14 Zile De Romania

[uzunu]

Daca in primele doua etape obiectivele erau realizate exclusiv de natura, in cea de-a treia zi erau cateva locuri de vazut facute si de oameni. Cum ar fi morile de la Eftimie Murgu. Si, deoarece ne aflam in Romania, singura directie pe care am gasit-o catre locatie a fost o sageata mititica in piata satului. Daca n-ar fi fost Raul, as fi trecut pe langa ele vajaind. Mi-as fi dorit si un scurt istoric, dar parca deja ceream prea mult. Suficient sa spun ca mi-a placut atat de mult locatia incat parca nu mi-as dori sa vina toate jipanele acolo sa vada minunea.

 

 

De acolo, prin Bozovici (am stat putin sa ma gandesc daca sa fac poza + caterinca pe faptul ca pe un fundas al Rapidului il cheama asa), pe langa Anina si direct in Oravita. Astia cu vitezane, mai asteptati vreo luna si ceva si o sa aveti cel mai tare asfalt de dat pe serpentine. Si ce serpentine... In fine, pana la Oravita unde w00t!! Bai, Raul chiar a avut dreptate. Mobra chiar urca la deal. Futu-i mama ma-sii, trotineta imi urca la deal cu motorul oprit. Bun, scot motorul in afara strazii si fac o balta de suc. Ok, sucul urca la deal si el. Sa verificam de vreo iluzie optica. Cum copacii cresc intotdeauna drept, unghiul intre copaci si strada e clar vizibil. E clar ca panta e ascendenta. Ce pot sa spun e doar ca, in timp ce stateam, ma minunam si fumam, m-a luat o durere destul de puternica de cap. Ceva o fi, nu stiu. Dar eu plec de acolo. Nu de alta, dar mai trebuie sa mai vad chestii.

 

 

Ciudanovita. Probabil ca numele deja suna... ciudat. Este vorba de un sat la vreo 10km de Oravita construit pentru mina de uraniu din zona. Am stat, probabil, juma' de ora de vorba cu paznicul de la mina. Din cei 6000 de oameni care lucrau prin anii '50, doar 20 mai intra acum in mina. In plus, din cele vreo 5 puturi dinainte, acum doar unul mai functioneaza. Iar apropos de cum se extrage uraniul, daca inainte ortasii intrau in subteran si dadeau cu tarnacopul dupa filoane, acum putul, adanc de 600 de metri, e inundat pana la 200. Uraniul se dizolva in apa si este apoi extras de masini. Cat despre apa care iese din mina... Exista un lac de decantare in care au fost aruncati pesti. Daca pestii mor...

 

 

Altfel, mina se inchide. La intrare exista fiare radiate pe care nu le-ar cumpara oricum nimeni si cu care va fi astupat si ultimul put. Paznicul imi spunea ca, daca veneam mai pe seara, venea cu mine si-mi arata instalatiile. Si am plecat, cu gandul sa urc pe vreun deal sa vad toata minunatia. Bun, forestiera la dreapta, mica urcare, cladire mare, rampe de incarcare, semn foarte mare cu "Pericol de radiatii". Mie mi se desfasurau prin cap scenariile de la Cernobil. Intors urgent, plecat in tromba, tremurat, facut vraiste. Nu de alta, dar imi doresc ca, atunci cand va fi cazul, copii mei sa aiba fix doua brate, doua picioare, un cap si un corp cu toate cele. Poate e de revenit acolo, dar numai cu un Geiger-metru.

 

Din Ciudanovita am luat-o spre Resita si Semenic. Mai fusesem acolo acum multi ani. Nimic nu s-a schimbat. Nici macar drumul. Pe intoarcere, ziceam sa bag un scurtatura catre Timisoara pe malul Barzavei la lacul Secu. Pe Cartographia e drum pavat. In realitate, e drum de exploatare forestiera. Coclaurarii mei stiu despre ce zic cand aduc in discutie "exploatare forestiera". Noroaie cat casa, sleauri cat motorul, viteza maxima: 20km/h. Sa nu mai zic si ce gume aveam, TW41 si 42, ca ma luptam cu fata de ziceam ca nu-i adevarat. Din fericire, am iesit in sosea fara s-o scap, desi au fost momente groase in toata afacerea cand doar o ciupitura in gaz m-a mai putut salva.

 

 

De acolo, inapoi prin Resita (nici nu se punea problema sa mai continui scurtatura, eram extenuat) catre Timisoara. Era sa las carnetul pentru stanga peste dubla continua pentru a intra intr-o benzinarie, insa am facut niste ochi mari si aveam un glas disperat si politistul m-a iertat Ma intalnesc cu Ecy, stam la o vorba, aflu de Suzonda si alte povesti motocicliste si pun capul pe perna. Maine ar trebui sa fiu la Rosia Montana.

 

Ziua a patra a inceput cu eu alergand ca un disperat dupa Ecy si al lui gixxer de 750 mergand la relanti catre Arad. Si cum stateam noi la o terasa, ma suna Raul. Ok, mai stau o zi in Timisoara, dar hai sa merg pana la Beba Veche, sa vad si eu Triplexul. Pe drum, dupa o portiune de criblura abia pusa care rasuna intr-un mare fel cand se lovea de aripi, fac stanga catre o manastire a carui nume l-am uitat. Si l-am uitat mai mult pentru ca m-a impresionat mult prin linistea pe care o degaja. Aici am aflat si ca grafitti-ul se purta inca din secolul XVIII, iar actele de vandalism din acea perioada sunt puse acum la loc de cinste. Altfel cum s-ar putea explica faptul ca o inscriptie de genul "Popescu Ion (nu mai retin numele) a scris aici la 1766" este acum o parte importanta a bisericii?!

