei trei mogoli m-au luat pe sus pina la vagonul restaurant si mi-au platit o masa cu tot ce trebuie, inclusiv votca. Asta s-a repetat in fiecare zi, din cele sapte cite ne-au trebuit sa ajungem in Moscova. Vremea se stricase, ploua incontinuu, era ceata si frig asa ca in afara de somn si discutii mai mult prin semne cu mongolii mei nu prea aveam multe de facut. Asa am ajuns pe peronul garii din Moscova. De data asta nu aveam mult de asteptat in gara, legatura cu trenul de Bucuresti era peste doar 12 ore asa ca am ramas acolo.
Peste inca doua zile eram in gara din Ciulnita, asteptind trenul de Calarasi. Stateam pe o terasa la circiuma din gara si beam cu resturile de lei gasite prin buzunare o bere la halba acra. Imi lipsea berea chinezeasca Qing Tao, imi lipsea mincarea, imi lipseau oamenii care zimbeau. Era o lumina frumoasa de sfirsit de August, eu fusesem la capatul Pamintului si ma intorsesem. La masa mea se aseaza o cunostinta, e mult spus prieten, ne cunosteam de prin oras, ne salutam si cam atit. Cu familiaritatea aceea enervanta a celor care au senzatia ca sint cunoscuti de toata lumea, imi spune : « Ai vazut ce-au facut astia din partidele politice ? Iar au marit preturile. « In clipa aceea, in linistea aceea angelica din gara, am avut revelatia gasirii unui raspuns. Un raspuns pe care nu-l gasisem in pietrele Marelui Zid, in nemarginirea Siberiei, in inaltimile Himalayei. Raspunsul la intrebarea – atit de simpla – dar care ma framinta de atit timp “ De ce plecam de acasa ? «


28 Jul 2009, 14:58:
Povestea aceasta s-a incheiat. Inca odata multumesc tuturor celor care au avut rabdarea sa o asculte. Nu am intentionat ca povestea mea sa aibe o morala ci doar sa spuna mai departe o lectie pe care am invatat-o acum aproape 20 de ani si nu am incetat niciodata sa o impartasesc si altora " Poti foarte bine sa vezi lumea si pe bani putini". Daca macar unul din cei care au citit cele scrise de mine isi va lua un rucsac in spate si copii de mina pentru a porni sa vada macar o parte din lume consider ca povestea mea nu a fost spusa degeaba.

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Povestea de mai sus , a fost scrisa din 2008 - pana in 2010 , pe un forum din Romania .
continuare , cand are chef scriitorul sa ne incante cu ea .

Dezmembrez Yamaha XTZ 660 Tenere 3yf 

http://www.motocicli...re-xtz-660-3yf/

 

WWW.ACHIMOTO.RO .......Cea mai larga gama de PIESE MOTO din Romania .
WWW.BRODEZ.RO ......... BRODERIE , patchuri moto , broderie digitizata , personalizari .
----- Tel : 0728290701 --- e-mail : comenzi@achimoto.ro - achimoto_ro@yahoo.com - office@brodez.ro



Nu va vom uita niciodata prieteni dragi :  NICK Lombardia , Geani , 


#18 free

free

    LIBER

  • Membru
  • Pip
  • 168 posts
  • Gender:Male
  • Location:- Timisoara RO - Graz AT
  • Moto: Honda Varadero
  • Club: Motorrad Passagier Graz

Posted 04 May 2011 - 04:14 PM

Un control spectaculos al motocicletei pe ploaie , pe circuit !!!


Willkommen in Austria
http://www.graztourismus.at

#19 ACHIMOTO

ACHIMOTO

    Romanian Adventure Rider

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,261 posts
  • Gender:Male
  • Location:Hunedoara
  • Club: FREE BIKERS - Hunedoara

Posted 13 May 2011 - 11:07 PM

ENDURO PANORAMA 2011 - Gelari - Made by HAITA DEVA !!!

Cel mai bun timp scos la clasa B -- La PROLOGUL de vineri din cariera !!!




--------------------------

PRIVITI LA MINUTUL 1.39 . ce copac cazut , si ce fain sare de pe motor , ce bine iasa din situatie !!!


Edited by ACHIMOTO, 13 May 2011 - 11:02 PM.

Dezmembrez Yamaha XTZ 660 Tenere 3yf 

http://www.motocicli...re-xtz-660-3yf/

 

WWW.ACHIMOTO.RO .......Cea mai larga gama de PIESE MOTO din Romania .
WWW.BRODEZ.RO ......... BRODERIE , patchuri moto , broderie digitizata , personalizari .
----- Tel : 0728290701 --- e-mail : comenzi@achimoto.ro - achimoto_ro@yahoo.com - office@brodez.ro



Nu va vom uita niciodata prieteni dragi :  NICK Lombardia , Geani , 


#20 Lutzifer

Lutzifer

    Lutzifer.TransALP.ro

  • Super Membru
  • PipPipPip
  • 2,690 posts
  • Gender:Male
  • Location:Romania , Arad , Aradu`l Nou !!!
  • Interests:Excursii, plimbari, drumuri offroad, serpentine, munti, stat la cort, gratarele, iarba verde, natura, drumetii, sporturi in natura, tennis de camp, ping-pong, snowboarding, etc !!!
  • Moto: Honda XL 600V TransALP
  • Numar: AR 92 ALP
  • Club: Eu si Atti ( fratele ) :D

Posted 15 May 2011 - 12:53 AM

O poza care mie imi place mult, facuta anul trecut in Masivul Retezat, urcare spre varful Peleaga.

Pentru cei avizati: se vede un pic si musca care mergea spre floare ... din pacate batea vantul si florile se miscau continuu ...

Flori_in_Retezat.jpg
Mesaj completat



Si inca citeva din aceeasi iesire Retezat 2010 - Lacul Bucura / Varful Peleaga.

Urcarea spre Poaiana Pelegii

Retezat_2010___urcarea_in_Poiana_Pelegii.jpg

Urcarea spre Lacul Bucura

Retezat_2010___2.jpg Retezat_2010___1.jpg

Lacul Bucura

Retezat_Lacul_Bucura___2010.jpg

Varful Peleaga

Retezat_Varful_Peleaga.jpg

Ne place, place, place! :banana:




0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

DMCA.com Protection Status