 

Alimentez in Sinnicolau Mare si nu pot sa nu ma minunez de pretul minuscul al benzinei (3.94 lei), tinand cont ca eu am plecat de la Bucale cu benzina de 4.1lei. Drumul pana la Beba Veche il fac, mai mult sau mai putin, in blana, cu tot cu inclinari aproape de scarita intr-o sicana absolut superba intr-un anume sat. In Beba Veche drumul se termina langa postul de politie locala si incepe unul pietruit, ca si cum ar urma sa puna strat de asfalt deasupra. Ma ridic in scarite, merg mai departe cu un 40km/h de bun simt, trec incetisor pe langa postul de TF, bariera nu exista si merg lejer, uitandu-ma stanga si dreapta. Pana cand trec de pod si ma uit in spate, de control. Dupa mine, in goana, ca la Dakar, o Dacie amarata cu semne de incepator ma urmareste si pasagerul din dreapta face semne disperate sa opresc. Aaaa... Shit?!

 

Buna ziua-buna ziua. "Unde mergeti?" "Pai, la Triplex" "Imi puteti arata actele dumneavoastra?" Mi se tine polologhia cu "trebuia sa opriti langa postul de TF, sa lasati buletinul si sa mearga apoi un politist cu dvs", polologhie pe care o stiam, dar, atat timp cat nu m-a oprit nicio bariera, am facut pe prostul. Ii urmez pana la Triplex, timp in care ei imi noteaza datele si, timp de vreo 20-30 de minute pur si simplu stau la taclale cu granicerii, despre cate-n luna si-n stele, cu atat mai mult cu cat unul dintre ei citea ziarul la care eu lucrez si ma si cunostea din poza de corespondenta (mommy, I'm famous!! ). Imi povestesc despre o gasca de turisti care a reusit sa le treaca vigilenta si s-a urcat in turnul sarbilor, despre cum sarbii ii puteau impusca pentru chestia asta, despre un coleg al lor care facea in acelasi timp cu mine turul tarii, dar pe o comunista (cred ca vorbeau de un IJ) si ei ii faceau poze mobrei mele sa i le trimita lui, despre zona de 50m libera pe care ne plimbam in voie (in 15 secunde intram in Ungaria si Serbia si ma si intorceam in Romania), despre cum ziarul meu e mai bun decat concurenta (deh, ce putea si el sa zica), despre fotbal si multe, multe altele. Si, cum ne pregateam noi sa plecam, de la unguri apare o sareta de epoca cu o gasca de turisti. Probabil si-ar fi dorit sa stea la copertina de pe partea ungureasca, dar doua uniforme + un nebun cu trotineta i-a uschit urgent inapoi de unde au venit (pestera?! scuze, sunt xenofob si chestia asta are cateva fundamente subiective pe care le voi dezvalui putin mai tarziu).

 

 

Cert e ca m-am tulit direct catre Timisoara pe DNu'. Iar Ecy ma avertizase ca ala-i drum de gaz deschis la maxim. Sunt cateva portiuni de kilometri intregi absolut sigure unde 200 la ora ar fi momentul in care s-ar putea schimba dintr-a doua. Si, apropos de schimbat... De ceva timp nu mai puteam cobora intr-a doua, fugea dintr-a treia direct in neutru. Eh, acum nu mai puteam cobora nici in prima viteza. Rats. Cu alte cuvinte, I'm in big shit si suspectez o operatie pe cord deschis la mobra. Ma intalnesc cu Raul si ma duce la prima mea intalnire saptamanala motociclista. Cei care ma stiu cunosc ca sunt total impotriva "arcului" si a celorlalte locuri de betie motoretista. Insa baietii din Timisoara m-au surprins in mod foarte placut. Modesti, prietenosi, deschisi, "caterincosi". Diferiti fata de ce ma asteptam. Si fara niciun fel de fumuri de "mari bikeri" cum au unii pe la Bucale. Acasa la Raul, el imi spune ca as putea sta la el cat timp mobra e la mecanic. Maine ma trezesc la 8 pentru ca la 9 sa fim la nea Szony.

 

Ziceam ceva de trezit la ora 8? Fuuuuuun. Da' ce-ai zice de un trezit pe la 11, si doar pentru ca aveam nevoie pe la buda? Cand ma uit la ceas, sa fac infarct. Sun instant la Raul. O sa mergem ceva mai tarziu, nu-i bai in principiu. Cand ajungem la mecanic, verdictul e ala la care ma asteptam, engaging dogs. Asta pana cand se uita la ea cand schimb viteza. Nu spune nimic, ia un cleste mai mare si trage de schimbator. Zbang! Ca noua. Cum de nu m-am gandit la chestia asta pana acum?! Explicatia ar fi ca s-a indoit din cauza ca as avea piciorul moale. Nu zic, e posibil, mai ales la ce picior mare am si eu. Cablul de decompresor mi-l face maine. Bun, doar sa termine Raul cu munca, punem tenerica pe suspensii si-i dam o mica tura de off.

 

Deja e destul de tarziu cand plecam, o luam prin Pischia catre Nadas si Charlotenbourg. Beau apa aia minerala de la Pischia, interesanta de gustat, dar tare ciudata la gust, dam o mica tura pe aratura unde ne intalnim cu alt DR, prieten al lui Raul, fac schimb cu Raul de mobra si o simt pe a lui instant pentru ca e total instabila si trage constant dreapta. Eu tot suspectez furca inegala, dar nu se stie inca. Si diferenta fata de a mea care merge ca pe sine in orice fel de teren se simte rau de tot. Si ca tot merge asa bine, ii dau gaz mai tare catre Nadas, ma sperii de un catai santul, ma arunc in spate si, nemaiputand sa controlez slide-ul spatelui, cad pe stanga si fara alte urmari in afara de o unghie mai dureroasa. Mobra are doar ambreiajul putin indoit. Si clar n-o sa mai porneasca, deci o urcam pe deal si o pornesc la vale. Ajungem in Nadas, eu cu o sete de nemasurat, Raul cu pofta de mere si "porumbe". Cersesc sticla si apa, beau cam un litru dintr-o suflare. Si o luam spre Sarlota.

 

 

Din pacate e prea seara pentru a ne intoarce pentru poza, dar acolo ma voi intoarce, e zona foarte misto de reportaje. Catre DNu', atat eu cat si Raul ne imprastiem, eu iau insa laurii pentru spectaculozitate si stupiditate, cand dau cu ghidonul intr-un copac si toata cascadoria ma arunca in sleau. Ma linistesc putin, Raul e un pic cam departe sa ma poata auzi, o ridic singur, dar nu reusesc s-o tin. Poc si pe partea cealalta. Intre timp vine si el, dar totul e in regula. Iar pornit la vale. Si mers apoi paralel pe multi km de drum pietruit deoarece lumanarile de la tenerica nu sunt bine reglate. Ajungem intr-un final acasa, dar nu inainte sa ne muim cu vreo doi conservari care habar nu au sa depaseasca. Maine, din nou la mecanic pentru cablu si reglaje.

 

Ziua a 6-a a inceput cu mine trezindu-ma la ora la care trebuie, plecand spre mecanic la ora la care trebuie si reparand totul cum trebuie. De plecat, am facut-o pe la vreo 2, cu prea multe de multumit si cu prea multe de discutat in continuare cu Raul. Altfel, el ma avertizase ca DN-ul direct la Lugoj e varza si plin de lucrari, dar mie mi s-a parut mai simplu. Si da, a fost putin, dar doar putin aglomerat. Indeajuns sa spun ca bucata de nisip de pe dreapta era numai a mea (desi am evitat la milimetru o portiera deschisa in fata), iar uneori si sensul opus, coborand de pe un pod cu schimbari fara ambreiaj, am ajuns la semafor fix cand s-a dat verde.

 

Pana la prima benzinarie am facut 136km cu o singura oprire la o bariera de tren. Asta incluzand 80-90 prin sate si 110 in afara. Deja sunt in urma programului cu vreo 2 zile si trebuie sa tai oprirea la Rosia Montana. Daca, pana acum, mai respectam limitarile, acum nu mai am niciun respect pt ele. Trec vajaind prin Muntii Apuseni si poposesc la Rosia. Sat care s-a schimbat foarte mult in ultimii doi ani de cand n-am mai fost acolo. Nu mai exista amenintarea aurului, insa in locul ei vine incet, dar sigur, amenintarea jipanului de Bucuresti, a termopanului si a manelucilor. Nu mai sunt distrusi muntii de cianura, ci de grataragii. Inca nu-mi pot da seama ce-i preferabil.

 

 

Pe valea Ariesului incerc s-o tin cat mai blana, doar sunt vreo 80 de km numai de serpentine. Si cam toata tura nu prea am avut nevoie de oglinzi, pe drumuri secundare nimeni nu ma putea depasi. Pana vine dubita asta din spate. Il vad si orgoliul meu de motociclist imi spune sa-i dau tare. Si-i dau, in limitele rezonabile ale asfaltului. Imi e imposibil sa ma departez de el, ii dau semnal dreapta, il las sa treaca sa-i fac un "thumbs up" pe care-l primesc inapoi. Cativa km mai tarziu, il vad cum ma asteapta si pleaca din nou tare. De data asta incerc sa ma tin eu dupa el, dar mai putin de 50 de metri nu pot sa ma apropii. Asta ori e un Schumacher nedescoperit, ori e un Schumacher ratat.Il las si-mi continui drumul, lejer, dar rapid. E irelevant de spus ca am dat pe curbele alea pentru a tzshpea oara de capatul gumelor.

 

Clujul il cobor din dealul Feleacului. Credeam ca-s povesti treburile cu Feleacul. Pana cand spatele meu incepe sa dea semne de supraincalzire. Ma invart putin prin Cluj (Club?! ) Napoca dupa Teatrul National si ma intalnescu cu Traian. Maine mai stau o zi si facem un traseu pe la Cetatile Ponorului. Iar endureala.

 

 

Totul a inceput la 7 dimineata. Trezit, halit repede, plecat in tromba catre Cetati. Ceva noroaie, ceva peisaje si am ajuns la baza traseului. Mobrele le lasam singurele si o luam la pas. I-am spus-o mai tarziu lui Traian, dar deja de pe acum o gandeam: singura miscare pe care o fac este cand se strica liftul de la serviciu si sunt nevoit sa urc 4 etaje pe scari. Atat. Acum am urcat si coborat de cateva ori chiar un perete de 200m. Cu tot cu geaca de moto si cu ghiozdanul foto plus casca agatata de bretea. Crima. Curgea din mine ca din robinet. Daca mi-a placut ce-am vazut? Da, fara discutie. Daca a meritat efortul? Asta e destul de discutabil. Cert e ca nu mai merg ever la o tura propusa de Traian

 

 

Cadru tras de Traian

 

 

Trebuie sa fii absolut masochist ca sa ajungi cu masina pana in Pades. Sunt nu mai putin de 30km de offroad, pe alocuri destul de dificil. Si totusi, depaseam conserve de parca eram pe un drum normal, asfaltat. Am luat-o mai tare in fata si m-am oprit pe un deal la facut poze. Destul de in vazul baietilor, dar se pare ca nu suficient. Oricum, alimentam la Huedin si o luam incetisor catre Cluj pe europeana. La un moment dat se face coloana si o luam pe pista de biciclisti impreuna cu un Intruder de 1800 cu numere de Mures sau Maramures (nu mai tin minte) si o vitezana de Ungaria si mergem asa pana aproape de Cluj, in grup ad-hoc. Maine o iau catre Vatra Dornei prin Sighetul Marmatiei ca sa mai castig o zi. Ce etapa criminala se anunta...

[fade2black]

Fain, unu' care-si traieste viata!

 

Fade

[arcgotic]

esti tare! asteptam turele!

[uzunu]

Ziua numarul 8 pe motor incepe din Cluj. Trec pe la un fost castel de baron, transformat acum in hotel/sala de conferinte si merg, si merg si merg. Nimic de zis, drum bun, fara prea mult trafic, oprire de alimentare cu mancare la Baia Mare. Pana sus, in pasul in care s-a desfasurat C.E.R.-ul cand m-au trecut toate transpiratiile.

 

Intai un mic background. Cand am cumparat mobra, ea avea o toba EAR de la SuperTrapp. Cu tot cu silencer. O toba destul de desteapta din care se pot face reglaje minore vis-a-vis de putere vs. cuplu. Si destul de ok ca si zgomot in starea sa completa. Problema e ca, din cauza vibratiilor, toate cele 6 suruburi cu cap inbus care tineau silencerul ori s-au desfiletat, ori s-au forfecat, iar cand se mai tinea doar intr-un surub, l-am scos eu, deliberat. Face o galagie maxima. In sate, in general, lumea intoarce capul de la vreo 100-150 de metri, iar eu o aud lejer si de la vreo 300m distanta. Pe scurt, isi face treaba de a speria conservari in trafic, iar la 60km/h intr-a 6-a la acceleratie constanta nu e tocmai deranjanta. In fine, prea mare paranteza. Cert e ca eu ma dadeam semi-sportiv pe serpentine (cu schimbari sus, inclinari maxime, dar fara franari violente) cand, in poiana de sus, vad doua uniforme si o duba pe care scrie mare ARR. Sa ma... Unul dintre cei doi incepe sa alerge ca disperatul catre masina. Eu tai gazul, trag de ambreiaj, gata sa apas pe kill si sa fac magia cu "nu mai porneste, dom'le". Cand il vad pe celalalt prapadindu-se de ras, apoi si pe cel care alerga razand cu gura pana la urechi cu capul intors spre mine. Abia apoi am realizat fuga aia desprinsa din desenele animate, lalaie, deliberat amuzanta. Trec printr-un moment de uluire, apoi ma bufneste un ras cu sughituri. Ridic dreapta si-i arat un "thumbs up". Fwhew... Tin sa spun ca toata faza n-a durat mai mult de 3 secunde, dar, la fel ca in cazul micului meu accident, parca timpul s-a dilitat in momentul acela.

 

Altfel, pana sa intru in Sighetul Marmatiei, ma prinde o mica ploicica (si ultima, de altfel, pe tot traseul) care m-a speriat sa-mi pun fasul de ploaie cand, de fapt, el nu era necesar. Ca tot am ajuns in Maramu', un prieten imi zicea acum 3 ani sa ajung acolo cat mai repede, ca in 5 ani dispare. Atunci nu-l credeam, dar acum nu-i pot da decat dreptate. Pe tot parcursul drumului m-am uitat dupa case, porturi populare (oricum nu ma asteptam sa intalnesc pe strada, dar eu tot mai uitam) si alte chestii carora sa le fac poze. NIMIC. Absolut nimic. In afara de 2 case traditionale si de niste carute trase de cai cu funda rosie, nu mai exista nimic din Maramuresul din carti si povesti. Partea buna? Doar fetele au ramas la fel de frumoase. Dar divagam.

 

Undeva in centrul Sighetului, acolo unde sunt prea multe treceri de pietoni, franez mai grav ca sa las o baba care a sarit de pe trotuar. Ok, I'm used to it. Dar, cumva, de nervi, dau mai tare in schimbator ca sa cobor. Si el se misca singur in jos, fara sa schimbe. Of, doamne... Si acum il am intr-o pozitie care cat de cat agata, dar sta ca la o vitezana. Bun, ca de obicei decid sa ma opresc in afara orasului, dar problema e prea grava. Vad benzinarie, opresc, scot scule. Scot pedala schimbatorului si vad oroarea. Surubul care tine pedala de axul care iese din cutie a facut, in timp, un sant adanc. Cand ma chinuiam eu mai vartos sa ii gasesc o pozitie, vin la mine doi cehi aflati tot intr-o tura a Romaniei. Celui care vorbea engleza i s-a parut prea complicat ceea ce faceam eu ca sa ma ajute, in schimb era foarte speriat de tigani. I-am zis sa ii fie mai multa frica de gipane care taie curbe decat de posibilitatea de a i se fura mobra. Pana la urma, reusesc sa gasesc o pozitie pentru schimbator si ma duc in benzinarie sa ma spal. Vorbesc cu femeia de la casa sa-mi tina putin ghiozdanul. Ajutorul ei, insa, vine cu un borcan cu chestie de curatat unsoare. Si devine foarte interesant cand incepe sa-mi povesteasca de ETZ-ul lui si plimbarile lui, despre cum cei de pe acolo vand mobre si scutere cu cadre sudate, despre preturi la scule si multe altele. Timp de cateva tigari, evident, in timp ce-mi strangeam sculele si bagajele.

 

 

Next stop: Sapanta. Cimitirul mi-l doream sa-l vad de mult timp. Nu-mi imaginam sa fiu dat pe spate. Nu am fost. Dar nici nimic nu m-a dezamagit. Doar ca n-am stat mult pe acolo. Culcarea e la Vatra Dornei si mai sunt multi km pana acolo. La intoarcerea in Sighet, in schimb, am avut o experienta incredibila in muzeul victimelor comunismului din fosta inchisoare. Pe langa peretii plini de istorie, pe langa modul in care este descrisa toata acea perioada, muzeul este fascinant in felul in care m-a facut sa simt durerea acelor oameni. Si de acolo, glont spre Viseu. Undeva intr-unul dintre Viseuri ma enerveaza un conservar care ma depaseste foarte aproape, desi nu are unde sa se duca in fata. Daca pana acum tineam cont de alea 30-40kg de pe portbagaj, acum am uitat de ele si m-am ridicat intr-o roata numai din gaz. Probabil eram o imagine destul de amuzanta cu ditamai gramada de bagaje si o roata pe sus

 

 

Ajung la mocanita, vorbesc cu oamenii de pe acolo (stiam ca e rupta de la inundatii). Ei imi spuneau ca, desi se puteau intoarce lejer pe jos cei 140 de oameni blocati pe traseu, au preferat sa mai ramana doua nopti acolo pentru a se intoarce cu elicopterul. N-am stat prea mult si am luat-o spre V Dornei prin pasul Prislop. Cel mai plictisitor din cate am vazut. Pe langa asfaltul mucificat, sunt prea putine curbe si mult prea simple. In varful pasului, in schimb, un DR 350 cu numere de Germania. Parchez langa el in speranta ca va iesi afara si vom avea un mic chat, dar n-a fost sa fie. Altfel, imi scot arma. Trag cateva poze cu el pentru a fura idei. Ok, rezervorul ala de 16 litri e mult prea mare, dar prinderea de GPS si prinderile semnalelor sunt cam interesante. Ce nu m-am prins este unde a pus priza de la baterie care alimenta GPSu'. Ma plictisesc in continuare si pe coborare, cu aceleasi gropi si curbe mult prea largi. Pana cand ajung la vreo 10km de Vatra Dornei si dau de europeana, cu un asfalt foarte curat si foarte neted, cu o serie de curbe facute ca pentru vitezane, drum pe doua benzi pe sens Pacat doar ca-i noapte, altfel ii dadeam cat incapea. Vorbisem mai devreme cu un prieten care-mi spune ca pot gasi cazare ieftina la iesirea catre Bistrita. Gasesc, pun mobra bine, 70 de lei pe noapte, dus, mai scris o zi din urma, culcat.

 

 

 

Etapa urmatoare trebuie sa se incheie la Focsani, la bunici. O iau catinel-catinel din Vatra Dornei catre lacul Izvorul Muntelui. Opresc la o poza si-mi continui drumul destul de lung de azi. Opresc pe baraj, o pun pe trotuarul de langa si trag ceva poze. Cat timp stau eu pe acolo, mai vin vreo doua masini care vor sa faca acelasi lucru, dar le opreste un paznic. Avantaj motor

 

 

De acolo o iau spre Cheile Bicazului. Imi aduc aminte ca nu degeaba mi-am luat si telecomanda la camera la mine. Opresc, scot casca, bag camera in jurul gatului, pun casca, infasor telecomanda in jurul mainii stangi, plec cu greu de pe loc si bag a doua. Cu mine sprijinit tot pe bagajul din spate, cu pieptul scos mult in afara (probabil aratam hilar), incercand sa prind, din mers, cat mai mult din peisaj. Cand ma opresc, dupa vreo 3km si peste 100 de poze, o fac chiar in fata unei "brutarii" care face Kurtos Kolac. Al meu tocmai iesise de pe foc cand il plateam. Am savurat minute in sir la acel kolac facut ca la mama lui, mare si glazurat. Dup-aia m-am bagat putin chiar pe langa lac la poza.

 

 

[rant]Ziceam mai devreme ca pot fi acuzat de xenofobie. Fratilor harghiteni si covasneni, ati incercat vreodata sa mergeti pe drumurile voastre, in special pe strazile care ies din cele principale? Ok, poate ca pe mine nu ma deranjau atat de tare nenumaratele gropi, dar am fost si cu masina pe acolo de cateva ori si mi-a fost greu sa nu va injur conducatorii. In fine, trecand peste asta, cum sa iei bani pentru ca vrei sa vezi/sa te scalzi intr-un lac?! Am intalnit aberatia asta la lacul Sf. Ana. Ok, iei bilet pe locul de parcare sus, iei pentru cort, poate chiar si pentru locul de parcare de jos, de langa lac, dar nu pur si simplu ca sa cobori la lac, pe picioare. In fine...

 

 

Catre Focsani am luat-o prin Tg. Secuiesc, Ojdula, pasul Musat si Lepsa. Ma asteptam la ceva off-road serios, dar am descoperit un drum de rally-raid, lat de doua benzi, pietruit bine, gata sa fie pregatit pentru asfaltare. Bleah. Jos, exact cand reincepea asfaltul, am dat de doua Golfuri cu numere de Tulcea. Unul dintre ei imi face semne disperate sa ma opresc. Le spun ca nu prea as baga masina pe acolo, mai ales ca am vazut foarte multe balti de ulei. Ce-au facut mai departe, nu stiu, insa tare mi-e teama ca s-au scos unul pe celalalt, mai ales pe zona de coborare de aproape de Ojdula. Iar eu inca de la Timisoara am observat ca guma mea de 120 atinge toba, insa abia acum am vazut ca atinge si un surub de prindere care cam taie in crampoane. Mai usor cu saritoarele, deci

 

 

De la un moment dat, asfaltul se vede ca abia e pus si-i drum de 2 benzi pe sens. Blana grav cu soarele apunandu-mi in spate. Fara respect pentru limitele de viteza. Si cu un conservar care se dadea rotund ca nu-l pot depasi. Pana cand am schimbat dintr-a 6-a intr-a 4-a si am zburat de langa el. Tot pe aici m-am trezit cu oglinda stanga in mana, rupta pur si simplu din surub, pe drum drept. Era oglinda de KTM/Husaberg, deci aveam ceva pretentii. Poate reusesc s-o prind cu sudura la bunici. Si tot undeva prin zona trec de 50.000km pe odometrul mobrei. Opresc, ma relaxez putin, trag doua poze si o tulesc catre bunici care nu ma asteptau dintr-un motiv evident: nu le dadusem telefon inainte deoarece nu stiam in ce zi si la ce ora voi ajunge si nu-i vroiam ingrijorati daca intarziam.

 

[stanalexro]

foarte frumos...extraordinar...noi azi ne-am intors din turul tarii...am fost 4 Transalpuri si pe o bucata de drum a fost cu noi un CBR 600...si pare-mi-se ca ne-am intalnit pe drum,exact cand am ajuns noi la locul de campare pe langa Bicaz...in fine...felicitari...extraordinara tura...eu maine dimineata m-as urca in saua motorului si as porni din nou in turul tarii dar prin alte parti...numai bine...serbus

[nick28]

Pozele sunt fantastice. Cu ce aparat le-ai facut @uzunu?

[uzunu]

alex, eu am trecut in jur de ora 2 pe la Bicaz si nu-mi aduc aminte sa fi vazut 4 TA-uri. Altfel, foarte-foarte multe mobre (in special 1100/1150/1200 GS si sport-tourere mari) cu numere straine, Germania si Franta in general.

 

nick, un Nikon D70 cu un singur obiectiv, un Tokina 12-24/4. Am mai avut si o camera complet mecanica, pe film, un FM2n si un 55/3.5 micro pe el la care mai puneam uneori Tokina. Astept sa termin filmul din camera si sa-l developez, pentru ca celalalt e deja ars

 

Urmatoarele doua zile le voi povesti repede deoarece nu am facut nimic special, nici o poza nu am tras si au fost doar de vizitat rude si prieteni.

 

La bunici, in Focsani, am incercat sa sudez in vreun fel oglinda rupta. Fara niciun rezultat, de altfel, doar cu multi nervi. Si am facut cam intr-o ora jumate drumul intre Focsani si Bacau, partial din cauza radarelor, partial din cauza motorului care se incalzea foarte tare (erau vreo 35 de grade in aer). Cat despre radare, in viata mea nu am vazut asa ceva. In fiecare sat era cate unul, ba undeva aproape de Adjud erau chiar doua in acelasi sat. Incredibil. Ajuns la o matusa, las bagajele si ma duc sa-mi vad colegii din Bacau si sa caut oglinda si placute de spate. N-am gasit nimic in tot Bacaul. Cel putin, nu in stoc. De oglinda e clar, dar ori placutele Braking sunt foarte proaste, ori am abuzat eu prea mult de frana spate. Oricare din variante e posibila deoarece folosesc spatele tot timpul, iar fata numai in caz de urgenta. Cert e ca, dupa ~10.000km, nu mai am decat vreo 2 mm de material pe ele.

 

A doua zi ma vad cu alt prieten, tot din Bacau, si o tai catre Galati. Parca nu mai sunt atat de multe radare pe DN2, dar ceea ce mi-a pus capac au fost cei 28km continui (numarati) de sate de la iesirea din Tecuci. Am innebunit, pur si simplu, mergand la 60-65 la ora, in conditiile in care, pana sa ies in Moldova, sat pentru mine insemna cel putin 80 la ora. Si bunica-mea a zis sa faca o fapta buna si sa-mi curete numarul In Galati reusesc sa ma cert cu doi comunitari pentru ca-mi pusesem mobra pe trotuar. Ma intalnesc cu prietenul din oras si stam si bem pana tarziu in noapte. Cand sa ma culc, un vechi prieten ma abordeaza pe net. Cica vrea motor. Si nu orice mobra, ci CBR 600. Dupa o discutie lunga, eu sper sa fi reusit sa-l conving sa nu-si ia catamai racheta, ci ceva mai domol, eventual chiar mai confortabil. Sunt rupt si aproape ca adorm cu lapa in brate. Maine, catre mare.

[fast_arrow]

Foarte misto, asteptam continuarea povestii. M-au incantat pozele.

[guy_ana]

Fantastic! Felicitari! Nici nu stiu ce e mai frumos, tura sau povestea ei? Traseul pina acum a fost nemaipomenit, de invidiat, iar povestirea te tine cu suflatul la gura.....iti doresc sa te distrezi la fel si in zilele urmatoare, cu toate ca din punctul meu de vedere, la mare......dar vezi tu ce mai gasesti interesant de facut si pe acolo, sunt convinsa!

[uzunu]

 

Plecat din Galati pe la 12 dupa o lunga discutie la cafea. Am uitat sa zic o chestie care se intamplase seara. Unul dintre prietenii lui Florin era, si el, motociclist. IJ Planeta 4 in reparatii. Si i-am dat DR-ul. Lasand la o parte faptul ca a ramas, pur si simplu, socat de cum merge, am ramas si eu uimit de cum se aude toba si cat de puternic e farul. Si ma urc in bac, stiind ca, pana la Tulcea ma asteapta o lunga portiune de serpentine. Incerc sa ma urc pe un deal, nu reusesc. Apoi vad pe stanga un drum de pamant care urca. We're going off-road. Si ajung in freeride pe cel mai inalt deal din zona. Peisajul? Incantator. Dunarea in fata, grau in stanga, porumb in dreapta, muntii Macinului in spate. Din pacate, ora nu ma avantajeaza cand vine vorba de poze, dar deh.

 

 

Mai departe spre Tulcea, mai opresc la o poza pe drum, apoi o iau mai mult sau mai putin catinel spre Babadag, ocazie cu care dau jos o extindere de aripa, sa vad daca se simte vreo diferenta la racire. Da, arata ca un posterior, dar mi-a scazut temperatura uleiului cu 15 grade. Perfect. Si-i dau stanga la Enisala, prinzand si cea mai mare viteza din toata tura asta, 140 Urcarea la cetate, absolut banala si prea usoara fata de ce mi se povestise. Inauntru, un caine si 2 rusi. Nu ma pot juca cu rusii, deci iau cainele. Si-i fac si o gasca de poze. Cetatea arata foarte bine. La fel si peisajul din zona. De revenit.

 

 

Apoi la Histria, intru in muzeu, dar e prea tarziu ca sa mai vad si cetatea. Imi atrage atentia ceramica elenistica, ceramica pe care n-am vazut-o niciodata cu proprii ochi. Si ma tot gandesc ce ar insemna sa dau, din greseala, cu ghiozdanul intr-una dintre vitrine. Slava cerului, nu se petrece asa ceva. Pe harta apare un drum direct catre Vadu. Intreb curatoarea muzeului si mi-l arata. Ceea ce uita, insa, sa-mi spuna e ca sunt atat de multe drumuri. Merg linistit si dau de o intersectie. Si inca una. Si o rascruce. Apoi inc-o intersectie. Ba, fu!u-i. E un intreg labirint aici, bine ca imi pot lua repere in departare. Si nu de putine ori drumul pe care mi-l aleg se infunda.

 

 

Intr-un final, ajung la Vadu si campez. Sunt aproape singur pe plaja. Apa e ciorba. Dar nu pot sa adorm. Combinatia de: lipsa focului, lipsa prietenilor, valurile si paranoia crescanda a 12 zile pe drum ma fac sa strang cortul la 10 noaptea, mergand mai mult pe feeling si pe bateria mobrei (si a fost singura data cand am reusit sa-l strang ca la carte). In fine, strang totul si ma duc in Vama, nu inainte sa mai strang putin la pedala schimbatorului. Nici vorba de cazare la ora aia. Cateva vorbe cu LOTRU, apoi ma duc langa fasie. Cortul nu-l mai pun, e deja 2 noaptea. Nori nu-s. Totul jos de pe mobra, izopren, sacul deschis, eu si ghiozdanul sub sac, roll-bag-ul cu haine sub cap si sunt in lumea viselor instant.

[costin.petrache]

Doamne ce frumos ! Am ramas puternic impresionat de om, de poze , de tara asta a noastra pe care la un moment dat toti o hulim. Asta este adevaratul motociclism, ce implica curajul, placerea , plimbarea.

Multumim omule , tie, care ne mai arati , ne mai inveti ce inseamna natura , simplitatea si frumusetea acestor plaiuri.

[Dan_Dumitrescu]

Super drum! Super poveste! Mai ales tinand cont ca l-ai facut pe un motor nu chiar adecvat pt long touring (desi sunt convins ca daca erai cu un BMW mare nu te distrai nici pe departe ca si cu DR-ul)...

 

Lasa-mi un PM cand mai pleci la un drum de genul... e mult prea misto treaba:D

[MotoPlus]

am vrut sa fac acelasi traseu! numai ca 14 zile mi se pare putin! asta este un traseu cam de 30 ..ptr mine! imi place sa vizitez cat mai mult! am stat acum 2 ani in APUSENI 20 zile pe o raza de 150 km!

 

UZUNU, cred ca esti vecin cu mine de bloc!

 

ptr inceput, ai facut un traseu f frumos! sper sa nu te mai opresti !

 

bafta!

[uzunu]

Din punctul meu de vedere, 14 zile au fost fix ok. Ele au fost 13, de fapt. Eu intai am creat traseul, apoi m-am uitat in jur la ce-i de vizitat/vazut si am acoperit 90% din ce era in plan. De altfel, singurul lucru de care-mi pare rau este faptul ca n-am putut campa in Rosia Montana deoarece trebuia sa recuperez, la momentul ala, 2 zile.

 

Ai cumva un 636 argintiu?

[MotoPlus]

Din punctul meu de vedere, 14 zile au fost fix ok. Ele au fost 13, de fapt. Eu intai am creat traseul, apoi m-am uitat in jur la ce-i de vizitat/vazut si am acoperit 90% din ce era in plan. De altfel, singurul lucru de care-mi pare rau este faptul ca n-am putut campa in Rosia Montana deoarece trebuia sa recuperez, la momentul ala, 2 zile.

 

Ai cumva un 636 argintiu?

 

 

nu am un enduro, remember am vrut sa ti cumpar DR tau! aveam un transalp in momentul ala! asta in caz de stai in AVIATEI

[uzunu]

Ah, da

 

OK. ultima zi. Ma trezesc cu cateva minute inaintea soarelui in zgomot de motoare. Mai corect, in zgomot de motor in 2 timpi. Cross sau comunista. Comunista. Un IJ. Venise cu prietenii. Masina i-a luminat drumul dupa ce alternatorul crapase. Si accelera cu degetele de undeva de pe autostrada unde i se rupsese cablul. L-am ajutat sa si-l puna la loc cu bricheta si cositor. Asta n-o stiam, dar bine c-am aflat-o. Strang toate cele si ma tirez, undeva la 7 si ceva, catre Ostrov, apoi spre Bucale. Sunt foarte obosit, iar o zi la mare nu e tocmai ideea mea de distractie. Si nu fac nici 10 km si ratez in ultimul hal o curba pe care o stiam. O succesiune stanga - intersectie - dreapta pe asfalt valurit e prea mult pentru mine, chiar si la viteza rezonabila pe care o aveam (undeva la 80km/h). Frana spate aproape de blocaj, tras destul de bine si de fata, vad ca n-am nicio sansa sa opresc in timp util si sa ma mai si aplec, verific sa nu-mi vina o masina de pe contrasens si ma rog. Ma opresc in sant, cu mobra sub picioare. Nu m-am imprastiat, desi nu mai aveam mult. Bun, scadem viteza de croaziera si o luam mai usor pe curbe. Sunt mult prea terminat sa mai pot lua o curba ca lumea.

 

 

Ma opresc la Adamclisi. Nu inainte sa mai bag vreo 2km de off pe piatra alba ca laptele. Nu-mi imaginam monumentul ca fiind atat de mare. Ce m-a distrat, totusi, era cum toti cei din jur intrebau pe unde se intra, desi, daca si-ar fi adus aminte de ceva istorie (eventual si de ce s-a ridicat monumentul) ar fi stiut ca nu este un mausoleu. Cateva poze, iar strang la surubul de la schimbator si o iau spre bac. Inca adormit, uit ca cetatea de pe Dunare de langa Ostrov (imi scapa numele acum) este... in mijlocul Dunarii. De aici, e pretty straight forward pana la Bucale, cu o scurta oprire pe autostrada pentru ca-mi fierbea (a cata oara?) motorul. Ajung acasa si dorm de la 4 dup-amiaza pana la 12 a doua zi.

 

Concluzii:

- am cunoscut niste oameni extraordinari, am vazut niste zone superbe si m-am plimbat fara sa-mi pese de absolut nimic. Am castigat.

- nu sunt omul care sa doarma tot timpul la cort. Cel putin nu singur. Cu alte cuvinte, in ture viitoare solitare, cortul va fi doar solutia de urgenta.

- cum ziceam si mai devreme, mi-am indeplinit 90% din ce-mi propusesem. Imi pare rau doar pentru ca n-am putut innopta in Rosia Montana

- Maramuresul nu mai exista

- cei mai buni soferi? Timisoara. Cei mai prosti? Bacau

- Maramuresul, Bacaul si zona colinara a Vrancei au parte de niste super-gene. Nu o data era sa ma imprastii in zonele astea pentru ca ma uitam dupa fete pe strada

- am o super-mobra, fiabila, usoara, puternica si versatila. Pacat de sa, totusi.

- data viitoare imi iau un Asus d'ala mic, de 9", daca vreau sa mai transmit de pe drum. Sau nu-mi mai iau laptop deloc

- data viitoare imi iau coburi (la urmatoarea mobra) si nu mai car nimic in spate

- DRu' a inghitit constant 3.7% benzina si a luat vreo 700ml de ulei

- am facut foarte putin sub 4000km si puteam face si mai mult fara sa pierd mare lucru

- BridgeStone TW 41/42 ruleaza pe sosea. Cu bagaje in spate mai aveam extrem de putin si radeam din scarita (am atins cu exteriorul piciorului). Cand m-am oprit, mai aveam cam 2-3mm pana sa le dau capat

 

Va multumesc tuturor celor care ati rezistat pana la sfarsit. Promit ca, la anul, s-o fac si mai lata prin Evropa, prin toate tarile ei mici (San Marino, Monaco, Gibraltar et al). Ramane doar de vazut cu ce mobra deoarece sunt cunoscut ca un nehotarat notoriu.

[crazy_mouse_87]

bv man...uite ca ai dus la capat ce ti-ai propus

felicitari...si asteptam nerabdatori sa vedem si topicul de la anu

'14 zile in Europa' desigur cu alta mobra, cu motor boxer

numai bine

[uzunu]

Neah, la anul vor fi 30 de zile si nu stiu inca daca cealalta mobra va avea 1 (GS Dakar), 2 (1100GS) sau 4 (CB 750) cilindri. Cat despre DRu', va fi stripped to the bare minimum, ii voi mai lua un set de roti de SM si o sa-l tin de noroaie grave cu caramele rare si de naveta si alte nebuneli cu slickuri

[Cavaleru]

minunat topic

 

tot respectul uzunule